Decizie nr.163 din 30.11.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.178g/2023 pentru controlul constituţionalităţii articolului II alin.(2) din Legea nr.13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură (efectul retroactiv al modificărilor legislative privind accederea în profesia de avocat [II])

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.178g/2023 pentru controlul

constituţionalităţii articolului II alin.(2) din Legea nr.13 din

21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr.1260

din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură

(efectul retroactiv al modificărilor legislative

privind accederea în profesia de avocat [II])

nr. 163  din  30.11.2023

 (în vigoare 30.11.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 488-491 art. 209 din 21.12.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 11 iulie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 30 noiembrie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului II alin.(2) din Legea nr.13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură (în continuare, Legea de modificare), ridicată de dl Grigore Belîi, parte în dosarul nr.3-2404/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Vitalii Ciumac, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 18 ianuarie 2022, dl Grigore Belîi a depus la Uniunea Avocaţilor din Republica Moldova o cerere prin care a solicitat admiterea sa în profesia de avocat. Cererea avea la bază prevederile articolului 10 alin.(2) din Legea cu privire la avocatură, aşa cum erau în vigoare la data depunerii cererii. Potrivit prevederilor legale în discuţie, judecătorii şi procurorii care aveau o vechime în muncă de 10 ani, precum şi doctorii în drept puteau fi admişi în profesia de avocat fără efectuarea stagiului profesional şi fără susţinerea vreunui examen.

4. La 25 ianuarie 2022 a intrat în vigoare Legea de modificare. Prin această Lege a fost instituită obligaţia de a susţine examenul de admitere în profesia de avocat pentru judecătorii şi procurorii cu o vechime în muncă de 10 ani care doresc să acceadă în profesia de avocat, iar doctorii în drept au fost lipsiţi de orice beneficiu la accederea în profesia de avocat. În dispoziţiile finale, la articolul II alin.(2), Legea de modificare şi-a stabilit aplicabilitatea faţă de persoanele care au cerut admiterea în profesia de avocat pe baza articolului 10 alin.(2) din Legea cu privire la avocatură până la intrarea ei vigoare, dacă aceste cereri nu au fost soluţionate încă.

5. Aşadar, bazându-se pe articolul II alin.(2) din Legea de modificare, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat i-a respins cererea dlui Grigore Belîi la 8 februarie 2022.

6. Dl Grigore Belîi a formulat o acţiune în contencios administrativ împotriva Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova prin care a solicitat anularea Hotărârii Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat din 8 februarie 2022 şi obligarea acesteia să-l admită în profesia de avocat.

7. În cadrul examinării cauzei, reclamantul a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului II alin.(2) din Legea de modificare.

8. Printr-o încheiere din 9 iunie 2023, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

(3) Durata săptămânii de muncă este de cel mult 40 de ore.

(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

10. Dispoziţiile relevante ale Legii nr.13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură sunt următoarele:

"Art.I. – Legea nr.1260/2002 cu privire la avocatură (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.159, art.582), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 10 va avea următorul cuprins:

"Articolul 10. Cerinţe pentru exercitarea profesiei

de avocat

(1) Profesia de avocat poate fi exercitată de persoana care are cetăţenia Republicii Moldova, în privinţa căreia nu a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară sub forma tutelei, are diplomă de licenţiat în drept sau echivalentul acesteia, se bucură de o reputaţie ireproşabilă şi a fost admisă în profesia de avocat după efectuarea stagiului profesional şi susţinerea examenului de calificare.

(2) Sunt scutite de efectuarea stagiului profesional persoanele care au cel puţin 10 ani vechime în muncă în funcţia de judecător sau procuror, dacă, în termen de 6 luni de la demisia din funcţia respectivă, au solicitat participarea la examenul de calificare.

[...]."

Art.II. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi faţă de persoanele care au cerut admiterea în profesia de avocat în temeiul art.10 alin.(2) din Legea nr.1260/2002 cu privire la avocatură până la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă o decizie pe marginea acestor cereri nu a fost luată până la intrarea în vigoare a prezentei legi."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

11. În opinia autorului sesizării, articolul II alin.(2) din Legea nr.13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură este contrar principiului supremaţiei dreptului prevăzut de articolul 1 alin.(3) din Constituţie.

