Hotărâre nr.8 din 05.04.2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 25 alin.(6) şi 32 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (plata remuneraţiei administratorului provizoriu pentru activitatea desfăşurată în perioada de observaţie) (sesizările nr.212g/2021 şi nr.246g/2021)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 25 alin.(6)

şi 32 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

(plata remuneraţiei administratorului provizoriu pentru

activitatea desfăşurată în perioada de observaţie)

(sesizările nr.212g/2021 şi nr.246g/2021)

nr. 8  din  05.04.2022

 (în vigoare 05.04.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.106-114 art. 57 din 15.04.2022

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate pe 13 octombrie 2021 şi, respectiv, 8 noiembrie 2021,

Examinând sesizările menţionate în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "de activitate efectiv lucrată şi confirmată documentar" din articolul 25 alin.(6) şi articolul 32 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicate de dl Marcel Lungu, administrator al insolvabilităţii, în dosarele nr.2i-81/20 şi nr.2i-12/21, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate au fost depuse în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 20 ianuarie 2022, sesizările au fost declarate admisibile, fără a se prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizărilor, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului şi Uniunii Administratorilor Autorizaţi din Moldova.

5. În şedinţa plenară publică a Curţii, excepţia de neconstituţionalitate a fost susţinută de dl Marcel Lungu, administrator al insolvabilităţii, autorul sesizărilor. Parlamentul a fost reprezentat de dl Valeriu Kuciuk, şef al Serviciului de reprezentare la Curtea Constituţională. Guvernul a fost reprezentat de dna Liliana Moraru, şef al Serviciului juridic al Ministerului Economiei.

CIRCUMSTANŢELE LITIGIILOR PRINCIPALE

1. Circumstanţele cauzei nr.2i-81/20 (sesizarea nr.212g/2021)

6. La 3 martie 2020, S.R.L. "Turinfinit" a formulat o cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa sa.

7. Prin Încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul central, din 9 martie 2020, instanţa de insolvabilitate a instituit perioada de observaţie asupra debitorului, a dispus aplicarea măsurilor de asigurare şi l-a numit pe dl Marcel Lungu în calitate de administrator provizoriu.

8. La 8 februarie 2021, administratorul provizoriu a prezentat raportul de activitate, propunând instanţei de judecată intentarea procesului de insolvabilitate faţă de S.R.L. "Turinfinit".

9. La 30 septembrie 2021, dl Marcel Lungu a formulat un demers privind încasarea cheltuielilor şi a remuneraţiei administratorului provizoriu în perioada de observaţie din contul administratorului statutar al S.R.L. "Turinfinit". Totodată, acesta a menţionat că debitorul nu dispune de bunuri suficiente să achite creanţele, iar potrivit articolului 32 al Legii insolvabilităţii, în cazul în care în patrimoniul debitorului nu există bunuri ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile procesului de insolvabilitate, remuneraţia administratorului provizoriu şi acoperirea cheltuielilor efectuate de acesta în perioada de observaţie a debitorului le suportă membrii organelor de conducere şi asociaţii, acţionarii sau membrii debitorului, în mod solidar.

10. În cadrul şedinţei de judecată din aceeaşi dată, dl Marcel Lungu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "de activitate efectiv lucrată şi confirmată documentar" din articolul 25 alin.(6) şi articolul 32 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 cu referire la omisiunea de a reglementa un mecanism pentru recuperarea cheltuielilor efectuate în avans şi pentru încasarea remuneraţiei administratorului provizoriu în situaţia în care în patrimoniul debitorului nu există bunuri.

11. Prin Încheierea din 1 octombrie 2021, Judecătoria Chişinău, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

2. Circumstanţele cauzei nr.2i-12/21 (sesizarea nr.246g/2021)

12. La 11 ianuarie 2021, B.C. "Moldindconbank" S.A. a formulat o cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de S.R.L. "Atav&Co".

13. Prin Încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul central, din 15 ianuarie 2021, instanţa de insolvabilitate a admis cererea introductivă depusă de creditorul B.C. "Moldindconbank" S.A., a dispus aplicarea măsurilor de asigurare şi l-a numit pe dl Marcel Lungu în calitate de administrator provizoriu.

14. La 4 mai 2021, administratorul provizoriu a prezentat raportul de activitate, propunând instanţei de judecată intentarea procesului de insolvabilitate cu derularea procedurii simplificate a falimentului faţă de S.R.L. "Atav&Co".

