Decizie nr.17 din 06.02.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.166g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 11 alin.(3) lit.b) şi 28 alin.(6) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 (alăturarea la cererea introductivă)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 166g/2024 privind

excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi

din  articolele 11 alin.(3)  lit.b) şi 28  alin.(6)  din

Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012

(alăturarea la cererea introductivă)

nr. 17  din  06.02.2025

 (în vigoare 06.02.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.126-129 art. 31 din 13.03.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 26 iulie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 februarie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 11 alin.(3) lit.b) şi 28 alin.(6) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Andrei Iosip, în interesele SRL "Repromed", în dosarul nr.2i-849/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Radu Ţurcanu de la Judecătoria Chişinău, sediul central, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Printr-o Încheiere din 9 noiembrie 2023, Judecătoria Chişinău, sediul central, a admis cererea introductivă a creditorului SRL "Oxivit-Med" în privinţa Repromed şi a numit un administrator provizoriu.

4. La 13 noiembrie 2023, dl Veaceslav Moşin şi dna Tatiana Moşin au depus, în calitate de creditori, o referinţă prealabilă la cererea introductivă formulată de Oxivit-Med şi au invocat că deţin drepturi de creanţă asupra patrimoniului Repromed.

5. La 25 martie 2024, dl avocat Tudor Leşanu a depus, în interesele dnei Tatiana Moşin, o cerere de alăturare la cererea introductivă formulată de Oxivit-Med. În motivarea cererii, dna Tatiana Moşin a menţionat că deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă faţă de Repromed.

6. La 1 iulie 2024, dna Tatiana Moşin a depus o cerere prin care a solicitat lipsirea debitorului de dreptul de administrare.

7. În cadrul aceleiaşi şedinţe de judecată, dl avocat Andrei Iosip a ridicat în interesele Repromed excepţia de neconstituţionalitate a textelor "orice obligaţie de plată faţă de asociaţii (membrii, acţionarii) debitorului" din articolul 11 alin.(3) lit.b) şi " se alătură cererii introductive prin înaintarea creanţelor asupra patrimoniului debitorului" de la articolul 28 alin.(6) din Legea insolvabilităţii.

8. Prin Încheierea din 11 iulie 2024, Judecătoria Chişinău a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

10. Prevederile relevante ale Legii insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Articolul 11

Componenţa şi mărimea obligaţiilor

"[…]

(3) La constatarea insolvabilităţii debitorului nu se ia în calcul valoarea creanţelor constituite din:

[...]

b) orice obligaţie de plată faţă de asociaţii (membrii, acţionarii) debitorului;

Articolul 28

Referinţa la cererea introductivă

"[...]

(6) În cel mult 30 de zile de la notificarea efectuată conform art.26, creditorii prezintă o referinţă la cererea introductivă, prin care se opun intentării procesului de insolvabilitate ori se alătură cererii introductive prin înaintarea creanţelor asupra patrimoniului debitorului. Rea-credinţa persoanei care a înaintat cererea introductivă trebuie dovedită de creditorul care se opune intentării procesului de insolvabilitate;

[...]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate omit să reglementeze un şir de chestiuni, cum ar fi condiţiile de admisibilitate a cererii de alăturare, acţiunile pe care trebuie să le întreprindă instanţa de judecată şi creanţele care nu pot fi luate în calcul la constatarea insolvabilităţii debitorului. De asemenea, autorul indică mai multe omisiuni legislative şi le prezintă în faţa Curţii sub forma următoarelor întrebări: dacă la depunerea cererii introductive se achita taxa de stat; dacă trebuie respectată obligaţia de notificare prealabilă a debitorului; dacă instanţa de insolvabilitate trebuie să pronunţe un act judecătoresc conform articolului 168 alin.(4) din Codul de procedură civilă; dacă creditorul alăturat poate cere intentarea procesului de insolvabilitate; cum trebuie creditorul alăturat să-şi înainteze creanţele şi care este statutul cererii de alăturare în caz de retragere a cererii introductive ca urmare a încheierii unei tranzacţii de împăcare.

