Decizie nr.189 din 21.12.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.173g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 141 alin.(3), precum şi a unor texte din articolele 140 alin.(1) lit.p) şi 142 alin.(2) lit.a) din Legea nr.202 din 6 octombrie 2017 privind activitatea băncilor (încălcarea gravă a legislaţiei în sectorul bancar [2])

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate  a sesizării nr.173g/2021 privind  excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 141 alin.(3), precum şi a unor

texte  din  articolele 140  alin.(1) lit.p)  şi 142  alin.(2)  lit.a) din

Legea nr.202 din 6 octombrie 2017 privind activitatea băncilor

(încălcarea gravă a legislaţiei în sectorul bancar [2])

nr. 189  din  21.12.2021

 (în vigoare 21.12.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 26 art. 11 din 25.01.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 23 iulie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 21 decembrie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 141 alin.(3), precum şi a textului "încălcare gravă" din articolul 140 alin.(1) lit.p) şi a termenului "gravitate" din articolul 142 alin.(2) lit.a) din Legea nr.202 din 6 octombrie 2017 privind activitatea băncilor, ridicată de dnii avocaţi Vladislav Roşca şi Marin Baltă, în interesele dlui Corneliu Ghimpu, reclamant în dosarul nr.3-4894/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Alexei Paniş, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin Hotărârea nr.254 din 4 octombrie 2019, Comitetul executiv al Băncii Naţionale a Moldovei l-a sancţionat pe dl Corneliu Ghimpu, fost membru al Comitetului de Direcţie al B.C. "Victoriabank" S.A., pentru încălcări grave ale prevederilor Legilor nr.202 din 6 octombrie 2017 privind activitatea băncilor şi nr.308 din 22 decembrie 2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, aplicându-i sancţiunea disciplinară avertisment şi interdicţia de a ocupa funcţii de conducere şi funcţii-cheie în vreo bancă pentru o perioadă de doi ani.

4. Dl Corneliu Ghimpu a contestat această hotărâre în instanţa de judecată.

5. Pe 17 iunie 2021, dnii avocaţi Vladislav Roşca şi Marin Baltă au ridicat, în interesele dlui Corneliu Ghimpu, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 141 alin.(3), a textului "încălcare gravă" din articolul 140 alin.(1) lit.p) şi a termenului "gravitate" din articolul 142 alin.(2) lit.a) din Legea nr.202 din 6 octombrie 2017 privind activitatea băncilor.

6. Pe 22 iunie 2021, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis cererea cu privire la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

"(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[…]."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[…]."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"[…]

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

8. Prevederile relevante ale Legii privind activitatea băncilor nr.202 din 6 octombrie 2017 sunt următoarele:

Articolul 95

Politici de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului

"(1) Banca trebuie să dispună de politici şi proceduri interne în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului şi trebuie să aplice cerinţele legislaţiei cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului.

(2) Banca nu poate ascunde, converti sau transfera bani sau alte valori, ştiind că acestea provin din activităţi criminale, pentru mascarea originii lor ilegale, şi nici asista persoana angajată în astfel de activităţi pentru evitarea consecinţelor legale ale faptelor ei."

Articolul 138

Competenţe de supraveghere şi de sancţionare

"(1) În exercitarea funcţiilor sale, Banca Naţională a Moldovei deţine competenţa să dispună, faţă de o bancă, faţă de acţionarii acesteia, faţă de membrii organului de conducere al băncii, faţă de persoanele care deţin funcţii-cheie în cadrul băncii, care încalcă dispoziţiile prezentei legi, ale actelor normative sau ale altor acte emise în aplicarea acesteia, referitoare la supraveghere sau la condiţiile de desfăşurare a activităţii, măsuri potrivit prevederilor art.139 şi/sau să aplice sancţiuni şi măsuri sancţionatoare potrivit prevederilor art.141.

[…]."

