Decizie nr.151 din 03.12.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.9a/2024 privind controlul constituţionalităţii articolelor 25 alin.(1) lit.g/1) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 privind statutul judecătorului şi 14 alin.(5) din Legea nr.133 din 17 iulie 2016 cu privire la declararea averii şi a intereselor personale (eliberarea din funcţie a judecătorului în cazul constatării unei încălcări a regimului juridic al conflictelor de interese [2])

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.9a/2024 privind controlul constituţionalităţii

 articolelor 25 alin .(1) lit. g¹) din  Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 privind

statutul judecătorului şi 14 alin.(5) din Legea nr.133 din 17 iulie 2016

cu privire la declararea averii şi a intereselor personale

(eliberarea din funcţie a judecătorului în cazul

constatării unei încălcări a regimului juridic

al conflictelor de interese [2])

nr. 151  din  03.12.2024

 (în vigoare 03.12.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 536-539 art. 208 din 20.12.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 23 ianuarie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 3 decembrie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o sesizare depusă la Curtea Constituţională la 23 ianuarie 2024, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 4 alin.(1) lit.a), 25 lit.d¹) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 4 alin.(1) lit.a) şi 38 alin.(1) lit.d¹) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de Consiliul Superior al Magistraturii.

2. Consiliul Superior al Magistraturii îi solicită Curţii să exercite controlul de constituţionalitate al articolelor 25 alin.(1) lit.g¹) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 privind statutul judecătorului şi 14 alin.(5) din Legea nr.133 din 17 iulie 2016 cu privire la declararea averii şi a intereselor personale.

A. Legislaţia pertinentă

3. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

"În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei."

Articolul 116

Statutul judecătorilor

"[…]

(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

[…]."

4. Prevederile relevante ale Legii nr.544 din 20 iulie 1995 privind statutul judecătorului sunt următoarele:

Articolul 25

Eliberarea judecătorului din funcţie

"(1) Judecătorul este eliberat din funcţie în cazul:

[…]

g¹) stabilirii, prin actul de constatare rămas definitiv, a încheierii directe sau prin intermediul unei persoane terţe a unui act juridic, luării sau participării la luarea unei decizii fără soluţionarea conflictului de interese real în conformitate cu prevederile legislaţiei privind reglementarea conflictului de interese;

[…]."

5. Prevederile relevante ale Legii nr.133 din 17 iulie 2016 cu privire la declararea averii şi a intereselor personale sunt următoarele:

Articolul 2

Noţiuni

"În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni se definesc astfel:

[…]

conflict de interese – situaţia în care subiectul declarării are un interes personal ce influenţează sau ar putea influenţa exercitarea imparţială şi obiectivă a obligaţiilor şi responsabilităţilor ce îi revin potrivit legii;

[…]

interes personal – orice interes material sau nematerial al subiectului declarării ce rezultă din activităţile sale în calitate de persoană privată, din relaţiile sale cu persoane apropiate sau cu persoane juridice şi alţi agenţi economici, indiferent de tipul de proprietate, din relaţiile sau afiliaţiile sale cu organizaţii necomerciale, inclusiv cu partidele politice şi cu organizaţiile internaţionale;

[…]."

Articolul 3

Subiecţii declarării averii şi intereselor personale

"(1) Subiecţi ai declarării averii şi a intereselor personale sunt:

a) persoanele care deţin funcţiile de demnitate publică prevăzute în anexa la Legea nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică;

[…]."

Articolul 12

Categoriile conflictelor de interese şi modul

de declarare a acestora

"(1) Subiectul declarării se poate afla în conflicte de interese ce pot fi împărţite în următoarele categorii:

a) conflict de interese potenţial;

b) conflict de interese real;

c) conflict de interese consumat.

(2) Conflictul de interese potenţial reprezintă situaţia în care interesele personale ale subiectului declarării ar putea conduce la apariţia unui conflict de interese real şi care se declară în condiţiile art.4–7. Conducătorul ierarhic superior acordă consultanţă privind evitarea survenirii unui conflict real ca efect al celui potenţial.

(3) Conflictul de interese real apare în cazul în care subiectul declarării este chemat să rezolve o cerere/un demers, să emită un act administrativ, să încheie direct sau prin intermediul unei persoane terţe un act juridic, să ia o decizie sau să participe la luarea unei decizii în care are interese personale sau care vizează persoane ce îi sunt apropiate, persoanele fizice şi juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial şi care influenţează sau pot influenţa exercitarea imparţială şi obiectivă a mandatului, a funcţiei publice sau de demnitate publică.

