Decizie nr.95 din 17.06.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.59g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 105 alin.(6) din Codul de procedură civilă (înmânarea citaţiei sau înştiinţării unuia dintre membrii adulţi ai familiei destinatarului)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.59g/2021 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 105

alin. (6) din Codul de procedură civilă

(înmânarea citaţiei sau înştiinţării unuia dintre

membrii adulţi ai familiei destinatarului)

nr. 95  din  17.06.2021

 (în vigoare 17.06.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.168-174 art.130 din 16.07.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 15 martie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 17 iunie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea nr.59g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor:

– "o va înmâna unuia dintre membrii adulţi ai familiei care locuieşte împreună cu destinatarul şi care şi-a dat acordul să o primească" şi

– "totodată, ea este obligată să o înmâneze destinatarului cât mai curând posibil" din articolul 105 alin.(6) din Codul de procedură civilă.

2. Această sesizare a fost ridicată de dl Marcel Cernomoreţ, pârât în dosarul nr.2r-11/21 (2r-654/20), pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

3. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie (format din doamna Tamara Chişca-Doneva şi domnii Victor Burduh şi Nicolae Craiu), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

4. Pe 30 septembrie 2019, Societatea pe Acţiuni "Termoelectrica" a formulat, în interesele Întreprinderii Municipale "Regia Comunal-Locativă Durleşti", o cerere de chemare în judecată împotriva doamnei Ludmila Cernomoreţ şi domnii Petru Cernomoreţ, Marian Cernomoreţ şi Marcel Cernomoreţ cu privire la încasarea datoriei pentru consumul energiei termice şi a cheltuielilor de judecată.

5. Prin Hotărârea din 6 decembrie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a admis cererea de chemare în judecată depusă de S.A. "Termoelectrica", în interesele Î.M. "Regia Comunal-Locativă Durleşti".

6. Pe 27 ianuarie 2020, dl Petru Cernomoreţ a depus un apel împotriva hotărârii menţionate supra.

7. Prin Încheierea din 13 februarie 2020, Curtea de Apel Chişinău a restituit cererea de apel depusă de dl Petru Cernomoreţ, pentru că cererea a fost depusă peste termenul prevăzut de lege.

8. Pe 13 mai 2020, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul formulat de dl Petru Cernomoreţ împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău.

9. Pe 2 iulie 2020, dl Marcel Cernomoreţ a depus un apel împotriva hotărârii din 6 decembrie 2019 pronunţată de Judecătoria Chişinău, sediul Centru, prin care a solicitat repunerea în termen a cererii de apel şi casarea hotărârii.

10. Prin Încheierea din 13 octombrie 2020, Curtea de Apel Chişinău a respins cererea de repunere în termen şi a restituit apelul depus de dl Marcel Cernomoreţ, pentru că apelul a fost depus peste termenul prevăzut de lege.

11. Pe 18 noiembrie 2020, dl Marcel Cernomoreţ a depus recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău menţionate supra.

12. Pe 21 ianuarie 2021, dl Marcel Cernomoreţ a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "o va înmâna unuia dintre membrii adulţi ai familiei care locuieşte împreună cu destinatarul şi care şi-a dat acordul să o primească" din articolul 105 alin.(6) din Codul de procedură civilă.

13. Prin Încheierea din 10 martie 2021, Curtea Supremă de Justiţie a admis (potrivit dispozitivului) ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 105 alin.(6) din Codul de procedură civilă şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

14. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

[…]."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

15. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 105

Înmânarea citaţiei sau înştiinţării

"[…]

(5) Citaţia sau înştiinţarea adresată persoanei fizice se înmânează personal contra semnătură pe cotor. Citaţia sau înştiinţarea adresată unei organizaţii se înmânează persoanei cu funcţie de răspundere respective contra semnătură pe cotor sau, în cazul absenţei acesteia, se înmânează în acelaşi mod unui alt angajat, considerându-se recepţionată de organizaţie. Dacă părţile şi alţi participanţi la proces sunt reprezentaţi de avocaţi, citaţiile şi înştiinţările se expediază la sediul avocaţilor, recepţionarea înlăturând orice viciu de citare a participanţilor. Citaţiile şi înştiinţările expediate reprezentanţilor la adresa electronică înregistrată în Programul integrat de gestionare a dosarelor se consideră recepţionate de către părţi şi alţi participanţi la proces.

