Decizie nr.132 din 12.08.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.61g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 488 alin.(2) lit.d), 489 alin.(1) şi 490 din Codul de procedură civilă (examinarea cererii de confirmare a tranzacţiei prin care părţile previn un proces civil)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 61g/2021 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 488 alin.(2)

lit.d), 489 alin. (1) şi 490 din Codul de procedură civilă

(examinarea cererii de confirmare a tranzacţiei

prin care părţile previn un proces civil)

nr. 132  din  12.08.2021

 (în vigoare 12.08.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 219-225 art.174 din 17.09.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 19 martie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 12 august 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea nr.61g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003:

– "după caz" din articolul 488 alin.(2) lit.d);

– "în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii, fără citarea părţilor" din articolul 489 alin.(1) şi

– articolul 490 prin prisma lipsei posibilităţii ca cererea de confirmare a tranzacţiei să fie admisă parţial, ridicată de dna Ludmila Kozlova, pârâtă în dosarul nr.2r-151/21, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători ai Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău (format din doamnele Ana Panov şi Liuba Pruteanu şi domnul Ion Ţurcan), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 5 noiembrie 2019, dl Lilian Moldovanu a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva dnei Ludmila Kozlova cu privire la confirmarea tranzacţiei de împăcare, prin care părţile previn un proces civil, încheiată în faţa unui mediator pe 19 iulie 2018, în baza contractului de mediere nr.75 din 6 iulie 2018, şi eliberarea titlului executoriu.

4. Prin Încheierea din 6 decembrie 2019, Judecătoria Orhei, sediul Teleneşti, a admis cererea de confirmare a tranzacţiei de împăcare şi a eliberat titlul executoriu privind încasarea sumei de 772 760 lei.

5. Pe 20 decembrie 2019, dna Ludmila Kozlova a depus un recurs împotriva încheierii menţionate supra.

6. Prin Decizia din 23 martie 2020, Curtea de Apel Chişinău a admis recursul dnei Ludmila Kozlova, a casat încheierea din 6 decembrie 2019 şi a restituit cauza la rejudecare, în aceeaşi instanţă, de un alt complet de judecată.

7. Prin Încheierea din 21 mai 2020, Judecătoria Orhei, sediul Teleneşti, a admis cererea de confirmare a tranzacţiei de împăcare formulată de dl Lilian Moldovanu şi a eliberat titlul executoriu privind încasarea sumei de 772 760 lei.

8. Pe 5 iunie 2020, dna Ludmila Kozlova a depus un recurs împotriva încheierii menţionate supra.

9. Prin Decizia din 6 octombrie 2020, Curtea de Apel Chişinău a admis recursul dnei Ludmila Kozlova, a casat încheierea din 6 decembrie 2019 şi a restituit cauza la rejudecare, în aceeaşi instanţă, pentru a fi examinată de un alt complet de judecată.

10. Prin Încheierea din 15 decembrie 2020, Judecătoria Orhei, sediul Teleneşti, a admis cererea de confirmare a tranzacţiei de împăcare formulată de dl Lilian Moldovanu şi a eliberat titlul executoriu privind încasarea sumei de 772 760 lei.

11. Pe 30 decembrie 2020, dna Ludmila Kozlova a depus un recurs împotriva Încheierii din 15 decembrie 2020.

12. Pe 17 februarie 2021, dna Ludmila Kozlova a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 488 alin.(2) lit.d), 489 alin.(1) şi 490 din Codul de procedură civilă.

13. Prin Încheierea din 11 martie 2021, Curtea de Apel Chişinău a admis (potrivit dispozitivului) cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor articolelor 488 alin.(2), 489 alin.(1) şi 490 din Codul de procedură civilă şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

14. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

[…]."

15. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 488

Conţinutul cererii de confirmare a tranzacţiei prin care părţile previn

 un proces civil şi de eliberare a titlului de executare silită

"[…]

(2) La cererea de confirmare a tranzacţiei prin care părţile previn un proces civil şi de eliberare a titlului de executare silită se anexează:

a) tranzacţia în original;

b) convenţia de mediere, dacă o astfel de convenţie a fost încheiată;

c) copia de pe procesul-verbal privind încetarea procesului de mediere;

d) după caz, actele ce atestă executarea parţială a tranzacţiei.

[…]."

Articolul 489

Examinarea cererii de confirmare a tranzacţiei

prin care părţile previn un proces civil

"(1) Cererea de confirmare a tranzacţiei prin care părţile previn un proces civil se examinează în regim de urgenţă, în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii, fără citarea părţilor. Instanţa trimite părţii care se opune executării benevole a tranzacţiei copiile de pe cererea de confirmare a tranzacţiei şi de pe materialele anexate, stabilind un termen pentru prezentarea referinţei.

