Decizie nr.161 din 02.11.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.113g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 15/1 alineatele (1) şi (2) din Legea nr.514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească (competenţa examinării de către judecătorul de instrucţie a cauzelor contravenţionale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.113g/2021 privind excepţia de

neconstituţionalitate  a  articolului  15¹  alineatele  (1)  şi  (2) din

Legea nr.514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească

(competenţa examinării de către judecătorul de

instrucţie a cauzelor contravenţionale)

nr. 161  din  02.11.2021

 (în vigoare 02.11.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 315-324 art. 226 din 24.12.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 20 mai 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 2 noiembrie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 15¹ alineatele (1) şi (2) din Legea nr.514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească, ridicată de dl avocat Viorel Gortolomei, în interesele Societăţii cu răspundere limitată "Taximagistru", în dosarul nr.5r-1525/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Constantin Damaschin de la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 8 aprilie 2020, la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, a fost înregistrată contestaţia depusă de Societatea cu răspundere limitată "Taximagistru" împotriva procesului-verbal cu privire la contravenţie şi deciziei de sancţionare în baza articolului 197 alin.(29) [Încălcarea normelor de efectuare a transportului rutier de persoane şi mărfuri] din Codul contravenţional.

4. Contestaţia în discuţie a fost repartizată, în mod aleatoriu, dlui judecător Constantin Damaschin, prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor. Prin Hotărârea nr.584/27 din 11 decembrie 2018, Consiliul Superior al Magistraturii l-a desemnat pe dl judecător Constantin Damaschin să exercite atribuţiile judecătorului de instrucţie în cadrul Judecătoriei Chişinău.

5. În şedinţa de judecată din 18 mai 2021, dl avocat Viorel Gortolomei, care reprezintă interesele contestatarei, a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 15¹ alineatele (1) şi (2) [Judecătorii de instrucţie] din Legea nr.514 din 6 iulie 1995. Autorul excepţiei a menţionat că Consiliul Superior al Magistraturii a decis specializarea sediului Ciocana al Judecătoriei Chişinău în examinarea cauzelor contravenţionale şi a cauzelor ce ţin de competenţa judecătorului de instrucţie. Totuşi, articolul 15¹ alineatele (1) şi (2) din Legea privind organizarea judecătorească nu-i recunoaşte judecătorului de instrucţie competenţa de a examina cauze contravenţionale.

6. Prin încheierea sa din 18 mai 2021, Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

[…]."

8. Prevederile relevante ale Legii nr.514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească sunt următoarele:

Articolul 4

Sarcinile instanţelor judecătoreşti

"[…]

2) Instanţele judecătoreşti judecă toate cauzele privind raporturile juridice civile, de contencios administrativ, contravenţionale şi penale, precum şi orice alte cauze pentru care legea nu stabileşte o altă competenţă."

Articolul 15¹

Judecătorii de instrucţie

"(1) Din rândul judecătorilor instanţei judecătoreşti se numesc judecătorii care vor exercita atribuţiile judecătorului de instrucţie.

(2) Judecătorul de instrucţie este numit de către Consiliul Superior al Magistraturii cu consimţământul acestuia, la propunerea preşedintelui instanţei judecătoreşti, pentru un mandat de 3 ani.

[…]."

Articolul 25

Judecătoriile

"Judecătoriile funcţionează în sectoare stabilite prin lege. Judecătoriile şi localităţile din raza de activitate a acestora se stabilesc conform anexei nr.2."

9. Prevederile relevante ale Legii nr.76 din 21 aprilie 2016 cu privire la reorganizarea instanţelor judecătoreşti sunt următoarele:

Art.1

"(1) Sistemul instanţelor judecătoreşti din Republica Moldova se reorganizează după cum urmează:

a) judecătoriile Centru, Buiucani, Râşcani, Botanica şi Ciocana din municipiul Chişinău fuzionează prin contopire, formând Judecătoria Chişinău;

[…]."

Art.3

"[…]

(4) Consiliul Superior al Magistraturii, până în data de 1 ianuarie 2017:

a) va stabili şi va aproba numărul de judecători din cadrul judecătoriilor, modul de repartizare a acestora în sediile judecătoriilor potrivit sarcinii de muncă per sistem şi va asigura transferul judecătorilor;

b) va aproba regulile de bază privind specializarea judecătorilor.

[…]."

10. Prevederile relevante ale Codului contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:

Articolul 394

Instanţa care înfăptuieşte justiţia în cauzele contravenţionale

"(1) Justiţia în cauzele contravenţionale se înfăptuieşte de către instanţa de judecată conform competenţei date prin prezentul cod.

[…]."

Articolul 395

Competenţa instanţei de judecată

"(1) Instanţa judecă:

[…]

2) contestaţiile împotriva deciziilor autorităţilor competente să soluţioneze cauzele contravenţionale, procurorului.

(1¹) Contestaţia împotriva deciziei în cauza contravenţională se examinează de către instanţa de judecată în a cărei rază teritorială activează autoritatea competentă sau procurorul care a emis decizia, ori de către instanţa de la locul unde îşi are sediul autoritatea competentă, pentru cazurile prevăzute la art.394 alin.(1¹).