12. Autorul susţine că toate aceste omisiuni legislative creează o incertitudine şi afectează dreptul de proprietate. Autorul notează că, în acest caz, cererea de alăturare este depusă de persoane afiliate asociatului, al căror statut nu este reglementat de prevederile contestate.

13. Mai mult, autorul corelează norma de la articolul 11 alin.(3) lit.b) din Legea insolvabilităţii şi articolul 5 pct.12) lit.b) din Codul fiscal şi menţionează că Codul fiscal oferă o definiţie clară a persoanelor interdependente, spre deosebire de Legea contestată care omite acest lucru. Prin urmare, autorul susţine că este esenţial ca legislatorul să includă în articolul 11 alin.(3) lit.b) şi obligaţiile de plată faţă de persoanele interdependente ale asociaţilor, precum şi obligaţiile de plată legate de persoana asociaţilor. Această ajustare ar asigura interpretarea şi aplicarea justă şi completă a normelor.

14. Autorul susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 16, 23, 26, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilităţii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

18. Curtea observă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă unele prevederi din articolele 11 alin.(3) lit.b) şi 28 alin.(6) din Legea insolvabilităţii. Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei, deoarece pe rolul instanţei se află o cerere de alăturare la cererea introductivă.

19. Referitor la articolul 11 alin.(3) lit.b) din Legea insolvabilităţii, Curtea constată că acesta nu a făcut anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

20. Totuşi, articolul 28 din Legea insolvabilităţii a constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate prin prisma altor argumente. Însă pentru că nu a analizat anterior în substanţă incidenţa articolelor invocate în raport cu prevederile contestate, Curtea conchide că exigenţa lipsei unei hotărâri anterioare este îndeplinită şi în privinţa articolului 28 alin.(6) din Legea insolvabilităţii (a se vedea DCC nr.163 din 30 noiembrie 2023, § 20).

21. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 31).

22. Autorul excepţiei afirmă că prevederile contestate contravin articolelor 16 (egalitatea), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

23. Referitor la aplicabilitatea articolului 16 din Constituţie, Curtea a reţinut că o condiţie primordială pentru existenţa tratamentului diferenţiat o reprezintă caracterul comparabil al situaţiilor. În prezenta cauză, autorul sesizării nu a motivat care sunt situaţiile comparabile. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizării formulate astfel, Curtea Constituţională ar aduce argumente privind neconstituţionalitatea în locul autorului, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (a se vedea HCC nr.11 din 20 iulie 2023, § 26). De asemenea, cu referire la articolele 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea DCC nr.90 din 15 iunie 2021, § 23; DCC nr.177 din 23 noiembrie 2021, § 37).

24. Referitor la incidenţa articolului 26 din Constituţie, Curtea observă că autorul nu a argumentat caracterul contradictoriu al prevederilor contestate cu norma constituţionale invocată. Curtea subliniază că simpla enumerare a unor articole din Constituţie nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate (DCC nr.117 din 8 septembrie 2022, §§ 14-15).

25. Autorul afirmă că un şir de omisiuni legislative din Legea insolvabilităţii creează o incertitudine care afectează dreptul său de proprietate, pentru că vizează procesul de constatare a insolvabilităţii (§ 11 supra) în privinţa sa.

26. Curtea Europeană a notat că procedura administrării extraordinare a unei societăţi în curs de lichidare urmăreşte asigurarea unei gestiuni echitabile a patrimoniului acestei societăţii, în vederea garantării unei protecţii identice pentru toţi creditorii. Astfel, ingerinţa în cauză urmăreşte scopuri legitime în conformitate cu interesul public, şi anume buna administrare a justiţiei şi protecţia drepturilor terţilor (a se vedea Saggio v. Italia, 25 octombrie 2001, §§ 28-29).

27. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că orice creditor este îndreptăţit să formuleze o cerere introductivă dacă are un interes legitim în intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa debitorului său, îşi poate argumenta creanţele şi temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate (articolul 18 alin.(1)), precum şi anexează, inter alia, documentele ce adeveresc mărimea şi scadenţa datoriilor debitorului faţă de creditor. Alţi creditori, decât semnatarii cererii introductive, sunt în drept fie să se alăture cererii introductive (articolul 28 alin.(6)), fie să depună o cerere de admitere a creanţelor în procesul de insolvabilitate (articolul 140). Astfel, Legea insolvabilităţii prevede că existenţa creanţei trebuie demonstrată de către creditor (la formularea cererii introductive, a cererii de alăturare, a cererii de admitere a creanţei), iar interesul legitim al creditorului constă în dreptul său de a se adresa în justiţie pentru apărarea dreptului de proprietate şi încasarea forţată a creanţei (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.162 din 30 noiembrie 2023, § 19).

28. Legea insolvabilităţii stabileşte că debitorul prezintă instanţei de insolvabilitate o referinţă la cererea introductivă, prin care contestă sau recunoaşte existenţa stării de insolvabilitate (articolul 28 alin.(2)), precum şi că este în drept să conteste creanţele incluse în tabelul definitiv (a se vedea articolul 143 alin.(5)). Debitorul poate răsturna prezumţia incapacităţii de plată prin prezentarea probelor care confirmă că el a executat obligaţiile pecuniare sau că există o acţiune civilă în legătură cu această obligaţie, intentată până la depunerea cererii introductive, ori că obligaţia a fost stinsă printr-o altă modalitate.

29. Prin urmare, debitorul poate să se opună cererii de alăturare şi să demonstreze că cererea de alăturare nu întruneşte condiţiile stabilite de Lege.

30. Referitor la statutul cererii de alăturare în cazul de retragere a cererii introductive, Curtea observă că, potrivit articolului 31 alin.(2) din Legea insolvabilităţii, renunţarea la cererea introductivă nu privează persoanele care s-au alăturat acestei cereri de dreptul de a solicita examinarea pricinii în fond. În cazul în care debitorul sau creditorul renunţă la cererea introductivă, instanţa de insolvabilitate dispune încetarea procesului doar dacă renunţarea nu contravine legii şi nu încalcă drepturile şi interesele legitime ale altor persoane.

31. Prin urmare, Curtea menţionează că îi revine instanţei obligaţia de a verifica condiţiile de formulare a unei cereri de alăturare a unui creditor la cererea introductivă, pretenţiile pe care se fundamentează creanţa, precum şi probele care confirmă existenţa obligaţiilor pecuniare.

32. Cu referire la celelalte întrebări adresate Curţii în sesizare, Curtea menţionează că autorul îi cere să răspundă la întrebări care ţin de interpretarea şi aplicarea legii într-o situaţie concretă, sub pretextul că reprezintă omisiuni legislative care îi încalcă dreptul de proprietate. Curtea reaminteşte că nu analizează cazuri concrete şi chestiuni de interpretare şi de aplicare a legii, dar poate efectua doar un control abstract al constituţionalităţii legii contestate (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.175 din 12 decembrie 2023, § 40; DCC nr.181 din 14 decembrie 2023, § 26). Chestiunile legate de interpretarea şi de aplicarea legii ţin, prin definiţie, de competenţa instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.172 din 7 decembrie 2023, § 22).

33. Cu referire la neconstituţionalitatea articolului 11 alin.(3) lit.b) din Legea insolvabilităţii, Curtea notează că autorul excepţiei şi-a argumentat opinia prin interpretări rezultate din coroborarea dispoziţiei contestate cu norme din Codul fiscal, fapt care ar provoca, în opinia sa, o ambiguitate legislativă şi care ar genera, în mod implicit, confuzie şi incertitudine pentru destinatarii legii. Autorul sesizării a formulat, mai curând, o propunere de lege ferenda, cu privire la care Curtea nu se poate pronunţa. Competenţa de a modifica articolul criticat îi revine Parlamentului.

34. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 11 alin.(3) lit.b) şi 28 alin.(6) din Legea insolvabilităţii nr.149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Andrei Iosip, în interesele SRL "Repromed", în dosarul nr.2i-849/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.