Articolul 140

Faptele sancţionabile

"(1) Banca Naţională a Moldovei are competenţa aplicării sancţiunilor şi măsurilor sancţionatorii prevăzute la art.141 în toate cazurile în care constată că o bancă şi/sau oricare dintre persoanele prevăzute la art.43 se fac vinovate de următoarele fapte:

[…]

p) banca a comis o încălcare gravă a prevederilor art.95 din prezenta lege şi/sau a prevederilor Legii nr.308/2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, şi/sau ale actelor normative emise în vederea executării acestei legi, inclusiv neîndeplinirea deciziei de sistare a executării activităţilor sau a tranzacţiilor suspecte, precum şi a deciziei de sistare a bunurilor suspecte, emise de către organul învestit cu atribuţii de prevenire şi de combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului;

[…]."

Articolul 141

Sancţiunile şi măsurile sancţionatoare aplicabile

"[…]

(3) Măsurile sancţionatoare prevăzute la alin.(2) pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de sancţiuni sau independent de acestea.

[…]."

Articolul 142

Aplicarea sancţiunilor şi a altor măsuri sancţionatoare

"[…]

(2) La stabilirea tipului sancţiunii sau a măsurii sancţionatoare şi a cuantumului amenzii, Banca Naţională a Moldovei are în vedere toate circumstanţele relevante ale săvârşirii faptei, inclusiv următoarele aspecte, după caz:

a) gravitatea şi durata faptei;

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorii excepţiei susţin că textul "încălcare gravă" din articolul 140 alin.(1) lit.p) din Legea privind activitatea băncilor nu corespunde criteriilor previzibilităţii şi clarităţii stabilite de articolul 23 din Constituţie. De altfel, au afirmat că niciun act normativ nu stabileşte activităţile care constituie încălcări grave ale politicilor de prevenire şi de combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului. Lipsa reperelor privind aplicarea normei le permite funcţionarilor din cadrul Băncii Naţionale a Moldovei să aplice sancţiuni potrivit convingerilor personale.

10. Autorii excepţiei pretind că destinatarul normei nu poate şti care acţiuni atrag răspunderea. Mai mult, destinatarul nu poate cunoaşte care va fi interpretarea dată normei contestate de funcţionarul din cadrul Băncii Naţionale a Moldovei. În lipsa unor reglementări concrete, textul "încălcare gravă" lipseşte destinatarii de dreptul de a cunoaşte eventualele fapte de comiterea cărora ar putea fi acuzaţi, fapt care limitează posibilităţile de apărare. Autorii excepţiei pretind că caracterul incert al normei în discuţie împiedică destinatarii să cunoască sancţiunea care intervine în cazul încălcării ei. De altfel, legea nu distinge între faptele faţă de care se aplică sancţiuni şi faţă de care se aplică măsuri sancţionatoare. Articolul 142 alin.(1) lit.a) din Lege prevede că la aplicarea sancţiunilor şi a altor măsuri sancţionatoare se ţine cont de gravitatea încălcării.

11. Autorii susţin că textul de lege contestat încalcă şi articolul 43 din Constituţie. Interdicţia de a ocupa funcţii cheie în domeniul bancar afectează exerciţiul dreptului la muncă. Potrivit Constituţiei, dreptul la muncă poate fi limitat doar în condiţiile legii. Totuşi, legea nu prevede comportamentele care reprezintă încălcări grave, faţă de care se aplică interdicţia de a ocupa funcţii de conducere. Pe de altă parte, există şi o încălcare a dreptului de proprietate, garantat de articolul 46 din Constituţie. Interdicţia ocupării unei funcţii de conducere în domeniul bancar lipseşte persoana de salariul pe care l-ar fi putut obţine. De altfel, în lipsa interdicţiei, persoana ar fi muncit şi ar fi primit salariu.