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul excepţiei susţine că articolul 15¹ alineatele (1) şi (2) din Legea privind organizarea judecătorească nu-i recunoaşte judecătorului de instrucţie competenţa examinării cauzelor contravenţionale. În acest sens, autorul excepţiei susţine că articolul 41 din Codul de procedură penală, care stabileşte cauzele care sunt date în competenţa judecătorului de instrucţie, nu-i recunoaşte judecătorului de instrucţie competenţa judecării cauzelor contravenţionale. Mai mult, Codul contravenţional prevede în mod expres că cauzele contravenţionale se judecă de instanţa de drept comun. Din aceste considerente, autorul excepţiei pretinde încălcarea dreptului său la o instanţă de judecată stabilită de lege, deoarece cauza în care este parte se află în procedura unui judecător de instrucţie, care, în opinia sa, nu este competent să judece.

12. Totodată, autorul excepţiei pretinde că articolul 15¹ alineatele (1) şi (2) din Legea privind organizarea judecătorească încalcă articolul 23 alin.(1) din Constituţie, de vreme ce acesta nu stabileşte cu suficientă precizie competenţa materială a judecătorului de instrucţie. De altfel, acest articol nu delimitează cauzele în care judecătorul de instrucţie este competent de cele în care judecătorul de instrucţie nu deţine competenţa de a judeca.

13. Autorul excepţiei susţine că articolul 15¹ alineatele (1) şi (2) din Legea privind organizarea judecătorească contravine articolelor 4, 7, 8, 16, 20 alin.(1), 23 alin.(1) şi 54 alin.(1) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii nr.514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea notează că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de avocatul contravenientei într-un proces pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 15¹ alineatele (1) şi (2) din Legea privind organizarea judecătorească. Această normă prevede că judecătorul de instrucţie se alege din rândul judecătorilor instanţei judecătoreşti de către Consiliul Superior al Magistraturii cu consimţământul acestuia, la propunerea preşedintelui instanţei judecătoreşti, pentru un mandat de trei ani.

18. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea unei contestaţii împotriva procesului-verbal cu privire la contravenţie şi împotriva deciziei de sancţionare în baza articolului 197 alin.(29) din Codul contravenţional. Pentru început, Curtea reţine că norma atacată nu are legătură cu fondul cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, cauza având ca obiect controlul de legalitate al procesului-verbal cu privire la contravenţie şi al deciziei de sancţionare. Totuşi, articolul 453 lit.a) din Codul contravenţional îi impune instanţei de judecată sesizate obligaţia de a-şi verifica competenţa, iar în cazul în care constată că nu este competentă, să trimită dosarul instanţei abilitate. În consecinţă, pentru că îi revine sarcina de a-şi verifica competenţa de a judeca, Curtea reţine că prevederile contestate ar putea fi aplicate de instanţa de judecată care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.

19. Curtea reţine că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva criticilor prezentei sesizări.

20. O altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă pendinte în faţa instanţelor de judecată (DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, § 27). Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.24 din 2 martie 2020, § 18).

21. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile contestate contravin articolelor 4 [drepturile şi libertăţile omului], 7 [supremaţia Constituţiei], 8 [respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale], 16 [egalitatea], 20 alin.(1) [accesul liber la justiţie], 23 alin.(1) [calitatea legii] şi 54 alin.(1) [restrângerea exerciţiului drepturilor sau libertăţilor] din Constituţie.

22. Curtea reiterează că, în prezenta cauză, articolele 4, 7 şi 8 din Constituţie comportă un caracter general şi nu pot constitui repere separate (a se vedea HCC nr.27 din 14 septembrie 2021, § 21; HCC nr.7 din 4 martie 2021, § 17; DCC nr.92 din 15 iunie 2021, § 26).

23. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 16 din Constituţie, Curtea constată că autorul excepţiei nu şi-a motivat capătul de sesizare privind pretinsa ingerinţă în acest articol constituţional. De altfel, autorul a invocat articolul 16 din Constituţie fără a explica pretinsa neconformitate cu acesta a prevederilor legale contestate. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate (DCC nr.46 din 1 aprilie 2021, § 16; DCC nr.135 din 12 august 2021, § 21).

24. Cu privire la incidenţa articolului 23 din Constituţie, Curtea reţine că testul calităţii legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (DCC nr.38 din 30 martie 2021, § 17). De altfel, problema calităţii unei legi nu reprezintă o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (DCC nr.115 din 15 iulie 2021, § 19). Totodată, cu privire la modalitatea de aplicare a prevederilor constituţionale cuprinse la articolul 54, Curtea precizează că acestea nu au o semnificaţie autonomă şi urmează a fi aplicate doar în combinaţie cu normele constituţionale care garantează un drept fundamental (DCC nr.34 din 23 martie 2020, § 21).