12. Autorul sesizării susţine că norma contestată este contrară articolului 16 din Constituţie, pentru că discriminează persoanele ale căror cereri de admitere în profesia de avocat nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a Legii de modificare în raport cu persoanele care au fost admise în profesia de avocat anterior intrării ei în vigoare.

13. Potrivit autorului sesizării, norma contestată contravine articolului 22 din Constituţie care interzice retroactivitatea legii.

14. De asemenea, autorul sesizării consideră că prevederile criticate nu sunt conforme cu exigenţa previzibilităţii legii stabilită de articolul 23 alin.(2) din Constituţie, pentru că a anulat un drept dobândit anterior intrării în vigoare a legii, i.e. dreptul de a accede în profesia de avocat.

15. Autorul sesizării a afirmat şi incidenţa articolului 43 alin.(1) din Constituţie, susţinând că norma contestată limitează dreptul la libera alegere a muncii. Acesta menţionează că unii procurori sau judecători au exercitat aceste funcţii în dorinţa de a accede ulterior în profesia de avocat, iar după ce au depus cereri în acest sens, a intrat în vigoare norma contestată.

16. Autorul sesizării consideră că, în această cauză, este incident şi articolul 54 din Constituţie, care stabileşte că în Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. De altfel, în opinia sa, norma contestată a diminuat dreptul unor persoane de a deveni avocaţi.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea reţine următoarele.

18. Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces, subiect căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul II alin.(2) din Legea nr.13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură. Prevederile în discuţie au mai constituit obiectul unor sesizări la Curtea Constituţională (a se vedea DCC nr.155 din 22 noiembrie 2022 şi DCC nr.7 din 26 ianuarie 2023). De principiu, această situaţie nu poate să constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al unor prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. În asemenea cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr.42 din 1 aprilie 2021, § 18). Curtea observă că, în prezenta sesizare, autorul excepţiei a afirmat incidenţa unor articole din Constituţie, i.e. 1 alin.(3), 16, 22, 23 alin.(2), 43 şi 54, care au fost invocate de autorul sesizării soluţionate prin Decizia nr.7 din 26 ianuarie 2023. Totuşi, în Decizia nr.7 din 26 ianuarie 2023, Curtea a constatat că norma contestată nu era aplicabilă la soluţionarea litigiului principal şi a declarat sesizarea inadmisibilă, fără a o examina pe fond. De asemenea, deşi într-o sesizare care a stat la baza Deciziei nr.155 din 22 noiembrie 2022 a fost invocat articolul 16 din Constituţie, Curtea a respins acest capăt al ei, dată fiind lipsa motivării corespunzătoare. Aşadar, pentru că anterior nu a analizat în substanţă incidenţa articolelor invocate în raport cu prevederile contestate, Curtea conchide că, în prezenta cauză, exigenţa lipsei unei hotărâri anterioare este îndeplinită.

21. Pentru a putea fi declanşat controlul de constituţionalitate, Curtea trebuie să confirme aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza examinată în faţa instanţei care a trimis excepţia de neconstituţionalitate.

22. Din argumentele sesizării şi din încheierea instanţei de judecată de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că litigiul principal îşi are originea într-o cerere de admitere în profesia de avocat depusă la Uniunea Avocaţilor din Moldova la 18 ianuarie 2022. Cererea se baza pe prevederile articolului 10 alin.(2) din Legea cu privire la avocatură, în redactarea la data depunerii cererii. La 25 ianuarie 2022, a intrat în vigoare Legea nr.13 din 21 ianuarie 2022. Noua lege a exclus doctorii în drept din categoria persoanelor care pot cere admiterea în profesia de avocat. Aceeaşi Lege a instituit obligaţia de a susţine examenul de admitere în profesia de avocat pentru judecătorii şi procurorii cu o vechime în muncă de 10 ani. Dispoziţiile ei tranzitorii stabilesc că noile prevederi sunt aplicabile şi faţă de persoanele vizate care au cerut admiterea în profesia de avocat până la intrarea sa în vigoare, "dacă o decizie pe marginea acestor cereri nu a fost luată". Aplicând dispoziţiile tranzitorii ale legii, la 8 februarie 2022, Comisia de licenţiere a adoptat hotărârea de respingere a cererii din 18 ianuarie 2022. Având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ în care se solicită anularea unei hotărâri a Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat, care are la bază prevederile contestate din articolul II alin.(2) din Legea de modificare, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

