Decizie nr.172 din 20.11.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.97g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a punctului 19/28 din Regulamentul privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisare pentru localităţile urbane şi rurale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.950 din 25 noiembrie 2013 (termenul de contestare a actelor referitoare la prelevarea şi la analiza apei uzate (nr.2))

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.97g/2025 privind excepţia

 de neconstituţionalitate a punctului 19²⁸ din Regulamentul

privind cerinţele  de  colectare, epurare  şi  deversare  a

apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisare

pentru  localităţile  urbane  şi  rurale,  aprobat  prin

Hotărârea Guvernului nr.950 din 25 noiembrie 2013

(termenul de contestare a actelor referitoare la

prelevarea şi la analiza apei uzate (nr.2))

nr. 172  din  20.11.2025

 (în vigoare 20.11.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 620-622 art. 202 din 18.12.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 14 aprilie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 20 noiembrie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a punctului 19²⁸ din Regulamentul privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisare pentru localităţile urbane şi rurale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.950 din 25 noiembrie 2013, ridicată de dl avocat Alexandru Bot, în interesele SA "AutoComerţ Service", parte în dosarul nr.2c-425/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna Livia Mitrofan, judecătoare la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 23 mai 2022, Autocomerţ Service şi SA "Apă-Canal Chişinău" au semnat Acordul nr.1082 de preluare a apelor uzate, prin care prima s-a obligat să respecte cerinţele privind calitatea apelor uzate evacuate în reţelele publice de canalizare, în conformitate cu pct.13 din Regulamentul privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisare pentru localităţile urbane şi rurale.

4. La 21 iulie 2022 şi 21 decembrie 2022, prin rapoartele de prelevare nr.1810 şi nr.3403, au fost prelevate probe de ape uzate. În baza acestora, SA "Apă-Canal Chişinău" a emis factura nr.AAP8523864 din 30 decembrie 2022, prin care Autocomerţ Service a fost obligată să achite suma de 223 087, 73 lei cu titlu de plată suplimentară pentru depăşirea concentraţiei maxim admisibile a poluanţilor în apele uzate evacuate.

5. La 17 februarie 2023, Autocomerţ Service a chemat în judecată SA "Apă-Canal Chişinău", solicitând anularea facturii de plată pentru depăşirea concentraţiei maxim admisibile a poluanţilor şi încasarea cheltuielilor de judecată.

6. În cadrul pregătirii cauzei pentru dezbaterile judiciare, SA "Apă-Canal Chişinău" a ridicat excepţia de tardivitate pe baza pct.19²⁸ din Regulamentul privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisare pentru localităţile urbane şi rurale.

7. În şedinţa de judecată din 26 decembrie 2024, dl avocat Alexandru Bot a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a pct.19²⁸ din Regulamentul privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisare pentru localităţile urbane şi rurale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.950 din 25 noiembrie 2013.

8. Printr-o încheiere din 3 aprilie 2025, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea către Curtea Constituţională, spre soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 102

Actele Guvernului

"(1) Guvernul adoptă hotărâri, ordonanţe şi dispoziţii.

(2) Hotărârile se adoptă pentru organizarea executării legilor.

[…]."

10. Prevederile relevante ale Legii apelor nr.272 din 23 decembrie 2011 sunt următoarele:

Articolul 39

Cerinţele de epurare a apelor uzate în localităţile urbane

"(1) Cerinţele pentru exploatarea sistemelor de colectare a apelor uzate în localităţile urbane şi pentru exploatarea staţiilor de epurare se stabilesc printr-un regulament aprobat de Guvern, care trebuie să conţină prevederi referitor la:

a) metoda şi gradul de epurare care trebuie asigurate în funcţie de numărul de locuitori/de mărimea localităţii deservite sau care urmează să fie deservită de un sistem de colectare şi de o staţie de epurare şi/sau de calitatea apelor receptoare în care se deversează apele uzate epurate;

b) identificarea şi clasificarea unor astfel de ape receptoare, desemnate ca zone sensibile;

b¹) modalitatea de determinare a aglomerărilor umane;

c) obligativitatea deversării tuturor apelor industriale uzate într-un sistem de colectare în localităţile urbane, care trebuie să aibă loc pe baza unui acord, cu excepţia cazurilor argumentate din punct de vedere tehnic, economic şi ecologic;

d) condiţiile privind gestionarea nămolurilor ce rezultă din procesul de epurare;

e) obligativitatea monitorizării evacuărilor de deşeuri lichide şi a monitorizării efectelor acestora, în plus faţă de cerinţele de raportare;

f) alte aspecte relevante.

