Decizie nr.19 din 06.02.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.171g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 65 alin.(3) pct.1), 466 alin.(3) din Codul de procedură penală şi a articolelor 385 alin.(5) şi 473/4 alin.(4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr.245 din 31 iulie 2023 (persoana considerată condamnată în contextul reducerii pedepsei sale pentru detenţie în condiţii precare)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 171g/2024 privind excepţia

de neconstituţionalitate  a articolelor 65 alin. (3) pct.1), 466

alin.(3) din Codul de procedură penală şi a articolelor 385

alin.(5) şi  473⁴ alin.(4) din  Codul de procedură penală,

în redactarea anterioară Legii nr. 245 din 31 iulie 2023

(persoana considerată condamnată în contextul reducerii

pedepsei sale pentru detenţie în condiţii precare)

nr. 19  din  06.02.2025

 (în vigoare 06.02.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.126-129 art. 33 din 13.03.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dorin Casapu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 12 august 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 februarie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 65 alin.(3) pct.1), 466 alin.(3) din Codul de procedură penală şi a articolelor 385 alin.(5) şi 473⁴ alin.(4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr.245 din 31 iulie 2023, ridicată de dl avocat Alexei Croitor, în interesele dlui Victor Pridorojnîi, în dosarul nr.21ji-2585/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl Nicolae Corcea, judecător de la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Circumstanţele litigiului principal, aşa cum au fost formulate de autorul sesizării, pot fi rezumate după cum urmează.

4. La 16 februarie 2020, 1 decembrie 2020 şi 16 februarie 2021, dl avocat Alexei Croitor a formulat, în numele dlui Victor Pridorojnîi, plângeri pe baza articolelor 385 alin.(5) şi 473⁴ alin.(4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr.245 din 31 iulie 2023, referitoare la condiţiile de detenţie care afectează drepturile condamnatului.

5. Printr-o Încheiere din 30 decembrie 2022, Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, a admis parţial plângerile respective. Această încheiere a fost contestată cu recurs de Penitenciarul nr.15 - Cricova şi de dl Victor Pridorojnîi.

6. Printr-o decizie din 3 aprilie 2023, Curtea de Apel Chişinău a admis recursurile formulate, a casat încheierea contestată şi a trimis cauza la rejudecare de către Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

7. În procesul rejudecării cauzei, dl avocat Alexei Croitor a ridicat, în interesele dlui Victor Pridorojnîi, excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 65 alin.(3) pct.1), 466 alin.(3) din Codul de procedură penală în coroborare cu articolele 385 alin.(5) şi 473⁴ alin.(4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr.245 din 31 iulie 2023.

8. Printr-o încheiere din 7 august 2024, judecătorul cazului a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 16

Egalitatea

"[…]

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

[…]."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

10. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 65

Învinuitul, inculpatul

"[…]

(3) Persoana în privinţa căreia sentinţa a devenit definitivă se numeşte:

1) condamnat, dacă sentinţa este, parţial sau integral, de condamnare;

[…]."

Articolul 466

Rămânerea definitivă a hotărârii instanţei de judecată şi punerea ei în executare

"[…]

3) Hotărârile instanţei de apel rămân definitive la data pronunţării deciziei în apel.

[…]."

Articolul 385

Chestiunile pe care trebuie să le soluţioneze instanţa de judecată la adoptarea sentinţei

"[…]

(5) În cazul constatării încălcării drepturilor privind condiţiile de detenţie, garantate de art.3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, reducerea pedepsei se va calcula în felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv.

[…]."

[În redactarea anterioară Legii nr.245 din 31 iulie 2023]

Articolul 385

Chestiunile pe care trebuie să le soluţioneze

instanţa de judecată la adoptarea sentinţei

"[…]

(5) În cazul constatării încălcării drepturilor privind condiţiile de detenţie, garantate de art.3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, reducerea pedepsei se calculează în felul următor: de la una la două zile de reduceri pentru 10 zile de detenţie în condiţii precare calculate cumulativ. Prevederile art.473² alin.(2)–(2⁵) şi (5), art.473³ alin.(3) şi art.473⁴ alin. (1)–(5¹) se aplică în mod corespunzător la examinarea plângerii prevenitului sau a apărătorului acestuia împotriva condiţiilor de detenţie.

[…]."

[În redactarea Legii nr.245 din 31 iulie 2023, în vigoare din 22 august 2023]

Articolul 473⁴

Soluţia instanţei de judecată

"[…]

(4) În cazul constatării circumstanţelor prevăzute la art.473² alin.(3), instanţa de judecată dispune reducerea pedepsei condamnatului, calculându-se de la 1 la 3 zile de reduceri pentru 10 zile de detenţie în condiţii precare calculate cumulativ.