23. Curtea notează că, spre deosebire de circumstanţele litigiului în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate care a stat la baza Deciziei nr.7 din 26 ianuarie 2023, în cazul în discuţie, prevederile contestate au intrat în vigoare în timp ce Comisia de licenţiere se afla în termenul legal de examinare a cererii de accedere în profesia de avocat şi, prin urmare, au servit ca motiv pentru respingerea cererii reclamantului (a se vedea, a contrario, DCC nr.7 din 26 ianuarie 2023, §§ 23-25, în care Curtea a constatat că prevederile criticate nu erau aplicabile în litigiul principal, deoarece nu intraseră în vigoare la data la care cererea reclamantului era considerată respinsă deja prin nesoluţionarea în termenul prevăzut de lege).

24. Autorul excepţiei menţionează că prevederile contestate încalcă articolele 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 16 (egalitatea), 22 (neretroactivitatea legii), 23 alin.(2) (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 43 (dreptul la muncă şi la protecţia muncii) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

25. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolul 1 alin.(3) din Constituţie are un caracter general, reprezintă un imperativ care stă la baza oricăror reglementări şi nu poate constitui un reper individual şi separat (DCC nr.175 din 13 decembrie 2022, § 21). De asemenea, Curtea a reţinut că articolele 16 şi 23 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unei ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 26). Cu privire la articolul 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acesta îi impune un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Pentru a putea fi aplicat, de asemenea, trebuie să se constate incidenţa unui drept fundamental (HCC nr.21 din 6 decembrie 2022, § 34).

26. Articolul 22 din Constituţie stabileşte că nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nicio pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos. Curtea subliniază că dispoziţiile articolului 22 din Constituţie garantează neretroactivitatea legii penale, în sensul larg al noţiunii "penal", aceasta fiind o garanţie a principiului legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege (a se vedea DCC nr.37 din 30 martie 2021, § 42). Nimic din textul acestui articol nu sugerează aplicabilitatea sa în privinţa legilor cu caracter civil. Dimpotrivă, în jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că principiul neretroactivităţii legii nu este un principiu cu caracter absolut. Teoria dreptului admite excepţii de la principiul neretroactivităţii legii, cum ar fi normele juridice în care legislatorul a stabilit expres că ele se vor aplica retroactiv (a se vedea Fabris v. Franţa [MC], 7 februarie 2013, §§ 54-66). În acest context, deşi pentru certitudinea juridică este dezirabil ca legile să nu retroactiveze, Constituţia nu interzice, per se, adoptarea unor legi civile retroactive (a se vedea DCC nr.155 din 22 noiembrie 2022, § 41).

27. În continuare, Curtea observă că autorul a motivat incidenţa articolului 43 din Constituţie, susţinând cu unii procurori şi judecători au exercitat aceste funcţii în dorinţa de a accede ulterior în profesia de avocat, iar după ce au depus cereri în acest sens, a intrat în vigoare norma contestată.

28. Curtea a notat că stabilirea unor criterii pentru exercitarea unor activităţi nu poate fi privită, a priori, ca o încălcare a dreptului constituţional la muncă sau ca o discriminare în raport cu exercitarea altor activităţi (a se vedea HCC nr.5 din 23 aprilie 2013, § 57, 58). Este firesc şi necesar ca exercitarea unor funcţii importante sub aspectul interesului general al societăţii să fie reglementată prin lege, inclusiv să fie impuse unele condiţii şi restricţii (a se vedea HCC nr.6 din 22 martie 2011, § 2).

29. Aşadar, Curtea nu poate constata lezarea dreptului la muncă prin stabilirea condiţiei susţinerii unui examen de calificare pentru foştii procurori şi judecători care intenţionează să acceadă în profesia de avocat.

30. Mai mult, referitor la pretinsa lezare a dreptului la muncă prin aplicarea dispoziţiilor care exclud facilităţile accederii în profesia de avocat faţă de persoanele care au cerut admiterea în profesia de avocat până la intrarea în vigoare a modificărilor, însă nu fusese luată o decizie până la data intrării în vigoare, Curtea s-a pronunţat în Decizia nr.155 din 22 noiembrie 2022, la §§ 38-43.

