Decizie nr.16 din 05.02.2026 de inadmisibilitatea sesizării nr.231g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor V alin.(6) din Legea nr.245 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea Codului de procedură penală şi a Codului contravenţional), VII alin.(4) din Legea nr.286 din 5 octombrie 2023 pentru modificarea unor acte normative (privind activitatea specială de investigaţii) şi 200 alin.(5) din Codul de procedură penală (suspendarea provizorie din funcţie a funcţionarului vamal)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.231g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolelor V alin.(6) din Legea nr.245 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor

acte normative (modificarea  Codului de procedură  penală şi a  Codului

contravenţional), VII  alin. (4) din  Legea nr. 286  din 5 octombrie 2023

pentru modificarea unor acte normative (privind activitatea specială

de investigaţii) şi 200 alin.(5) din Codul de procedură penală

(suspendarea provizorie din funcţie a funcţionarului vamal)

nr. 16  din  05.02.2026

 (în vigoare 05.02.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.105-107 art. 30 din 05.03.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 14 noiembrie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 5 februarie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi:

(i) articolul V alin.(6) din Legea nr.245 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea Codului de procedură penală şi a Codului contravenţional);

(ii) articolul VII alin.(4) din Legea nr.286 din 5 octombrie 2023 pentru modificarea unor acte normative (privind activitatea specială de investigaţii);

(iii) articolul 200 alin.(5) din Codul de procedură penală, în redactarea Legii nr.286 din 5 octombrie 2023,

ridicată din oficiu de un complet de judecători format din dnii Vitalie Movilă, Evghenii Dvurecenschii şi Serghei Pilipenco, în dosarul nr.1-18017581-05-12r-05062024, pendinte la Curtea de Apel Cahul.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Sud, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Potrivit materialelor cauzei, Serviciul Vamal a emis ordinul nr.1382 din 19 decembrie 2016 şi i-a numit în funcţii publice, după cum urmează: pe dl I. L. în calitate de inspector principal al Postului Vamal Mirnoie din cadrul Biroului Vamal Sud, pe dl I. L. – inspector principal al Postului Vamal Mirnoe din cadrul Biroului Vamal Sud, iar pe dl V.C. – inspector superior al Postului Vamal Mirnoe din cadrul Biroului Vamal Sud. Potrivit cadrului legal în vigoare la acea dată, contractele individuale de muncă se încheiau în scris "între persoană şi Serviciul Vamal pe un termen de un an, trei sau cinci ani, în condiţiile prezentei legi" (a se vedea articolul 8 alin.(1) din Legea serviciului în organele vamale nr.1150 din 20 iulie 2000, în vigoare până la 2 iunie 2018).

4. În vara anului 2017, persoanele menţionate supra au fost învinuite de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 324 alin.(2) literele b) şi c) (corupere pasivă săvârşită de două sau mau multe persoane cu extorcare de bunuri sau servicii enumerate la alin.(1)) din Codul penal.

5. La 7 iulie 2017, prin 3 demersuri separate, Procuratura Anticorupţie a solicitat de la Serviciul Vamal suspendarea inspectorilor vamali din funcţiile publice menţionate supra la § 3.

6. La 27 iulie 2017, prin 3 ordine separate (nr.783-p, nr.784-p şi nr.786-p), făcând trimitere la articolul 200 alin.(3) din Codul de procedură penală, Serviciul Vamal a dispus suspendarea dlor I. L., I. L. şi V. C. din funcţiile publice menţionate supra la § 3, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti privind cauza penală de învinuire a acestora.

7. La 17 octombrie 2017, cauza penală de învinuire a I. L., I. L. şi V. C., funcţionari publici în cadrul Biroului Vamal Sud, a fost expediată în instanţa de judecată.

8. Prin cererile din 26 şi 28 septembrie 2023 depuse de inculpaţii I. L., I. L. şi V.C., în cadrul judecării cauzei penale desfăşurate în privinţa lor, au solicitat anularea ordinelor Serviciului Vamal din 27 iulie 2017. Cererile inculpaţilor au făcut trimitere la dispoziţiile articolului 200 alin.(3) din Codul de procedură penală, în redactarea Legii nr.245/2023, care, inter alia, prevedea suspendarea din funcţie pentru un termen de până la 6 luni, cu posibilitatea prelungirii.

9. La 28 mai 2024, prin trei încheieri separate, Judecătoria Cahul, sediul central, a respins cererile depuse. Aceste încheieri au fost contestate cu recurs în faţa Curţii de Apel Sud. La 28 iunie 2024, Curtea de Apel Sud a conexat cele trei recursuri într-o procedură.

10. Pe data de 28 iunie 2024, în cadrul examinării recursurilor, completul de judecători format din dnii Vitalie Movilă, Evghenii Dvurecenschii şi Serghei Pilipenco de la Curtea de Apel Sud a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor menţionate supra la § 1.