(2) Dacă instanţa consideră necesar, aceasta convoacă părţile interesate pentru audieri, înştiinţându-le despre data, ora şi locul şedinţei, fără întocmirea procesului-verbal.

[…]."

Articolul 490

Soluţionarea cererii de confirmare a tranzacţiei

prin care părţile previn un proces civil

"(1) În cazul admiterii cererii, judecătorul emite o încheiere privind confirmarea tranzacţiei, în care se indică:

a) numărul dosarului şi data eliberării încheierii;

b) instanţa, numele şi prenumele judecătorului care a emis încheierea;

c) numele şi prenumele sau denumirea părţilor care au încheiat tranzacţia, domiciliul sau sediul şi, după caz, datele lor bancare, precum şi alte date de contact;

d) numele şi prenumele sau denumirea părţii care a solicitat confirmarea tranzacţiei;

e) constatările şi concluziile instanţei privind admiterea sau respingerea cererii.

f) caracterul executoriu al încheierii rămase definitive;

g) termenul şi modul de contestare a încheierii.

(2) Concomitent cu emiterea încheierii prevăzute la alin.(1), judecătorul eliberează şi titlul executoriu, susceptibil de executare silită.

(3) Dacă se refuză confirmarea tranzacţiei, instanţa judecătorească pronunţă o încheiere motivată, care poate fi atacată cu recurs."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

16. Autorul excepţiei menţionează că, potrivit articolului 488 alin.(2) lit.d) din Codul de procedură civilă, persoana care depune cererea de confirmare a tranzacţiei de împăcare trebuie să anexeze acte care confirmă achitarea parţială a tranzacţiei. În caz contrar, instanţa de judecată nu dă curs cererii de confirmare a tranzacţiei. Totuşi, la momentul primirii cererii, instanţa de judecată nu cunoaşte dacă tranzacţia a fost executată sau nu, mai ales dacă a fost executată parţial. Ulterior, dacă se probează faptul că persoana care depune cererea nu a anexat acte care confirmă achitarea parţială a tranzacţiei, instanţa nu poate restitui cererea de confirmare a tranzacţiei. Prin urmare, la etapa primirii cererii, partea care se opune executării benevole a tranzacţiei nu are mijloace pentru a-şi apăra poziţia în cazul în care tranzacţia a fost executată parţial.

17. Autorul excepţiei susţine că termenul de 15 zile lucrătoare pentru examinarea cererii de confirmare a tranzacţiei de împăcare este insuficient din punct de vedere al prezentării de către partea care se opune executării benevole a tranzacţiei a actelor privind executarea parţială a tranzacţiei şi, prin urmare, insuficient pentru a-şi pregăti apărarea. Acest termen este incompatibil cu conceptul de termen rezonabil de judecare a cauzei.

18. Autorul excepţiei susţine că articolele 489 şi 490 din Codul de procedură civilă nu prevăd obligaţia motivării încheierii de admitere a cererii de confirmare a tranzacţiei de împăcare şi nici posibilitatea atacării acestei încheieri. Acest fapt creează o incertitudine juridică pentru partea care se opune executării benevole a tranzacţiei. De asemenea, articolul 490 din Cod nu reglementează posibilitatea admiterii parţiale a cererii de confirmare a tranzacţiei de împăcare. Această omisiune afectează dreptul de proprietate al părţii care se opune executării benevole a tranzacţiei, mai ales al celui de bună-credinţă care a executat parţial tranzacţia.

19. Prin urmare, autorul excepţiei susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 20, 23 şi 46 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

20. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

21. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură civilă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

22. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de o parte într-un proces pendinte la instanţa de drept comun (a se vedea § 2 supra), este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile menţionate la § 1 supra.

24. Sub acest aspect, Curtea subliniază că autorul excepţiei a solicitat, inter alia, în cererea sa adresată instanţei de drept comun, ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 488 alin.(2) lit.d) din Codul de procedură civilă. Instanţa de recurs a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 488 alin.(2) din Codul de procedură civilă în întregime (a se vedea § 12-13 supra).

25. Totuşi, în excepţia de neconstituţionalitate adresată Curţii, autorul solicită, inter alia, doar controlul constituţionalităţii articolului 488 alin.(2) lit.d) din Codul de procedură civilă. Cu privire la celelalte prevederi ale aceluiaşi articol, autorul sesizării nu a prezentat argumente privind pretinsa lor neconformitate cu prevederile Constituţiei. În aceste condiţii, Curtea va analiza doar textele contestate de autor în excepţie.