12. Cu privire la textul "gravitate" de la articolul 142 alin.(2) lit.a) din Legea privind activitatea băncilor, autorii excepţii susţin că noţiunea de gravitate reprezintă reperul de care trebuie să se ţină cont la stabilirea tipului sancţiunii sau a măsurii sancţionatoare. Totuşi, legea nu clasifică încălcările legislaţiei bancare în funcţie de gravitatea lor. Mai mult, nu există niciun criteriu care ar permite identificarea comportamentelor care reprezintă încălcări grave. Imprevizibilitatea normei este determinată şi de modul în care Legea privind activitatea băncilor reglementează regimul sancţiunilor şi măsurilor sancţionatoare. Regulile de aplicare a acestor pedepse nu stabilesc în cazul căror fapte pot fi aplicate. Din acest motiv sunt încălcate articolele 26, 43 şi 46 din Constituţie.

13. Cu privire la articolul 141 alin.(3) din Legea privind activitatea băncilor, autorii susţin că norma nu determină cazurile în care este permisă şi când este interzisă aplicarea pedepselor prin cumul. În lipsa unor prevederi clare, acest fapt rămâne la discreţia autorităţii competente. Autorii excepţiei susţin că această deficienţă provoacă o insecuritate privind exerciţiul drepturilor fundamentale, în special al dreptului la muncă. De asemenea, autorii susţin că sunt încălcate articolele 26 şi 46 din Constituţie.

14. Autorii excepţiei susţin că prevederile contestate încalcă articolele 1 alin.(3), 15, 23 alin.(2), 26, 43 alin.(1), 46 alineatele (1) şi (2) şi 54 alin.(4) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.202 din 6 octombrie 2017 privind activitatea băncilor, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea notează că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentaţii părţii în proces. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 141 alin.(3), precum şi sintagma "încălcare gravă" din articolul 140 alin.(1) lit.p) şi termenul "gravitate" din articolul 142 alin.(2) lit.a) din Legea nr.202 din 6 octombrie 2017 privind activitatea băncilor.

19. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-un proces din faţa instanţei de contencios administrativ sesizate să verifice legalitatea unei hotărâri a Băncii Naţionale a Moldovei pronunţate în baza prevederilor contestate. Aşadar, Curtea constată că prevederile contestate pot fi aplicate de instanţa de judecată care a ridicat excepţia.

20. Curtea observă că prevederile contestate au mai constituit obiectul unei sesizări. În acest sens, Curtea a pronunţat Decizia de inadmisibilitate nr.29 din 18 martie 2021. De principiu, această situaţie nu reprezintă un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al unor prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. Aşadar, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (DCC nr.124 din 25 noiembrie 2019, § 17; DCC nr.25 din 2 martie 2020, § 19; DCC nr.131 din 19 noiembrie 2020, § 20).

21. Curtea observă că argumentele noi ale autorilor sesizării se referă la faptul că prevederile contestate încalcă articolele 26 [dreptul la apărare], 43 [dreptul la muncă şi la protecţia muncii] şi 46 [dreptul de proprietate privată şi protecţia acesteia] din Constituţie. Prin urmare, Curtea trebuie să verifice dacă prevederile contestate afectează exerciţiul drepturilor garantate în baza acestor articole (DCC nr.24 din 2 martie 2020, § 18). Totodată, cu privire la argumentele autorilor excepţiei care pretind încălcarea articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 15 [universalitatea], 23 [calitatea legii] şi 54 [restrângerea exerciţiului drepturilor sau al unor libertăţi] din Constituţie, Curtea precizează că considerentele din Decizia sa nr.29 din 18 martie 2021, § 20, sunt aplicabile mutatis mutandis în acest caz.

