Decizie nr.165 din 13.11.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.43g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a pct.38 din Regulamentul privind modul de ridicare, transportare, depozitare şi restituire a mijloacelor de transport în cadrul procesului contravenţional, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.557 din 18 iunie 2018 (obligaţia de a suporta cheltuielile în procesul de ridicare a mijloacelor de transport)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de  inadmisibilitate a  sesizării nr. 43g/2025  privind  excepţia

de neconstituţionalitate  a  pct. 38 din  Regulamentul  privind

modul  de  ridicare,  transportare,  depozitare  şi  restituire  a

mijloacelor de transport în cadrul procesului contravenţional,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.557 din 18 iunie 2018

(obligaţia de a suporta cheltuielile în procesul

de ridicare a mijloacelor de transport)

nr. 165  din  13.11.2025

 (în vigoare 13.11.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 611-613 art.193 din 11.12.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 27 ianuarie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 13 noiembrie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a pct.38 din Regulamentul privind modul de ridicare, transportare, depozitare şi restituire a mijloacelor de transport în cadrul procesului contravenţional, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.557 din 18 iunie 2018, ridicată de dl avocat Dumitru Barbăscumpă, în interesele dlui Valeriu Pleşca, parte în dosarul nr.5r-2087/2024, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Lilia Lupaşcu, de la Judecătoria Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 10 mai 2024, dl Valeriu Pleşca a fost sancţionat contravenţional pentru staţionarea în locuri interzise, pe baza articolului 240 alin.(1) din Codul contravenţional. Totodată, agentul constatator a dispus ridicarea şi aducerea vehiculului la parcarea specială.

4. La 13 iunie 2024¹, dl Valeriu Pleşca a contestat procesele-verbale şi decizia de sancţionare.

______________________

¹https://jc.instante.justice.md/ro/pigd_integration/pdf/generate/pending/NC0yNDA2NDE5OS0xMi01ci0xMzA2MjAyNA%3D%3D/88DDD2F6-2AA7-DD11-9299-001E0B8014EB

5. La 20 ianuarie 2025, în cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Dumitru Barbăscumpă a ridicat, în interesele dlui Valeriu Pleşca, excepţia de neconstituţionalitate a pct.38 din Regulamentul privind modul de ridicare, transportare, depozitare şi restituire a mijloacelor de transport în cadrul procesului contravenţional, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.557 din 18 iunie 2018.

6. Printr-o încheiere din 24 ianuarie 2025, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

[…]."

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

"(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"[…]

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."

8. Prevederile relevante ale Codului contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:

Articolul 439

Ridicarea şi aducerea vehiculului la parcare

"(1) Vehiculul al cărui conducător a fost înlăturat de la conducere este ridicat şi, dacă nu poate fi predat proprietarului, posesorului sau reprezentantului lor, este adus la staţia de parcare specială sau la subdiviziunea de poliţie cea mai apropiată de locul constatării contravenţiei.

(2) Vehiculul poate fi adus la staţia de parcare specială sau pe teritoriul subdiviziunii de poliţie şi în cazul în care:

a) staţionarea lui poate genera un pericol iminent pentru interesul public;

b) a fost lăsat într-un loc interzis pentru parcare;

c) este necesară identificarea proprietarului (posesorului) vehiculului utilizat sau destinat pentru săvârşirea contravenţiei;

d) a fost condus de o persoană care nu are dreptul de a conduce vehiculul introdus în ţară în baza Legii nr.248/2022.

[…]

(5) Vehiculul parcat se restituie proprietarului, posesorului sau reprezentantului lor legal imediat după înlăturarea temeiurilor pentru aducerea la parcare prevăzute la alin.(1) şi (2). Cheltuielile de aducere şi de staţionare a vehiculului la parcare sunt suportate de contravenient.

(5¹) În cazul prevăzut la alin.(2) lit.d), vehiculul se restituie beneficiarului scutirii de plata drepturilor de import după prezentarea dovezii de achitare a drepturilor de import în vigoare la momentul acordării scutirii.

