Decizie nr.184 din 21.12.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.145g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 6 alin.(2) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale (condiţia stagiului de cotizare ce trebuie realizat pentru a beneficia de prestaţii de asigurări sociale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.145g/2023 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 6 alin.(2) din Legea nr.289

din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate

temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale

(condiţia stagiului de cotizare ce trebuie realizat pentru

a beneficia de prestaţii de asigurări sociale)

nr. 184  din  21.12.2023

 (în vigoare 21.12.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 58-60 art. 23 din 08.02.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 29 mai 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 21 decembrie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 6 alin.(2) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, ridicată de dna Victoria Cătană, parte în dosarul nr.3a-126/2023, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători ai Curţii de Apel Chişinău format din dnii Ghenadie Mîra şi Denis Băbălău şi dna Ina Dutca, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Curţii de Apel Chişinău se află cererea de apel împotriva Hotărârii Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, în cauza civilă formulată de dna Victoria Cătană împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale cu privire la anularea actului administrativ defavorabil şi obligarea acestei autorităţii de a emite un act administrativ individual favorabil.

4. În cadrul şedinţei de judecată în procedura apelului, dna Victoria Cătană a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 6 alin.(2) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale.

5. Printr-o Încheiere din 11 mai 2023, un complet de judecători ai Curţii de Apel Chişinău a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării excepţiei.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

"(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor."

7. Prevederile relevante ale Legii nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile de incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale sunt următoarele:

Articolul 1

Obiectul şi sfera de aplicare a prezentei legi

"(1) Prezenta lege stabileşte dreptul la prestaţii de asigurări sociale pentru prevenirea, limitarea, înlăturarea riscurilor sociale şi susţinerea financiară a persoanelor îndreptăţite a le primi, în cazul producerii unor astfel de riscuri.

(2) Reglementările prezentei legi se aplică în cazul următoarelor riscuri sociale asigurate: îmbolnăvirea, maternitatea, creşterea copilului şi decesul."

Articolul 5

Tipurile de prestaţii de asigurări sociale

"(1) Asiguraţii din sistemul public de asigurări sociale au dreptul la următoarele prestaţii:

[…]

d) indemnizaţie de maternitate;

[…]

f) indemnizaţie pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani;

[…]."

Articolul 6

Condiţiile de acordare a prestaţiilor de asigurări sociale

"(1) Asiguraţii au dreptul la prestaţii de asigurări sociale dacă au un stagiu total de cotizare de cel puţin 3 ani.

(2) Asiguraţii care au un stagiu total de cotizare de până la 3 ani beneficiază de dreptul la prestaţii de asigurări sociale dacă confirmă un stagiu de cotizare de cel puţin 9 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei producerii riscului asigurat sau datei naşterii copilului în cazul riscului asigurat creşterea copilului.

[…]

(6) Femeile asigurate au dreptul la indemnizaţie de maternitate indiferent de durata stagiului de cotizare."

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

8. Articolul 6 alin.(2) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004 prevede că asiguraţii care au un stagiu total de cotizare de până la trei ani beneficiază de dreptul la prestaţii de asigurări sociale dacă confirmă un stagiu de cotizare de cel puţin nouă luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei producerii riscului asigurat sau datei naşterii copilului în cazul riscului asigurat al creşterii copilului. Totuşi, până la intrarea în vigoare la 1 aprilie 2014 a Legii nr.332 din 23 decembrie 2013, care a amendat articolul 6 alin.(2), stagiul de cotizare care conferea dreptul la prestaţii de asigurări sociale era de trei luni, nu de nouă luni, aşa cum prevede în prezent Legea.

9. În opinia autoarei excepţiei, amendamentul legislativ a instituit un tratament discriminatoriu între persoanele care au beneficiat de prestaţii de asigurări sociale până la operarea modificării şi persoanele care beneficiază de indemnizaţii în baza legii noi.

10. Autoarea excepţiei consideră că prevederile contestate încalcă articolele 1 alin.(3), 7, 16, 46, 47, 52 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile de incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea reţine că excepţia este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 6 alin.(2) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004. Prevederile contestate nu au mai făcut obiect al unei sesizări depuse la Curtea Constituţională.

15. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect controlul legalităţii unor acte emise de Casa Naţională de Asigurări Sociale în care a fost aplicat articolul 6 alin.(2) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004. Astfel, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

16. O altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autoarei sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental garantat de Constituţie (DCC nr.95 din 17 iunie 2021, § 28; DCC nr.125 din 13 septembrie 2022, § 22).