15. La 3 iunie 2021, dl Marcel Lungu a formulat un demers privind încasarea cheltuielilor şi a remuneraţiei administratorului provizoriu în perioada de observaţie din contul administratorului statutar al S.R.L. "Atav&Co". În argumentarea demersului, acesta a menţionat că debitorul nu dispune de masă debitoare în patrimoniul său, iar potrivit articolului 32 alin.(2) din Legea insolvabilităţii, în cazul în care în patrimoniul debitorului nu există bunuri ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile procesului de insolvabilitate, remuneraţia administratorului provizoriu şi acoperirea cheltuielilor efectuate de acesta în perioada de observaţie a debitorului le suportă membrii organelor de conducere şi asociaţii, acţionarii sau membrii debitorului, în mod solidar.

16. În cadrul şedinţei de judecată din 21 septembrie 2021, dl Marcel Lungu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "de activitate efectiv lucrată şi confirmată documentar" din articolul 25 alin.(6) şi din articolul 32 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 cu referire la omisiunea de a reglementa un mecanism pentru recuperarea cheltuielilor efectuate în avans şi pentru încasarea remuneraţiei administratorului provizoriu în situaţia în care în patrimoniul debitorului nu există bunuri.

17. Prin Încheierea din 29 octombrie 2021, Judecătoria Chişinău, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

18. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]".

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

19. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 25

Statutul şi competenţa administratorului provizoriu

"(6) Cuantumul de remunerare a administratorului provizoriu îl stabileşte instanţa de insolvabilitate în mărime fixă, pentru fiecare lună de activitate efectiv lucrată şi confirmată documentar, care nu poate fi mai mică de coeficientul minim de multiplicare recomandat pentru stabilirea salariilor de funcţie ale conducătorilor încadraţi în unităţile ce nu aplică sistemul de salarizare bazat pe reţeaua tarifară unică de salarizare, înmulţit la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real la unităţile cu autonomie financiară.".

Articolul 32

Repartizarea cheltuielilor judiciare aferente perioadei de observare a debitorului

"(1) Cheltuielile judiciare aferente perioadei de observare a debitorului privind taxa de stat, privind remunerarea administratorului provizoriu, privind notificarea, privind convocarea şedinţelor şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul provizoriu se suportă din patrimoniul debitorului. Prin tranzacţie se poate stabili o altă ordine de repartizare a cheltuielilor judiciare.

(2) În cazul în care în patrimoniul debitorului nu există bunuri ori acestea sînt insuficiente pentru a se acoperi cheltuielile procesului de insolvabilitate, remunerarea administratorului provizoriu şi acoperirea cheltuielilor efectuate de acesta în perioada de observare a debitorului le suportă membrii organelor de conducere şi asociaţii, acţionarii sau membrii debitorului, în mod solidar.

(3) În cazul în care instanţa de insolvabilitate respinge cererea introductivă în legătură cu lipsa temeiurilor de insolvabilitate a debitorului, cheltuielile prevăzute la alin.(1) se trec în mod solidar pe seama creditorilor care au adresat cererea introductivă şi a creditorilor care au susţinut-o prin referinţă depusă în cadrul procesului.

(4) Modalitatea de repartizare a cheltuielilor judiciare şi a cheltuielilor de remunerare a administratorului provizoriu o stabileşte instanţa de insolvabilitate într-o hotărîre sau încheiere emisă în urma examinării cauzei."

ÎN DREPT

A. ADMISIBILITATEA

20. Prin decizia sa din 20 ianuarie 2022, Curtea a constatat respectarea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate.

21. Curtea a observat că sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate au fost ridicate de dl Marcel Lungu, administrator al insolvabilităţii, în dosarele nr.2i-81/20 şi nr.2i-12/21, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central. Curtea a reţinut că sesizările sunt formulate de subiectul căruia i s-a conferit acest drept în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

22. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în două cauze care au ca obiect examinarea unor cereri de încasare a cheltuielilor şi a remuneraţiei administratorului provizoriu. Curtea a admis că normele contestate sunt aplicabile la soluţionarea cauzelor în care a fost ridicată excepţia.

23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "de activitate efectiv lucrată şi confirmată documentar" din articolul 25 alin.(6) şi articolul 32 din Legea insolvabilităţii cu referire la omisiunea de a reglementa un mecanism pentru recuperarea cheltuielilor efectuate în avans şi pentru încasarea remuneraţiei administratorului provizoriu în situaţia în care în patrimoniul debitorului nu există bunuri. Curtea a observat că prevederile articolului 32 alin.(2) au fost supuse anterior controlului de constituţionalitate (HCC nr.16 din 9 iunie 2020, § 36), din perspectiva altor critici.

24. Curtea a reţinut că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea a analizat, prin prisma argumentelor autorului sesizărilor, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.3 din 14 ianuarie 2021, § 20; HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, § 38; HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 31).

25. Autorul sesizărilor a invocat incidenţa articolelor 4 [drepturile şi libertăţile omului], 7 [Constituţia, Legea Supremă], 16 [egalitatea], 20 [accesul la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 43 [dreptul la muncă şi protecţia muncii], 44 [interzicerea muncii forţate], 46 [dreptul la proprietate şi la protecţia acesteia], 47 [dreptul la asistenţă şi protecţie socială] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie. Curtea a examinat aplicabilitatea acestor prevederi constituţionale.