26. Curtea notează că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

27. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea unui recurs împotriva încheierii instanţei de judecată, prin care s-a admis cererea de confirmare a tranzacţiei de împăcare (a se vedea § 9-13 supra). Astfel, Curtea a admis că instanţa de recurs va verifica modul în care au fost aplicate prevederile criticate în cauza pe care o examinează.

28. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.44 din 1 aprilie 2021, § 20; DCC nr.69 din 18 mai 2021, § 19; DCC nr.95 din 17 iunie 2021, § 28).

29. Sub acest aspect, Curtea observă că autorul excepţiei a susţinut că prevederile contestate contravin articolelor 20 alin.(1) [accesul liber la justiţie], 23 alin.(2) [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] şi 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia] din Constituţie. Autorul excepţiei a mai prezentat argumente referitoare la încălcarea dreptului la apărare, prevăzut de articolul 26 din Constituţie.

30. Cu privire la incidenţa articolului 23 alin.(2) din Constituţie, Curtea subliniază că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (a se vedea HCC nr.25 din 29 octombrie 2020, § 29; HCC nr.3 din 14 ianuarie 2021, § 22; DCC nr.95 din 17 iunie 2021, § 30).

31. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că dreptul la apărare, garantat de articolul 26 din Constituţie, reprezintă totalitatea prerogativelor şi posibilităţilor pe care persoanele le au, potrivit legii, în vederea apărării intereselor lor. Atunci când persoana nu are posibilitatea de a prezenta toate probele legitime şi de a-şi demonstra nevinovăţia, ea nu poate utiliza toate mijloacele procedurale necesare pentru apărarea sa. Curtea reaminteşte că condiţia procesului echitabil trebuie înţeleasă ca o asigurare a respectării principiilor fundamentale ale unui proces judiciar, i.e. principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare, ambele instituind egalitatea deplină a părţilor în proces (a se vedea HCC nr.22 din 6 august 2020, § 29; DCC nr.55 din 11 iunie 2018, § 23).

32. Cu privire la incidenţa articolului 26 din Constituţie, autorul excepţiei a susţinut că textul "după caz" din articolul 488 alin.(2) lit.d) din Codul de procedură civilă încalcă dreptul părţii care se opune executării benevole a tranzacţiei de a-şi apăra poziţia sa. În acest sens, Curtea subliniază că articolul 488 alin.(2) din Cod stabileşte actele care trebuie anexate de către persoană la cererea de confirmare a tranzacţiei prin care părţile previn un proces civil şi de eliberare a titlului de executare silită. Prin textul "după caz" de la articolul 488 alin.(2) lit.d) din Cod, legislatorul a stabilit că persoana care depune cererea de confirmare a tranzacţiei trebuie să prezinte actele care atestă executarea parţială a tranzacţiei, dacă executarea a avut loc. Dacă tranzacţia nu a fost executată, persoanei care depune cererea de confirmare a tranzacţiei nu-i poate fi imputată obligaţia de a prezenta actele care atestă executarea parţială a tranzacţiei. În cazul executării parţiale a tranzacţiei, legislatorul a avut în vedere buna-credinţă a persoanei care depune cererea de confirmare a tranzacţiei de a prezenta actele care confirmă executarea parţială a tranzacţiei. În cazul neprezentării actelor în discuţie de persoana care depune cererea, partea care se opune executării benevole a tranzacţiei are dreptul să formuleze o referinţă şi să anexeze acte, inclusiv acte care confirmă executarea parţială a tranzacţiei (articolul 489 alin.(1) coroborat cu articolul 186 din Cod). Prin urmare, textul contestat nu restrânge exerciţiul dreptului la apărare garantat de articolul 26 din Constituţie.

33. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea subliniază că acesta reglementează dreptul de acces liber la justiţie şi îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil. În acest sens, autorul excepţiei a pretins că termenul de 15 zile lucrătoare prevăzut de articolul 489 alin.(1) din Codul de procedură civilă este insuficient pentru a-şi pregăti apărarea, contrar dreptului la un proces echitabil.

34. Curtea subliniază că cererea de confirmare a tranzacţiei prin care părţile previn un proces civil se examinează în regim de urgenţă, în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii, fără citarea părţilor. Dacă instanţa consideră necesar, aceasta convoacă părţile interesate pentru audieri, comunicându-le despre data, ora şi locul şedinţei, fără întocmirea procesului-verbal. În toate cazurile, instanţa îi trimite părţii care se opune executării benevole a tranzacţiei copiile cererii de confirmare a tranzacţiei şi a materialelor anexate, stabilind un termen pentru prezentarea referinţei (articolul 489 alin.(1)-(2) din Cod).