(6) Pentru deteriorările cauzate vehiculului în timpul aducerii la parcare sau în timpul staţionării lui la parcare răspunde corespunzător agentul constatator, persoanele care au organizat (efectuat) aducerea vehiculului la parcare sau care au asigurat păstrarea vehiculului la parcare, în funcţie de subiectul care se face vinovat de survenirea deteriorării.

(7) – abrogat.

(7¹) – abrogat.

(8) Conducătorul, proprietarul sau posesorul vehiculului nu suportă cheltuielile indicate la alin.(5) dacă lipsesc elementele constitutive ale contravenţiei. În acest caz cheltuielile sunt suportate de stat.

(9) Modul de ridicare, transportare, depozitare şi eliberare a vehiculelor se stabilesc de către Guvern.

[…]."

9. Prevederile relevante ale Regulamentului privind modul de ridicare, transportare, depozitare şi restituire a mijloacelor de transport în cadrul procesului contravenţional, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.557 din 18 iunie 2018, sunt următoarele:

Anexa nr.1

"[…]

38. În situaţia în care a fost întocmit procesul-verbal de ridicare a mijlocului de transport şi a fost începută procedura de ridicare, iar în acest moment proprietarul, posesorul sau reprezentantul lor se prezintă la mijlocul de transport ridicat, mijlocul de transport poate fi restituit doar după achitarea pentru serviciile realizate în procesul de ridicare, după caz, transportare a mijlocului de transport (cu excepţia cazurilor stipulate la pct.7 şi 8);

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autorul sesizării susţine că în cazul ridicării mijlocului de transport, dispuse în legătură cu comiterea unei contravenţii, prevederea contestată îl obligă pe proprietarul sau pe posesorul acestuia, inclusiv în cazul în care este prezent în momentul ridicării acestuia, să achite serviciile realizate în procesul de ridicare pentru a-i fi restituit. Totuşi, în opinia autorului, această obligaţie nu urmăreşte scopul bunei desfăşurări a procesului contravenţional, ci doar îl favorizează pe agentul economic care prestează serviciul de ridicare a mijlocului de transport.

11. Autorul susţine că ridicarea mijlocului de transport reprezintă o măsură procesuală de constrângere, care trebuie dispusă doar în situaţiile prevăzute de articolul 439 alin.(1) din Codul contravenţional. În opinia autorului, trebuie distinsă situaţia când proprietarul sau posesorul mijlocului de transport nu poate fi găsit de situaţia în care această persoană este prezentă la locul faptei. Aşadar, atunci când proprietarul sau posesorul mijlocului de transport este prezent la locul faptei, acesta poate să reamplaseze mijlocul de transport din locul în care este interzisă parcarea. Prin urmare, în acest caz, nerestituirea mijlocului de transport devine o măsură arbitrară.

12. De asemenea, autorul menţionează că prevederea contestată este neclară şi aplicarea sa în practică poate genera abuzuri.

13. În fine, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederea contestată este contrară articolelor 20, 46, 53 şi 54 din Constituţie şi articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii hotărârilor Guvernului, în prezenta cauză a unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr.557 din 18 iunie 2018, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

17. Obiectul sesizării îl constituie pct.38 din Regulamentul privind modul de ridicare, transportare, depozitare şi restituire a mijloacelor de transport în cadrul procesului contravenţional, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.557 din 18 iunie 2018. Curtea constată că prevederea contestată nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

18. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză contravenţională care examinează, inclusiv, contestaţia împotriva procesului-verbal de ridicare şi aducere a vehiculului la parcarea specială. Aşadar, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea avea în vedere prevederea criticată la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

19. În sesizare, autorul excepţiei afirmă că prevederile contestate sunt contrare articolelor 20 (accesul liber la justiţie), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 53 (dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

20. Curtea menţionează că articolul 54 din Constituţie nu are o aplicabilitate independentă. Pentru a putea fi invocat, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.159 din 12 decembrie 2024, § 21).