26. Cu referire la incidenţa articolelor 4 şi 7 din Constituţie, Curtea a subliniat că aceste norme comportă un caracter general şi reprezintă imperative care stau la baza tuturor legilor Republicii Moldova. Ele nu pot constitui repere separate. Aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 20; HCC nr.4 din 21 ianuarie 2021, § 20). De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr.3 din 14 ianuarie 2021, § 22; HCC nr.16 din 20 mai 2021, §§ 35-36; DCC nr.112 din 15 iulie 2021, § 22).

27. Cu referire la incidenţa articolelor 20 şi 47 din Constituţie, autorul nu a oferit argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu normele constituţionale. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că simpla enumerare a normelor constituţionale, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.135 din 12 august 2021, § 21; DCC nr.138 din 14 septembrie 2021, §§ 24-26).

28. Curtea a observat că autorul sesizărilor critică, în general, modalitatea de remunerare a administratorului insolvabilităţii şi, în principal, omisiunea de reglementare a modalităţii de încasare a cheltuielilor şi de achitare a onorariului.

29. Cu privire la contestarea articolului 25 alin.(6) din Legea insolvabilităţii, Curtea a menţionat următoarele.

30. Autorul sesizărilor afirmă că textul contestat contravine articolului 43 din Constituţie. Totuşi, Curtea nu a identificat niciun aspect în articolul 25 alin.(6) din Legea insolvabilităţii care să afecteze dreptul la muncă şi a constatat că autorul sesizărilor nu a demonstrat incidenţa acestui articol.

31. Cu privire la incidenţa articolului 44 din Constituţie, care interzice munca forţată, Curtea a menţionat că activitatea profesională a administratorilor este reglementată de lege şi reprezintă o activitate de interes public. Prin urmare, libertatea de accedere în funcţia de administrator îi aparţine persoanei. În acest sens, Curtea a reiterat că atunci când o persoană alege şi acceptă să activeze într-o funcţie, aceasta acceptă şi condiţiile legale stabilite pentru exercitarea funcţiei respective (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.72 din 27 mai 2021, § 28). Astfel, administratorul autorizat nu poate pretinde că i-ar fi impusă o muncă forţată, din moment ce la admiterea sa în profesia de administrator autorizat a acceptat că poate fi desemnat de către instanţa de insolvabilitate într-un proces de insolvabilitate. Mai mult, articolul 27 alin.(3) din Legea cu privire la administratorii autorizaţi prevede că administratorul poate refuza desemnarea sa de către instanţă în cazul existenţei unor motive întemeiate, în cazul aflării în concediu medical sau în alte circumstanţe care nu-i pot fi imputate administratorului (a se vedea DCC nr.152 din 19 octombrie 2021, § 28). Prin urmare, articolul 44 din Constituţie nu este incident cu referire la acest capăt al sesizărilor.

32. Cu referire la incidenţa articolului 46 din Constituţie, autorul a menţionat că articolul 25 alin.(6) din Lege garantează o remuneraţie minimă a administratorului provizoriu.

33. Curtea a observat că cuantumul de remunerare a administratorului provizoriu îl stabileşte instanţa de insolvabilitate în mărime fixă, pentru fiecare lună de activitate efectiv lucrată şi confirmată documentar, care nu poate fi mai mică de coeficientul minim de multiplicare recomandat pentru stabilirea salariilor de funcţie ale conducătorilor încadraţi în unităţile ce nu aplică sistemul de salarizare bazat pe reţeaua tarifară unică de salarizare, înmulţit la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real la unităţile cu autonomie financiară. Curtea a observat că această normă reprezintă o formulă de calculare a remuneraţiei administratorului provizoriu pentru eventuala activitate desfăşurată în perioada de observaţie. Prin urmare, remuneraţia nu este stabilită de către instanţa de insolvabilitate din oficiu şi nici în mod arbitrar, ci numai după prezentarea de către administratorul provizoriu a documentelor care certifică o activitate efectiv desfăşurată în perioada de observaţie.

34. Curtea a admis că intensitatea activităţii administratorului provizoriu în perioada de observaţie depinde de complexitatea afacerii debitorului, valoarea activelor gestionate, numărul de contractanţi etc., iar instanţa de insolvabilitate trebuie să ia în consideraţie aceşti factori la stabilirea remuneraţiei. Prin urmare, la prezentarea solicitării de stabilire a remuneraţiei, administratorul provizoriu trebuie să demonstreze documentar că pretinde plata pentru o activitate efectiv lucrată. În caz contrar, instanţa de insolvabilitate va fi lipsită de posibilitatea de a fixa cuantumul remuneraţiei lui.