22. Pentru început, Curtea constată că autorii excepţiei nu pun problema neclarităţii textelor care stabilesc comportamentele care constituie încălcări ale Legii privind activitatea băncilor, ci doar a textelor "gravă" şi "gravitate" de la articolele 140 alin.(1) lit.p) şi, respectiv, 142 alin.(2) lit.a) din Lege, susţinând că nu sunt delimitate faptele care constituie încălcări minore şi încălcări grave. Curtea observă că argumentul în discuţie vizează articolul 140 alin.(1) lit.p) din Lege, pentru că doar acesta prevede comportamentele care sunt interzise şi sancţionate în baza Legii nr.202 din 6 octombrie 2017 privind activitatea băncilor. Pe de altă parte, cu privire la câmpul de aplicare al textului "gravitate" din conţinutul articolului 142 alin.(2) lit.a) din Lege, Curtea reţine că acesta vizează, în exclusivitate, o circumstanţă în funcţie de care trebuie individualizată răspunderea pentru comiterea vreunei încălcări prevăzute de Legea privind activitatea băncilor. Concluzia este valabilă şi în cazul articolului 141 alin.(3) din Lege, potrivit căruia măsurile sancţionatoare de la alin.(2) pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de sancţiuni sau independent de acestea.

23. Prin urmare, referitor la textul contestat de la articolul 140 alin.(1) lit.p) din Lege, Curtea admite că dificultăţile privind determinarea comportamentelor care constituie încălcări grave sunt în măsură să afecteze posibilităţile de apărare ale persoanei şi, în consecinţă, fac incident dreptul la apărare. Curtea reiterează că restricţionarea articolului 26 din Constituţie este permisă doar dacă măsura este "prevăzută de lege". Standardul în discuţie impune cerinţa conformităţii legilor adoptate cu cele patru criterii: accesibilitatea, previzibilitatea, claritatea şi existenţa unor garanţii adecvate împotriva ingerinţelor arbitrare (HCC nr.35 din 9 noiembrie 2021, § 166). De vreme ce autorii excepţiei pretind că textul de lege contestat este contrar exigenţelor previzibilităţii şi clarităţii, Curtea va analiza, în mod special, respectarea acestor exigenţe.

24. Curtea reţine că condiţia previzibilităţii legii este îndeplinită atunci când persoana poate – în caz de necesitate, cu o asistenţă juridică adecvată – să prevadă, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele pe care le poate avea o anumită conduită (Gestur Jónsson şi Ragnar Halldór Hall v. Islanda, 30 octombrie 2018, § 88). În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că, pentru a exclude orice echivoc, textul legislativ trebuie să fie formulat în mod clar şi inteligibil, fără dificultăţi de ordin sintactic şi pasaje obscure (HCC nr.11 din 25 martie 2021, § 48).

25. În acest context, din nota informativă la proiectul Legii nr.202 din 6 octombrie 2017 privind activitatea băncilor¹, Curtea observă că adoptarea acesteia a fost determinată de necesitatea executării obligaţiilor asumate de Republica Moldova odată cu ratificarea Acordului de Asociere la Uniunea Europeană semnat pe 27 iunie 2014. Curtea observă că Anexa XXVIII la Acord² prevede obligaţia apropierii cadrului normativ intern financiar-bancar la exigenţele legislaţiei europene în materie în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a acordului. În acest sens, Acordul conţine o serie de paşi şi de etape care trebuie să fie respectate şi enumeră directivele europene care trebuie transpuse în dreptul intern. Curtea observă că Acordul precizează necesitatea transpunerii dispoziţiilor Directivei 2005/60/CE din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului. Acordul prevede şi necesitatea transpunerii Directivei 2013/36/UE³ din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituţiilor de credit şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit şi a firmelor de investiţii. Curtea reţine că la data adoptării Legii nr.202 din 6 octombrie 2017 privind activitatea băncilor, prin Directiva 2015/849/UE⁴ a fost abrogată Directiva 2005/60/CE. Curtea constată că legislatorul a ţinut cont de aceste realităţi, pentru că Legea transpune, inclusiv, Directiva 2015/849/UE.