(4) În cazul apariţiei unui conflict de interese real, subiectul declarării este obligat:

a) să informeze şeful ierarhic sau organul ierarhic superior imediat, dar nu mai târziu de 3 zile de la data constatării, despre conflictul de interese în care se află;

b) să nu rezolve cererea/demersul, să nu emită actul administrativ, să nu încheie, direct sau prin intermediul unei persoane terţe, actul juridic, să nu ia sau să nu participe la luarea deciziei în exercitarea mandatului, a funcţiei publice sau de demnitate publică până la soluţionarea conflictului de interese.

[…]."

Articolul 14

Modul de soluţionare a conflictului de interese real

"(1) Soluţionarea unui conflict de interese real se face prin examinarea situaţiei de conflict şi prin determinarea şi aplicarea opţiunii pentru soluţionarea conflictului.

(2) Conflictul de interese real se soluţionează de către subiectul declarării, conducătorul organizaţiei publice, Autoritatea Naţională de Integritate sau Consiliul de Integritate, după caz.

(3) Până la soluţionarea conflictului de interese real, subiectului declarării îi este interzisă întreprinderea oricărei acţiuni pe cauza dată, cu excepţia abţinerii.

(4) Subiectul declarării poate soluţiona conflictul de interese real în care se află prin abţinerea de la rezolvarea cererii/demersului, de la emiterea/adoptarea actului administrativ, de la încheierea actului juridic, de la participarea la luarea unei decizii sau luarea deciziei/votare, informând toate părţile vizate de decizia respectivă în privinţa măsurilor luate pentru a proteja corectitudinea procesului de luare a deciziilor. În cazul soluţionării conflictului de interese real prin abţinere, prevederile art.12 alin.(4)–(9) nu se aplică, subiectul declarării fiind obligat să informeze cu privire la soluţionarea prin abţinere şeful ierarhic, organul ierarhic superior, Autoritatea Naţională de Integritate sau Consiliul de Integritate, după caz.

(5) Conducătorul organizaţiei publice, Autoritatea Naţională de Integritate sau Consiliul de Integritate, în termen de 3 zile de la data la care a fost informat despre conflictul de interese real al subiectului declarării, are obligaţia să soluţioneze conflictul de interese, aplicând una dintre următoarele opţiuni, în măsura în care legile speciale nu prevăd altfel:

a) restricţionarea accesului subiectului declarării, afectat de un conflict de interese, la anumite informaţii sau restricţionarea participării lui la examinarea situaţiilor care au legătură cu interesul său personal;

b) transferul subiectului declarării într-o altă funcţie, cu acordul scris al acestuia;

c) redistribuirea sarcinilor şi atribuţiilor subiectului declarării sau delegarea responsabilităţii de emitere/adoptare a actului administrativ, de încheiere a actului juridic, de participare la luarea deciziei sau de luare a deciziei către o altă persoană cu competenţe decizionale, inclusiv în cazul în care conflictul de interese real se poate repeta;

d) acceptarea emiterii/adoptării actului administrativ, încheierii actului juridic, participării la luarea deciziei sau luării deciziei, dacă opţiunile de soluţionare specificate la lit.a), b) şi c) nu pot fi aplicate.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

6. Autorul sesizării menţionează că unii judecători ai Judecătoriei Chişinău formulează cereri de abţinere de la examinarea unei cauze şi declară existenţa unui conflict de interese odată sau imediat ce abţinerea a fost examinată de către un alt judecător. Autorul sesizării consideră că judecătorii înregistrează declaraţii privind existenţa conflictului de interese, după ce au formulat o abţinere, din frica de a nu fi subiecţi ai răspunderii potrivit Legii cu privire la declararea averii şi a intereselor personale, care le permite inspectorilor de integritate să intervină în procedurile judiciare pendinte prin constatarea faptei de nedepunere a declaraţiei privind existenţa conflictului de interese, chiar dacă judecătorul se abţine de la judecarea cauzei.

7. Mai mult, autorul sesizării precizează că într-un asemenea caz nu este clar nici ce ar trebui să întreprindă preşedintele instanţei de judecată pe al cărui nume este formulată declaraţia privind existenţa conflictului de interese. Dacă acesta ar aplica articolul 14 alin.(5) din Legea privind declararea averii şi a intereselor personale, ar comite o imixtiune în examinarea unei cauze, fapt care ar putea atrage răspunderea disciplinară. În acest context, Consiliul îi solicită Curţii să exercite controlul constituţionalităţii articolelor 25 alin.(1) lit.g¹) din Legea cu privire la statutul judecătorului şi 14 alin.(5) din Legea nr.133 din 17 iulie 2016 cu privire la declararea averii şi a intereselor personale.