35. Astfel, Curtea a menţionat că stabilirea de către instanţă a remuneraţiei administratorului provizoriu reprezintă o garanţie, nu o ingerinţă în dreptul de proprietate prevăzut de articolul 46 din Constituţie.

36. Curtea a reţinut că articolul 25 alin.(6) din Legea insolvabilităţii nu poate fi acceptat pentru examinare în fond, având în vedere motivele prezentate supra.

37. Cu privire la contestarea articolului 32 din Legea insolvabilităţii, care reglementează repartizarea cheltuielilor judiciare aferente perioadei de observare a debitorului, Curtea a menţionat următoarele.

38. Autorul sesizărilor a menţionat că norma contestată nu reglementează un mecanism de remunerare a administratorului provizoriu pentru activităţile desfăşurate în perioada de observaţie, în cazul în care în patrimoniul debitorului nu există bunuri şi nu s-a stabilit existenţa unor persoane culpabile de insolvabilitatea debitorului.

39. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare al Curţii Constituţionale dacă această omisiune afectează un drept constituţional fundamental (a se vedea, în acest sens, HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, § 35 şi jurisprudenţa citată acolo).

40. Curtea a observat că autorul sesizărilor a menţionat că lipsa acestui mecanism face incident articolul 43 din Constituţie. Totuşi, Curtea a observat că argumentele autorului în acest sens pot fi analizate deopotrivă din perspectiva articolului 46 din Constituţie, articol care a fost invocat în sesizare.

41. Curtea a reţinut că prin încheierea de admitere a cererii introductive, instanţa de insolvabilitate a instituit perioada de observaţie în privinţa debitorului pentru un termen de cel mult 60 de zile lucrătoare, a numit un administrator provizoriu şi a aplicat măsurile de asigurare necesare. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea a notat că administratorul provizoriu desemnat de instanţa de insolvabilitate din oficiu sau la cererea semnatarului cererii introductive (creditorul sau debitorul) este obligat să îndeplinească toate atribuţiile ce-i revin în baza legii sau sunt stabilite prin încheierea instanţei de insolvabilitate, precum şi să întocmească raportul său de activitate (articolele 25 alin.(5) lit.b) şi 27 alin.(1) din Legea insolvabilităţii), prin care să propună fie intentarea procedurii de insolvabilitate, fie intentarea procedurii simplificate a falimentului ori prin care să constate solvabilitatea debitorului şi încetarea procesului. Atribuţiile administratorului provizoriu încetează în momentul desemnării administratorului insolvabilităţii, după caz, a lichidatorului, sau al respingerii cererii introductive în lipsa temeiului de insolvabilitate (articolul 25 alin.(8)). Având în vedere că administratorul provizoriu desfăşoară activitatea de supraveghere şi/sau administrare a debitorului aflat în perioada de observaţie, el are o speranţă legitimă că va fi remunerat pentru efortul depus, iar cheltuielile efectuate în avans îi vor fi returnate.

42. Curtea a considerat că dreptul administratorului provizoriu la remuneraţie pentru activitatea îndeplinită reprezintă o "aşteptare legitimă" de a obţine un bun şi este protejat de dispoziţiile articolului 46 din Constituţie şi de articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană. Curtea Europeană a menţionat, în jurisprudenţa sa, că deşi articolul 1 din Protocolul nr.1 se referă doar la bunurile existente ale unei persoane şi nu creează un drept de a dobândi bunuri, în unele circumstanţe, "aşteptarea legitimă" de a obţine un bun se poate bucura de protecţia articolului 1 din Protocolul nr.1 (a se vedea Béláné Nagy v. Ungaria, 13 decembrie 2016, § 74).

43. În consecinţă, Curtea a considerat necesar să analizeze şi să determine dacă omisiunea legislativă de a reglementa un mecanism de recuperare a cheltuielilor efectuate în avans şi de încasare a remuneraţiei administratorului provizoriu în situaţia în care în patrimoniul debitorului nu există bunuri, iar membrilor organelor de conducere nu le este imputabilă apariţia stării de insolvabilitate reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate al administratorului provizoriu, garantat de articolul 46 din Constituţie.

44. Astfel, pentru a elucida problemele ridicate în excepţia de neconstituţionalitate, Curtea va examina constituţionalitatea articolului 32 din Legea insolvabilităţii în raport cu articolul 46 coroborat cu articolele 23 şi 54 din Constituţie.