21. În capătul său de cerere referitor la articolele 20 şi 53 din Constituţie, autorul formulează o critică generală, care susţine lipsa unor drepturi şi garanţii esenţiale. Această critică nu explică pretinsa neconformitate a prevederii contestate cu articolele 20 şi 53 din Constituţie şi, astfel, nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.194 din 21 decembrie 2023, § 19).

22. Referitor la incidenţa articolului 46 din Constituţie, Curtea observă că autorul critică necesitatea de a achita serviciile de ridicare a mijlocului de transport pentru a putea pretinde restituirea acestuia, atunci când proprietarul sau posesorul este prezent la locul faptei.

23. Curtea reiterează că, potrivit prevederilor constituţionale şi celor ale Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului, dreptul de proprietate nu este unul absolut, iar legislatorul poate stabili reguli cu privire la folosinţa bunurilor, cu condiţia ca acestea să corespundă unui interes public şi să fie proporţionale cu scopul urmărit.

24. Având în vedere problema ridicată de autorul sesizării referitoare la încălcarea dreptului de proprietate asupra folosinţei unui vehicul, Curtea reţine că statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii (articolul 127 alin.(2) din Constituţie), precum şi că dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor care, potrivit legii, revin proprietarului (articolul 46 alin.(5) din Constituţie). În baza acestor dispoziţii, dar şi a competenţei acordate de articolul 72 alin.(3) lit.i) din Constituţie, legislatorul a reglementat modul de exercitare a dreptului de proprietate asupra vehiculelor şi a pus în sarcina proprietarilor, după caz a posesorilor, anumite obligaţii (a se vedea articolele 31¹, 31², 33 din Legea nr.131/2007 privind siguranţa traficului rutier), inclusiv obligaţia de a respecta regulile circulaţiei rutiere care stabilesc că oprirea, staţionarea şi parcarea are loc doar în locuri permise (a se vedea punctele 68-73 din Regulamentul circulaţiei rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13 mai 2009).

25. Pornind de la cerinţele autorului sesizării, Curtea notează că ridicarea şi aducerea vehiculului la parcare reprezintă o măsură de constrângere reglementată de articolul 439 din Codul contravenţional, care constă în evacuarea (strămutarea) forţată a mijlocului de transport de la locul iniţial cu ajutorul mijloacelor speciale şi depozitarea acestuia la parcarea specială sau pe teritoriul subdiviziunii specializate ori teritoriale a Poliţiei. Potrivit redactării în vigoare la data ridicării şi aducerii vehiculului autorului sesizării la parcarea specială, această măsură putea fi aplicată de agentul constatator dacă: a) staţionarea vehiculului poate genera un pericol iminent pentru interesul public; b) vehiculul a fost lăsat într-un loc interzis pentru parcare; c) era necesară identificarea proprietarului (posesorului) vehiculului utilizat sau destinat pentru săvârşirea contravenţiei; d) vehiculul a fost condus de o persoană care nu are dreptul de a conduce vehiculul introdus în ţară în baza Legii nr.248 din 29 iulie 2022 (a se vedea articolul 439 alin.(2) din Codul contravenţional în redactarea anterioară adoptării Legii nr.250 din 10 iulie 2025, în vigoare din 18 octombrie 2025). Totodată, vehiculul parcat îi este restituit proprietarului, posesorului sau reprezentantului lor legal imediat după înlăturarea motivelor pentru aducerea la parcare, iar cheltuielile de aducere şi de staţionare a vehiculului la parcare sunt suportate de contravenient (a se vedea articolul 439 alin.(5) din Codul contravenţional în redactarea anterioară adoptării Legii nr.250 din 10 iulie 2025, în vigoare din 18 octombrie 2025). Totuşi, conducătorul, proprietarul sau posesorul vehiculului nu suportă cheltuielile indicate la articolul 439 alin.(5) din Codul contravenţional dacă lipsesc elementele constitutive ale contravenţiei. În acest caz cheltuielile sunt suportate de stat (a se vedea articolul 439 alin.(8) din Cod).