31. Deşi a fost chemată să se pronunţe cu privire la incidenţa articolului 28 din Constituţie, care garantează dreptul la respectarea vieţii private, Curtea a notat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, noţiunea de viaţă privată nu exclude, în principiu, activităţile de natură profesională sau comercială. Curtea Europeană a susţinut că restricţiile privind înregistrarea ca membru al unor profesii (de exemplu, avocat sau notar), care ar putea afecta, într-o anumită măsură, posibilitatea reclamantului de a-şi dezvolta relaţiile cu lumea înconjurătoare, intră sub incidenţa vieţii sale private (Mateescu v. România, 14 ianuarie 2014, § 20). Există câteva aspecte tipice vieţii private care ar putea fi afectate în astfel de cauze. Aceste aspecte vizează "cercul intim" al reclamantului, oportunitatea reclamantului de a stabili şi de a dezvolta relaţii cu ceilalţi şi reputaţia socială şi profesională a reclamantului (Denisov v. Ucraina, 25 septembrie 2018, §§ 95-101) (DCC nr.155 din 22 noiembrie 2022, § 38)

32. Potrivit Curţii Europene, există două moduri în care se poate naşte o problemă ce ţine de viaţa privată într-un caz care vizează relaţiile de muncă: fie din cauza motivelor care au stat la baza măsurii contestate, fie din cauza consecinţelor pentru viaţa privată. Atunci când se pun în discuţie motivele care au stat la baza adoptării măsurii, Curtea analizează dacă aceste motive care stau la baza măsurii care afectează viaţa profesională sunt legate de viaţa privată a persoanei. Este, de exemplu, cazul în care o persoană a fost retrogradată din cauza convingerilor religioase (Denisov v. Ucraina, §§ 102-106). Dacă este în joc abordarea ghidată de consecinţe, pragul gravităţii în privinţa aspectelor tipice ale vieţii private presupune o importanţă crucială. Reclamantul trebuie să demonstreze în mod convingător faptul că pragul a fost atins. Reclamantul trebuie să prezinte dovezi care să justifice consecinţele măsurii contestate. Curtea Europeană acceptă faptul că articolul 8 este aplicabil doar în cazul în care aceste consecinţe sunt foarte grave şi i-ar fi afectat viaţa privată în mod semnificativ. Suferinţa unui reclamant trebuie să fie evaluată prin compararea vieţii sale dinaintea şi de după implementarea măsurii în discuţie (Denisov v. Ucraina, §§ 107-114) (ibidem, § 39).

33. Având în vedere această jurisprudenţă europeană, Curtea a menţionat că stabilirea unei încălcări a dreptului la respectarea vieţii private prin excluderea dreptului de a accede în profesia de avocat în condiţiile articolului 10 alin.(2) din Legea cu privire la avocatură (în redactarea de până la intrarea în vigoare a modificărilor) depinde de o analiză de la caz la caz, analiză care are un caracter concret, nu abstract. Curtea Constituţională nu analizează cazuri concrete. Ea admite că în unele cazuri ar putea fi incident şi încălcat dreptul în discuţie; în altele ar putea fi doar incident, însă nu şi încălcat dreptul; în altele nu ar fi incident şi, prin urmare, nu ar fi încălcat acest drept. Ţine de competenţa instanţelor de drept comun să evalueze dacă într-un caz particular se poate vorbi despre incidenţa dreptului la viaţa privată al unui solicitant de licenţă pentru exercitarea profesiei de avocat şi de o încălcare a acestui drept ca urmare a refuzului de a-l primi în profesie, inclusiv prin aplicarea retroactivă a legii (ibidem, § 40).

34. În acest sens, Curtea a notat că, pe baza principiului subsidiarităţii, judecătorii naţionali au rolul de protectori principali ai drepturilor garantate de Convenţia Europeană şi, prin urmare, ei deţin competenţa aplicării directe a Convenţiei într-un caz concret în care printr-o lege retroactivă ar putea fi încălcat vreun drept fundamental. Caracterul retroactiv al unei legi care interferează cu un drept fundamental constituie doar un element al analizei efectuate la punerea în balanţă a principiilor concurente. Judecătorii de drept comun sunt cei care dau pondere acestui element şi stabilesc dacă prin retroactivitatea unei legi a fost încălcat sau nu vreun drept fundamental al unei persoane concrete (ibidem, § 42).

35. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Având în vedere cele menţionate, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DISPUNE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului II alin.(2) din Legea nr.13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură, ridicată de dl Grigore Belîi, parte în dosarul nr.3-2404/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.