17. Autoarea excepţiei a menţionat că prevederile contestate încalcă articolele 1 alin.(3) (statul de drept), 7 (Constituţia, lege Supremă), 16 (egalitatea), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 47 (dreptul la asistenţă şi protecţie socială), 52 (dreptul la petiţionare) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

18. Curtea reiterează că articolele 1 alin.(3) şi 7 din Constituţie comportă un caracter general, reprezintă imperative care stau la baza oricăror reglementări şi nu pot constitui repere individuale şi separate (DCC nr.23 din 22 februarie 2022, § 13). Totodată, referitor la incidenţa articolelor 16 şi 54 din Constituţie, Curtea menţionează că aceste articole nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi incidente, autoarea trebuie să demonstreze existenţa unei ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (HCC nr.30 din 23 septembrie 2021, § 42). Abia în cadrul analizei ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr.6 din 10 martie 2022, § 15; DCC nr.63 din 22 aprilie 2022, § 21).

19. Referitor la capetele sesizării care pretind incidenţa articolelor 46 şi 52 din Constituţie, Curtea reţine că autoarea excepţiei nu contestă norma juridică pe baza unor argumente care ar face incidente dreptul la proprietate privată şi dreptul la petiţionare.

20. Referitor la incidenţa articolului 47 din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că prevederile care stabilesc condiţiile de acordare a prestaţiilor de asigurări sociale lato sensu intră în câmpul de aplicare al articolului 47 din Constituţie (a se vedea, spre exemplu, HCC nr.29 din 22 noiembrie 2018, § 37; DCC nr.166 din 20 decembrie 2018, § 23). Aşadar, având în vedere că sesizarea contestă condiţiile în care se acordă indemnizaţia de maternitate şi de creştere a copilului, Curtea reţine aplicabilitatea articolului 47 din Constituţie. În continuare, Curtea trebuie să stabilească dacă tratamentul diferenţiat contestat face incident articolul 16 din Constituţie.

21. Curtea observă că articolul 6 alin.(2) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004 stabileşte că asiguraţii care au un stagiu total de cotizare de până la trei ani beneficiază de dreptul la prestaţii de asigurări sociale dacă confirmă un stagiu de cotizare de cel puţin nouă luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei producerii riscului asigurat sau datei naşterii copilului în cazul riscului asigurat al creşterii copilului.

22. Pentru că condiţia stagiului de cotizare de cel puţin nouă luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei producerii riscului asigurat sau datei naşterii copilului în cazul riscului asigurat al creşterii copilului a fost introdusă prin Legea nr.332 din 23 decembrie 2013, autoarea excepţiei a argumentat existenţa unui tratament diferenţiat între persoanele care au beneficiat de indemnizaţie până la operarea modificărilor şi persoanele care beneficiază de indemnizaţie în baza legii noi.

23. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că nu orice tratament diferenţiat implică în mod automat o încălcare a articolului 16 din Constituţie. Pentru a se stabili încălcarea articolului 16 din Constituţie, trebuie să se constate faptul că persoanele aflate în situaţii similare sau comparabile beneficiază de un tratament preferenţial şi că această diferenţiere este una discriminatorie (DCC nr.104 din 1 iulie 2021, § 23; DCC nr.148 din 15 noiembrie 2022, § 33).

24. Totodată, Curtea a menţionat că situaţia diferită în care se află persoanele în funcţie de reglementarea aplicabilă, potrivit principiului tempus regit actum, nu poate fi considerată o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care garantează egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. Curtea a precizat că respectarea egalităţii în drepturi, precum şi a obligaţiei de nediscriminare, stabilite prin prevederile articolului 16 alin.(1) din Constituţie, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta, în mod firesc, diferenţe determinate de condiţiile obiective în care au fost adoptate (HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 23; DCC nr.104 din 1 iulie 2021, §§ 24 şi 25).

25. Astfel, Curtea reţine că persoanele care au beneficiat de indemnizaţie până la operarea modificărilor şi persoanele care beneficiază de indemnizaţie în baza legii noi nu se află în situaţii asemănătoare sau comparabile.

26. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 6 alin.(2) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, ridicată de dna Victoria Cătană, parte în dosarul nr.3a-126/2023, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.