Decizie nr.153 din 05.12.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.110g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 144 alin.(2) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (contestaţia tardivă a creanţelor incluse în tabelul definitiv al creanţelor)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.110g/2024 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 144 alin. (2) din

Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

(contestaţia tardivă a creanţelor incluse

 în tabelul definitiv al creanţelor)

nr. 153  din  05.12.2024

 (în vigoare 05.12.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 8-10 art. 3 din 16.01.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 10 mai 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 5 decembrie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 144 alin.(2) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Serghei Leontean, în interesele Centrului Ştiinţifico-Practic "Protecţia Plantelor" SRL, în dosarul nr.2i-348/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Vitalie Guţan, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 9 iulie 2021, SRL "Fortina-Labis" a formulat o cerere introductivă privind intentarea procesului insolvabilităţii sale.

4. În acelaşi timp, SRL "Agarista Agricola" a formulat o cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate a Fortina-Labis. Prin urmare, cele două cauze au fost conexate.

5. La 16 septembrie 2021, Centrul Ştiinţifico-Practic Protecţia Plantelor a depus o cerere de alăturare la cererea introductivă, solicitând încasarea de la Fortina-Labis a două creanţe de diferite ranguri: prima în sumă de 11 185 023,91 lei (rangul V) şi a doua de 4 258 734,69 lei (rangul IV).

6. Prin Hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul central, din 7 septembrie 2021 s-a intentat procesul de insolvabilitate în privinţa debitorului Fortina-Labis.

7. La 4 noiembrie 2021, administratorul insolvabilităţii a depus în instanţă tabelul definitiv al creanţelor.

8. La 11 noiembrie 2021, creditorul Centrul Ştiinţifico-Practic Protecţia Plantelor a contestat admiterea spre validare a creanţelor unor creditori, a contestat neadmiterea tuturor creanţelor proprii spre validare, precum şi rangul propriilor creanţe incluse în tabelul definitiv al creanţelor.

9. La 15 noiembrie 2021, instanţa de insolvabilitate a validat cu titlu provizoriu întreaga valoare a creanţelor indicată în cererea introductivă a Centrului Ştiinţifico-Practic Protecţia Plantelor.

10. Ulterior, în şedinţa de examinare a contestaţiilor, reprezentantul Centrului Ştiinţifico-Practic Protecţia Plantelor a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 144 alin.(2) din Legea insolvabilităţii.

11. Prin Încheierea din 2 mai 2024, Judecătoria Chişinău a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

12. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[...]"

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[...]"

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

13. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 144

Creanţele contestate

"(1) Debitorul şi creditorii pot să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi la drepturile de preferinţă neadmise sau trecute integral sau parţial de administratorul insolvabilităţii/lichidator în tabelul definitiv.

(2) Contestaţiile se depun la instanţa de insolvabilitate în termenul prevăzut la art.143 alin.(6). Contestaţiile înaintate după acest termen se declară tardive şi se restituie fără a fi examinate.

(3) Instanţa de insolvabilitate soluţionează contestaţiile în şedinţă de validare sau în cadrul unei alte şedinţe speciale, cu citarea contestatorului, a creditorului care deţine creanţa contestată, dacă acesta nu este chiar contestatorul, a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului şi a oricărei alte părţi interesate, după caz.

(4) Dacă la examinarea contestaţiei se constată existenţa unui litigiu de drept, instanţa de insolvabilitate admite contestaţia printr-o încheiere motivată, care poate fi atacată cu recurs de către creditorul a cărui creanţă nu a fost validată. În acest caz, creanţa se radiază din tabel, iar creditorul a cărui creanţă nu a fost validată este în drept să intenteze proces separat de confirmare a creanţei sau de preluare a procesului pendinte. Creanţele faţă de care au fost admise contestaţiile se iau în calcul la elaborarea planului de distribuire intermediară prin rezervarea lor din masa debitoare, în condiţiile stabilite la art.152.

(5) Până la judecarea irevocabilă a contestaţiei, instanţa de insolvabilitate va putea declara, prin încheiere motivată, creanţa ca fiind admisă parţial sau integral cu statut provizoriu la masa credală, cu dreptul de a participa şi de a vota la adunarea creditorilor, de a înainta şi a retrage candidatura administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, dar fără dreptul de a participa la distribuirile de sume şi de a se realiza împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor acestuia. Admiterea ulterioară a contestaţiei şi/sau radierea creanţei trecute în tabel cu titlu provizoriu nu pot servi temei legal pentru anularea hotărârilor adoptate de adunarea creditorilor cu participarea acesteia sau pentru revocarea candidaturii administratorului insolvabilităţii/lichidatorului.

(6) Dacă o creanţă este contestată de unul dintre creditori, creditorul a cărui creanţă se contestă poate aduce dovezi şi îşi poate exercita alte drepturi pentru a contracara contestaţiile. Dacă creanţa este întemeiată pe un titlu executoriu sau pe o hotărâre judecătorească, sau pe o hotărâre arbitrală definitivă, sarcina probei contrare aparţine contestatarilor.

[...]

(9) Instanţa de insolvabilitate soluţionează contestaţia prin încheiere care poate fi contestată cu recurs. Încheierea irevocabilă prin care contestaţia este admisă sau respinsă cu validarea creanţei este executorie pentru administratorul insolvabilităţii/lichidator şi pentru toţi creditorii. Încheierea constituie temei pentru rectificarea tabelului definitiv al creanţelor sau a tabelului definitiv consolidat fără a se convoca şedinţă specială de validare."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

14. Autorul excepţiei susţine că norma contestată omite să stabilească prin ce act judecătoresc se restituie contestaţia formulată peste termen, calea de atac a acestui act judecătoresc, faza examinării contestaţiei când poate fi adoptat acest act judecătoresc, cine poate fi autorul excepţiei (instanţa din oficiu sau părţile procesului) şi dacă la adoptarea acestui act judecătoresc urmează să fie respectat principiul contradictorialităţii. În acest sens, autorul notează că unii judecători restituie contestaţia depusă peste termen prin încheiere fără examinarea acesteia, însă Legea omite să prevadă o cale de atac. Prin urmare, acest fapt ar conduce la încălcarea accesului la justiţie şi a dreptului la apărare.

