Decizie nr.181 din 14.12.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.181g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 199 alineatele (3) şi (8) din Codul de executare (transferul persoanelor condamnate - II)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.181g/2023 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolului 199

alineatele (3) şi (8) din Codul de executare

(transferul persoanelor condamnate – II)

nr. 181  din  14.12.2023

 (în vigoare 14.12.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 36-39 art.17 din 26.01.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Sorina Munteanu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 18 iulie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 14 decembrie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 199 alineatele (3) şi (8) din Codul de executare, ridicată de dna avocat Aliona Dragomir, în interesele dlui Denis Russu, parte în dosarul nr.10-673/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Victor Raţoi de la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Circumstanţele litigiului principal, aşa cum au fost formulate de autorul excepţiei, pot fi rezumate după cum urmează.

4. Dl Denis Russu îşi execută pedeapsa penală în Penitenciarul nr.17 din oraşul Rezina. Fiind parte într-un dosar la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, judecătorul a emis o încheiere prin care a dispus escortarea şi deţinerea sa pentru două zile la Penitenciarul nr.13 din municipiul Chişinău, în vederea asigurării prezenţei sale la o şedinţă de judecată. Prin aceeaşi încheiere, dl Denis Russu a fost informat că poate refuza escortarea şi prezenţa sa la şedinţă.

5. Avocata dlui Denis Russu a depus o cerere la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, prin care a solicitat escortarea clientului său direct la sediul instanţei în ziua şedinţei, fără a fi deţinut în Penitenciarul nr.13. De asemenea, dl Denis Russu a informat judecătorul de caz că, în trecut, au existat situaţii în care a fost escortat la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, fără a fi deţinut în Penitenciarul nr.13.

6. În final, şedinţa de judecată a avut loc prin intermediul videoconferinţei, fără prezenţa fizică a deţinutului în sala de şedinţe.

7. Dl Denis Russu a formulat o plângere prin care a solicitat pornirea urmăririi penale în privinţa angajaţilor Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, care, în opinia sa, sunt responsabili de neexecutarea încheierii prin care s-a dispus escortarea. Procurorul cazului a refuzat declanşarea urmăririi penale, făcând trimitere, după cum afirmă autorul sesizării, la prevederile articolului 199 alin.(3) din Codul de executare.

8. Dl Denis Russu a contestat la judecătorul de instrucţie ordonanţa prin care s-a refuzat începerea urmăririi penale. În şedinţa de judecată din 29 iunie 2023, dna avocat Aliona Dragomir a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 199 alineatele (3) şi (8) din Codul de executare.

9. Printr-o încheiere din 14 iulie 2023, Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 24

Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică

"(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.

(2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante.

[…]."

Articolul 36

Dreptul la ocrotirea sănătăţii

"(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

[…]."

Articolul 37

Dreptul la un mediu înconjurător sănătos

"(1) Fiecare om are dreptul la un mediu înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic pentru viaţă şi sănătate, precum şi la produse alimentare şi obiecte de uz casnic inofensive.

[…]."

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

"(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.

11. Prevederile relevante ale Codului de executare, adoptat prin Legea nr.443 din 24 decembrie 2004, sunt următoarele:

Articolul 199

Transferarea şi escortarea condamnaţilor

"[…]

(3) Transferarea temporară a condamnatului într-un penitenciar de un tip mai sever sau într-un izolator de urmărire penală, în alte cazuri decât cele prevăzute la art.198 alin.(2) din prezentul cod, dacă această transferare este necesară pentru participarea condamnatului în instanţele de judecată la examinarea plângerilor depuse în baza art.473¹ şi 473² din Codul de procedură penală, se dispune de directorul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor în baza încheierii instanţei de judecată. Transferarea care se impune pentru efectuarea actelor procedurale cu privire la o infracţiune săvârşită de o altă persoană decât condamnatul se dispune la citarea instanţei de judecată sau organului de urmărire penală şi doar cu acordul condamnatului exprimat în acest sens.

[…]

(8) În timpul transferării, condamnatului îi sunt asigurate condiţii adecvate de aerisire şi iluminare. La transferare se va lua şi dosarul personal al condamnatului. Condamnatul are dreptul la un bagaj de mână cu strictul necesar de igienă personală, documente şi alte bunuri, a cărui greutate nu va depăşi 20 de kg. Alte bunuri aflate în posesia condamnatului rămîn în custodia locului de detenţie şi se ridică de o rudă sau altă persoană indicată de condamnat ori de către condamnat după eliberarea sa din detenţie.

