Decizie nr.15 din 16.02.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.174g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 144 alin.(4) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.174g/2022 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 144

alin.(4) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

nr. 15  din  16.02.2023

 (în vigoare 16.02.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 75-78 art. 41 din 07.03.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 2 noiembrie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 16 februarie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "constată existenţa unui litigiu de drept" din articolul 144 alin.(4) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl Vitalie Perciun, administrator al SRL "Central Group", în dosarul nr.2i-189/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Mariana Fondos-Fraţman de la Judecătoria Chişinău, sediul central, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 21 mai 2020, SRL "Central House" a formulat o cerere introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate faţă de sine.

4. La 10 iunie 2020, prin Hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul central, a fost intentat procesul de insolvabilitate în privinţa SRL "Central House".

5. Ulterior, mai mulţi creditori au formulat cereri privind validarea creanţelor faţă de debitorul insolvabil.

6. SRL "Central Group", în calitate de creditor al SRL "Central House", a formulat mai multe contestaţii împotriva creanţelor admise în tabelul definitiv consolidat, motivând că acestea au fost admise ilegal de administratorul insolvabilităţii. Consideră că creanţele admise de administrator sunt litigioase, existând litigii între debitor şi creditorii ale căror creanţe le contestă.

7. La 27 octombrie 2022, dl Vitalie Perciun, administrator al SRL "Central Group", a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "constată existenţa unui litigiu de drept" din articolul 144 alin.(4) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

8. Prin Încheierea din aceeaşi dată, Judecătoria Chişinău, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

[…]

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

[…]".

10. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 144

Creanţele contestate

"(1) Debitorul şi creditorii pot să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi la drepturile de preferinţă neadmise sau trecute integral sau parţial de administratorul insolvabilităţii/lichidator în tabelul definitiv.

(2) Contestaţiile se depun la instanţa de insolvabilitate în termenul prevăzut la art.143 alin.(6). Contestaţiile înaintate după acest termen se declară tardive şi se restituie fără a fi examinate.

(3) Instanţa de insolvabilitate soluţionează contestaţiile în şedinţă de validare sau în cadrul unei alte şedinţe speciale, cu citarea contestatorului, a creditorului care deţine creanţa contestată, dacă acesta nu este chiar contestatorul, a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului şi a oricărei alte părţi interesate, după caz.

(4) Dacă la examinarea contestaţiei se constată existenţa unui litigiu de drept, instanţa de insolvabilitate admite contestaţia printr-o încheiere motivată, care poate fi atacată cu recurs de către creditorul a cărui creanţă nu a fost validată. În acest caz, creanţa se radiază din tabel, iar creditorul a cărui creanţă nu a fost validată este în drept să intenteze proces separat de confirmare a creanţei sau de preluare a procesului pendinte. Creanţele faţă de care au fost admise contestaţiile se iau în calcul la elaborarea planului de distribuire intermediară prin rezervarea lor din masa debitoare, în condiţiile stabilite la art.152.

(5) Până la judecarea irevocabilă a contestaţiei, instanţa de insolvabilitate va putea declara, prin încheiere motivată, creanţa ca fiind admisă parţial sau integral cu statut provizoriu la masa credală, cu dreptul de a participa şi de a vota la adunarea creditorilor, de a înainta şi a retrage candidatura administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, dar fără dreptul de a participa la distribuirile de sume şi de a se realiza împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor acestuia. Admiterea ulterioară a contestaţiei şi/sau radierea creanţei trecute în tabel cu titlu provizoriu nu pot servi temei legal pentru anularea hotărârilor adoptate de adunarea creditorilor cu participarea acesteia sau pentru revocarea candidaturii administratorului insolvabilităţii/lichidatorului.

(6) Dacă o creanţă este contestată de unul dintre creditori, creditorul a cărui creanţă se contestă poate aduce dovezi şi îşi poate exercita alte drepturi pentru a contracara contestaţiile. Dacă creanţa este întemeiată pe un titlu executoriu sau pe o hotărâre judecătorească, sau pe o hotărâre arbitrală definitivă, sarcina probei contrare aparţine contestatarilor.

(7) Instanţa de insolvabilitate acordă creditorului a cărui creanţă este contestată sau contestatarului un extras, autentificat de instanţă, din tabelul creanţelor.

(8) Din data expirării termenului de depunere a contestaţiilor prevăzut la alin.(2) şi până la încetarea procesului, administratorul/lichidatorul sau orice parte interesată, în cazul descoperirii unui fals sau a unei erori esenţiale care a determinat admiterea creanţei, precum şi în cazul descoperirii unor circumstanţe esenţiale necunoscute până atunci, poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe în tabelul creanţelor. Contestaţia se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situaţia ce determină promovarea contestaţiei. Odată cu depunerea contestaţiei, administratorul/lichidatorul poate cere instanţei de insolvabilitate să suspende dreptul de vot al creditorului, în partea creanţei contestate, până la soluţionarea contestaţiei. Dacă admite contestaţia, instanţa de insolvabilitate poate obliga la plata despăgubirilor creditorul care a înaintat cu rea-credinţă cererea de admitere a creanţei.

(9) Instanţa de insolvabilitate soluţionează contestaţia prin încheiere care poate fi contestată cu recurs. Încheierea irevocabilă prin care contestaţia este admisă sau respinsă cu validarea creanţei este executorie pentru administratorul insolvabilităţii/lichidator şi pentru toţi creditorii. Încheierea constituie temei pentru rectificarea tabelului definitiv al creanţelor sau a tabelului definitiv consolidat fără a se convoca şedinţă specială de validare".