B. FONDUL CAUZEI

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

45. Autorul sesizărilor a menţionat cu referire la articolul 32 alin.(2) din Legea insolvabilităţii că legislatorul nu a stabilit un mecanism pentru recuperarea cheltuielilor efectuate în avans şi pentru încasarea remuneraţiei administratorului provizoriu în situaţia în care în patrimoniul debitorului nu există bunuri. Autorul menţionează că prevederile contestate reglementează doar situaţia în care cheltuielile avansate şi remuneraţia administratorului provizoriu vor fi suportate din contul organelor de conducere şi asociaţilor, acţionarilor sau membrilor debitorului, doar dacă acestora le este demonstrată culpa la apariţia stării de insolvabilitate. Administratorul provizoriu nu are competenţa stabilirii culpei şi a cercului persoanelor vinovate de apariţia stării de insolvabilitate, deoarece acesta îşi exercită atribuţiile în perioada de observaţie a debitorului, adică din data admiterii spre examinare a cererii introductive şi până la data intentării procesului de insolvabilitate, confirmat prin hotărârea respectivă a instanţei de judecată. Din momentul intentării procesului de insolvabilitate, mandatul administratorului provizoriu încetează de drept, fiind substituit cu administratorul insolvabilităţii. Prin urmare, obligaţia de a stabili cercul de persoane cărora le-ar fi imputabilă culpa pentru apariţia stării de insolvabilitate, precum şi cauzele care au condus la insolvabilitatea debitorului, este a administratorului insolvabilităţii. În acest sens, la data examinării demersului administratorului provizoriu privind încasarea cheltuielilor şi a remuneraţiei pentru perioada de observaţie nu poate fi cunoscut cercul persoanelor cărora le este imputabilă starea de insolvabilitate, prin urmare, cheltuielile efectuate în avans şi remuneraţia sa nu pot fi achitate.

46. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate pretinde că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 4 ,7, 16, 20, 23, 43, 44, 46, 47 şi 54 din Constituţie.

B. Argumentele autorităţilor şi ale organizaţiilor care şi-au prezentat opiniile

47. În opinia sa, Parlamentul a menţionat că normele contestate nu comportă în sine deficienţe legislative sub aspectul clarităţii şi previzibilităţii. Instanţa de insolvabilitate stabileşte cuantumul de remunerare a administratorului provizoriu în mărime fixă, pentru fiecare lună de activitate efectiv lucrată şi confirmată documentar şi tot ea supraveghează administratorul insolvabilităţii, căruia îi poate solicita oricând explicaţii sau un raport despre administrarea masei debitoare, iar criteriile după care se conduce instanţa de insolvabilitate la fixarea remuneraţiei sunt stabilite de articolele 25 alin.(6), 32 alin.(2) şi 70 din Legea insolvabilităţii. Totodată, Parlamentul a menţionat că în situaţia când debitorul nu dispune de bunuri sau bunurile lui nu pot acoperi cheltuielile procedurii de insolvabilitate, achitarea onorariului fix al administratorului, precum şi compensarea cheltuielilor aferente se trec în mod solidar, prin încheiere judecătorească, în obligaţia organelor de conducere ale debitorului prevăzute de articolul 247 în cazul în care se va dovedi culpa acestora la apariţia stării de insolvabilitate. Parlamentul a notat că argumentele sesizărilor nu pot fi reţinute şi urmează a fi respinse ca nefondate.

48. În opinia sa, Guvernul a menţionat că argumentele invocate de autor cu privire la neconstituţionalitatea normelor contestate sunt neîntemeiate, iar prevederile contestate nu contravin dispoziţiilor constituţionale.

49. În opinia prezentată, Uniunea Administratorilor Autorizaţi din Moldova menţionează că, pe de o parte, Legea insolvabilităţii garantează mărimea minimă a remuneraţiei lunare a administratorului provizoriu, iar pe de altă parte, aceeaşi normă condiţionează mărimea remuneraţiei de timpul efectiv lucrat şi confirmat documentar. Astfel, instanţele de insolvabilitate reduc mărimea lunară a remuneraţiei administratorului provizoriu sub pragul minim garantat. Relaţia dintre administratorul provizoriu şi întreprinderea aflată în perioada de observaţie nu se reglementează în baza regulilor care guvernează raporturile juridice de muncă. Regulile dreptului muncii se extind doar cu caracter informativ, legat exclusiv de determinarea criteriilor de calculare a onorariului ce i se cuvine administratorului provizoriu. Astfel, instanţa de insolvabilitate nu poate să-şi asume o sarcină de estimare concretă a volumului de lucru executat de către administratorul provizoriu referitor la câte ore au fost investite în elaborarea acţiunilor. Prin urmare, Uniunea Administratorilor Autorizaţi din Moldova consideră că normele contestate încalcă articolele invocate din Constituţie.