15. Potrivit autorului, textele contestate sunt contrare articolelor 20, 23, 26, 46, 54 şi 119 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

19. Curtea observă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă articolul 144 alin.(2) din Legea insolvabilităţii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză de insolvabilitate, care are ca obiect examinarea unor creanţe contestate şi admise cu statut provizoriu. Astfel, Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

20. Curtea constată că articolul 144 alin.(2) din Legea insolvabilităţii nu a mai constituit obiect al controlului constituţionalităţii prin prisma omisiunii menţionate de autorul sesizării.

21. Curtea reţine că autorul sesizării a invocat articolele 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) şi 119 (folosirea căilor de atac) din Constituţie.

22. Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolele 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 26; DCC nr.15 din 16 februarie 2023, § 19).

23. Curtea nu poate reţine argumentul autorului sesizării prin care se afirmă că ar fi neclară forma actului judecătoresc prin care instanţa de insolvabilitate se pronunţă asupra contestaţiilor depuse tardiv şi care urmează a fi restituite fără examinare. În acest sens, Curtea menţionează că la judecarea cauzelor civile în prima instanţă, actele judiciare se emit în formă de hotărâre, încheiere şi ordonanţă (a se vedea articolul 14 din Codul de procedură civilă), iar instanţa de insolvabilitate emite acte în formă de hotărâre sau încheiere (a se vedea, inter alia, articolul 5 alineatele (4), (5), (8) din Legea insolvabilităţii). Mai mult, chiar dacă norma contestată nu stabileşte expres actul judecătoresc prin care se restituie contestaţia, din textele legale: (i) "admite contestaţia printr-o încheiere motivată"; (ii) "soluţionează contestaţia prin încheiere" conţinute în alineatele (4) şi (9) ale articolului 144 al Legii insolvabilităţii rezultă că eventualele contestaţii depuse în instanţa de insolvabilitate, indiferent de faptul dacă sunt sau nu depuse în termen, trebuie soluţionate printr-o încheiere judecătorească. Prin urmare, Curtea reţine că în cazul contestaţiilor depuse peste termenul stabilit instanţa de insolvabilitate le va restitui printr-o încheiere.

24. De asemenea, autorul sesizării menţionează că omisiunile existente i-ar îngrădi accesul la justiţie şi dreptul de a se apăra prin exercitarea căilor de atac.

25. În acest sens, Curtea menţionează că exercitarea dreptului de acces la justiţie poate avea loc într-un cadru legal prestabilit de legislator, cu respectarea anumitor exigenţe. Curtea a observat că autorul sesizării a ridicat excepţia de neconstituţionalitate în faţa unei instanţe care are competenţa deplină de a examina contestaţiile depuse cu privire la creanţele neadmise sau trecute integral sau parţial în tabelul definitiv de către administratorul insolvabilităţii. Acest fapt confirmă exerciţiul efectiv al dreptului de acces la instanţa de judecată.

26. De asemenea, Curtea menţionează că condiţia impusă de articolul 144 alin.(2) se referă la admisibilitatea contestaţiei, şi anume la verificarea depunerii ei în termenul stabilit de articolul 143 alin.(6) din Lege. Faptul că legislatorul le permite instanţelor să restituie contestaţiile tardive, fără a le obliga să citeze părţile şi să asigure o examinare în contradictoriu, nu face incidente articolele 20 şi 26 din Constituţie. Legislatorul are obligaţia să asigure în mod deplin garanţiile prevăzute de aceste articole în procedurile care vizează o examinare în fond a contestaţiilor.

27. Mai mult, Curtea reiterează că nici Constituţia, nici Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în toate procedurile judecătoreşti. Sub acest aspect, articolul 119 din Constituţie stabileşte că părţile interesate pot exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti "în condiţiile legii" (a se vedea DCC nr.74 din 16 iunie 2022, § 20). Dreptul la un dublu grad de jurisdicţie garantat de articolul 2 § 1 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană se referă doar la materia penală (a se vedea HCC nr.9 din 7 aprilie 2022, § 29).

28. Curtea reiterează că acest drept se realizează în condiţiile legii şi, prin urmare, ţine de competenţa legislatorului să instituie numărul căilor de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate cu respectarea prevederilor Constituţiei (a se vedea DCC nr.74 din 16 iunie 2022, § 21). Aşadar, în prezenta cauză, Curtea nu reţine incidenţa articolului 119 din Constituţie.

29. Din analiza dispoziţiilor contestate prin prisma argumentelor din sesizare, Curtea nu a putut identifica vreo restrângere în exerciţiul dreptului de acces la un tribunal şi al dreptului la apărare, garantate de articolele 20 şi 26 din Constituţie.

30. Cu referire la incidenţa articolului 46 din Constituţie, autorul nu a prezentat argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu norma constituţională invocată. Curtea reţine că simpla enumerare a normelor constituţionale, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.104 din 29 august 2023, § 23).

31. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 144 alin.(2) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Serghei Leontean, în interesele Centrului Ştiinţifico-Practic "Protecţia Plantelor" SRL, în dosarul nr.2i-348/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.