Decizie nr.171 din 08.12.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.140g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 33 alin.(7) din Codul muncii (acţiunea contractului colectiv de muncă)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.140g/2022 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 33 alin.(7) din Codul muncii

(acţiunea contractului colectiv de muncă)

nr. 171  din  08.12.2022

 (în vigoare 08.12.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 431-434 art. 206 din 27.12.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Sorina Munteanu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 9 septembrie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 8 decembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului 33 alin.(7) din Codul muncii, adoptat prin Legea nr.154 din 28 martie 2003, ridicată de dl Piotr Zaharia, apelant în dosarul nr.2a-81/2022, pendinte la Curtea de Apel Comrat.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată al Colegiului judiciar al Curţii de Apel Comrat, constituit din domnii judecători Grigor Colev, Afanasi Curdov şi Ştefan Starciuc, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Dl Piotr Zaharia şi Î.M. "SU-Canal Comrat" au încheiat un contract individual de muncă, care stabilea, inter alia, un coeficient de salarizare de 2.1. Ulterior, dl Piotr Zaharia a observat că în contractul colectiv de muncă încheiat de întreprindere pentru anii 2018-2021 este stabilit un coeficient de salarizare cuprins între 2.4 şi 3.0 pentru specialiştii cu studii superioare. În acest sens, dl Piotr Zaharia a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva angajatorului, solicitând încasarea plăţilor salariale neachitate în baza coeficientului de salarizare stabilit de contractul colectiv de muncă menţionat mai sus.

4. Prin Hotărârea din 10 ianuarie 2022, Judecătoria Comrat, sediul Ceadîr-Lunga, a respins acţiunea ca fiind nefondată, pentru că autorul excepţiei nu este participant la contractul colectiv de muncă al întreprinderii "SU-Canal Comrat". Dl Piotr Zaharia a depus un apel la Curtea de Apel Comrat.

5. În cadrul procedurii apelului, dl Piotr Zaharia a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 33 alin.(7) din Codul muncii.

6. Prin Încheierea din 29 august 2022, Curtea de Apel Comrat a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

[…]

(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sînt garantate."

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

"(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

[…]"

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

8. Prevederile relevante ale Codului muncii, adoptat prin Legea nr.154 din 28 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 30

Contractul colectiv de muncă

"[…]

(2) Contractul colectiv de muncă poate fi încheiat atît pe unitate în ansamblu, cît şi în filialele şi reprezentanţele acesteia.

[…]."

Articolul 33

Acţiunea contractului colectiv de muncă

"[…]

(7) Sub incidenţa contractului colectiv de muncă încheiat pe unitate în ansamblu cad salariaţii unităţii, ai filialelor şi ai reprezentanţelor acesteia, care au împuternicit reprezentanţii lor să participe la negocierile colective, să elaboreze şi să încheie contractul colectiv de muncă în numele lor."

Articolul 49

Conţinutul contractului individual de muncă

"[…]

(3) Este interzisă stabilirea pentru salariat, prin contractul individual de muncă, a unor condiţii sub nivelul celor prevăzute de actele normative în vigoare, de convenţiile colective şi de contractul colectiv de muncă."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că norma contestată stabileşte acţiunea contractului colectiv de muncă doar în cazul membrilor sindicatelor şi angajaţilor care au împuternicit reprezentanţi ca să participe la negocieri colective şi să încheie contracte colective de muncă, punând celelalte persoane într-o poziţie mai puţin avantajoasă. Totodată, autorul sesizării menţionează că norma contestată este contrară principiilor legislaţiei muncii.

10. În acelaşi timp, autorul sesizării susţine că instanţa de fond i-a respins acţiunea pentru că acesta nu deţine calitatea de membru de sindicat, iar în asemenea cazuri prevederile contractului colectiv de muncă nu sunt aplicabile. Autorul sesizării pretinde că hotărârea judecătorească în cauză a condus la încălcarea drepturilor angajaţilor care nu sunt membri de sindicat şi nu au împuternicit reprezentanţi pentru participarea la negocieri colective şi la încheierea contractului de muncă, în partea ce ţine de realizarea dreptului la salariu şi la alte beneficii suplimentare potrivit legislaţiei muncii în condiţii echitabile cu alţi salariaţi care deţin calitatea de membru sindical şi au participat la negocierile colective.

11. În acest context, autorul sesizării îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea dispoziţiilor contestate prin prisma articolelor 4, 16, 43 alin.(1), (2) şi (4), 47 alin.(1) şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul muncii, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de dl Piotr Zaharia, parte într-un proces pendinte la instanţa de drept comun, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolului 33 alin.(7) din Codul muncii.