25. Curtea reţine că autorul excepţiei afirmă existenţa unei încălcări a dreptului de acces la o instanţă de judecată stabilită de lege, ca parte componentă a dreptului său la un proces echitabil. Curtea menţionează că acest drept implică faptul ca instanţa de judecată sesizată să poată soluţiona, în baza normelor de drept şi a unei proceduri judiciare, orice chestiune care ţine de competenţa sa (Argyrou şi alţii v. Grecia, 15 ianuarie 2009, §24). Mai mult, prin noţiunea de "tribunal", articolul 6§1 din Convenţie are în vedere nu doar o instanţă de tip clasic, integrată în structurile judiciare ale unei ţări. Dimpotrivă, există posibilitatea ca o autoritate învestită să examineze chestiuni care ţin de un anumit domeniu să respecte acest standard. Ceea ce contează sunt garanţiile, atât cele de fond, cât şi cele procedurale, care sunt puse în aplicare (Rolf Gustafson v. Suedia, 1 iulie 1997, § 45).

26. Curtea constată că articolul 15¹ alineatele (1) şi (2) din Legea privind organizarea judecătorească nu-i permite explicit, dar nici nu-i interzice judecătorului de instrucţie să examineze anumite categorii de cauze. În schimb, norma în discuţie prevede în mod expres că judecătorul de instrucţie este numit din rândul judecătorilor instanţei judecătoreşti de către Consiliul Superior al Magistraturii. Curtea observă că textul "este numit din rândul judecătorilor instanţei judecătoreşti" stabileşte criteriul de bază necesar pentru desemnarea judecătorului de instrucţie. În acest sens, Curtea subliniază că noţiunea de "instanţă judecătorească" are în vedere o autoritate jurisdicţională, adică un organism abilitat să realizeze actul justiţiei, în sensul articolului 114 din Constituţie. De altfel, articolul 115 alin.(1) din Constituţie intitulat "Instanţele judecătoreşti" prevede în mod explicit că justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii.

27. Aşadar, Curtea constată că exercitarea atribuţiilor judecătorului de instrucţie nu reprezintă, per se, un impediment în vederea examinării unor categorii de cauze. De altfel, în cazul în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, condiţia pe care Codul contravenţional o impune este ca autoritatea abilitată să fie o instanţă de judecată [articolele 393 alin.(1) lit.a) şi 394 alin.(1) din Codul contravenţional]. Prin urmare, Curtea reţine că judecătorul de instrucţie întruneşte condiţiile pentru a înfăptui justiţia în cauzele contravenţionale.

28. Curtea subliniază că o interpretare inversă ar putea conduce la rezultate absurde. De altfel, recunoaşterea calităţii de judecător de instrucţie fără a recunoaşte şi calitatea de judecător ar conduce la imposibilitatea celor dintâi de a judeca, indiferent de tipul cauzei, pentru că condiţia de a fi judecător este o condiţie prealabilă şi necesară în vederea exercitării atribuţiilor judecătorului de instrucţie. În definitiv, Curtea reţine că odată ce este numit să exercite atribuţiile judecătorului de instrucţie, acesta nu încetează să mai fie judecător.

29. Curtea menţionează că aceste considerente nu vizează aspectul diferit al argumentului invocat de autorul excepţiei în sesizare, care pretinde că judecătorul de instrucţie nu poate judeca o cauză contravenţională, pentru că articolul 41 din Codul de procedură penală stabileşte în mod limitativ cazurile în care acesta este competent să judece. Cu privire la acest aspect, Curtea reţine că articolul menţionat prevede competenţa judecătorului de instrucţie în cadrul controlului judecătoresc în cursul urmăririi penale. Astfel, prin chiar conţinutul său, norma în discuţie îşi limitează acţiunea doar în privinţa controlului judecătoresc în cursul urmăririi penale, fiind, cu alte cuvinte, o excepţie de la regula generală. Curtea precizează că atunci când o normă instituie o excepţie de la regulă, această excepţie nu poate fi extinsă şi la alte situaţii pe care acea normă juridică nu le prevede. Acest fapt rezultă din sensul excepţiei, care implică caracterul ei de strictă interpretare şi aplicare.

30. Totodată, Curtea reţine că această excepţie de neconstituţionalitate este nefondată şi pentru că autorul nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate. De altfel, în susţinerea acestui capăt de sesizare autorul excepţiei s-a limitat, în esenţă, la compararea mai multor acte legislative între ele şi la raportarea concluziei rezultate la dispoziţii şi principii ale Constituţiei. Curtea reiterează că asemenea critici nu întrunesc standardul obligatoriu al excepţiei de neconstituţionalitate, adică motivarea relaţiei de contrarietate dintre norma legală şi textul constituţional pretins a fi încălcat (a se vedea DCC nr.14 din 2 februarie 2021, § 28; DCC nr.135 din 12 august 2021, § 21).

31. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 15¹ alineatele (1) şi (2) din Legea nr.514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească, ridicată de dl avocat Viorel Gortolomei în interesele Societăţii cu răspundere limitată "Taximagistru", parte în dosarul nr.5r-1525/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.