35. Sub acest aspect, Curtea reaminteşte că folosirea termenelor vizează asigurarea bunei-administrări a justiţiei. Durata termenului este o chestiune în privinţa căreia statul dispune de o marjă de apreciere, cu condiţia ca termenul să nu fie atât de scurt, încât să fie inacceptabil (a se vedea, mutatis mutandis, J.A. Pye (Oxford) Ltd şi J.A. Pye (Oxford) Land Ltd v. Regatul Unit, 30 august 2007). De principiu, instituirea unor termene nu ridică, per se, o problemă în baza articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană (a se vedea Mamikonyan v. Armenia, 16 martie 2010, § 29; Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie 2016, § 36) [DCC nr.106 din 1 iulie 2021, § 29].

36. Aşadar, examinarea cererii de confirmare a tranzacţiei prin care părţile previn un proces civil şi de eliberare a titlului executoriu reprezintă o procedură specială/simplificată şi oferă avantajul soluţionării cu celeritate a acestei cereri. Curtea nu consideră că termenul de 15 zile lucrătoare pentru examinarea cererilor de confirmare a tranzacţiilor poate fi apreciat, la modul abstract, ca unul insuficient pentru realizarea garanţiilor procedurale ale dreptului la un proces echitabil. Caracterul suficient al termenului în discuţie poate fi apreciat doar în baza unei analize contextuale, având în vedere circumstanţele unui caz concret. În acest context, este important ca legislatorul să stabilească mecanisme care le-ar permite instanţelor judecătoreşti să aprecieze caracterul suficient al termenului oferit pentru pregătirea referinţei de partea care se opune executării benevole a tranzacţiei.

37. În acest caz, Curtea reţine că examinarea cererii de confirmare a tranzacţiei nu exclude asigurarea unor garanţii părţii care se opune executării benevole a tranzacţiei, una dintre acestea fiind prezentarea referinţei în termenul stabilit de instanţa de judecată.

38. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, autorul excepţiei a mai susţinut că articolul 490 din Codul de procedură civilă nu ar reglementa obligaţia motivării încheierii de admitere a cererii de confirmare a tranzacţiei de împăcare şi nici posibilitatea atacării acestei încheieri.

39. Sub acest aspect, Curtea observă că articolul 490 alin.(1) din Codul de procedură civilă stabileşte conţinutul încheierii de admitere sau de respingere a cererii de confirmare a tranzacţiei. Astfel, în cazul admiterii sau respingerii cererii de confirmare a tranzacţiei prin care părţile previn un proces civil şi de eliberare a titlului de executare silită, instanţa de judecată emite o încheiere care conţine, inter alia, constatările şi concluziile instanţei privind admiterea sau respingerea cererii (articolul 490 alin.(1) lit.e) din Cod).

40. De asemenea, articolul 490 alin.(1) din Cod reglementează şi faptul că instanţa de judecată va indica, în încheiere, termenul şi modul de contestare a acesteia. Totodată, Curtea reţine că dreptul autorului excepţiei de a contesta încheierea de admitere a cererii de confirmare a tranzacţiei nu este afectat, de vreme ce autorul a ridicat excepţia de neconstituţionalitate în contextul contestării încheierii de confirmare a tranzacţiei de împăcare. Prin urmare, Curtea nu reţine incidenţa articolului 20 din Constituţie în prezenta cauză.

41. Cu privire la incidenţa articolului 46 din Constituţie, autorul excepţiei a pretins că articolul 490 din Codul de procedură civilă nu reglementează posibilitatea instanţei de judecată de a admite parţial cererea de confirmare a tranzacţiei în cazul executării parţiale a acesteia.

42. În acest context, Curtea observă că, sub aparenţa unor critici referitoare la neconstituţionalitatea articolului 490 din Cod, autorul sesizării îşi exprimă, prin argumentele invocate, dezacordul cu felul în care au fost interpretate şi aplicate prevederile contestate în cauza sa, în special cu modul de soluţionare a cererii de confirmare a tranzacţiei de instanţa de judecată. Curtea reaminteşte că aspectele legate de interpretarea şi aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.6 din 11 ianuarie 2021, § 26; DCC nr.8 din 26 ianuarie 2021, § 47; DCC nr.59 din 22 aprilie 2021, § 31).

43. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 488 alin.(2) lit.d), 489 alin.(1) şi 490 din Codul de procedură civilă, ridicată de dna Ludmila Kozlova, pârâtă în dosarul nr.2r-151/21, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.