11. Printr-o încheiere din 28 iunie 2024, Curtea de Apel Sud a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

12. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

13. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 200

Suspendarea provizorie din funcţie

"(1) Suspendarea provizorie din funcţie constă în interzicerea provizorie motivată învinuitului, inculpatului de a exercita atribuţiile de serviciu sau de a realiza activităţi cu care acesta se ocupă sau le efectuează în interesul serviciului public.

(2) Persoanei suspendate provizoriu din funcţie i se întrerupe remunerarea muncii, însă perioada de timp pentru care persoana a fost suspendată provizoriu din funcţie în calitate de măsură procesuală de constrângere se ia în calcul în vechimea generală de muncă.

(3) Suspendarea provizorie din funcţie o decide administraţia instituţiei în care activează învinuitul ori inculpatul, în condiţiile legii, la demersul procurorului care conduce, sau, după caz, efectuează nemijlocit urmărirea penală. Hotărârea administraţiei instituţiei de suspendare din funcţie poate fi atacată la judecătorul de instrucţie."

[Articolul 200 în redactarea anterioară Legii nr.245 din 31.07.2023]

Articolul 200

Suspendarea provizorie din funcţie

"(1) Suspendarea provizorie din funcţie constă în interzicerea provizorie motivată învinuitului, inculpatului de a exercita atribuţiile de serviciu sau de a realiza activităţi cu care acesta se ocupă sau le efectuează în interesul serviciului public.

(1¹) Învinuitul sau inculpatul poate fi suspendat provizoriu din funcţie doar în cazul în care infracţiunea de care este învinuit a fost săvârşită în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu.

(2) Persoanei suspendate provizoriu din funcţie i se întrerupe remunerarea muncii, însă perioada de timp pentru care persoana a fost suspendată provizoriu din funcţie în calitate de măsură procesuală de constrângere se ia în calcul în vechimea generală de muncă.

(3) Suspendarea provizorie din funcţie se aplică prin încheierea judecătorului de instrucţie sau a instanţei de judecată, la demersul motivat al procurorului, pe un termen de până la 6 luni. Fiecare prelungire a termenului de suspendare provizorie din funcţie se dispune motivat şi nu poate depăşi 6 luni. Suspendarea provizorie din funcţie poate fi aplicată pe un termen de cel mult 24 de luni cumulativ. Încheierea poate fi contestată în termen de 3 zile de la data emiterii."

[Articolul 200 în redactarea Legii nr.245 din 31.07.2023, în vigoare 22.08.2023-28 noiembrie 2023]

Articolul 200

Suspendarea provizorie din funcţie

"(1) Suspendarea provizorie din funcţie constă în interzicerea provizorie motivată a bănuitului, învinuitului, inculpatului de a exercita atribuţiile sale de serviciu sau de a realiza activităţi în interesul serviciului public.

(2) Bănuitul, învinuitul sau inculpatul poate fi suspendat provizoriu din funcţie în cazul în care infracţiunea de care este incriminat a fost săvârşită în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu şi există suficiente temeiuri rezonabile pentru a presupune că menţinerea acestuia în funcţie ar putea încălca ordinea stabilită de prezentul cod sau ar împiedica examinarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a circumstanţelor cauzei.

(3) În cursul urmăririi penale suspendarea provizorie din funcţie se aplică prin încheierea judecătorului de instrucţie, la demersul procurorului, pe un termen de 6 luni, cu posibilitatea prelungirii termenului până la 24 de luni, în condiţiile prevăzute la alin.(2). Încheierea judecătorului de instrucţie poate fi contestată în termen de 3 zile de la data emiterii.

(4) Pentru motive care justifică existenţa riscului de împiedicare a desfăşurării normale a urmăririi penale, având în vedere complexitatea investigaţiilor necesare cauzei şi administrării probelor, prelungirea suspendării provizorii din funcţie poate fi dispusă pentru o perioadă care nu poate depăşi 48 de luni calculate cumulativ în cursul urmăririi penale. Prelungirea se dispune prin încheierea judecătorului de instrucţie, la demersul motivat al procurorului, pentru fiecare 6 luni.

(5) În cursul judecării cauzei, la demersul procurorului, inculpatul poate fi suspendat provizoriu din funcţie până la rămânerea definitivă a hotărârii, ţinându-se cont de temeiurile de la alin.(2). Încheierea instanţei de judecată poate fi contestată separat în termen de 3 zile.

(6) În perioada suspendării provizorii din funcţie persoana are dreptul de a presta muncă în alte domenii care nu au legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu sau cu orice serviciu public.

(7) Pentru perioada suspendării provizorii din funcţie este întreruptă remunerarea muncii. Această perioadă se ia în calcul în vechimea generală de muncă.

(8) Prevederile prezentului articol nu se aplică persoanelor care sunt suspendate din funcţie în baza legilor speciale."

(articolul 200 în redactarea Legii nr.286 din 5 octombrie 2023, în vigoare de la 28 noiembrie 2023)

14. Prevederile relevante ale Legii nr.245 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea Codului de procedură penală şi a Codului contravenţional), în vigoare la 22 august 2023:

"Art.V.