[…]."

Articolul 40

Cerinţele de epurare a apelor uzate în localităţile rurale

"Cerinţele de colectare, depozitare, de epurare şi deversare a apelor uzate casnice în localităţile rurale, inclusiv cerinţele de exploatare a sistemelor de colectare locale, a staţiilor şi a proceselor de epurare alternative, a tehnologiilor şi a proceselor adecvate, se stabilesc într-un regulament aprobat de Guvern."

11. Prevederile relevante ale Legii privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare nr.303 din 13 decembrie 2013 sunt următoarele:

Articolul 5

Competenţa Guvernului

"(1) Guvernul asigură realizarea politicii generale de stat în domeniul serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare conform programului de guvernare.

(2) Guvernul îşi exercită atribuţiile în domeniul serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare prin:

[…]

b) aprobarea de acte normative în domeniul serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare în conformitate cu concepţiile privind dezvoltarea socioeconomică, urbanismul şi amenajarea teritoriului, protecţia şi conservarea mediului;

[…]."

12. Prevederile relevante ale Regulamentului privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisare pentru localităţile urbane şi rurale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.950 din 25 noiembrie 2013, sunt următoarele:

"[…]

19²⁸. Factura de plată înaintată consumatorului se contestă în instanţa de judecată în termen de cel mult 30 de zile de la data înmânării acesteia de către operator."

[În redactarea Hotărârii Guvernului nr.90 din 19 februarie 2020]

[…]."

"[…]

19²⁸. Factura de plată prezentată consumatorului poate fi atacată în instanţa de judecată în termen de 30 de zile de la data recepţionării acesteia, prin poştă sau prin e-mail, de către consumator."

[În redactarea Hotărârii Guvernului nr.656 din 6 septembrie 2023, în vigoare din 10 octombrie 2023]

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. Autorul excepţiei susţine că, la adoptarea Hotărârii Guvernului nr.950 din 25 noiembrie 2013, care conţine prevederile contestate, Guvernul şi-a depăşit limitele de reglementare stabilite prin Legea apelor nr.272 din 23 decembrie 2011 şi prin Legea privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare nr.303 din 13 decembrie 2013. Nicio dispoziţie din aceste acte normative nu-i conferă Guvernului competenţa de a stabili un termen de contestare a facturilor de plată pentru furnizarea serviciilor de canalizare.

14. Astfel, autorul excepţiei consideră că pct.19²⁸ din Regulamentul menţionat mai sus contravine articolului 102 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii hotărârilor Guvernului, în prezenta cauză a unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr.950 din 25 noiembrie 2013, ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Totodată, Curtea reiterează că este competentă să verifice constituţionalitatea hotărârilor de Guvern dacă criticile de neconstituţionalitate se raportează la prevederi constituţionale (a se vedea HCC nr.6 din 28 februarie 2023, § 25).

17. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

18. Obiectul excepţiei îl constituie pct.19²⁸ din Regulamentul privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisare pentru localităţile urbane şi rurale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.950 din 25 noiembrie 2013.

19. Curtea observă că pct.19²⁸ din acest Regulament a fost modificat prin Hotărârea Guvernului nr.656 din 6 septembrie 2023, în vigoare din 10 octombrie 2023. Curtea menţionează că, potrivit jurisprudenţei sale, excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată atât în privinţa actelor în vigoare, cât şi în privinţa actelor care nu mai sunt în vigoare, dacă sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte, iar norma este aplicabilă în cazul raporturilor juridice litigioase şi este determinantă pentru soluţionarea cauzei (a se vedea DCC nr.50 din 4 iunie 2024, § 21).

