Decizie nr.180 din 25.11.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.160g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 332 alin.(1) din Codul penal (falsul în acte publice)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.160g/2021 privind

excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi

din articolul 332 alin.(1) din Codul penal

(falsul în acte publice)

nr. 180  din  25.11.2021

 (în vigoare 25.11.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.19-25 art. 3 din 21.01.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 13 iulie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 25 noiembrie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor "înscrierea de către o persoană publică în documentele oficiale a unor date vădit false" şi "alte interese personale" din articolul 332 alin.(1) din Codul penal, ridicată de dl avocat Igor Hlopeţchi, în interesele dnei Sabina Griţco, în dosarul nr.1-4856/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Djeta Chistol de la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află cauza penală privind învinuirea dnei Sabina Griţco de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 332 alin.(1) [falsul în acte publice] din Codul penal.

4. În cadrul examinării cauzei, pe 30 iunie 2021, dl avocat Igor Hlopeţchi a ridicat, în interesele dnei Sabina Griţco, excepţia de neconstituţionalitate a textelor "înscrierea de către o persoană publică în documentele oficiale a unor date vădit false" şi "alte interese personale" din articolul 332 alin.(1) din Codul penal.

5. Printr-o încheiere din 2 iulie 2021, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte

drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

7. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 332

Falsul în acte publice

"(1) Înscrierea de către o persoană publică în documentele oficiale a unor date vădit false, precum şi falsificarea unor astfel de documente, dacă aceste acţiuni au fost săvârşite din interes material sau din alte interese personale,

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 2 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Potrivit autorului excepţiei, prevederile contestate nu corespund exigenţelor clarităţii şi previzibilităţii legii penale. Potrivit autorului excepţiei, prevederile legale nu conţin o definiţie a textelor "date vădit false" şi "alte interese personale". Astfel, în opinia autorului excepţiei, caracterul vag al normei ar putea genera adoptarea unor decizii arbitrare de cei competenţi să aplice legea penală. De asemenea, autorul susţine că justiţiabilul este privat de dreptul de a prevedea, în mod rezonabil, condiţiile în care ar urma să fie tras la răspundere potrivit articolului 332 alin.(1) din Codul penal.

9. Cu privire la noţiunea de "date vădit false", autorul a menţionat că este imposibilă stabilirea unor criterii care ar deosebi caracterul vădit de cel care nu este vădit al datelor false.

10. În opinia autorului, prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie unele prevederi din articolul 332 alin.(1) din Codul penal, care se referă la infracţiunea de fals în acte publice.

15. Având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în procesul judecării unei cauze penale de învinuire de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 332 din Codul penal, Curtea a admis că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile criticate în cauza pe care o examinează.

16. Curtea constată că dispoziţiile contestate din articolul 332 alin.(1) din Codul penal nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

17. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă din faţa instanţelor de drept comun (a se vedea DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, § 27). Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate constituie o ingerinţă într-un drept fundamental (HCC nr.33 din 26 octombrie 2021, § 18).

18. Autorul excepţiei a pretins că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 22 [neretroactivitatea legii] şi 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] din Constituţie, susţinând că prevederile contestate sunt contrare exigenţelor calităţii legii penale.

19. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolele 1 alin.(3) şi 23 alin.(2) din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (a se vedea HCC nr.6 din 10 martie 2020, § 25; HCC nr.13 din 21 mai 2020, § 41; HCC nr.25 din 29 octombrie 2020, § 29; HCC nr.3 din 14 ianuarie 2021, § 22).

20. Dispoziţiile articolului 22 din Constituţie, împreună cu prevederile articolului 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, garantează principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege) (a se vedea HCC nr.24 din 17 octombrie 2019, § 105). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că articolul 7 din Convenţie trebuie să fie interpretat şi aplicat astfel încât să se asigure o protecţie efectivă împotriva urmăririi penale, a condamnării şi a sancţionării arbitrare a persoanei (Parmak şi Bakir v. Turcia, 3 decembrie 2019, § 57; Jidic v. România, 18 februarie 2020, § 76). Această afirmaţie este valabilă şi în contextul articolului 22 din Constituţie (DCC nr.24 din 16 februarie 2021, § 20).