[…]

(6) Actele procedurale emise în cadrul procesului penal conform competenţei de până la intrarea în vigoare a prezentei legi vor fi considerate valabile.

[…]"

15. Prevederile relevante ale Legii nr.286 din 5 octombrie 2023 pentru modificarea unor acte normative (privind activitatea specială de investigaţii), în vigoare la 28 noiembrie 2023:

"Art.VII.

(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepţia art.I pct.1, 2, 3, 5, 6, 10 şi a art.II, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2024.

[…]

(4) Măsurile procesuale de suspendare provizorie din funcţie aplicate până la data intrării în vigoare a prezentei legi rămân valabile.

(5) Termenele prevăzute la art.200 alin.(3) şi (4) din Codul de procedură penală nr.122/2003 vor începe să curgă din momentul intrării în vigoare a prezentei legi."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

16. Autorii sesizării susţin că alineatul (5) din articolul 200 al Codului de procedură penală, în redactarea Legii nr.286/2023, în coroborare cu alineatul (4) din articolul VII al Legii nr.286 din 5 octombrie 2023 nu respectă exigenţele constituţionale de protecţie a dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil, deoarece suspendarea provizorie din funcţie dispusă inculpaţilor la data menţionată supra la § 6 nu mai poate fi supusă controlului judecătoresc stabilit prin mecanismul reglementat de Legea nr.245/2023.

17. Acelaşi efect, în opinia autorilor, îl au şi dispoziţiile tranzitorii din articolul V alin.(6) al Legii nr.245/2023 şi din articolul VII alin.(4) al Legii nr.286/2023, care prevăd menţinerea valabilităţii actelor procesuale anterioare, în special a actelor prin care s-a dispus suspendarea provizorie din funcţie la data menţionată la § 5 de mai sus. De asemenea, menţionează autorii, alineatul (5) din articolul 200 al Codului de procedură penală, în redactarea Legii nr.286/2023, nu mai prevede un mecanism de control judecătoresc periodic al necesităţii menţinerii măsurii de constrângere în discuţie, deşi acesta a existat în intervalul de timp dintre 22 august 2023 şi 28 noiembrie 2023, cât au fost în vigoare dispoziţiile articolului 200 alin.(3) în redactarea Legii nr.245/2023.

18. Autorii sesizării susţin că prevederile alineatului (5) din articolul 200 al Codului de procedură penală, în redactarea Legii nr.286/2023, nu stabilesc garanţii împotriva abuzurilor autorităţilor publice, deoarece nu reglementează un termen fix pentru care poate fi dispusă suspendarea provizorie din funcţie şi nu prevăd un mecanism de control judecătoresc periodic privind necesitatea menţinerii acesteia. În acest mod, pe perioada judecării cauzei, odată aplicată, măsura suspendării provizorii din funcţie rămâne valabilă până la adoptarea unei sentinţe definitive, fără posibilitatea exercitării unui control periodic în privinţa necesităţii menţinerii acesteia. Prin urmare, autorii consideră că legislatorul a compromis esenţa caracterului provizoriu al acestei măsuri de constrângere.

19. De asemenea, autorii susţin că dispoziţiile finale ale Legilor în discuţie coroborate cu alineatul (5) din articolul 200 al Codului de procedură penală, în redactarea Legii nr.286/2023, sunt interpretate de instanţele de judecate ca un impediment pentru verificarea caracterului motivat şi oportun a menţinerii suspendării provizorii din funcţie, dacă măsura respectivă a fost aplicată până la 22 august 2023, dată la care a intrat în vigoare Legea nr.245/2023, iar acest fapt conduce la ignorarea principiului care prevede aplicarea legii noi dacă aceasta este mai favorabilă inculpatului.

20. În fine, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 21 (prezumţia nevinovăţiei) şi 26 (dreptul la apărare) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

21. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

22. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, precum şi din Legile nr.245 din 31 iulie 2023 şi nr.286 din 5 octombrie 2023, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

23. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată din oficiu de un complet de judecători (a se vedea § 10 de mai sus). Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

24. Obiectul sesizării îl constituie prevederile menţionate supra la § 1. Aceste dispoziţii nu au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate.

25. Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa, ca o condiţie de admisibilitate a sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, faptul că prevederile contestate trebuie să fie aplicabile la soluţionarea cauzei (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, punctul 1 din dispozitiv). În continuare, Curtea va analiza dacă este îndeplinită această condiţie.

26. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în procedura recursului declarat împotriva încheierilor judecătoreşti prin care au fost respinse demersurile inculpaţilor privind anularea suspendării din funcţie şi, respectiv, a ordinelor Serviciului Vamal din 27 iulie 2017 menţionate supra la § 6 prin care s-a dispus această măsură.

