Decizie nr.156 din 14.11.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.217g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 109 alin.(4) din Codul penal (în redactarea anterioară Legii nr.316 din 17 noiembrie 2022) (interzicerea împăcării părţilor în procesul penal, dacă victimele sunt minore)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.217g/2023 privind excepţia

de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 109

alin.(4) din Codul penal (în redactarea anterioară

Legii nr. 316  din  17 noiembrie 2022)

(interzicerea împăcării părţilor în procesul

penal, dacă victimele sunt minore)

nr. 156  din  14.11.2023

 (în vigoare 14.11.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 477-479 art. 200 din 14.12.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Sorina Munteanu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 6 octombrie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 14 noiembrie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 109 alin.(4) din Codul penal (în redactarea anterioară Legii nr.316 din 17 noiembrie 2022), ridicată de dl avocat Vladislav Berezovschi, în interesele dlui A.S., inculpat în dosarul nr.1-48/2022, pendinte la Judecătoria Cimişlia, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de doamna judecător Maria Ganganu din cadrul Judecătoriei Cimişlia, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Aşa cum au fost formulate de autorul excepţiei, circumstanţele litigiului principal pot fi rezumate după cum urmează:

4. La 30 septembrie 2019 a fost declanşată urmărirea penală în baza indicilor prevăzuţi de articolul 172 alin.(2) lit.b) şi c) din Codul penal împotriva minorilor A.S. şi S.J., pentru comiterea unor acţiuni violente cu caracter sexual asupra unei victime minore. Prin ordonanţa unui procuror din 15 decembrie 2021, s-a dispus încetarea urmăririi penale în privinţa învinuiţilor, dată fiind împăcarea părţilor şi clasarea cauzei penale pe baza articolului 109 alin.(1) din Codul penal.

5. Ulterior, prin ordonanţa procurorului-şef al Procuraturii teritoriale Cimişlia din 18 ianuarie 2022, s-a dispus anularea ordonanţei din 15 decembrie 2021 şi reluarea urmăririi penale în acea cauză, pe motiv că prevederile articolului 109 alin.(4) din Codul penal nu permit împăcarea pentru infracţiunea care ar fi fost comisă.

6. În procesul examinării cauzei în instanţa de judecată, dl avocat Vladislav Berezovschi a ridicat, în interesele dlui A.S., excepţia de neconstituţionalitate a articolului 109 alin.(4) din Codul penal (în redactarea anterioară Legii nr.316 din 17 noiembrie 2022).

7. Printr-o încheiere din 11 septembrie 2023, doamna judecător Maria Ganganu a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 109 alin.(4) din Codul penal (în redactarea anterioară Legii nr.316 din 17 noiembrie 2022) şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 49

Protecţia familiei şi a copiilor orfani

"[...]

(2) Statul ocroteşte maternitatea, copiii şi tinerii, stimulînd dezvoltarea instituţiilor necesare.

[...]"

Articolul 50

Ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor

"[...]

(2) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de asistenţă în realizarea drepturilor lor.

[...]"

9. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova nr.985 din 18 aprilie 2002 sunt următoarele:

Articolul 2

Scopul legii penale

"(1) Legea penală apără, împotriva infracţiunilor, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, mediul înconjurător, orânduirea constituţională, suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, pacea şi securitatea omenirii, precum şi întreaga ordine de drept.

(2) Legea penală are, de asemenea, drept scop prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni."

Articolul 109

Împăcarea

"(1) Împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă, iar în cazul minorilor, şi pentru o infracţiune gravă, infracţiuni prevăzute la capitolele II–VI din Partea specială, la art.264 alin.(1) din Partea specială, precum şi în cazurile prevăzute de procedura penală, dacă persoana nu are antecedente penale pentru infracţiuni similare comise cu intenţie sau dacă în privinţa sa nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca rezultat al împăcării, pentru infracţiuni similare comise cu intenţie în ultimii cinci ani.

[...]

(4) Împăcarea nu se aplică în cazul persoanelor care au săvîrşit asupra minorilor infracţiuni prevăzute la art.171–175¹, 201, 206, 208, 208¹ şi 208²."

