Decizie nr.125 din 13.09.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.79g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 272 alineatele (1) şi (2) şi din articolul 1030 alin.(1) din Codul civil (în redacţia de până la data de 1 martie 2019) (termenul de prescripţie extinctivă)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.79g/2022 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 272

alineatele (1) şi (2) şi din articolul 1030 alin.(1) din Codul

civil (în redacţia de până la data de 1 martie 2019)

(termenul de prescripţie extinctivă)

nr. 125  din  13.09.2022

 (în vigoare 13.09.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 298-304 art. 155 din 30.09.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Sorina Munteanu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 6 iunie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 13 septembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alineatului (1) şi a textului "dacă legea prevede altfel, prescripţia începe să curgă de la data când obligaţia devine exigibilă" de la alineatul (2) din articolul 272 şi a alineatului (1) din articolul 1030 din Codul civil (în redacţia de până la data de 1 martie 2019), ridicată de dl avocat Ivan Roşca, pârât în dosarul nr.2a-45/22, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău, constituit din doamnele Ala Malîi şi Viorica Mihaila şi domnul Vitalie Cotorobai, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 9 octombrie 2017, dna Olga Moisei a depus o cerere de chemare în judecată împotriva dlui avocat Ivan Roşca, prin care a solicitat încasarea forţată a sumelor de bani pe care acesta, în calitate de reprezentant al reclamantei, le-a încasat de la Ministerul Finanţelor în contextul executării hotărârii judecătoreşti din 10 iunie 2013.

4. Prin Hotărârea din 12 aprilie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a respins acţiunea ca fiind tardivă.

5. Prin Decizia din 7 noiembrie 2019, Curtea de Apel Chişinău a admis apelul dnei Olga Moisei, a casat integral hotărârea primei instanţe din 12 aprilie 2019 şi a emis o nouă hotărâre prin care a admis parţial acţiunea.

6. Prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie a fost admis recursul formulat de dl Ivan Roşca, a fost casată Decizia Curţii de Apel Chişinău din 7 noiembrie 2019 şi cauza a fost trimisă la rejudecare.

7. Prin Decizia din 29 iunie 2021, Curtea de Apel Chişinău a respins apelul dnei Olga Moisei şi a menţinut hotărârea primei instanţe din 12 aprilie 2019.

8. Prin Decizia din 22 decembrie 2021, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul dnei Olga Moisei, a casat decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 iunie 2021 şi a trimis cauza la rejudecare.

9. La 20 mai 2022, dl Ivan Roşca a ridicat în faţa Curţii de Apel Chişinău excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor menţionate la § 1.

10. Prin încheierea din 26 mai 2022, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]"

12. Prevederile relevante ale Codului civil, în redacţia de până la data de 1 martie 2019, sunt următoarele:

Articolul 272

Începutul curgerii termenului de prescripţie extinctivă

"(1) Termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune. Dreptul la acţiune se naşte la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

(2) Dacă legea prevede altfel, prescripţia începe să curgă de la data când obligaţia devine exigibilă […]"

Articolul 1030

Contractul de mandat

"(1) Prin contractul de mandat o parte (mandant) împuterniceşte cealaltă parte (mandatar) de a o reprezenta la încheierea de acte juridice, iar aceasta, prin acceptarea mandatului, se obligă să acţioneze în numele şi pe contul mandantului.

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că în cadrul litigiului principal au fost pronunţate două hotărâri judecătoreşti de respingere a acţiunii din cauza omiterii termenului de adresare în instanţă şi o hotărâre judecătorească de admitere a acţiunii, prin care s-a constatat că acţiunea a fost depusă cu respectarea termenului de prescripţie. În acest sens, autorul excepţiei consideră că dispoziţiile contestate sunt neclare, deoarece nu există o practică judiciară uniformă în materie de prescripţie, fapt care ar conduce la încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice.