27. Pornind de la argumentele sesizării, Curtea observă că situaţia juridică pusă în discuţie de autorii excepţiei vizează modificările legislaţiei aferente aplicării suspendării provizorii din funcţie. Pe de o parte, Codul de procedură penală, în redactarea în vigoare la data emiterii ordinelor menţionate supra la § 6, prevedea că "suspendarea provizorie din funcţie o decide administraţia instituţiei în care activează învinuitul ori inculpatul, în condiţiile legii, la demersul procurorului […]" (articolul 200 alin.(3)). Ulterior, legislatorul a prevăzut că: "suspendarea provizorie din funcţie se aplică prin încheierea judecătorului de instrucţie sau a instanţei de judecată, la demersul motivat al procurorului" (a se vedea articolul 200 alin.(3) din Cod, în redactarea Legii nr.245/2023), şi apoi, "în cursul urmăririi penale suspendarea provizorie din funcţie se aplică prin încheierea judecătorului de instrucţie, la demersul procurorului", precum şi că "în cursul judecării cauzei, la demersul procurorului, inculpatul poate fi suspendat provizoriu din funcţie până la rămânerea definitivă a hotărârii" prin încheierea instanţei de judecată (a se vedea articolul 200 alineatele (3) şi (5) din Cod, în redactarea Legii nr.286/2023). Pe de altă parte, relaţiile de muncă dintre Serviciul Vamal şi funcţionarii vamali, la data emiterii ordinelor menţionate la §§ 6, 7, erau reglementate de Legea serviciului în organele vamale nr.1150/2000 şi prevedeau că "contractul individual de muncă se încheie în scris între persoană şi Serviciul Vamal pe un termen de un an, 3 sau de 5 ani, în condiţiile prezentei legi" (a se vedea articolul 8 alin.(1) din Lege), iar la 2 martie 2018 a intrat în vigoare Legea nr.302/2017 cu privire la Serviciul Vamal, care prevede că numirea în funcţie a funcţionarilor vamali se face, de regulă, pentru "o perioadă nedeterminată" (a se vedea articolul 32 alin.(3) din Lege).

28. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că, potrivit articolului 200 din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr.245/2023, având ca scop principal protejarea prestigiului profesiei şi a funcţiei exercitate, suspendarea din funcţie reprezenta o măsură provizorie şi specială, deoarece se aplica în cazul persoanelor care exercită activităţi în interesul serviciului public (a se vedea DCC nr.23 din 25 februarie 2019, § 19). Totodată, aplicarea acestei măsuri era decisă de administraţia instituţiei în care funcţionează învinuitul ori inculpatul, în condiţiile legii, la demersul procurorului care conduce sau, după caz, efectuează nemijlocit urmărirea penală. Din această perspectivă, Curtea a reţinut că textul "în condiţiile legii" sugera existenţa unei norme de trimitere. De exemplu, în acest context, norme de trimitere erau: articolul 76 lit.g) din Codul muncii (a se vedea DCC nr.142 din 22 noiembrie 2018, §§ 26-31); articolul 53 lit.c) din Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public (HCC nr.6 din 3 martie 2016, §§ 47, 51); articolul 24 alin.(1) lit.a) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (DCC nr.23 din 25 februarie 2019, §§ 22-24); articolul 38 alin.(1) lit.f) din Legea nr.161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizaţi (DCC nr.162 din 2 noiembrie 2021, § 24).

29. Durata acestei măsuri nu era stabilită de Codul de procedură penală. Potrivit normelor de trimitere, suspendarea provizorie din funcţie se dispunea până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti (a se vedea DCC nr.142 din 22 noiembrie 2018, § 33 ; DCC nr.23 din 25 februarie 2019, § 25; DCC nr.162 din 2 noiembrie 2021, § 26). De asemenea, în condiţiile normelor de trimitere, persoanele bănuite, învinuite sau inculpate dispun de garanţii care le asigură că, în cazul în care se pronunţă o sentinţă de achitare în privinţa lor, aceştia au dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul suportat (a se vedea DCC nr.23 din 25 februarie 2019, §§ 29-30; DCC nr.142 din 22 noiembrie 2018, § 35).

30. Prin Decizia nr.142 din 22 noiembrie 2018, Curtea a reţinut că "[…] articolul 55 alin.(2) din Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public reglementează posibilitatea depunerii unei cereri la angajator pentru reîncadrarea funcţionarului public în funcţia publică înainte de expirarea perioadei pentru care a fost aprobată suspendarea raporturilor de serviciu. În acest sens, angajatorului îi revine sarcina de a analiza cererea în discuţie. Un eventual refuz al angajatorului poate fi contestat în instanţa de judecată. Astfel, Curtea a constatat că există un control judecătoresc care poate cenzura pretinsele abuzuri ale angajatorului" (a se vedea § 32). De asemenea, Curtea a conchis că "[…] persoana poate contesta necesitatea menţinerii suspendării, mai ales în cazul apariţiei unor noi aspecte sau a unor schimbări în situaţia sa. În fine, instanţelor de judecată le revine sarcina de a verifica dacă mai este necesară menţinerea suspendării şi, în consecinţă, de a asigura un echilibru corect între interesele concurente" (a se vedea § 34 din Decizie). Curtea nu vede motive de a realiza un reviriment jurisprudenţial, astfel încât îşi menţine jurisprudenţa anterioară.