[Art.109 alin.(1) şi (4) în redactarea anterioară Legii nr.316 din 17 noiembrie 2022, în vigoare din 9 ianuarie 2023]"

Articolul 109

Împăcarea

"(1) Împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru infracţiuni uşoare sau mai puţin grave, prevăzute la capitolele II–III, V–VI şi la art.264 alin.(1) din Partea specială, precum şi în cazurile prevăzute de procedura penală, dacă persoana nu are antecedente penale pentru infracţiuni similare comise cu intenţie sau dacă în privinţa ei nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca urmare a împăcării, pentru infracţiuni similare comise cu intenţie în ultimii cinci ani. În cazul minorilor, împăcarea părţilor poate fi aplicată şi pentru infracţiuni uşoare sau mai puţin grave, prevăzute la capitolul IV din Partea specială, precum şi pentru infracţiuni grave, prevăzute la capitolele II–III şi V–VI din Partea specială.

[...]

(4) Împăcarea nu se aplică în cazul persoanelor care au săvârşit asupra minorilor infracţiunile prevăzute la art.171–175¹, cu excepţia infracţiunilor uşoare sau mai puţin grave, dacă acestea au fost săvârşite de către minori, sau în cazul infracţiunilor săvârşite asupra minorilor prevăzute la art.201, 206, 208, 208¹ şi 208²."

[Art.109 alin.(1) şi (4) în redactarea Legii nr.316 din 17 noiembrie 2022, în vigoare din 9 ianuarie 2023]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul excepţiei susţine că norma contestată, care interzice împăcarea persoanelor care au comis infracţiuni împotriva unor victime minore, creează premise pentru aplicarea legii penale în defavoarea minorilor care au săvârşit asemenea infracţiuni şi le îngrădeşte dreptul la un regim special de asistenţă în realizarea drepturilor lor, în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) din Constituţie.

11. Autorul sesizării menţionează că actele internaţionale cu privire la drepturile copiilor garantează interesul suprem al copilului faţă de alte interese, inclusiv faţă de interesele statului. Autorul consideră că minorii care comit infracţiuni fac parte dintr-o categorie vulnerabilă, iar autorităţile statului trebuie să-i protejeze în acest sens.

12. Autorul afirmă că garanţiile prevăzute de legea penală pentru minorii care au săvârşit infracţiuni (reducerea pedepsei, liberarea de răspundere penală sau de pedeapsă, încetarea urmăririi penale în cazurile împăcării cu victima ş.a.) demonstrează faptul că aceştia trebuie să fie sancţionaţi în mod diferit faţă de persoanele care au atins majoratul. Autorul sesizării consideră că este necesară permiterea împăcării minorilor cu victimele lor minore, dată fiind vârsta şi nivelul similar de dezvoltare fizică şi psihică.

13. Autorul subliniază că minorii care sunt subiecţi ai infracţiunilor sunt deosebit de vulnerabili, iar stabilirea unor condiţii mai favorabile de aplicare a legii penale împiedică recidiva în rândul infractorilor minori şi urmăreşte reabilitarea şi integrarea acestora în societate.

14. Autorul sesizării consideră că prevederile contestate le interzic doar persoanelor majore care au comis infracţiunile enumerate să se împace cu victimele lor. Din aceste motive, autorul excepţiei susţine că norma contestată, aşa cum este formulată în Codul penal, permite aplicarea eronată a acesteia de către organul de urmărire penală şi de instanţa de judecată şi trebuie declarată neconstituţională.

15. În concluzie, autorul excepţiei susţine că prevederile contestate de la articolul 109 alineatul (4) din Codul penal contravin articolelor 4, 8, 49 alineatul (2) şi 50 alineatul (2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul inculpatului într-o cauză penală care se află la etapa examinării judiciare în fond. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 109 alineatul (4) din Codul penal, în redactarea de până la 17 noiembrie 2022, care interzic împăcarea în cazul persoanelor care au comis unele categorii de infracţiuni în privinţa victimelor minore. Curtea reţine că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva criticilor invocate de autorul sesizării.

20. Curtea notează că o altă condiţie pentru admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate o reprezintă aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia (a se vedea punctul 1 din dispozitivul HCC nr.2 din 9 februarie 2016). Norma contestată trebuie să fie aplicabilă în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată (a se vedea DCC nr.18 din 9 februarie 2021, § 22). Curtea observă că excepţia a fost ridicată într-o cauză penală în care părţile au dorit să ajungă la împăcare. Prin urmare, Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată în această cauză.