8. Autorul sesizării consideră că sunt încălcate articolele 6, 7 şi 116 alin.(1) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

9. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

10. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 privind statutul judecătorului şi din Legea nr.133 din 17 iulie 2016 cu privire la declararea averii şi a intereselor personale, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

11. Articolele 25 lit.d¹) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.d¹) din Codul jurisdicţiei constituţionale îi conferă Consiliului Superior al Magistraturii prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

12. Curtea precizează că autorul sesizării solicită controlul constituţionalităţii articolelor 25 alin.(1) lit.g¹) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 privind statutul judecătorului şi 14 alin.(5) din Legea nr.133 din 17 iulie 2016 cu privire la declararea averii şi a intereselor personale.

13. Referitor la articolul 25 alin.(1) lit.g¹) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995, Curtea menţionează că acesta a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate în sesizarea nr.273a/2021, prin raportare la critici similare de neconstituţionalitate şi ridicată de acelaşi autor, fiind pronunţată Hotărârea nr.18 din 27 septembrie 2022. În această hotărâre, Curtea a reţinut la §§ 60 şi 61 că judecătorii, exercitând o funcţie de demnitate publică, sunt obligaţi să respecte exigenţele Legii nr.133 din 17 iunie 2016, inclusiv regimul juridic al conflictelor de interese. Pe de altă parte, Curtea a subliniat că judecătorii au o obligaţie de imparţialitate, urmând să se abţină de la judecarea cauzelor în care pot exista îndoieli faţă de obiectivitatea lor (articolul 15 alin.(1) literele a) şi d) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995). Totuşi, obligaţia imparţialităţii nu acţionează de o manieră absolută, aşa cum pretinde Legea nr.133 din 17 iunie 2016, ci implică o punere în balanţă a principiilor concurente, exerciţiu care reprezintă o atribuţie a instanţei de judecată.

14. Analiza sistematică a conţinutului acestor obligaţii i-a permis Curţii să constate caracterul distinct al câmpurilor de aplicare al acestora. Deşi judecătorii depun declaraţii de avere şi interese personale şi au obligaţii potrivit statutului de funcţionar cu demnitate publică, acest fapt nu presupune că Legea nr.133 din 17 iunie 2016 a abrogat sau a făcut desuetă obligaţia de imparţialitate a judecătorului.

15. Astfel, la §§ 64 şi 65 din Hotărâre, Curtea a precizat că nu poate exista un control din exterior al activităţii jurisdicţionale şi că nu poate fi admisă intervenţia unei autorităţi administrative în activitatea de înfăptuire a justiţiei. Din aceste motive şi ţinând cont de Hotărârea nr.18 din 9 iulie 2021, Curtea a reţinut că articolul 25 alin.(1) lit.g¹) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 este constituţional în măsura în care nu se referă la controlul conflictelor de interese ale judecătorilor de drept comun admise în activitatea de înfăptuire a justiţiei.

16. Aşadar, pentru că în acest capăt sesizarea este una repetată şi nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, Curtea stabileşte că atât considerentele, cât şi dispozitivul Hotărârii nr.18 din 27 septembrie 2022 îşi menţin forţa juridică.

17. Referitor la controlul constituţionalităţii articolului 14 alin.(5) din Legea nr.133 din 17 iulie 2016, Curtea menţionează următoarele.

18. Autorul sesizării precizează că soluţionarea de către preşedintele instanţei a unui conflict de interese în activitatea jurisdicţională pe baza articolului 14 alin.(5) din Legea nr.133 din 17 iulie 2016 ar conduce la încălcarea articolelor 6, 7 şi 116 alin.(1) din Constituţie.

19. În acest context, Curtea subliniază că articolul 14 alin.(5) din Legea nr.133 din 17 iulie 2016 reglementează soluţionarea conflictelor de interese pe plan administrativ, nu în activitatea jurisdicţională. Aşadar, pentru că acţiunea acestui articol nu presupune vreo ingerinţă în activitatea de înfăptuire a justiţiei, Curtea nu reţine incidenţa articolelor constituţionale menţionate mai sus.

20. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul de constituţionalitate a articolelor 25 alin.(1) lit.g¹) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 privind statutul judecătorului şi 14 alin.(5) din Legea nr.133 din 17 iulie 2016 cu privire la declararea averii şi a intereselor personale, depusă de Consiliul Superior al Magistraturii.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.