31. În Decizia nr.23 din 25 februarie 2019, Curtea a reţinut că persoana (în acel caz, judecătorul) care are un statut special, reglementat de o lege specială (în acel caz, Legea cu privire la statutul judecătorului), poate contesta hotărârea privind suspendarea din funcţie în condiţiile legii speciale. În acel caz, Curtea a notat că legislatorul a prevăzut în articolul 24 alin.(6) din Legea cu privire la statutul judecătorului posibilitatea contestării hotărârii privind suspendarea din funcţie la Curtea Supremă de Justiţie (a se vedea § 24).

32. Curtea reţine că în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, aşa cum rezultă din sesizare, suspendarea din funcţie a fost dispusă de autoritatea administrativă, i.e. Serviciul Vamal, care a emis la 27 iulie 2017 ordine de suspendare din funcţia de inspector principal (după caz, din cea de inspector superior) al Biroului Vamal Sud în privinţa a trei persoane (a se vedea supra § 6), până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti privind cauza penală de învinuire a acestora. Deşi ordinele menţionate fac trimitere la articolul 200 alin.(3) din Codul de procedură penală, Curtea reţine că textul "în condiţiile legii" sugerează existenţa unei norme de trimitere, e. g., Codul muncii, Legea cu privire la Serviciul Vamal, Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public etc., potrivit căreia, între altele, suspendarea provizorie din funcţie se dispunea până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti (a se vedea §§ 28-29 supra).

33. Având în vedere articolul 200 din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr.245/2023, Guvernul în executarea competenţei constituţionale de iniţiativă legislativă a aprobat un proiect de lege privind, inter alia, modificarea articolului menţionat. În nota de fundamentare la acest proiect¹, Guvernul a argumentat că dispoziţiile referitoare la suspendarea din funcţie s-ar aplică neuniform, deoarece se bazează şi pe prevederile mai multor acte legislative, şi administraţia instituţiei în care activează învinuitul/inculpatul poate să nu emită "actul de suspendare din funcţie a acestora, iar procurorul sau instanţa de judecată nu are pârghii de a pune în acţiune instituţia suspendării provizorii din funcţie a învinuitului/inculpatului". Mai mult, potrivit Guvernului, întrucât suspendarea provizorie din funcţie o decide administraţia instituţiei la demersul procurorului, "învinuitul ori inculpatul, făcând uz de dreptul lor de atac al actului administrativ, îl contestă în instanţa de contencios administrativ conform regulilor din Codul administrativ" (a se vedea capitolul XX din nota de fundamentare, pagina 26).

_________________________________

¹ https://parlament.md/preview?id=35ec7d80-0475-475c-b6f9-023df6322026&url=https://ep-sp.parlament.md/materials/638229637884099444/Documents/20230621170359.PDF&method=GetDocumentContent

34. Urmărind reglementarea inadvertenţelor menţionate, Parlamentul, ca unică autoritate legislativă a statului şi exercitându-şi una din principalele atribuţii de bază menţionată la articolul 66 lit.a) din Constituţie, a adoptat mai întâi Legea nr.245/2023 (în vigoare din 22 august 2023), apoi Legea nr.286/2023 (în vigoare din 28 noiembrie 2023), prin care a modificat succesiv dispoziţiile articolului 200 din Codul de procedură penală.

35. În acest sens, prin Legea nr.286/2023, legislatorul a completat articolul 200 din Codul de procedură penală cu alineatul (5), care stabileşte că "în cursul judecării cauzei, la demersul procurorului, inculpatul poate fi suspendat provizoriu din funcţie până la rămânerea definitivă a hotărârii, ţinându-se cont de temeiurile de la alin.(2). Încheierea instanţei de judecată poate fi contestată separat în termen de 3 zile." Aşadar, reglementând în mod distinct procedura de suspendare din funcţie în cursul judecării cauzei penale, legislatorul: (i) a exclus competenţa administraţiei instituţiei angajatoare de a dispune suspendarea provizorie din funcţie, atribuind-o, exclusiv, instanţei de judecată; (ii) a stabilit durata pentru care se aplică măsura suspendării; (iii) a reglementat modul de contestate a încheierii judecătoreşti care dispune suspendarea din funcţie; (iv) a prevăzut efectele acestei măsuri în ceea ce priveşte drepturile salariale şi vechimea generală de muncă; (v) a stabilit noi temeiuri pentru aplicarea acestei măsuri provizorii. Astfel, potrivit noilor reglementări, suspendarea provizorie din funcţie poate fi aplicată dacă infracţiunea de care este incriminat inculpatul a fost săvârşită în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu şi există suficiente temeiuri rezonabile pentru a presupune că menţinerea acestuia în funcţie ar putea încălca ordinea stabilită de Codul de procedură penală sau ar împiedica examinarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a circumstanţelor cauzei (articolul 200 alin.(2) din Cod). Având în vedere cele menţionate mai sus, Curtea observă că articolul 200 alin.(5) din Codul de procedură penală (în redactarea Legii nr.286/2023) reglementează un alt mecanism de aplicare a suspendării provizorii din funcţie, decât cel care a fost aplicat în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