(6) Dacă nu îl va găsi pe destinatar la domiciliu sau la locul de muncă, persoana împuternicită să înmâneze citaţia sau înştiinţarea o va înmâna unuia dintre membrii adulţii ai familiei care locuieşte împreună cu destinatarul şi care şi-a dat acordul să o primească, iar în lipsa acestora, o va remite organizaţiei de exploatare a locuinţelor, primăriei satului (comunei) ori administraţiei de la locul lui de muncă. Persoana care a primit citaţia sau înştiinţarea este obligată să indice pe cotor numele şi raporturile sale de rudenie cu destinatarul sau funcţia sa. Totodată, ea este obligată să o înmâneze destinatarului cât mai curând posibil.

(7) În cazul absenţei temporare a destinatarului, persoana care urmează să înmâneze citaţia sau înştiinţarea notează pe cotor locul în care acesta s-a deplasat şi ziua când urmează să revină

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

16. În argumentarea sesizării, autorul susţine că textele contestate din articolul 105 alin.(6) din Codul de procedură civilă nu corespund exigenţelor calităţii legii.

17. Autorul menţionează că destinatarul citaţiei sau înştiinţării poate să aibă un alt domiciliu decât membrul de familie care primeşte citaţia pentru destinatar sau că destinatarul acesteia poate fi plecat în străinătate pentru o perioadă de timp. De asemenea, atunci când înmânează citaţia persoanei care este la domiciliu, poştaşul nu verifică dacă persoana care primeşte citaţia este rudă cu destinatarul acesteia, dacă persoana îşi exprimă acordul de a primi citaţia şi cunoaşte despre obligaţia de înmânare a citaţiei destinatarului.

18. Textele contestate încalcă dreptul unui participant la proces de a contesta hotărârea instanţei de judecată cu apel sau cu recurs.

19. Prin urmare, autorul sesizării susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 4 alin.(1), 7, 20 alin.(1), 23, 54 şi 119 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

20. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

21. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură civilă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

22. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de o parte în proces (a se vedea § 2 supra), este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

23. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 105 alin.(6) din Codul de procedură civilă.

24. Sub acest aspect, Curtea subliniază că, deşi autorul excepţiei a solicitat în cererea sa ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textelor "o va înmâna unuia dintre membrii adulţi ai familiei care locuieşte împreună cu destinatarul şi care şi-a dat acordul să o primească" şi "totodată, ea este obligată să o înmâneze destinatarului cât mai curând posibil" din articolul 105 alin.(6) din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs a considerat (potrivit dispozitivului Încheierii din 10 martie 2021 de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate) că trebuie ridicată excepţia de neconstituţionalitate a articolului 105 alin.(6) din Cod (a se vedea § 13 supra). În acest context, Curtea reiterează că instanţa de drept comun poate să concretizeze obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în faţa ei (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.154 din 22 decembrie 2020, § 22; DCC nr.163 din 29 decembrie 2020, § 15).

25. Totuşi, în sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate adresată Curţii, autorul acesteia solicită doar controlul constituţionalităţii textelor "o va înmâna unuia dintre membrii adulţi ai familiei care locuieşte împreună cu destinatarul şi care şi-a dat acordul să o primească" şi "totodată, ea este obligată să o înmâneze destinatarului cât mai curând posibil" din articolul 105 alin.(6) din Codul de procedură civilă. Cu privire la celelalte prevederi ale aceluiaşi articol, autorul sesizării nu a invocat argumente privind pretinsa lor neconformitate cu prevederile Constituţiei. În aceste condiţii, Curtea va analiza doar textele contestate de autor în excepţie.

26. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

27. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea unui recurs împotriva încheierii instanţei de apel (a se vedea § 10-12 supra). Astfel, Curtea a admis că instanţa de recurs va verifica modul în care au fost aplicate prevederile criticate în cauza pe care o examinează.

28. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.30 din 18 martie 2021, § 19; DCC nr.44 din 1 aprilie 2021, § 20; DCC nr.69 din 18 mai 2021, § 19).

29. Sub acest aspect, Curtea observă că, deşi autorul a făcut trimitere la articolele 4 alin.(1) [drepturile şi libertăţile omului], 7 [Constituţia, Lege supremă], 20 alin.(1) [accesul liber la justiţie], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle] şi 54 alin.(1) [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie, acesta susţine că dispoziţiile criticate nu respectă exigenţele calităţii legii [articolul 23 alin.(2) din Constituţie] şi încalcă dreptul unui participant la proces de a contesta hotărârea instanţei de judecată [articolul 119 din Constituţie].

30. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolul 23 alin.(2) din Constituţie nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (a se vedea HCC nr.6 din 10 martie 2020, § 25; HCC nr.13 din 21 mai 2020, § 41; HCC nr.25 din 29 octombrie 2020, § 29; HCC nr.3 din 14 ianuarie 2021, § 22). Totodată, Curtea a stabilit că nu există o problemă de constituţionalitate din perspectiva calităţii unei legi atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (DCC nr.8 din 26 ianuarie 2021, § 26; DCC nr.44 din 1 aprilie 2021, § 22).

31. Cu privire la incidenţa articolelor 4 alin.(1), 7 şi 54 alin.(1) din Constituţie, Curtea observă că autorul sesizării nu a argumentat relevanţa şi pertinenţa acestor norme constituţionale. Autorul sesizării face trimitere la prevederile constituţionale menţionate supra fără a argumenta contrarietatea dispoziţiilor legale criticate cu acestea. Astfel, Curtea nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.44 din 1 aprilie 2021, § 23; DCC nr.46 din 1 aprilie 2021, § 15; DCC nr.69 din 18 mai 2021, § 22).

32. Dacă ar proceda la examinarea sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorilor lor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate a actelor normative criticate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu. Acest tip de control este inadmisibil în condiţiile în care, prin prisma articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi bazează cerinţele, să prezinte normele legale şi argumentele care justifică faptul că prevederea contestată contravine Constituţiei, precum şi legătura cauzală directă între norma contestată şi argumentele invocate (a se vedea, în acest sens, DCC nr.27 din 16 februarie 2021, § 19; DCC nr.44 din 1 aprilie 2021, § 24; DCC nr.69 din 18 mai 2021, § 23).

33. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.33 din 25 martie 2021, § 37; DCC nr.44 din 1 aprilie 2021, § 25; DCC nr.46 din 1 aprilie 2021, § 17; DCC nr.69 din 18 mai 2021, § 24).

34. Cu privire la incidenţa articolelor 20 alin.(1) şi 119 din Constituţie, Curtea observă că autorul a pretins că modul de înmânare a citaţiei/înştiinţării altei persoane decât destinatarul acesteia, aşa cum este prevăzut de articolul 105 alin.(6) din Codul de procedură civilă, încalcă dreptul de a contesta hotărârea instanţei de judecată.

35. Articolul 119 din Constituţie stabileşte că părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile legii.

36. Articolul 119 din Constituţie trebuie interpretat prin prisma articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care le impune statelor ca, atunci când instituie căi de atac, să asigure proceduri care respectă garanţiile unui proces echitabil (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.26 din 10 noiembrie 2020, § 24). În cauza Andrejeva v. Letonia [MC] din 18 februarie 2009, Curtea Europeană a reţinut că, atunci când au fost instituite căi de atac în dreptul naţional, procedurile din faţa lor trebuie să asigure garanţiile articolului 6, inclusiv prin garantarea pentru părţile litigante a unui drept de acces efectiv la instanţe, în vederea determinării drepturilor şi obligaţiilor lor cu caracter civil (§ 97).

