Decizie nr.156 din 28.10.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.98g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 78 alin.(2) lit.a) din Codul muncii (suspendarea contractului individual de muncă pe durata anchetei de serviciu)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de  inadmisibilitate  a  sesizării  nr.98g / 2021  privind  excepţia  de

neconstituţionalitate a articolului 78 alin.(2) lit.a) din Codul muncii

(suspendarea contractului individual de muncă

pe durata anchetei de serviciu)

nr. 156  din  28.10.2021

 (în vigoare 28.10.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 274-278 art. 206 din 12.11.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 30 aprilie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 28 octombrie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 78 alin.(2) lit.a) din Codul muncii, adoptat prin Legea nr.154 din 28 martie 2003, ridicată de către dna avocat Verginia Baltag, în interesele dlui Eduard Patic, reclamant în dosarul nr.2-5817/20, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională, în baza articolului 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, de dna judecător Maria Alexei din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Din materialele cauzei rezultă că pe 7 august 2019 dl Eduard Patic a fost angajat în funcţia de director al Centrului pentru achiziţii publice centralizate în sănătate pentru un termen de cinci ani.

4. Pe 12 februarie 2020, Ministrul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale a emis Ordinul nr.23-P§1, prin care dlui Eduard Patic i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară mustrare aspră. Ordinul în discuţie s-a bazat pe rapoarte parvenite de la unele instituţii medicale şi de la pacienţi.

5. În aceeaşi zi, Ministrul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale a emis Ordinul nr.23-P§4, prin care a dispus efectuarea anchetei de serviciu asupra activităţii dlui Eduard Patic, în calitate de director al Centrului menţionat supra. De asemenea, prin acelaşi Ordin, s-a dispus suspendarea sa din funcţie pe durata efectuării anchetei de serviciu, şi anume 13 februarie 2020 - 12 martie 2020.

6. Ulterior, prin Ordinele nr.42-P§1 din 12 martie 2020 şi nr.58-P§1 din 13 aprilie 2020, suspendarea din funcţie a dlui Eduard Patic a fost prelungită până pe 12 mai 2020.

7. Pe 15 iunie 2020, Ministrul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale a emis Ordinul nr.88-P§1, prin care dlui Eduard Patic i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară concedierea din funcţie.

8. Pe 10 martie 2020, dl Eduard Patic a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, prin care a solicitat anularea ordinelor menţionate la §§ 4 şi 5 supra.

9. În cadrul şedinţei de judecată din 13 aprilie 2021, dna Verginia Baltag a depus o cerere prin care a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 78 alin.(2) lit.a) din Codul muncii.

10. Prin Încheierea din 20 aprilie 2021, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

[...]."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

12. Prevederile relevante ale Codului muncii, adoptat prin Legea nr.154 din 28 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 78

Suspendarea contractului individual de muncă

la iniţiativa uneia dintre părţi

"[...]

(2) Contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului:

a) pe durata anchetei de serviciu, efectuate în condiţiile prezentului cod;

[...]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că suspendarea contractului individual de muncă a salariatului pe durata anchetei de serviciu produce o ingerinţă disproporţionată în dreptul la muncă, deoarece: a) norma contestată nu stabileşte criterii care trebuie avute în vedere de angajator la aplicarea măsurii în discuţie, fapt care permite aplicarea acesteia în mod subiectiv; b) norma contestată nu stabileşte un termen de referinţă pe durata căruia suspendarea contractului angajatului poate fi aplicată; c) norma contestată nu stabileşte un termen limită pentru prelungirea suspendării contractului angajatului, fapt care permite efectuarea anchetei de serviciu peste termenul de prescripţie a răspunderii disciplinare.

14. Autorul excepţiei admite că măsura contestată urmăreşte să protejeze activitatea economică a instituţiei de eventualele acţiuni ilicite comise de angajatul supus anchetei de serviciu. În acelaşi timp, autorul excepţiei notează că măsura contestată trebuie pusă în balanţă cu interesele salariatului, în particular cu dreptul său la muncă, garantat de articolul 43 din Constituţie. Având în vedere carenţele menţionate mai sus, autorul excepţiei consideră că măsura contestată nu corespunde exigenţelor de calitate ale legii şi produce o ingerinţă disproporţionată în dreptul la muncă.