36. Modificând articolul 200 din Codul de procedură penală, Legile nr.245/2023 şi nr.286/2023 au introdus dispoziţii tranzitorii pentru a menţine valabilitatea actelor procedurale şi măsurilor procesuale de suspendare provizorie din funcţie dispuse până la data intrării în vigoare a acestor modificări. Potrivit acestor dispoziţii tranzitorii, (i) actele procedurale emise în cadrul procesului penal conform competenţei de până la intrarea în vigoare a legii modificatoare vor fi considerate valabile (a se vedea articolul V alin.(6) din Legea nr.245/2023) şi (ii) măsurile procesuale de suspendare provizorie din funcţie aplicate până la data intrării în vigoare a prezentei legi rămân valabile (a se vedea articolul VII alin.(4) din Legea nr.286/2023).

37. Dispoziţiile tranzitorii contestate nu schimbă natura juridică nici a actelor procedurale emise conform competenţei de până la intrarea în vigoare a legilor menţionate, nici a măsurilor de suspendare provizorie din funcţie aplicate anterior intrării în vigoare a legilor de modificare. Aşadar, ordinele de suspendare din funcţie emise de Serviciul Vamal la 27 iulie 2017, pe baza articolului 200 alin.(3) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr.245/2023, rămân valabile posterior intrării în vigoare a Legilor nr.245/2023 şi nr.286/2023.

38. În acest context, Curtea observă că, invocând succesiunea modificărilor legislative menţionate supra la § 27, autorii sesizării, în realitate, îi solicită Curţii să se pronunţe referitor la aplicabilitatea normei procesual penale de la articolul 200 alin.(5) din Codul de procedură penală, în redactarea Legii nr.286/2023, asupra ordinelor de suspendare din funcţie emise de Serviciul Vamal la 27 iulie 2017.

39. Din analizele menţionate, Curtea ajunge la concluzia că norma contestată din articolul 200 alin.(5) din Codul de procedură penală, în redactarea Legii nr.286/2023, nu este aplicabilă în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, deoarece inculpaţii/justiţiabilii în această cauză au fost suspendaţi prin acte emise de Serviciul Vamal. Prin urmare, în acest capăt al său, sesizarea este inadmisibilă.

40. În capătul sesizării referitor la articolele V alin.(6) din Legea nr.245 din 31 iulie 2023 şi VII alin.(4) din Legea nr.286 din 5 octombrie 2023, Curtea reţine că autorii excepţiei pun în discuţie o problemă de aplicare a legii procedurale penale în timp. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.46 din 27 aprilie 2023, § 29).

41. În consecinţă, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (3) lit.d), (4) lit.c), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor V alin.(6) din Legea nr.245 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea Codului de procedură penală şi a Codului contravenţional), VII alin.(4) din Legea nr.286 din 5 octombrie 2023 pentru modificarea unor acte normative (privind activitatea specială de investigaţii) şi 200 alin.(5) din Codul de procedură penală, ridicată, din oficiu, de un complet de judecători format din dnii Vitalie Movilă, Evghenii Dvurecenschii şi Serghei Pilipenco, în dosarul nr.1-18017581-05-12r-05062024, pendinte la Curtea de Apel Cahul.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

OPINIE SEPARATĂ

Prin Decizia nr.16 din 5 februarie 2026, Curtea Constituţională a declarat inadmisibilă sesizarea nr.231g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor V alin.(6) din Legea nr.245 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea Codului de procedură penală şi a Codului contravenţional), VII alin.(4) din Legea nr.286 din 5 octombrie 2023 pentru modificarea unor acte normative (privind activitatea specială de investigaţii) şi 200 alin.(5) din Codul de procedură penală.

Nu susţin poziţia majorităţii care a considerat că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate. Articolul 200 alin.(5) din Codul de procedură penală, contestat de autorii sesizării, prevede că "în cursul judecării cauzei, la demersul procurorului, inculpatul poate fi suspendat provizoriu din funcţie până la rămânerea definitivă a hotărârii, ţinându-se cont de temeiurile de la alin.(2). Încheierea instanţei de judecată poate fi contestată separat în termen de 3 zile" (subl. subsemnatei).

Prin această sesizare, un complet de judecători de la Curtea de Apel Cahul, care reprezintă instanţa de recurs competentă să examineze legalitatea suspendării din funcţie în calitate de măsură procesuală de constrângere, a susţinut în faţa Curţii că norma contestată nu-i permite să exercite un control periodic al legalităţii acestei măsuri, de vreme ce aceasta se aplică până la rămânerea definitivă a hotărârii. În opinia autorilor, lipsa unui mecanism de control periodic al acestei măsuri goleşte de conţinut caracterul temporar al suspendării provizorii din funcţie, contrar garanţiilor prevăzute de dreptul la apărare.