14. În acelaşi timp, autorul sesizării pretinde că interpretarea şi aplicarea diferită de către instanţele judecătoreşti a prevederilor contestate în procesul de examinare a cauzei sale au condus la încălcarea dreptului său de proprietate, deoarece sumele de bani încasate în numele clientului său de la Ministerul Finanţelor reprezintă onorariul său.

15. În acest context, autorul sesizării îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea dispoziţiilor contestate prin prisma articolelor 1 alin.(3), 4 alin.(1) şi (2), 7, 9 alin.(2), 20 alin.(1), 23 alin.(2), art.26 alin.(1) şi (2), art.46 alin.(1) şi (2) şi art.54 alin.(1), (2) şi (4) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul civil, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de dl Ivan Roşca, parte într-un proces pendinte la instanţa de drept comun, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile alineatului 1 şi textul "dacă legea prevede altfel, prescripţia începe să curgă de la data când obligaţia devine exigibilă" de la alineatul 2 din articolul 272 şi articolul 1030 alin.(1) din Codul civil (în redacţia de până la data de 1 martie 2019).

20. Prevederile legale contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

21. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată la etapa rejudecării cauzei în instanţa de apel. Astfel, Curtea admite că instanţa de apel ar putea să aplice prevederile contestate în cauza pe care o examinează.

22. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr.30 din 18 martie 2021, § 19; DCC nr.44 din 1 aprilie 2021, § 20; DCC nr.69 din 18 mai 2021, § 19; DCC nr.86 din 8 iunie 2021, § 18).

23. Sub acest aspect, Curtea observă că autorul sesizării a susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 4 alin.(1) şi (2) [drepturile şi libertăţile omului], 7 [Constituţia, Lege Supremă], 9 alin.(2) [principiile fundamentale privind proprietatea], 20 alin.(1) [accesul liber la justiţie], 23 alin.(2) [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 alin.(1) şi (2) [dreptul la apărare], 46 alin.(1) şi (2) [dreptul la proprietatea privată şi protecţia acesteia] şi 54 alin.(1), (2) şi (4) [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie, însă a prezentat argumente doar în privinţa articolelor 20, 23 alin.(2) şi 46 alin.(1) şi (2) din Constituţie.

24. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolul 23 alin.(2) din Constituţie nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (a se vedea HCC nr.3 din 14 ianuarie 2021, § 22, HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, § 33).

25. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 20 din Constituţie, Curtea constată că autorul sesizări invocă o practică judiciară neuniformă în materie de prescripţie, cu referire la data începerii curgerii termenului de prescripţie şi, respectiv, a naşterii dreptului la acţiune pentru apărarea dreptului substanţial încălcat. În acest context, Curtea reţine că obligaţia instanţelor ierarhic superioare este de a înlătura divergenţele de aplicare a dreptului în cauze similare, astfel încât există posibilitatea remedierii eventualelor deficienţe. Interpretările izolate nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate, ci al controlului judecătoresc (a se vedea DCC nr.188 din 7 decembrie 2021, § 58).

26. Cu referire la incidenţa articolului 46 din Constituţie, Curtea reţine că argumentele autorului sesizării se referă la titlul sumelor de bani încasate de avocat de la debitorul clientului său [onorariu şi nu prejudiciu] şi pune în discuţie modul de aplicare a legii, şi nu constituţionalitatea acesteia.

27. În contextul celor expuse, Curtea constată că motivele sesizării se referă la aspecte ce ţin exclusiv de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele de drept comun. În acest sens, Curtea reiterează că aceste aspecte nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.14 din 2 februarie 2021, § 30; DCC nr.82 din 8 iunie 2021, § 21; DCC nr.9 din 20 ianuarie 2022, § 28).

28. În baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alineatului (1) şi a textului "dacă legea prevede altfel, prescripţia începe să curgă de la data când obligaţia devine exigibilă" de la alineatul (2) din articolul 272 şi a alineatului (1) din articolul 1030 din Codul civil (în redacţia de până la data de 1 martie 2019), ridicată de dl avocat Ivan Roşca, pârât în dosarul nr.2a-45/22, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.