__________________

¹https://bit.ly/3koiz13

²https://bit.ly/3C21gZE

³https://bit.ly/3ktFwzU

⁴https://bit.ly/3n4Zq63

26. Curtea observă că un obiectiv urmărit prin Directiva 2015/849/UE este împiedicarea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului. La rândul ei, Directiva 2013/36/UE prevede la articolul 67 alin.(1) lit.o) un caz în care dispoziţiile sale sunt incidente atunci când de către o instituţie se constată o încălcare gravă a dispoziţiilor naţionale adoptate în baza Directivei 2005/60/CE (abrogată prin Directiva 2015/849/UE). Curtea constată că comportamentele grave sunt prevăzute de articolul 3 pct.4 lit.d) din Directiva 2015/849/UE, care face trimitere la articolele 1 alin.(1) şi 2 alin.(1) din Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene⁵. Articolul 2 din Convenţie conţine criteriile care ajută la delimitarea fraudelor minore de fraudele grave. Astfel, în sensul Convenţiei, reprezintă o fraudă gravă oricare fraudă care implică o sumă minimă care urmează să fie stabilită de fiecare stat membru. Totuşi, această sumă minimă nu poate fi stabilită la o sumă mai mare de 50 000 ECU ("Unitate Monetară Europeană" – a fost unitatea de cont a Comunităţii Europene, apoi a Uniunii Europene, înainte de adoptarea numelui de euro). Alineatul (2) prevede că un stat membru poate să prevadă, pentru cazurile de fraudă minoră care implică o sumă totală mai mică de 4 000 ECU şi care nu prezintă, în conformitate cu legislaţia sa, circumstanţe speciale grave, sancţiuni de altă natură decât cele prevăzute la alineatul (1).

__________________

⁵https://bit.ly/3D8nien

27. Totodată, cu privire la aspectul analizat, Curtea observă că articolul 5 din Directiva 2015/849/UE prevede că "Statele pot adopta sau menţine în vigoare dispoziţii mai stricte în domeniul reglementat de prezenta directivă pentru a preveni spălarea banilor şi finanţarea terorismului. Aşadar, Curtea reţine că Directiva 2015/849/UE permite, de principiu, adoptarea la nivel naţional a unor norme mai aspre, nu însă şi a unor norme care ar putea să deroge de la regulile pe care le conţine şi care ar periclita realizarea obiectivului menţionat. Raportat la cazul analizat, acest fapt îi permite Curţii să conchidă că statul este liber să instituie un regim sancţionator mai sever, nu însă unul mai blând de pedepsire a faptelor care reprezintă încălcări ale legislaţiei privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului.

28. Prin urmare, Curtea observă că problema din acest caz nu constă în determinarea pragului gravităţii încălcării, atât timp cât pot fi identificate, în mod rezonabil, comportamentele care atrag răspunderea în baza articolului 140 alin.(1) lit.p) din Lege. Astfel, Curtea reţine că problemă pe care o ridică sesizarea nu constă în lipsa pragului, ci în riscul de impunitate pentru comiterea unor încălcări ale regulilor privind combaterea şi prevenirea spălării banilor şi finanţării terorismului, pentru că textul "gravă" permite ca unele fapte să nu fie sancţionate. Deşi directivele europene analizate disting între fraude grave şi minore, ele nu permit concluzia că unele dintre ele ar fi exonerate de răspundere. Existenţa pragului gravităţii urmăreşte, mai curând, să distingă intensitatea răspunderii şi pedepsele care pot fi aplicate. De altfel, o interpretare contrară ar goli de conţinut prevederile care impun o disciplină strictă instituţiilor financiare şi ar afecta eforturile de combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului. Curtea reţine că, în caz contrar, legislaţia privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului ar risca să devină ineficientă.