[…]."

12. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 300

Sfera controlului judiciar

"[…]

(2) Judecătorul de instrucţie examinează plângerile împotriva actelor ilegale ale organelor de urmărire penală şi ale organelor care exercită activitate specială de investigaţii dacă persoana nu este de acord cu rezultatul examinării plângerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la plângerea sa de la procuror în termenul prevăzut de lege.

(3) Judecătorul de instrucţie examinează plângerile împotriva acţiunilor ilegale ale procurorului care nemijlocit exercită acţiuni de urmărire penală dacă persoana nu este de acord cu rezultatul examinării plângerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la plângerea sa de la procuror în termenul prevăzut de lege.

[…]

(4) Demersurile, plângerile şi cererile înaintate conform prevederilor alin.(1)–(3²) se examinează de către judecătorul de instrucţie la locul efectuării urmăririi penale sau a măsurii speciale de investigaţii şi pot fi examinate prin intermediul videoconferinţei, ce se dispune prin încheiere motivată, care poate fi atacată o dată cu încheierea emisă asupra fondului demersurilor, plângerilor sau cererilor înaintate.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. Autorul excepţiei susţine că articolul 199 alin.(3) din Codul de executare nu stabileşte în mod clar cazurile în care este obligatorie transferarea temporară a condamnatului într-un penitenciar cu un regim mai sever sau într-un izolator de urmărire penală, în vederea asigurării participării sale la şedinţele de judecată în care are statut de petiţionar, victimă sau parte vătămată.

14. Potrivit autorului excepţiei, prezenţa deţinutului la şedinţele de judecată este necesară pentru a-i asigura garanţiile dreptului la un proces echitabil. Totuşi, transferarea deţinutului din Penitenciarul nr.17 în Penitenciarul nr.13 pentru a participa doar la o şedinţă de judecată reprezintă o măsură nerezonabilă, pentru că condiţiile de detenţie din Penitenciarul nr.13 nu sunt conforme standardelor cerute de articolul 3 din Convenţia Europeană.

15. Autorul excepţiei menţionează că legislatorul a reglementat posibilitatea judecătorului de instrucţie de a examina contestaţiile prin intermediul videoconferinţei. În situaţia în care un deţinut formulează o plângere penală împotriva acţiunilor angajaţilor penitenciarului, examinarea contestaţiilor care vizează o asemenea plângere trebuie să aibă loc în condiţii de confidenţialitate, condiţii care nu pot fi asigurate dacă şedinţa se desfăşoară prin intermediul videoconferinţei. Altfel spus, în aceste cazuri trebuie să fie asigurată prezenţa fizică a persoanei deţinute la şedinţă, dar nu prin transferarea în alt penitenciar sau într-un izolator, ci prin escortarea acesteia direct la sediul instanţei de judecată în ziua şedinţei. De altfel, autorul excepţiei a afirmat că în practică există cazuri în care deţinuţii sunt aduşi direct la sediul instanţei.

16. Autorul excepţiei a afirmat incidenţa articolelor 16, 20, 23, 24, 36, 37, 53 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de executare, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă articolul 199 alineatele (3) şi (8) din Codul de executare.

21. Textul "documente şi alte bunuri, a cărui greutate nu va depăşi 20 kg" din articolul 199 alin.(8) din Codul de executare a constituit anterior obiectul unei sesizări la Curtea Constituţională. Curtea a respins ca inadmisibilă sesizarea în discuţie pentru că autorul nu a prezentat argumente care să demonstreze caracterul neconstituţional al prevederilor contestate (a se vedea DCC nr.75 din 1 iunie 2021, § 21). Curtea observă că şi în prezenta cauză, autorul excepţiei nu a motivat neconformitatea prevederilor articolului 199 alin.(8) din Codul de executare cu Constituţia. Deşi în cererea de ridicare a excepţiei autorul a solicitat verificarea constituţionalităţii articolului 199 alineatele (3) şi (8) din Codul de executare, în motivarea sesizării autorul se referă doar la alineatul (3). Prin urmare, ca în Decizia nr.75 din 1 iunie 2021, Curtea respinge drept inadmisibil capătul de cerere care se referă la articolul 199 alin.(8) din Codul de executare, pentru că autorul nu a prezentat argumente referitoare la neconstituţionalitatea acestuia.

22. Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa, ca o condiţie de admisibilitate a sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, şi faptul că prevederile contestate trebuie să fie aplicabile la soluţionarea cauzei (HCC nr.2 din 9 februarie 2016, punctul 1 din dispozitiv; DCC nr.64 din 29 iunie 2023, § 16). Aşadar, Curtea trebuie să verifice dacă prevederile articolului 199 alin.(3) din Codul de executare, în privinţa cărora autorul a prezentat argumente, sunt aplicabile în litigiul în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

23. Din circumstanţele descrise de autorul excepţiei, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care autorul excepţiei a contestat la judecătorul de instrucţie o ordonanţă a procurorului prin care a fost refuzată începerea urmăririi penale. Potrivit autorului excepţiei, procurorul a făcut trimitere la articolul 199 alin.(3) din Codul de executare în motivarea ordonanţei contestate. Aşadar, Curtea admite că judecătorul de instrucţie ar putea aplica prevederile în discuţie în procesul examinării legalităţii ordonanţei procurorului.

24. Curtea constată că, deşi autorul excepţiei a afirmat caracterul contradictoriu al articolului 199 alin.(3) din Codul de executare cu articolele 16 (egalitatea,) 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 24 (dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică), 36 (dreptul la ocrotirea sănătăţii), 37 (dreptul la un mediu înconjurător sănătos), 53 (dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie, în motivarea sesizării acesta a criticat modul în care prevederile contestate au fost aplicate de autorităţi.

25. Cu privire la argumentul potrivit căruia articolul 199 alin.(3) din Codul de executare nu stabileşte în mod clar cazurile în care este obligatorie transferarea temporară a condamnatului, în vederea asigurării participării sale la şedinţele de judecată, Curtea constată că, potrivit normei analizate, transferarea deţinutului se efectuează pe baza încheierii instanţei de judecată sau la citarea instanţei de judecată sau a organului de urmărire penală. Altfel spus, transferarea deţinutului este obligatorie în toate situaţiile în care instanţa dispune astfel, cu excepţia cazului în care deţinutul refuză acest fapt. În acest context, articolul 120 din Constituţie stabileşte că este obligatorie respectarea sentinţelor şi a altor hotărâri definitive ale instanţelor judecătoreşti, precum şi colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului.

26. Referitor la competenţa judecătorului de instrucţie de a dispune examinarea unei contestaţii prin intermediul videoconferinţei sau cu prezenţa fizică a petiţionarului deţinut, Curtea subliniază că această chestiune presupune o analiză de la caz la caz, analiză care are un caracter concret, nu abstract. Curtea Constituţională nu analizează cazuri concrete. Judecătorii de instrucţie trebuie să evalueze circumstanţele particulare ale fiecărui caz şi să decidă dacă contestaţia trebuie examinată în condiţii de confidenţialitate, cu prezenţa fizică a persoanei deţinute, sau prin intermediul videoconferinţei.

27. Potrivit autorului excepţiei, atunci când este necesară prezenţa unui deţinut la o şedinţă de judecată, în altă localitate, acesta trebuie să fie escortat direct la sediul instanţei de judecată, fără a fi deţinut într-un alt loc de detenţie. Curtea notează că şi acest argument ridică o problemă de aplicare a legii execuţional-penale. În acest sens, autorul excepţiei a afirmat că în practică există cazuri în care deţinuţii sunt aduşi direct la sediul instanţei. Curtea admite că instituţiile care asigură executarea pedepselor penale sunt mai bine plasate să decidă referitor la modul de gestionare a transferului condamnaţilor în condiţii de siguranţă şi având în vedere resursele disponibile. Important este să fie respectat principiul proporţionalităţii, astfel încât să fie evitate, pe cât este posibil, suferinţele negative care le pot fi provocate deţinuţilor în timpul transferării sau al detenţiei temporare într-un alt penitenciar.

28. Având în vedere că chestiunile legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate în discuţie nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 199 alineatele (3) şi (8) din Codul de executare, ridicată de dna avocat Aliona Dragomir, în interesele dlui Denis Russu, parte în dosarul nr.10-673/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.