[…]."

[În redactarea anterioară Legii nr.245 din 31 iulie 2023]

Articolul 473⁴

Soluţia instanţei de judecată

"[…]

(4) În cazul constatării circumstanţelor prevăzute la art.473² alin.(3), instanţa de judecată dispune reducerea pedepsei condamnatului, calculându-se de la 1 la 2 zile de reduceri pentru 10 zile de detenţie în condiţii precare calculate cumulativ. Instanţa de judecată poate rotunji în favoarea condamnatului termenul de pedeapsă constatat ca fiind executat în condiţii contrare prevederilor art.3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, pentru a deduce integral acest termen din termenul rămas neexecutat.

[…]."

[În redactarea Legii nr.245 din 31 iulie 2023, în vigoare din 22 august 2023.]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul sesizării susţine că, din cauza că normele contestate sunt neclare şi imprevizibile, este incert momentul în care persoana devine condamnat şi hotărârea în privinţa sa devine definitivă. Din acest motiv, instanţele de judecată aplică greşit şi arbitrar mecanismul de remediere compensatorie stabilit în lege.

12. În acest context, autorul sesizării consideră că normele contestate afectează prezumţia de nevinovăţie a persoanei, pentru că în practica naţională persoana este considerată că are statut de condamnat din momentul pronunţării deciziei instanţei de apel şi i se aplică toate consecinţele şi restricţiile unei condamnări. Atribuirea caracterului definitiv deciziilor instanţei de apel nu corespunde noţiunii "definitiv" din articolul 4 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, deoarece decizia instanţei de apel poate fi contestată cu recurs.

13. În opinia autorului sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 4, 16, 20, 21 şi 23 alineatul (2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către avocatul unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Cu privire la obiectul sesizării, Curtea observă că în cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate autorul contestă articolele 65 alin.(3) pct.1), 466 alin.(3) din Codul de procedură penală în coroborare cu articolele 385 alin.(5) şi 473⁴ alin.(4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr.245 din 31 iulie 2023. Totuşi, în încheiere, instanţa de judecată a admis doar ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolelor 385 alin.(5) şi 466 alin.(3) din Codul de procedură penală, fără să precizeze varianta legii şi fără să se pronunţe în privinţa articolelor 65 alin.(3) pct.1) şi 473⁴ alin.(4) din Cod. Curtea nu poate ignora sesizarea în această parte doar pentru că instanţa de judecată nu a argumentat de ce nu reţine aceste norme în încheiere (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.74 din 27 iunie 2024, § 15).

18. Totodată, Curtea reţine că, în acelaşi litigiu (a se vedea §§ 4-9 supra), acelaşi autor i-a cerut anterior Curţii, prin intermediul aceleiaşi instanţe de judecată, să efectueze controlul de constituţionalitate al articolelor 385 alin.(5) şi 473⁴ alin.(4) din Codul de procedură penală, în redactarea Legii nr.245 din 31 iulie 2023. Prin Decizia nr.64 din 13 iunie 2024, Curtea a admis că prevederile contestate ar putea fi aplicate în litigiu şi a declarat inadmisibilă sesizarea.

19. În acest context, Curtea notează că la soluţionarea litigiului aflat pe rolul instanţei de judecată poate fi aplicată doar o variantă a prevederilor contestate. Afirmarea aplicabilităţii unei variante a legii presupune excluderea aplicabilităţii celeilalte variante a legii (expressio unius est exclusio alterius) (a se vedea HCC nr.20 din 26 septembrie 2019, § 29). Curtea nu este competentă să stabilească aplicarea legii în timp la soluţionarea unei cauze. Aceste chestiuni sunt de competenţa instanţei de judecată în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

20. Aşadar, Curtea nu poate declanşa controlul de constituţionalitate al articolelor 385 alin.(5) şi 473⁴ alin.(4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr.245 din 31 iulie 2023, dacă judecătorul de drept comun al cazului nu precizează norma juridică aplicabilă.

21. Prin urmare, Curtea poate reţine ca obiect al acestei sesizări doar articolele 65 alin.(3) pct.1) şi 466 alin.(3) din Codul de procedură penală, criticate în principal de autorul sesizării, care stabilesc că persoana în privinţa căreia sentinţa de condamnare a devenit definitivă se numeşte condamnat şi care stabilesc, de asemenea, momentul din care decizia instanţei de apel devine definitivă.