16. Prevederile legale contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă referitoare la încasarea plăţilor salariale potrivit contractului colectiv de muncă. Astfel, Curtea admite că instanţa de apel ar putea aplica prevederile contestate în cauza pe care o examinează.

18. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr.30 din 18 martie 2021, § 19; DCC nr.44 din 1 aprilie 2021, § 20; DCC nr.69 din 18 mai 2021, § 19; DCC nr.86 din 8 iunie 2021, § 18).

19. Sub acest aspect, Curtea observă că autorul sesizării a susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 4 [drepturile şi libertăţile omului], 16 [egalitatea], 43 [dreptul la muncă şi protecţia muncii], 47 alin.(1) [dreptul la asistenţă şi protecţie socială] şi 54 alin.(1), (2) şi (4) [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie, însă a prezentat argumente doar în privinţa articolelor 16 şi 43 din Constituţie.

20. Cu privire la incidenţa articolului 16 din Constituţie, Curtea reiterează că acesta nu este aplicat de sine stătător, ci doar dacă este coroborat cu un drept fundamental. Principiul nediscriminării nu constituie o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental. Astfel, pentru a fi aplicabil, autorul excepţiei trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 22).

21. Referitor la pretinsa încălcare a articolului 43 din Constituţie, autorul sesizării susţine că norma contestată îl împiedică să beneficieze de prevederile contractului colectiv de muncă în cazul în care nu este membru al organului sindical şi nu a fost reprezentat de acesta la încheierea contractului în discuţie.

22. Curtea reţine că articolul 43 alin.(4) din Constituţie le garantează salariaţilor dreptul la negocieri în materie de muncă şi stabileşte caracterul obligatoriu al convenţiilor colective. Curtea observă că contractul colectiv de muncă poate fi încheiat atât pe unitate în ansamblu, cât şi în filialele şi în reprezentanţele acesteia în particular (a se vedea art.30 alin.(2) din Cod). Prevederile contestate reglementează acţiunea contractului colectiv de muncă în cazul în care acesta este încheiat la nivelul unei unităţi care are filiale şi/sau reprezentanţe, precizând că un contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate în ansamblu va avea incidenţă asupra salariaţilor din filialele şi reprezentanţele acestei unităţi sub condiţia că salariaţii din aceste filiale şi reprezentanţe au împuternicit reprezentanţii lor să participe la negocierile colective, să elaboreze şi să încheie contractul colectiv de muncă în numele lor. Altfel spus, încheierea contractului colectiv de muncă la nivelul unei unităţi cu filiale şi reprezentanţe presupune participarea salariaţilor (prin reprezentaţi) din toate reprezentanţele şi filialele unităţii respective. Din această perspectivă, prevederile contestate nu fac decât să vină în sprijinul exercitării dreptului salariaţilor din toate filialele/reprezentanţele unităţii la negocieri în materie de muncă garantat de articolul 43 alin.(4) din Constituţie. Curtea observă că dispoziţiile contestate nu împiedică salariaţii care nu sunt membri ai organului sindical să beneficieze de prevederile contractului colectiv de muncă. Mai mult, Curtea constată că articolul 49 alin.(3) din Codul muncii interzice angajatorului să stabilească pentru salariat, prin contractul individual de muncă, condiţii sub nivelul celor prevăzute de contractul colectiv de muncă. Garanţia prevăzută de această normă din Codul muncii vine să dea expresie caracterului obligatoriu al contractelor colective de muncă, precum şi categoriei de beneficiari ai contractului colectiv de muncă instituite prin dispoziţiile contestate.

23. Aşadar, nu există o ingerinţă în drepturile constituţionale invocate de autorul sesizării. Pentru că nu s-a constatat incidenţa vreunui drept fundamental, nici articolul 16 din Constituţie nu este incident.

24. În acest context, Curtea reiterează că o dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate acţiona în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziţii incidente ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (HCC nr.24 din 10 august 2021, § 43; DCC nr.189 din 21 decembrie 2021, § 36).

25. Referitor la argumentul autorului sesizării potrivit căruia norma contestată contravine principiilor fundamentale ale legislaţiei muncii (articolele 5 lit.e), f), f¹), 8 alin.(1), 128 alin.(2) şi 135 alin.(2) din Codul muncii), Curtea reiterează că pretinsa neconcordanţă dintre două sau mai multe norme conţinute în aceeaşi lege sau în legi diferite nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi de aplicare a legii, competenţă care le revine instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.64 din 13 mai 2021, § 19).

26. În baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolului 33 alin.(7) din Codul muncii, ridicată de dl Piotr Zaharia, apelant în dosarul nr.2a-81/2022, pendinte la Curtea de Apel Comrat.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.