20. Având în vedere circumstanţele litigiului principal menţionate la §§ 3-4, Curtea consideră că prevederile contestate ar putea fi avute în vedere de instanţa de judecată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

21. Curtea reţine că pct.19²⁸ din Regulament, în redactarea de până la intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului nr.656 din 6 septembrie 2023, a făcut anterior obiectul controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind pronunţată Decizia nr.45 din 14 mai 2024. De principiu, această situaţie nu constituie un impediment pentru solicitarea controlului de constituţionalitate al aceloraşi prevederi din perspectiva altor critici. În asemenea cazuri, Curtea verifică dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr.152 din 17 noiembrie 2022, § 17; DCC nr.110 din 12 septembrie 2024, § 17).

22. Curtea observă că, în prezenta cauză, autorul a formulat excepţia de neconstituţionalitate cu un conţinut identic celui examinat în Decizia nr.45 din 14 mai 2024, §§ 25-27. Cu privire la criticile invocate, Curtea a reţinut atunci că Hotărârea Guvernului nr.950 din 25 noiembrie 2013 a fost adoptată pe baza articolelor 39 şi 40 din Legea apelor nr.272 din 23 decembrie 2011 şi articolului 22 din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare nr.303 din 13 decembrie 2013.

23. În acest context, Curtea a reţinut că Parlamentul a abilitat Guvernul cu competenţa generală de a aproba acte normative în domeniul serviciului public de alimentare cu apă şi canalizare (a se vedea articolul 5 alin.(2) lit.b) din Legea nr.303/2013), precum şi cu competenţe speciale de a adopta regulamente privind: (i) cerinţele pentru exploatarea sistemelor de colectare a apelor uzate în localităţile urbane şi pentru exploatarea staţiilor de epurare (a se vedea articolul 39 alin.(1) din Legea apelor) şi (ii) cerinţele de colectare, depozitare, epurare şi deversare a apelor uzate casnice în localităţile rurale, inclusiv cerinţele de exploatare a sistemelor locale de colectare, a staţiilor şi proceselor de epurare alternative, a tehnologiilor şi proceselor adecvate (a se vedea articolul 40 din Legea apelor).

24. Având în vedere cele menţionate supra, la § 27 din Decizia nr.45 din 14 mai 2024, Curtea a ajuns la concluzia că Guvernul era abilitat să adopte o hotărâre prin care să dezvolte şi să concretizeze cerinţele pentru exploatarea sistemelor de colectare a apelor uzate, inclusiv procedura de contestare a actelor de prelevare a apei uzate, precum şi să stabilească termenul de contestare a actelor în discuţie. Faptul că Regulamentul în discuţie conţine prevederi care nu se regăsesc în legile care au stat la baza adoptării acestui Regulament nu reprezintă, per se, o depăşire a competenţelor atribuite Guvernului. Dacă hotărârea Guvernului ar reitera prevederile legii organice, în lipsa stabilirii unui cadru legal pentru executarea acesteia, legea organică ar putea fi aplicată în situaţii absurde care ar contraveni scopului pentru care a fost adoptată. Dacă hotărârile Guvernului pot fi adoptate în cazul în care sunt prevăzute de actul legislativ, nimic nu împiedică adoptarea lor în cazul în care executarea legii le face necesare. Astfel, exercitându-şi funcţia de executare a legilor, prin adoptarea pct.19²⁸ din Regulamentul privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisare pentru localităţile urbane şi rurale, Guvernul nu a acţionat ultra vires, el rămânând în sfera competenţelor sale (a se vedea, similar, DCC nr.7 din 20 ianuarie 2022, §§ 35, 38-40).

25. Astfel, pentru că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, iar această sesizare este identică, din perspectiva obiectului său, cu sesizarea examinată anterior de Curte în Decizia nr.45 din 14 mai 2024, atât soluţia, cât şi considerentele acestei decizii rămân valabile şi în această cauză.

26. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2) şi (3) lit.b), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a punctului 19²⁸ din Regulamentul privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisare pentru localităţile urbane şi rurale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.950 din 25 noiembrie 2013, ridicată de dl avocat Alexandru Bot, în interesele SA "AutoComerţ Service", parte în dosarul nr.2c-425/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

OPINIE SEPARATĂ

Prin Decizia nr.172 din 20 noiembrie 2025, Curtea a declarat inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a punctului 19²⁸ din Regulamentul privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisare pentru localităţile urbane şi rurale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.950 din 25 noiembrie 2013, ridicată de dl avocat Alexandru Bot, în interesele SA "AutoComerţ Service", parte în dosarul nr.2c425/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

Pe baza punctului 19²⁸ din Regulament, consumatorul poate contesta factura de plată în instanţa de judecată în termen de 30 zile.

Autorul excepţiei a susţinut că, la adoptarea Regulamentului, care conţine prevederile contestate, Guvernul şi-a depăşit limitele de reglementare stabilite prin Legea apelor nr.272 din 23 decembrie 2011 şi prin Legea privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare nr.303 din 13 decembrie 2013. Autorul sesizării a pretins că dispoziţiile contestate îi restricţionează accesul la justiţie, drept fundamental garantat de articolul 20 din Constituţie, şi contravin articolului 102 alin.(2) din Constituţie.

În raport cu aceste critici de neconstituţionalitate, majoritatea judecătorilor Curţii au conchis la etapa de admisibilitate a sesisării că Guvernul era abilitat să adopte o hotărâre prin care, între altele, să dezvolte şi să concretizeze procedura de contestare a actelor de prelevare a apei uzate, precum şi să stabilească termenul de contestare a actelor în instanţa de judecată. Faptul că Regulamentul conţine prevederi care nu se regăsesc în legile care au stat la baza adoptării acestui act normativ nu reprezintă, per se, o depăşire a competenţelor atribuite Guvernului. De asemenea, majoritatea judecătorilor au susţinut că dacă hotărârea Guvernului ar reitera prevederile legii organice, în lipsa stabilirii unui cadru legal pentru executarea acesteia, legea organică ar putea fi aplicată în situaţii absurde care ar contraveni scopului pentru care a fost adoptată. Ei au menţionat că, dacă hotărârile Guvernului pot fi adoptate în cazul în care sunt prevăzute de actul legislativ, nimic nu împiedică adoptarea lor în cazul în care executarea legii le face necesare. Astfel, exercitându-şi funcţia de executare a legilor, Guvernul nu a acţionat ultra vires prin adoptarea pct.19²⁸ din Regulament, el rămânând în sfera competenţelor sale (a se vedea DCC nr.172 din 20 noiembrie 2025, § 24).

Nu susţin poziţia majorităţii cu privire la considerentele şi soluţia dată în această cauză.

În legătură cu obiectul sesizării, observ că Parlamentul pe baza articolelor 39 şi 40 din Legea apelor nr.272 din 23 decembrie 2011 şi articolului 22 din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare nr.303 din 13 decembrie 2013, a împuternicit Guvernul să adopte un Regulament cu privire la cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în emisare pentru localităţile urbane şi rurale.

Odată cu reglementarea condiţiilor pentru exploatarea sistemelor de colectare a apelor uzate în localităţile urbane şi rurale, Guvernul a reglementat procedura de contestare a actelor de prelevare a apei uzate şi a stabilit un termen de contestare a facturilor în instanţa de judecată. Totuşi, aceste norme adoptate de Guvern puteau fi adoptate doar de Parlament printr-o lege organică.

Aşa cum stabileşte articolul 391 din Codul civil, termenul general de prescripţie de 3 ani reprezintă un termen în interiorul căruia persoana poate să-şi apere, pe calea intentării unei acţiuni în instanţa de judecată, dreptul încălcat. Elementul esenţial al prescripţiei extinctive priveşte posibilitatea subiectului raportului material de a pretinde şi de a obţine pe cale judiciară protecţia dreptului subiectiv civil încălcat.