C. Aprecierea Curţii

I. Principii generale

50. După cum a precizat şi Curtea Europeană în mai multe rânduri, articolul 1 din Protocolul nr.1 cuprinde trei reguli: prima regulă, prevăzută în prima teză a primului paragraf, este de natură generală şi enunţă principiul exercitării nestingherite a dreptului de proprietate; a doua regulă, conţinută în a doua propoziţie a primului paragraf, se referă la privarea de proprietate şi o supune anumitor condiţii; a treia regulă, prevăzută în al doilea paragraf, recunoaşte că statele au dreptul, printre altele, de a controla utilizarea proprietăţii în conformitate cu interesul general. A doua şi a treia dintre reguli, care privesc cazuri de ingerinţă în dreptul la respectarea bunurilor, trebuie să fie citite în lumina principiului general prevăzut în prima regulă (Ališić şi alţii v. Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Serbia, Slovenia şi fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei [MC], 16 iulie 2014, § 98).

51. Scopul principal al articolului 1 din Protocolul nr.1 este de a proteja persoanele împotriva ingerinţelor nejustificate din partea statului în respectarea bunurilor lor. Respectarea dreptului de proprietate poate atrage după sine obligaţii pozitive inerente asigurării exercitării sale efective. Obligaţiile pozitive îi pot impune statului să ia măsurile necesare pentru a proteja dreptul de proprietate (ibidem, § 100).

52. Cu toate acestea, limitele dintre îndatoririle pozitive şi negative ale statului în privinţa asigurării respectării dreptului de proprietate nu pot face obiectul unei definiţii precise. Principiile aplicabile sunt totuşi similare. Indiferent dacă cazul este analizat din punctul de vedere al unei obligaţii pozitive a statului sau în termenii unei ingerinţe a unei autorităţi publice care trebuie să fie justificată, criteriile care trebuie aplicate nu diferă în esenţă. În ambele contexte trebuie avut în vedere echilibrul corect între interesele concurente ale persoanei şi ale comunităţii ca întreg. Curtea Europeană a reţinut, de asemenea, că obiectivele menţionate în această dispoziţie pot avea o relevanţă în aprecierea afectării echilibrului dintre cerinţele interesului public în discuţie, precum şi dreptul fundamental al reclamantului la respectarea dreptului de proprietate. În ambele contexte, statul se bucură de o marjă de apreciere la stabilirea măsurilor care trebuie luate pentru a asigura conformitatea cu Convenţia (ibidem, § 101).

53. Prin urmare, Curtea menţionează că obligaţia pozitivă a statului este de a adopta măsuri care să asigure respectarea efectivă a dreptului de proprietate.

II. Cu privire la existenţa unui scop legitim al omisiunii de a prevedea un mecanism de plată

54. Curtea reiterează că una dintre condiţiile obligatorii pe care trebuie să le respecte ingerinţele în articolul 46 este ca acestea să urmărească cel puţin un scop legitim prevăzut de articolul 54 alin.(2) din Constituţie.

55. Curtea observă că scopul general al Legii insolvabilităţii constă în satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea faţă de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului şi prin distribuirea produsului finit (articolul 1 alin.(1) din Lege). Acest scop general ţine de asigurarea stabilităţii şi a disciplinei financiare în economia de piaţă (a se vedea, mutatis mutandis, Lekić v. Slovenia [MC], 11 decembrie 2018, § 106). În situaţii în care există o deteriorare a economiei de piaţă din cauza unui număr mare de societăţi comerciale inactive şi insolvente poate fi nevoie ca statul să acţioneze astfel încât să evite prejudicierea ireparabilă a economiei şi să consolideze securitatea juridică şi încrederea participanţilor la procesul economic. Asigurarea stabilităţii şi a disciplinei financiare în economia de piaţă contribuie la bunăstarea economică a ţării, care reprezintă un scop legitim, permis de articolul 54 alin.(2) din Constituţie (HCC nr.16 din 9 iunie 2020, § 61).

56. Curtea observă că legislatorul, în articolul 32 din Legea insolvabilităţii, a prevăzut repartizarea cheltuielilor judiciare aferente perioadei de observare a debitorului, inclusiv cheltuielile avansate şi remuneraţia calculată administratorului provizoriu, după cum urmează: (i) creditorilor semnatari ai cererii introductive, dacă instanţa de insolvabilitate respinge cererea introductivă în legătură cu lipsa temeiurilor de insolvabilitate a debitorului [alin. (3)]; (ii) debitorului, dacă instanţa de insolvabilitate adoptă hotărârea de intentare a procesului de insolvabilitate [alin. (1)]; (iii) membrilor organelor de conducere şi asociaţilor, acţionarilor sau membrilor debitorului, în mod solidar, dacă în patrimoniul debitorului nu există bunuri ori acestea sunt insuficiente pentru a se acoperi cheltuielile procesului de insolvabilitate în măsura în care acestor persoane le este imputabilă culpa la apariţia stării de insolvabilitate [alin. (2)].