29. Atât Directiva 2015/849/UE, cât şi Directiva 2013/36/UE urmăresc să prevină delictele ce ţin de spălarea banilor şi finanţarea terorismului. Mai mult, directivele în discuţie stabilesc obligaţia statului de a întreprinde acţiuni pentru a combate faptele de spălare a banilor şi finanţare a terorismului. Curtea constată că în realizarea acestui obiectiv statul este liber să distingă între diferite grade de periculozitate a faptelor, cu condiţia că nu afectează, prin această clasificare, realizarea obiectivului urmărit. De altfel, dacă ar fi tolerate fapte privind aceste fenomene, ar fi prejudiciată nu doar activitatea de combatere şi de prevenire a acestor fapte, ci şi onorarea angajamentului asumat de Republica Moldova în baza Acordului de Asociere.

30. Totodată, Curtea subliniază că destinatarii Legii privind activitatea băncilor sunt, în principal, membri ai organelor de conducere şi persoane care deţin funcţii-cheie în cadrul băncii. Articolul 43 alin.(1) din Lege impune exigenţe foarte înalte în raport cu aceste persoane, ele trebuind să dispună de cunoştinţe, aptitudini şi experienţă adecvate naturii, extinderii şi complexităţii activităţii băncii şi responsabilităţilor încredinţate, fiind obligate, totodată, să-şi desfăşoare activitatea în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente. Curtea consideră că aceste exigenţe pledează în favoarea concluziei potrivit căreia persoanele în discuţie puteau să cunoască care fapte atrag răspunderea pentru încălcarea regulilor privind prevenirea spălării banilor şi finanţării terorismului. De altfel, în virtutea funcţiei pe care o deţin şi a responsabilităţilor pe care şi le asumă, ele trebuie să dea dovadă de un grad mai mare de cunoaştere a legislaţiei în domeniu şi a regulilor de precauţie bancară. Curtea menţionează că profesioniştii din domeniul financiar-bancar nu pot ignora informaţiile privind dispoziţiile şi evoluţiile relevante. Mai curând este de aşteptat ca aceştia să dea dovadă de un grad ridicat de prudenţă în desfăşurarea activităţilor lor şi să acorde o atenţie sporită evaluării posibilelor riscuri (DCC nr.29 din 18 martie 2021, § 22).

31. Curtea reţine că considerentele de la § 25-30 din prezenta decizie se referă doar la textul "gravă" de la articolul 140 alin.(1) lit.p) din Lege, fără să analizeze respectarea standardului "prevăzut de lege" în cazul încălcărilor care constituie comportamente interzise de regulile privind combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului. Din acest motiv, o eventuală declarare a neconstituţionalităţii textului "gravă" nu ar avea niciun efect în privinţa autorului excepţiei. În jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că excepţia de neconstituţionalitate nu manifestă doar o funcţie preventivă, ci şi una reparatorie, pentru că ea priveşte, în primul rând, situaţia concretă a părţii lezate în drepturile sale prin norma criticată (DCC nr.87 din 8 iunie 2021, § 24). Prin urmare, Curtea conchide referitor la inadmisibilitatea capătului de sesizare în partea în care îi este cerut controlul de constituţionalitate a textului "încălcare gravă" de la articolul 140 alin.(1) lit.p) din Legea privind activitatea băncilor.

32. Cu privire la pretinsa ingerinţă în articolul 43 din Constituţie, Curtea menţionează că, deşi constatarea unei încălcări a articolului 140 alin.(1) lit.p) din Lege poate conduce la aplicarea interdicţiei de a ocupa anumite funcţii într-o bancă, această consecinţă intervine doar după ce a fost stabilită, în prealabil, comiterea unei fapte care constituie o încălcare. Mai mult, acest fapt este permis în baza altor norme ale Legii privind activitatea băncilor şi nu de articolul 140 alin.(1) lit.p) din Lege, care menţionează doar faptele care constituie încălcări. Curtea precizează că exerciţiul dreptului la muncă poate fi restricţionat în vederea protejării disciplinei muncii, a bunei-funcţionări şi a îndeplinirii corespunzătoare a obligaţiilor de muncă. De altfel, acestea şi sunt scopurile urmărite de norma care prevede faptele care constituie încălcări ale regulilor privind combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului. Din aceste motive, Curtea reţine că acest capăt al sesizării este inadmisibil.