Examinând norma contestată şi argumentele invocate de autori, consider că Parlamentul deţine o marjă discreţionară în materie de reglementare a măsurilor procesuale de constrângere, destinate să asigure buna desfăşurare a procesului penal, inclusiv condiţiile de suspendare provizorie din funcţie a persoanelor acuzate de comiterea unor infracţiuni în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu. Totuşi, marja discreţionară a legislatorului nu este nelimitată, ci trebuie exercitată cu respectarea drepturilor fundamentale şi a garanţiilor unui proces echitabil.

Deşi Parlamentul este îndreptăţit să considere că menţinerea în funcţie a unei persoane pe durata desfăşurării urmăririi penale sau a judecării cauzei poate genera riscuri pentru interesul public, acesta avea obligaţia constituţională de a institui mecanisme procedurale apte să asigure un control judiciar periodic al necesităţii acestei măsuri.

Prin efectele sale directe şi semnificative asupra drepturilor persoanei vizate, măsura suspendării provizorii din funcţie este supusă garanţiilor dreptului de acces la un tribunal şi exigenţelor unui proces echitabil. Astfel, opţiunea legislatorului de a permite suspendarea din funcţie pe durata judecării cauzei până la rămânerea definitivă a hotărârii, fără stabilirea unor intervale clare de revizuire sau a unei obligaţii de reexaminare periodică, pune în discuţie o problemă care ţine de limitele marjei de apreciere a Parlamentului, întrucât sunt afectate înseşi garanţiile esenţiale ale drepturilor menţionate mai sus împotriva caracterului automat al acestei măsuri.

De asemenea, diferenţa de reglementare dintre etapa urmăririi penale, stabilită de articolul 200 alin.(3) din Cod, etapă la care suspendarea este supusă unui control judiciar periodic, şi etapa judecării cauzei, prevăzută de articolul 200 alin.(5) din Cod, în care o asemenea garanţie lipseşte, pune în discuţie caracterul justificat al acestei reglementări. De altfel, legislatorul trebuia să aibă în vedere faptul că riscurile pentru care se aplică suspendarea din funcţie, stabilite de alineatul (2), pot persista, diminua sau dispărea atât la etapa urmăririi penale, cât şi la etapa judecării cauzei.

Astfel, prin menţinerea suspendării din funcţie până la rămânerea definitivă a hotărârii, independent de evoluţia cauzei şi de riscurile pe care le prezintă inculpatul pentru interesul public, legislatorul a creat o prezumţie legală generală, care nu se bazează pe o evaluare a circumstanţelor cauzei.

Consider că la reglementarea mecanismului contestat legislatorul trebuia să aibă în vedere cauza Paluda v. Slovacia, 23 mai 2017, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că imposibilitatea reclamantului de a supune unui control judiciar efectiv suspendarea provizorie din funcţie a constituit o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană. Astfel, având în vedere că articolul 200 alin.(5) din Codul de procedură penală afectează garanţiile dreptului la apărare, consider că sesizarea trebuia declarată admisibilă.

Acuzaţii din cauza în cadrul căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate nu beneficiază, în realitate, de un control judiciar efectiv al necesităţii menţinerii suspendării lor din funcţie, inclusiv pentru că, în articolele V din Legea nr.245/2023 şi VII din Legea nr.286/2023, Parlamentul a stabilit că noile reglementări aduse instituţiei suspendării provizorii din funcţie nu conduc la anularea de drept a măsurilor aplicate în baza legii vechi.

OPINIE SEPARATĂ

la Decizia nr.16 din 5 februarie 2026

Excepţia de neconstituţionalitate care a stat la baza acestei decizii a fost ridicată, din oficiu, de un complet de judecători de la Curtea de Apel Sud şi a vizat prevederile articolelor V alin.(6) din Legea nr.245 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea Codului de procedură penală şi a Codului contravenţional), VII alin.(4) din Legea nr.286 din 5 octombrie 2023 pentru modificarea unor acte normative (privind activitatea specială de investigaţii) şi 200 alin.(5) din Codul de procedură penală, în redactarea Legii nr.286 din 5 octombrie 2023.

Autorii sesizării susţin că normele contestate, analizate în coroborare, nu respectă dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil. Suspendarea provizorie din funcţie, ca o măsură de constrângere, dispusă în cazul inculpaţilor încă la 27 iulie 2017, nu mai poate fi supusă controlului judecătoresc stabilit prin mecanismul reglementat de Legea nr.245/2023, în vigoare în perioada 22 august - 28 noiembrie 2023. În opinia autorilor sesizării, prevederile alineatului (5) din articolul 200 al Codului de procedură penală, în redactarea Legii nr.286/2023, nu stabilesc garanţii împotriva abuzurilor autorităţilor publice, deoarece nu reglementează un termen fix pentru care poate fi dispusă suspendarea provizorie din funcţie şi nu prevăd un mecanism de control judecătoresc periodic privind necesitatea menţinerii acesteia. Prin urmare, autorii consideră că legislatorul a compromis caracterul provizoriu al măsurii de constrângere, caracter esenţial al acestei măsuri. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 21 (prezumţia nevinovăţiei) şi 26 (dreptul la apărare) din Constituţie.