15. Totodată, autorul excepţiei menţionează că, la etapa examinării contestaţiilor împotriva măsurilor de suspendare a contractului individual de muncă aplicate în baza dispoziţiilor contestate, norma contestată nu prevede criterii care trebuie avute în vedere de judecători pentru aprecierea proporţionalităţii măsurii în discuţie. Acest fapt împiedică judecătorii să examineze dacă măsura suspendării contractului individual de muncă a fost aplicată în mod arbitrar şi, prin urmare, judecătorii verifică doar dacă a fost respectată procedura de aplicare a acestei măsuri. În consecinţă, salariatul suspendat din funcţie nu beneficiază de garanţiile dreptului de acces liber la un tribunal de plină jurisdicţie, garantat de articolul 20 din Constituţie.

16. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, norma contestată contravine articolelor 1 alin.(3), 20, 23, 43 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de dna avocat Verginia Baltag, în interesele dlui Eduard Patic, reclamant în dosarul nr.2-5817/20, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru. Curtea reţine că sesizarea este formulată de un subiect căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul muncii, adoptat prin Legea nr.154 din 28 martie 2003, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 78 alin.(2) lit.a) din Codul muncii, care prevede că contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului pe durata anchetei de serviciu, efectuate în condiţiile Codului. Curtea admite că dispoziţiile contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei.

21. Curtea notează că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

22. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că norma contestată contravine articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 20 [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 43 [dreptul la muncă şi la protecţia muncii] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

23. Cu privire la incidenţa articolelor 1 alin.(3), 23 şi 54 din Constituţie, Curtea subliniază că aceste articole nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (DCC nr.6 din 11 ianuarie 2021, § 21; DCC nr.126 din 5 august 2021, § 27; DCC nr.132 din 12 august 2021, § 30).

24. Cu privire la incidenţa articolului 43 din Constituţie, Curtea observă că suspendarea contractului individual de muncă de către angajator poate fi aplicată doar dacă acesta a pornit o anchetă de serviciu pe baza unor fapte de o anumită gravitate. Angajatorul poate dispune pornirea anchetei de serviciu şi suspendarea contractului individual de muncă doar dacă există o bănuială rezonabilă că salariatul a comis o abatere disciplinară sau a provocat un prejudiciu material [articolele 208 alin.(2) şi 342 alin.(1) din Codul muncii].

25. De asemenea, Curtea constată că articolul 208 alin.(2) din Codul muncii stabileşte expres că durata anchetei de serviciu nu poate depăşi o lună. Legislatorul nu a stabilit posibilitatea prelungirii termenului în discuţie. Prin urmare, Curtea nu reţine incidenţa articolului 43 din Constituţie în această cauză.

26. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea observă că în jurisprudenţa sa Curtea Europeană a menţionat că chiar dacă un organ jurisdicţional tranşează un litigiu, pronunţându-se cu privire la "drepturi şi obligaţii civile" fără a respecta garanţiile articolului 6 § 1, aceasta nu presupune încălcarea Convenţiei, dacă procedura în faţa respectivei autorităţi poate face "obiectul unui control judiciar subsecvent, în cadrul căruia o instanţă cu competenţă deplină asigură respectarea exigenţelor articolului 6 § 1 din Convenţie" (a se vedea Oleksandr Volkov v. Ucraina, 9 ianuarie 2013, § 123).

27. În această cauză, Curtea constată că norma contestată nu conţine prevederi care ar limita competenţa instanţei de judecată să examineze legalitatea deciziei angajatorului cu privire la suspendarea contractului individual al angajatului pe durata anchetei de serviciu. Norma contestată nu prevede, în aceste cazuri, că instanţa de judecată trebuie să examineze doar respectarea elementelor procedurale ale măsurii în discuţie.

28. În acest caz, instanţa de judecată poate examina dacă suspendarea contractului era necesară pentru a preveni influenţarea de către angajat a desfăşurării obiective a anchetei. De asemenea, instanţa de judecată poate să examineze dacă faptele care au stat la baza pornirii anchetei de serviciu erau suficiente şi serioase pentru a fi aplicată măsura suspendării contractului angajatului. Astfel, Curtea reţine că sunt suficiente garanţii pentru a asigura un control judiciar de către o instanţă cu competenţă deplină în cazul contestării suspendării contractului individual al angajatului pe durata anchetei de serviciu. Prin urmare, Curtea reţine că norma contestată nu stabileşte o ingerinţă în dispoziţiile articolului 20 din Constituţie.

29. Pentru că nu s-a constatat existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale invocate de autorul excepţiei, Curtea notează că articolele 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

30. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 78 alin.(2) lit.a) din Codul muncii, adoptat prin Legea nr.154 din 28 martie 2003, ridicată de către dna avocat Verginia Baltag, în interesele dlui Eduard Patic, reclamant în dosarul nr.2-5817/20, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.