26. Astfel, Curtea notează că ridicarea şi aducerea vehiculului la parcare reprezintă consecinţa comiterii unor contravenţii şi urmăreşte realizarea unor scopuri concrete, cum ar fi siguranţa traficului rutier, siguranţa publică, investigarea unor fapte ilicite. Vehiculul îi poate fi restituit proprietarului sau posesorului imediat ce motivele care au condus la aducerea la parcare sunt înlăturate.

27. Totodată, având în vedere particularităţile procedurii, legislatorul a prevăzut că modul de ridicare, transportare, depozitare şi eliberare a vehiculelor se stabileşte de către Guvern (a se vedea articolul 439 alin.(9) din Codul contravenţional în redactarea anterioară adoptării Legii nr.250 din 10 iulie 2025, în vigoare din 18 octombrie 2025).

28. Pentru a asigura respectarea prevederii legale menţionate supra, Guvernul a stabilit că serviciile de ridicare, transportare, depozitare şi restituire a mijloacelor de transport se prestează de către agenţii economici contractaţi de către Inspectoratul General al Poliţiei (a se vedea pct.19 din Regulamentul privind modul de ridicare, transportare, depozitare şi restituire a mijloacelor de transport în cadrul procesului contravenţional). Cheltuielile pentru serviciile de ridicare, transportare şi depozitare a mijlocului de transport în cadrul procesului contravenţional le suportă proprietarul sau posesorul mijlocului de transport, luând în consideraţie valoarea efectivă a serviciilor prestate (a se vedea pct.36 din Regulament).

29. Având în vedere eventualele situaţii care pot apărea în procesul de ridicare, pct.38 din Regulament stabileşte că, în situaţia în care a fost întocmit procesul-verbal de ridicare a mijlocului de transport şi a fost începută procedura de ridicare, iar în acest moment proprietarul, posesorul sau reprezentantul lor se prezintă la mijlocul de transport ridicat, mijlocul de transport poate fi restituit doar după achitarea pentru serviciile realizate în procesul de ridicare, după caz, transportare a mijlocului de transport (cu excepţia cazurilor stipulate la pct.7 şi 8 din Regulament). Astfel, prevederea în discuţie îi oferă proprietarului sau posesorului mijlocului de transport posibilitatea să-i fie restituit mijlocul de transport, după caz, fără a aştepta finalizarea procedurii de ridicare şi transportare. Totuşi, acestuia îi revine obligaţia să-i achite agentului economic costurile pentru serviciile efectiv prestate. Prin urmare, prevederea contestată stabileşte o soluţie de echilibru între necesitatea achitării cheltuielilor pentru serviciile de ridicare, transportare şi depozitare a mijlocului de transport şi drepturile proprietarului sau posesorului mijlocului de transport.

30. Curtea are în vedere că reglementările referitoare la ridicarea forţată, transportarea şi depozitarea vehiculelor în locuri speciale au fost elaborate în scopul de a asigura respectarea ordinii publice, a securităţii circulaţiei rutiere şi, implicit, înlăturarea efectelor acestor încălcări. Prin urmare, Curtea nu poate reţine afirmaţia autorului sesizării potrivit căreia norma contestată ar restrânge în mod nepermis exerciţiul dreptului de proprietate garantat de articolele 46 şi 127 din Constituţie.

31. Aşadar, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (3) lit.f), (4) lit.d), 37, 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a pct.38 din Regulamentul privind modul de ridicare, transportare, depozitare şi restituire a mijloacelor de transport în cadrul procesului contravenţional, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.557 din 18 iunie 2018, ridicată de dl avocat Dumitru Barbăscumpă, in interesele dlui Valeriu Pleşca, parte în dosarul nr.5r-2087/2024, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.