57. Aşadar, Curtea reţine că, în prezent, nu există un cadru legal care să reglementeze modul de achitare a remuneraţiei administratorului provizoriu şi de restituire a eventualelor cheltuieli avansate de acesta, în cazul în care debitorul aflat în perioada de observaţie nu are bunuri şi nici nu există persoane cărora le-ar fi imputabilă eventuala stare de insolvabilitate. Această omisiune de reglementare face ca administratorul provizoriu să nu fie remunerat pentru o activitate de interes public efectiv desfăşurată.

58. Curtea nu constată existenţa vreunui scop legitim pentru a justifica omisiunea reglementării unui mecanism de plată a remuneraţiei administratorului provizoriu şi de restituire a cheltuielilor avansate de acesta în cazul în care debitorul nu are bunuri şi nici nu există persoane cărora să le fie imputabilă starea de insolvabilitate a debitorului. Aşadar, în lipsa unui scop legitim al omisiunii de reglementare, Curtea constată o intruziune inadmisibilă în dreptul de proprietate al administratorului provizoriu, intruziune care nu îndeplineşte condiţia impusă de articolul 54 alin.(2) din Constituţie.

59. Rezumând cele enunţate supra, Curtea conchide că prevederile articolului 32 din Legea insolvabilităţii contravin articolului 46 coroborat cu articolele 23 şi 54 din Constituţie în partea în care nu reglementează un mecanism de plată a remuneraţiei administratorului provizoriu şi de restituire a cheltuielilor avansate de acesta în cazul în care debitorul nu are bunuri şi nici nu există persoane cărora să le fie imputabilă starea de insolvabilitate a debitorului.

60. În aceste condiţii, Curtea va emite o Adresă Parlamentului în vederea modificării legislaţiei în conformitate cu raţionamentele prezentei hotărâri.

III. Cu privire la executarea hotărârii

61. Curtea reiterează că, indiferent de natura hotărârilor Curţii, ele îşi produc efectele pe care Constituţia şi legea le conferă, în raport cu atribuţia exercitată de Curte, forţa lor juridică neputând fi contestată sau confirmată de nimeni (HCC nr.33 din 10 octombrie 2013, § 49). În mod general, cu referire la aplicabilitatea articolului 140 din Constituţie – "Hotărârile Curţii Constituţionale", Curtea a reţinut că textul "legile şi alte acte normative sau unele părţi ale acestora devin nule din momentul adoptării hotărârii corespunzătoare a Curţii Constituţionale" de la alineatul (1) reglementează efectul pentru viitor al hotărârilor Curţii. Curtea menţionează că textul "din momentul adoptării hotărârii" din norma constituţională citată se referă la efectul ex nunc al hotărârilor Curţii Constituţionale, fapt care presupune că acestea produc efecte pentru viitor (HCC nr.21 din 1 octombrie 2018, §§ 33 şi 41; HCC nr.5 din 25 februarie 2020, §§ 140-141; HCC nr.4 din 3 martie 2022, § 79).

62. Curtea notează că posedă competenţa expresă de a stabili efectul pro futuro al hotărârilor sale. Astfel, acest efect în timp al hotărârilor Curţii Constituţionale este prevăzut de articolul 26 alin.(5) teza a II-a din Legea nr.317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională, care prevede că, prin hotărârea sa, Curtea poate stabili că unele acte intră în vigoare la data publicării sau la data indicată în acestea. Curtea a menţionat că textul "la data indicată în ele" din norma menţionată se referă la efectul pro futuro al hotărârii Curţii Constituţionale, fapt care presupune că efectele hotărârii pot fi amânate pentru o dată ulterioară adoptării acesteia (a se vedea HCC nr.30 din 23 septembrie 2021, § 94; HCC nr.4 din 3 martie 2022, § 80).

63. În acest sens, Curtea menţionează că nu poate substitui Parlamentul în reglementarea unui mecanism de remunerare în situaţiile examinate supra. Această circumstanţă face imposibilă aplicarea imediată a prezentei Hotărâri. Din acest motiv, pentru a evita producerea unor consecinţe negative în domeniul stabilităţii şi disciplinei financiare ale economiei de piaţă, Curtea consideră necesar să amâne efectele prezentei hotărâri.

64. În acelaşi timp, pentru a da efect prezentei Hotărâri în cauzele în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, având în vedere faptul că excepţia de neconstituţionalitate "exprimă o legătură organică, logică între problema de constituţionalitate şi fondul litigiului principal" (HCC nr.15 din 6 mai 1997, § 3.3) şi are sarcina "asigurării respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale garantate de Constituţie în procesul soluţionării litigiilor de către instanţele judecătoreşti de drept comun" (HCC nr.2 din 9 februarie 2016, § 65), Curtea consideră rezonabil ca aceasta să producă efecte imediate pentru autorul sesizărilor nr.212g/2021 şi nr.246g/2021 (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.4 din 3 martie 2022, § 82).