33. În acelaşi timp, cu privire la pretinsa încălcare a articolului 46 din Constituţie, Curtea subliniază că acest articol oferă protecţie doar bunurilor actuale ale unei persoane. Astfel, veniturile viitoare nu pot fi considerate "bunuri", decât cu excepţia cazului în care dreptul a fost deja câştigat sau este sigur că va fi plătit (DCC nr.8 din 5 ianuarie 2018, § 24). Prin urmare, de vreme ce se pretinde existenţa unei ingerinţe în dreptul de proprietate asupra unor bunuri în posesia cărora autorul excepţiei nu s-a aflat şi nici nu a câştigat un drept în privinţa acestora, nu poate fi pusă problema existenţei unei ingerinţe în articolul 46 din Constituţie, pentru că remunerarea a cărei protecţie autorul o reclamă este de ordinul probabilităţilor.

34. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a textului "gravitate" de la articolul 142 alin.(2) lit.a) din Legea privind activitatea băncilor, Curtea constată că această prevedere stabileşte un element de care trebuie să se ţină cont la individualizarea pedepsei pentru comiterea unei încălcări stabilite de Legea privind activitatea băncilor. Sub acest aspect, Curtea reiterează că multe legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare ţin de competenţa instanţei de judecată. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele în schimbare va exista întotdeauna. Rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (HCC nr.25 din 12 august 2021, § 85). Prin urmare, Curtea reţine că criticile autorilor sesizării privind încălcarea articolelor 26, 43 şi 46 din Constituţie sunt nefondate.

35. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate a articolului 141 alin.(3) din Legea privind activitatea băncilor, Curtea reţine că modalitatea de reglementare a normei denotă două situaţii alternative, i.e. măsurile sancţionatoare pot fi aplicate concomitent cu dispunerea de sancţiuni sau independent de acestea. Curtea precizează că sarcina de a alege modalitatea normativă într-un caz concret le revine autorităţilor abilitate cu competenţa aplicării legii, care decid în fiecare caz concret, în funcţie de criteriile relevante stabilite de lege. Curtea constată că elementele în discuţie sunt stabilite la articolul 142 "Aplicarea sancţiunilor şi a altor măsuri sancţionatoare" din Legea privind activitatea băncilor, care reclamă, inter alia, necesitatea respectării unei relaţii rezonabile de proporţionalitate între faptă şi sancţiune. Curtea constată că alineatele (2)-(4) din acest articol prevăd elementele de care trebuie să se ţină cont în acest sens.

36. În acest context, Curtea reiterează că o dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate acţiona în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziţii incidente ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (HCC nr.24 din 10 august 2021, § 43; DCC nr.165 din 4 noiembrie 2021, § 22). Prin urmare, din analiza abstractă a articolului 141 alin.(3) din Legea privind activitatea băncilor, Curtea nu reţine existenţa unei ingerinţe în articolele 26, 43 şi 46 din Constituţie.

37. Aşadar, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 141 alin.(3), precum şi a textului "încălcare gravă" din articolul 140 alin.(1) lit.p) şi a termenului "gravitate" din articolul 142 alin.(2) lit.a) din Legea privind activitatea băncilor este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 141 alin.(3), precum şi a textului "încălcare gravă" din articolul 140 alin.(1) lit.p) şi a termenului "gravitate" din articolul 142 alin.(2) lit.a) din Legea nr.202 din 6 octombrie 2017 privind activitatea băncilor, ridicată de dnii avocaţi Vladislav Roşca şi Marin Baltă, în interesele dlui Corneliu Ghimpu, reclamant în dosarul nr.3-4894/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.