În continuare, potrivit articolului 186¹ din Codul de procedură civilă, cererile depuse în instanţa de judecată peste termenul de prescripţie extinctivă, a căror tardivitate a fost invocată în faza de pregătire a cauzei de persoana în a cărei favoare a curs prescripţia, se examinează în fond doar după examinarea de către instanţa de judecată a excepţiei de tardivitate. În cazul în care se admite excepţia de tardivitate, instanţa de judecată respinge acţiunea ca fiind tardivă. Efectul constatării de către instanţa de judecată a expirării termenului de prescripţie constă în stingerea dreptului la acţiune, adică după împlinirea prescripţiei dreptul subiectiv al persoanei nu poate fi valorificat pe calea intentării unei acţiuni civile în instanţa de judecată.

În jurisprudenţa sa în materia termenelor de prescripţie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menţionat că respectarea condiţiilor de admisibilitate pentru efectuarea actelor procedurale reprezintă un aspect esenţial al dreptului la un proces echitabil, iar rolul jucat de termenele de prescripţie are o importanţă majoră atunci când este interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care declară, în partea sa relevantă, că preeminenţa dreptului este parte a patrimoniului comun al statelor contractante (a se vedea Dacia SRL v. Moldova, 18 martie 2008, § 75). Curtea a mai precizat că nerespectarea exigenţelor legale privind termenul de introducere a unei acţiuni poate conduce la constatarea că ingerinţa în drepturile reclamantului nu a fost "prevăzută de lege" ( a se vedea Baroul Partener-A v. Moldova, 16 octombrie 2009).

Fiind o condiţie de admisibilitate pentru realizarea dreptului la acţiune, termenul de prescripţie face incident dreptul fundamental de acces liber la justiţie. Din perspectiva articolelor 72 alin.(3) lit.e) şi 115 alin.(4) din Constituţie, acesta poate fi reglementat doar printr-o lege organică. Competenţa instanţelor de judecată şi procedura de judecată pot fi reglementate doar printr-o lege organică. Din acest motiv consider incidente articolele 20 şi 102 alin.(2) din Constituţie.

Potrivit articolului 102 alin.(2) din Constituţie, hotărârile Guvernului se adoptă pentru organizarea executării legilor.

În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reiterat, sub aspectul incidenţei articolelor 6 şi 102 din Constituţie, că într-un sistem democratic şi constituţional, Parlamentul are atribuţia constituţională de a legifera, iar Guvernul organizează executarea legilor, scop în care emite hotărâri pentru precizarea, clarificarea şi aplicarea cât mai corectă a acestora. Guvernul nu are competenţă normativă primară, fiind abilitat să acţioneze numai în executarea actelor legislative. Prin introducerea unei condiţii cu caracter limitativ, Guvernul a acţionat ultra vires, instituind o normă cu un caracter primar (a se vedea DCC nr.132 din 5 decembrie 2019, § 22; HCC nr.6 din 28 februarie 2023, § 45, 56-58).

Prin reglementarea termenului special de prescripţie de 30 zile, Guvernul a introdus o normă defavorabilă în raport cu termenul general de prescripţie extinctivă de 3 ani, reglementat de articolul 391 din Codul civil (lege organică), limitând accesul la justiţie şi făcând incident dreptul la un proces echitabil. Prin această constatare, nu pun în discuţie imposibilitatea stabilirii unor termene diferite în funcţie de obiectul litigiilor. Reglementarea altor termene decât cel general reprezintă o competenţă exclusivă a Parlamentului, prin adoptarea unei legi organice.

De altfel, ţin să menţionez că, după pronunţarea Deciziei nr.45 din 14 mai 2024, la care fac referire majoritatea colegilor, Legea nr.303 din 13 decembrie 2013 a fost completată cu Capitolul VII¹ "Soluţionarea petiţiilor şi litigiilor", care include procedura de contestare a actelor de prelevare a apei uzate, precum şi termenul de contestare a facturilor în instanţa de judecată, în articolul 36⁴ alin.(2) făcându-se trimitere la necesitatea de a respecta "modul şi […] termenele prevăzute de legislaţia în vigoare".

În concluzie, Curtea trebuia să declare admisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate şi să o analizeze în fond.