65. În acest context, Curtea reiterează că dreptul de acces al cetăţenilor prin intermediul excepţiei de neconstituţionalitate la Curtea Constituţională reprezintă un aspect al dreptului la un proces echitabil şi constituie singurul instrument prin intermediul căruia cetăţeanul are posibilitatea de a acţiona pentru a se apăra împotriva legislatorului, în cazul în care sunt încălcate prin lege drepturile sale constituţionale. Astfel, Curtea notează că accesul la justiţie (inclusiv la justiţia constituţională) trebuie înţeles ca un drept de acces concret şi efectiv, în caz contrar drepturile oferite justiţiabililor fiind iluzorii (a se vedea HCC nr.30 din 23 septembrie 2021, § 96; HCC nr.4 din 3 martie 2022, § 83).

66. Prin urmare, Curtea decide ca în cazul excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 32 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 privind omisiunea de a reglementa un mecanism pentru recuperarea cheltuielilor efectuate în avans şi pentru încasarea remuneraţiei administratorului provizoriu în situaţia în care în patrimoniul debitorului nu există bunuri, ridicată de dl Marcel Lungu, administrator al insolvabilităţii, în dosarele nr.2i-81/20 şi nr.2i-12/21, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central, hotărârea să producă efecte de la data adoptării.

67. Totodată, Curtea menţionează că, în baza articolului 78 alin.(8) din Codul jurisdicţiei constituţionale, cheltuielile legate de executarea hotărârilor Curţii Constituţionale se acoperă din contul autorităţilor publice, instituţiilor şi organizaţiilor indicate în hotărârea Curţii. Astfel, pentru executarea prezentei hotărâri, Curtea dispune Guvernului să atribuie mijloacele băneşti necesare pentru plata remuneraţiei administratorului provizoriu în cauzele pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central, pe dosarele nr.2i-81/20 şi nr.2i-12/21.

Din aceste motive, în temeiul articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 alin.(2) din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se admit parţial sesizările privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de dl Marcel Lungu, administrator provizoriu, în dosarele nr.2i-81/20 şi nr.2i-12/21, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Se declară inadmisibile sesizările în partea în care se referă la controlul constituţionalităţii textului "de activitate efectiv lucrată şi confirmată documentar" din articolul 25 alin.(6) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

3. Se declară neconstituţională omisiunea articolului 32 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 de a reglementa un mecanism pentru recuperarea cheltuielilor efectuate în avans şi pentru încasarea remuneraţiei administratorului provizoriu în situaţia în care în patrimoniul debitorului nu există bunuri, iar membrilor organelor de conducere nu le este imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului.

4. Efectele prezentei hotărâri se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2023, cu excepţia sesizărilor depuse de dl Marcel Lungu, administrator provizoriu în dosarele nr.2i-81/20 şi nr.2i-12/21, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central, în care hotărârea se aplică de la data adoptării.

5. Pentru executarea prezentei hotărâri, Curtea dispune Guvernului să atribuie mijloacele băneşti necesare pentru plata remuneraţiei administratorului provizoriu, în cauzele pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central, pe dosarele nr.2i-81/20 şi nr.2i-12/21.

6. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PCC-01/212g/150

Chişinău, 5 aprilie 2022

Domnului Igor GROSU,

Preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova

ADRESĂ

La 5 aprilie 2022, Curtea Constituţională a pronunţat Hotărârea nr.8 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 25 alin.(6) şi 32 din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012.

În Hotărârea citată, Curtea a stabilit inexistenţa vreunui scop legitim care să justifice omisiunea reglementării unui mecanism de plată a remuneraţiei administratorului provizoriu şi de restituire a cheltuielilor avansate de acesta în cazul în care debitorul nu are bunuri şi nici nu există persoane cărora să le fie imputabilă starea de insolvabilitate a debitorului.

De asemenea, Curtea a constatat că nu poate substitui Parlamentul în reglementarea unui mecanism de remunerare în situaţiile examinate. Acest fapt face imposibilă aplicarea imediată a hotărârii adoptate. Din acest motiv, Curtea a considerat necesar să amâne efectele hotărârii până pe data de 1 ianuarie 2023.

În acest context, Curtea îi solicită Parlamentului să reglementeze un mecanism de plată a remuneraţiei administratorului autorizat în procesele de insolvabilitate şi de restituire a cheltuielilor avansate de acesta în cazul în care debitorul nu are bunuri şi nici nu există persoane cărora să le fie imputabilă starea de insolvabilitate a debitorului în conformitate cu raţionamentele Hotărârii Curţii Constituţionale.

Aşadar, în conformitate cu prevederile articolelor 28¹ din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea îi solicită Parlamentului să examineze prezenta Adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenul prevăzut de lege.

Domnica MANOLE,

Preşedintele Curţii Constituţionale