21. Autorul sesizării susţine că dispoziţiile contestate contravin articolelor 4 (drepturile şi libertăţile omului), 8 (respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale), 49 (protecţia familiei şi a copiilor orfani) şi 50 (ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor) din Constituţie.

22. În jurisprudenţa sa, Curtea a notat că articolele 4 şi 8 din Constituţie comportă un caracter general şi reprezintă imperative care stau la baza tuturor reglementărilor. Aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (DCC nr.56 din 19 aprilie 2022, § 25; DCC nr.90 din 25 iulie 2023, § 19).

23. Cu privire la incidenţa articolelor 49 alin.(2) şi 50 alin.(2) din Constituţie, Curtea reţine că obligaţia statului de a proteja categoriile de persoane vulnerabile prin stabilirea unui regim special de asistenţă nu echivalează cu un drept fundamental al acestora. Aceste prevederi constituţionale stabilesc mai curând un obiectiv al autorităţilor care poate fi avut în vedere la examinarea constituţionalităţii unei legi care îi vizează pe copii şi pe tineri dacă se constată incidenţa unui drept fundamental (a se vedea DCC nr.70 din 26 mai 2022, § 18).

24. Totodată, Curtea reiterează că politica penală a statului reprezintă o chestiune rezervată Parlamentului (art.72 alin.(3) lit.n) din Constituţie). În acest sens, Parlamentul se bucură de o anumită marjă discreţionară la elaborarea politicii penale naţionale, în particular atunci când decide dacă o conduită trebuie incriminată sau dacă unele fapte trebuie sancţionate penal (a se vedea DCC nr.159 din 24 noiembrie 2022, § 82).

25. Analizând argumentele autorului sesizării în ansamblu, Curtea reţine următoarele.

26. Codul penal prevede la articolul 109 alineatul (1) înlăturarea prin împăcare a răspunderii penale pentru o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă, iar în cazul minorilor şi pentru o infracţiune gravă, pentru anumite infracţiuni prevăzute de Codul penal, în cazul îndeplinirii cumulative a unor condiţii. În cazul unor infracţiuni comise împotriva minorilor, aşa cum prevede norma contestată de la alineatul (4) al aceluiaşi articol, împăcarea nu poate avea loc. Astfel, Curtea reţine că norma contestată vizează o singură categorie de persoane vulnerabile protejată, i.e. victimele minore ale infracţiunilor.

27. Curtea observă că infracţiunile prevăzute în norma contestată fac parte din categoriile de infracţiuni privind viaţa sexuală, împotriva familiei şi a minorilor. În acest sens, Curtea reţine că interdicţia de împăcare stabilită de legislator în aceste cazuri este justificată datorită caracterului deosebit de vulnerabil al victimelor minore şi vizează incapacitatea acestora de a-şi manifesta liber acordul şi de a conştientiza efectele împăcării în asemenea cazuri.

28. Prin urmare, prin interdicţia impusă de legislator, scopul legitim urmărit constituie instituirea unui nivel mai înalt de protecţie a victimelor minore ale infracţiunilor, care prevalează în aceste cazuri faţă de alte interese legitime urmărite de legea penală. Astfel, Curtea conchide că norma contestată nu ridică probleme de constituţionalitate din perspectiva proporţionalităţii abstracte a interdicţiei de împăcare prevăzute pentru infracţiunea comisă şi se încadrează în marja discreţionară a Parlamentului de elaborare a politicii penale.

29. Cu privire la argumentele invocate în excepţie potrivit cărora legea penală garantează, în alte situaţii, posibilitatea liberării de răspundere penală a minorilor în cazul săvârşirii unor infracţiuni, inclusiv a unor infracţiuni grave, Curtea conchide că această problemă ţine de interpretarea şi aplicarea legii penale în fiecare caz particular şi reprezintă competenţa instanţelor judecătoreşti, nu a Curţii Constituţionale.

30. Prin urmare, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 109 alin.(4) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr.316 din 17 noiembrie 2022, ridicată de dl avocat Vladislav Berezovschi, în interesele dlui A.S., inculpat în dosarul nr.1-48/2022, pendinte la Judecătoria Cimişlia, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.