În raport cu aceste critici de neconstituţionalitate, majoritatea colegilor mei au conchis, la etapa examinării admisibilităţii sesizării, că i) norma contestată din articolul 200 alin.(5) din Codul de procedură penală, în redactarea Legii nr.286/2023, nu este aplicabilă în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, deoarece inculpaţii au fost suspendaţi din funcţie prin acte administrative emise de Serviciul Vamal în condiţiile legii speciale, iar ii) în partea referitoare la articolele V alin.(6) din Legea nr.245 din 31 iulie 2023 şi VII alin.(4) din Legea nr.286 din 5 octombrie 2023, autorii excepţiei pun în discuţie o problemă de interpretare şi de aplicare în timp a legii procedurale penale, această competenţă revenindu-le, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.16 din 5 februarie 2026, §§ 31, 38-39).

Nu susţin poziţia majorităţii cu privire la considerentele şi soluţia emisă în această cauză.

Referitor la aplicabilitatea normei contestate, reţin două elemente esenţiale, pe baza cărora consider că norma contestată este aplicabilă.

1) Suspendarea provizorie din funcţie a fost dispusă 1.1) la demersul procurorului, 1.2) în cadrul unui proces penal, 1.3) în " scopul bunei desfăşurări a anchetei de către organul de urmărire penală", 1.4) pe baza "articolului 200 alin.(3) din Codul de procedură penală", în vigoare la acel moment, iar 1.5) hotărârea administraţiei de suspendare din funcţie putea fi contestată la judecătorul de instrucţie, fapte confirmate prin ordinele directorului Serviciului Vamal nr.783-p, nr.784-p şi nr.786-p, toate din 27 iulie 2017. Aceste particularităţi ne permit să stabilim natura juridică a suspendării provizorii din funcţie, şi anume cea a unei măsuri procesuale penale de constrângere.

2) În esenţă, problema de drept ridicată de judecătorii Curţii de Apel Sud se referă la omisiunea legislatorului din articolul 200 alin.(5) din Codul de procedură penală de a reglementa posibilitatea unui control periodic al necesităţii menţinerii măsurii de constrângere, invocând durata judecării cauzei penale în instanţa de judecată, din anul 2017 până în prezent, şi faptul că menţinerea perpetuă a măsurii de constrângere pe parcursul întregii perioade de judecare a cauzei penale până la adoptarea sentinţei, pe baza temeiurilor aplicate, face ca măsura de constrângere să-şi piardă caracterul provizoriu.

În ciuda acestor argumente şi a unui text clar din articolul 197 alin.(1) pct.3) din Codul de procedură penală, care stabileşte că suspendarea provizorie din funcţie reprezintă o măsură procesuală de constrângere, majoritatea colegilor au considerat suspendarea provizorie din funcţie a inculpaţilor o chestiune administrativă, dispusă prin acte administrative, pe baza unor legi speciale.

În opinia mea, prevederile tranzitorii din articolele V alin.(6) din Legea nr.245 din 31 iulie 2023 şi VII alin.(4) din Legea nr.286 din 5 octombrie 2023 au păstrat caracterul valabil al suspendărilor din funcţie dispuse până la intrarea în vigoare a acestor legi pentru a asigura respectarea securităţii raporturilor juridice. Legislatorul a urmărit să asigure că măsurile de suspendare dispuse până la intrarea în vigoare a acestor legi nu vor fi anulate de drept. Totuşi, acest fapt nu presupune că aceste măsuri procesuale de constrângere trebuie să perpetueze în timp, fiind exceptate de la un control pe baza noii prevederi care reglementează suspendarea provizorie din funcţie.

Suspendarea provizorie din funcţie poate fi justificată şi poate fi necesară în cauzele penale care vizează fapte săvârşite în legătură cu atribuţiile de serviciu, în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal şi protecţiei interesului public.

Totodată, suspendarea provizorie din funcţie presupune un caracter temporar al măsurii de constrângere, care nu trebuie să producă efecte echivalente cu concedierea din funcţie. Urmând logica normei, măsura provizorie trebuie să aibă o durată rezonabilă. În acest caz, am observat că suspendarea provizorie din funcţie a fost dispusă la 27 iulie 2017, iar dosarul penal se află pe rolul primei instanţe de judecată, din anul 2017 până în prezent.

În acest context, inclusiv prin prisma principiului prezumţiei de nevinovăţie, omisiunea legislativă de a reglementa un control judiciar periodic, atât la faza de urmărire penală, cât şi la faza de judecare a cauzei, cu posibilitatea verificării legalităţii, a necesităţii şi a proporţionalităţii acestei măsuri de constrângere, aduce atingere drepturilor procesuale fundamentale ale inculpaţilor.

Din aceste motive, consider că sesizarea nr.231g/2024 trebuia declarată admisibilă, iar în analiza fondului, Curtea trebuia să constate că lipsa unui mecanism de control periodic al suspendării provizorii din funcţie la etapa judecării cauzei penale este contrară articolelor 21 şi 26 din Constituţie.