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate

11. Autorul consideră că norma contestată nu stabileşte criterii clare care i-ar permite instanţei de insolvabilitate să aprecieze dacă în legătură cu o creanţă contestată există un litigiu. Astfel, instanţa ar putea aprecia superficial, pe baza unor criterii arbitrare, caracterul litigios al creanţei în detrimentul celorlalţi creditori sau al debitorului insolvabil.

12. De asemenea, autorul menţionează că examinarea unei cauze în instanţa de drept comun presupune posibilitatea parcurgerii a trei grade de jurisdicţie. Aşadar, justiţiabilii beneficiază de o garanţie suplimentară, spre deosebire de procedura insolvabilităţii, care îi privează de o cale de atac, având posibilitatea să formuleze doar recurs împotriva încheierii prin care se soluţionează contestaţia.

13. În opinia autorului sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 4, 16, 20, 23 şi 46 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea notează că excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

17. Curtea reţine că obiectul excepţiei îl reprezintă textul "constată existenţa unui litigiu de drept" din articolul 144 alin.(4) din Legea insolvabilităţii. Aşa cum rezultă din sesizare şi din încheierea instanţei, la baza judecării procesului stau contestaţii împotriva creanţelor formulate. Astfel, Curtea admite că instanţa va aplica prevederile criticate în cauza pe care o examinează. Curtea constată că prevederile contestate au mai făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva altor critici (DCC nr.12 din 1 februarie 2022).

18. Autorul sesizării susţine că norma contestată încalcă articolele 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 4 [drepturile şi libertăţile omului], 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] şi 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia] din Constituţie.

19. Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolele 1 alin.(3) şi 4 din Constituţie comportă un caracter general şi reprezintă imperative care stau la baza tuturor reglementărilor. Aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (DCC nr.56 din 19 aprilie 2022, § 25). De asemenea, cu referire la pretinsa încălcare a articolelor 16, 23 şi 54 din Constituţie, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 26).

20. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 20 din Constituţie, Curtea reţine că acest articol îi garantează oricărei persoane dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care le violează drepturile, libertăţile şi interesele legitime. Condiţia stabilită de articolul 20 din Constituţie este ca instanţa de judecată să ofere motive rezonabile în cazul în care soluţionează o contestaţie. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că obligaţia instanţelor judecătoreşti de a-şi motiva deciziile reprezintă o garanţie procedurală esenţială în baza articolului 6 § 1 din Convenţie, pentru că le demonstrează părţilor că argumentele lor au fost avute în vedere, pentru că le oferă posibilitatea de a formula obiecţii sau de a contesta hotărârea şi serveşte, de asemenea, pentru prezentarea motivelor hotărârii judecătoreşti către public (a se vedea Siredzhuk v. Ucraina, 21 ianuarie 2016, § 63). În această cauză, norma contestată prevede că, dacă la examinarea contestaţiei se constată existenţa unui litigiu de drept, instanţa de insolvabilitate admite contestaţia printr-o încheiere motivată. Astfel, condiţia "încheiere motivată" reprezintă o garanţie procedurală esenţială a dreptului de acces liber la justiţie (DCC nr.12 din 1 februarie 2022, § 22).

21. De asemenea, Curtea nu poate reţine argumentul autorului sesizării cu privire la exercitarea căilor de atac. Curtea reiterează că nici Constituţia, nici Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în toate procedurile judecătoreşti. Sub acest aspect, articolul 119 din Constituţie stabileşte că împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate pot exercita căile de atac "în condiţiile legii" (a se vedea DCC nr.32 din 25 martie 2021, § 38). Dreptul la un dublu grad de jurisdicţie, garantat de articolul 2 § 1 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană, se referă doar la materia penală. Curtea reiterează că acest drept se realizează în condiţiile legii şi, prin urmare, ţine de competenţa legislatorului să instituie numărul căilor de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate, cu respectarea prevederilor Constituţiei (a se vedea DCC nr.74 din 16 iunie 2022, § 20-21).

22. Norma contestată prevede că dacă la examinarea contestaţiei se constată existenţa unui litigiu de drept, încheierea motivată a instanţei poate fi atacată cu recurs de către creditorul a cărui creanţă nu a fost validată. Astfel, Curtea observă că încheierea de admitere a contestaţiei poate fi atacată cu recurs de către creditorul a cărui creanţă nu a fost validată.

23. Aşadar, cerinţa de a motiva încheierea de admitere a contestaţiei şi posibilitatea de a o contesta cu recurs reprezintă garanţii procesuale suficiente din perspectiva articolului 20 din Constituţie şi, prin urmare, acest articol nu este afectat.

24. Cu privire la argumentul autorului că norma contestată nu stabileşte criterii clare care ar permite instanţei de insolvabilitate să aprecieze dacă în legătură cu o creanţă contestată există un litigiu, Curtea menţionează că acest aspect ţine de aplicarea legii a cărei rezolvare le revine instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.113 din 15 iulie 2021, § 28; DCC nr.7 din 20 ianuarie 2022, § 28).

25. Cu referire la incidenţa articolului 46 din Constituţie, autorul nu a oferit argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu normele constituţionale. Curtea reţine că simpla enumerare a normelor constituţionale, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.46 din 1 aprilie 2021, § 16; DCC nr.65 din 13 mai 2021, § 17).

26. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "constată existenţa unui litigiu de drept" din articolul 144 alin.(4) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl Vitalie Perciun, în dosarul nr.2i-189/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.