22. Curtea observă că prevederile articolului 65 alin.(3) pct.1) din Codul de procedură penală au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate, dar prin prisma altor critici de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.15 din 11 februarie 2019; DCC nr.70 din 14 mai 2019). De principiu, această situaţie nu reprezintă un impediment pentru un nou control de constituţionalitate al prevederilor contestate, din perspectiva altor critici (a se vedea DCC nr.85 din 25 iulie 2024, § 15).

23. Curtea observă că prevederile articolului 466 alin.(3) din Codul de procedură penală nu au făcut obiect al controlului de constituţionalitate.

24. Curtea notează că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează plângerea referitoare la condiţiile precare de detenţie (a se vedea § 4). Astfel, Curtea consideră că instanţa de judecată ar putea ţine cont de prevederile contestate la determinarea perioadelor relevante pentru stabilirea remediului compensatoriu în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

25. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.87 din 25 iulie 2024, § 15).

26. Autorul excepţiei a susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 4 (drepturile şi libertăţile omului), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 21 (prezumţia nevinovăţiei) şi 23 alin.(2) (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle) din Constituţie.

27. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolele 4 şi 23 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unei ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.195 din 21 decembrie 2023, § 24; DCC nr.31 din 18 aprilie 2024, § 21; DCC nr.73 din 20 iunie 2024, § 23).

28. Referitor la articolele 16 şi 20 din Constituţie, Curtea observă că autorul sesizării nu a argumentat în ce mod normele contestate contravin Constituţiei. Simpla trimitere la prevederile constituţionale nu poate fi considerată o critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională i-ar înlocui pe autori la formularea argumentelor de neconstituţionalitate şi ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr.71 din 18 iunie 2024, § 19).

29. Referitor la incidenţa articolului 21 din Constituţie, autorul sesizării consideră că normele contestate afectează, prin imprevizibilitatea acestora, prezumţia de nevinovăţie a persoanei, fiind incert momentul în care o persoană devine condamnat şi momentul în care hotărârea în privinţa sa devine definitivă. În consecinţă, instanţele de judecată aplică greşit şi arbitrar mecanismul de remediere compensatorie stabilit în lege.

30. Curtea menţionează că articolul 21 din Constituţie este corespondentul articolului 6 § 2 din Convenţie, care garantează prezumţia de nevinovăţie. Curtea subliniază că acest principiu presupune că orice persoană acuzată de comiterea unui delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că orice persoană este considerată nevinovată până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare (a se vedea DCC nr.50 din 19 aprilie 2022, § 28).

31. Curtea menţionează că procedurile în care se examinează plângerea referitoare la condiţiile precare de detenţie nu au ca obiect de examinare "vinovăţia" persoanei şi condamnarea acesteia pentru "comiterea unei infracţiuni". Aceste proceduri oferă perspective de redresare a încălcărilor Convenţiei Europene provocate de condiţiile precare de detenţie prin reducerea pedepsei (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.64 din 13 iunie 2024, § 28). Astfel, la stabilirea remediului compensatoriu, deşi instanţa de judecată poate ţine cont de momentul în care o persoană devine condamnat şi hotărârea în privinţa sa devine definitivă, aceasta nu se va pronunţa asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanei (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.32 din 22 martie 2022, § 20; DCC nr.14 din 14 martie 2024, § 85). Prin urmare, articolul 21 din Constituţie nu este incident.

32. Totodată, Curtea observă că problema abordată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate îşi are sursa în interpretarea legii, nu în neclaritatea acesteia. În acest sens, Curtea reaminteşte că nu analizează cazuri concrete şi chestiuni de interpretare şi de aplicare a legii, dar poate efectua doar un control abstract al constituţionalităţii legii contestate (a se vedea DCC nr.181 din 14 decembrie 2023, § 26; DCC nr.71 din 18 iunie 2024, § 24). De altfel, chestiunile legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.172 din 7 decembrie 2023, § 22).

33. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa unui drept fundamental prevăzut de Constituţie, Curtea notează că nici articolele 4 şi 23 din Constituţie nu sunt incidente.

34. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 65 alin.(3) pct.1), 466 alin.(3) din Codul de procedură penală şi a articolelor 385 alin.(5) şi 473⁴ alin.(4) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr.245 din 31 iulie 2023, ridicată de dl Alexei Croitor, în interesele dlui Victor Pridorojnîi, în dosarul nr.21ji-2585/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.