21. Aşadar, pentru că autorul excepţiei ridică problema unei pretinse încălcări a principiului legalităţii incriminării, la această etapă Curtea trebuie să verifice dacă prevederile contestate afectează, prima facie, acest principiu garantat de articolul 22 din Constituţie.

22. Curtea observă că, deşi autorul a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textelor "înscrierea de către o persoană publică în documentele oficiale a unor date vădit false" şi "alte interese personale" din articolul 332 alin.(1) din Codul penal, în motivarea sesizării, el a susţinut doar pretinsa neconstituţionalitate a noţiunilor de "date vădit false" şi "alte interese personale".

23. Cu privire la noţiunea de "date vădit false", Curtea constată că aceasta este utilizată în articolul 332 alin.(1) din Codul penal pentru a descrie componenţa infracţiunii de fals în acte publice.

24. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că exigenţa previzibilităţii este îndeplinită atunci când justiţiabilul poate cunoaşte, din chiar textul normei juridice pertinente, iar la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe sau cu ajutorul unor jurişti profesionişti, care sunt acţiunile şi omisiunile ce-i pot angaja răspunderea penală şi care este pedeapsa care îi poate fi aplicată, în cazul încălcării unei norme (HCC nr.12 din 14 mai 2018, § 40; HCC nr.25 din 12 august 2021, § 65).

25. În acest caz, semnificaţia termenului contestat poate fi dedusă nu doar cu ajutorul consultanţei juridice de specialitate, ci şi din sensul obişnuit al acestuia (a se vedea Moiseyev v. Rusia, 9 octombrie 2008, § 241; Berardi şi Mularoni v. San Marino, 10 ianuarie 2019, § 54). Instanţele judecătoreşti pot stabili valenţele noţiunii "date vădit false" doar în baza textului care îl specifică, adică prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică, pornind de la sensul uzual al termenilor, având în vedere circumstanţele cauzei concrete şi probele administrate (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.100 din 3 octombrie 2019, § 23-25).

26. Cu privire la neclaritatea textului "alte interese personale", Curtea observă că autorul excepţiei nu a demonstrat în ce constă neclaritatea acestuia. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că simpla trimitere la prevederile constituţionale nu poate fi considerată o critică de neconstituţionalitate (a se vedea HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 35; HCC nr.33 din 26 octombrie 2021, § 21).

27. Cu toate acestea, Curtea constată că, prin Hotărârea Plenului nr.7 din 15 mai 2017, Curtea Supremă de Justiţie a stabilit unele repere care pot contribui la interpretarea noţiunii de "alte interese personale". Astfel, potrivit interpretării oferite de instanţa judecătorească supremă, prin alt interes personal se înţelege: "interesul nepatrimonial, care rezultă din necesităţile sau intenţiile personale ale persoanei publice, respectiv, persoanei cu funcţie de demnitate publică, din activităţile acestor persoane, în calitatea lor de persoane private, din relaţiile lor cu persoane apropiate sau persoane juridice, indiferent de tipul de proprietate sau forma organizatorico-juridică, din relaţiile sau afiliaţiile personale cu partide politice, cu organizaţii necomerciale şi cu organizaţii internaţionale, precum şi care rezultă din preferinţele sau angajamentele acestora" (pct. 11.1).

28. În aceste condiţii, pentru că nu a fost demonstrată afectarea articolului 22 din Constituţie, Curtea nu va efectua o analiză a prevederilor contestate prin prisma articolelor 1 alin.(3) şi 23 din Constituţie.

29. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 alin.(2) din Constituţie, articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a textelor "înscrierea de către o persoană publică în documentele oficiale a unor date vădit false" şi "alte interese personale" din articolul 332 alin.(1) din Codul penal, ridicată de dl avocat Igor Hlopeţchi, în interesele dnei Sabina Griţco, în dosarul nr.1-4856/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.