37. Curtea mai observă că, potrivit legii, căile de atac trebuie exercitate în termenul stabilit de lege. La expirarea acestuia, hotărârile judecătoreşti devin definitive şi irevocabile, operând puterea lucrului judecat (a se vedea HCC nr.16 din 25 iunie 2013, § 50).

38. În acest context, Curtea reţine că articolul 105 din Codul de procedură civilă reglementează regimul juridic al înmânării citaţiei sau a înştiinţării. Aşadar, potrivit articolului 105 alin.(5) din Cod, citaţia sau înştiinţarea se comunică prin mijloacele prevăzute de lege personal destinatarului şi doar în subsidiar, în caz de absenţă a destinatarului – persoană fizică, intervine norma de la alin.(6). În acest din urmă caz, dacă destinatarul lipseşte, citaţia sau înştiinţarea se înmânează unei persoane cu condiţia că: (i) aceasta este membru adult al familiei destinatarului; (ii) locuieşte împreună cu destinatarul; (iii) şi-a exprimat acordul să primească citaţia sau înştiinţarea. Persoana care a primit citaţia sau înştiinţarea este obligată să indice pe cotor numele şi raporturile sale de rudenie cu destinatarul şi este obligată să o înmâneze destinatarului cât mai curând posibil. De asemenea, în cazul absenţei temporare a destinatarului, persoana care urmează să înmâneze citaţia sau înştiinţarea notează pe cotor locul în care acesta s-a deplasat şi ziua când urmează să revină (alin. (7) din acelaşi articol).

39. Aşadar, obligaţia de transmitere a citaţiei sau înştiinţării, pusă în sarcina unui membru adult al familiei, derivă din faptul că acesta se află într-o relaţie de rudenie cu destinatarul, fapt care prezumă că ar cunoaşte locul de aflare a acestuia şi pentru a-i comunica actele care îl vizează, în măsura în care acest fapt este posibil (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.31 din 17 decembrie 2020, § 63).

40. În acest sens, Curtea observă că, sub aparenţa unor critici referitoare la imprevizibilitatea prevederilor contestate, autorul sesizării îşi exprimă, prin argumentele invocate, dezacordul cu felul în care au fost interpretate şi aplicate prevederile contestate în cauza sa, în special cu modul de transmitere a hotărârii instanţei de judecată de către poştaş. Curtea reaminteşte că aspectele legate de interpretarea şi aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.6 din 11 ianuarie 2021, § 26; DCC nr.8 din 26 ianuarie 2021, § 47; DCC nr.59 din 22 aprilie 2021; § 31).

41. În cazul în care persoana, din motive întemeiate, a omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură, aceasta poate fi repusă în termen de către instanţă, conform condiţiilor prevăzute de articolul 116 din Codul de procedură civilă. Totodată, încheierea judecătorească prin care este respinsă cererea de repunere în termen poate fi atacată cu recurs, iar încheierea prin care s-a făcut repunerea în termen nu se supune recursului (alin. (5) din acelaşi articol).

42. Aşadar, Curtea reţine că Codul de procedură civilă conţine suficiente garanţii împotriva arbitrariului la aplicarea dispoziţiilor contestate.

43. Sub acest aspect, Curtea Europeană a reţinut că dispoziţiile legale referitoare la formalităţile şi limitele de timp care trebuie îndeplinite pentru a formula o acţiune sunt destinate să asigure buna-administrare a justiţiei şi respectarea, în special, a principiului securităţii juridice. Părţile unui litigiu ar trebui să aibă certitudinea că aceste reguli vor fi aplicate (Gheorghiţă v. Republica Moldova, 2 iulie 2019, § 27).

44. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 105 alin.(6) din Codul de procedură civilă, ridicată de dl Marcel Cernomoreţ, pârât în dosarul nr.2r-11/21 (2r-654/20), pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.