Decizie nr.19 din 15.02.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.211g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 473/4 alin.(4) şi (5) din Codul de procedură penală (remediile compensatorii în cazul executării pedepsei detenţiei pe viaţă în condiţii precare)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 211g/2021 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolului 473⁴

alin.(4) şi (5) din Codul de procedură penală

(remediile compensatorii în cazul executării

pedepsei detenţiei pe viaţă în condiţii precare)

nr. 19  din  15.02.2022

 (în vigoare 15.02.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 73-77 art. 37 din 18.03.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 12 octombrie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 15 februarie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 473⁴ alin.(4) şi (5) din Codul de procedură penală, ridicată din oficiu în dosarul nr.21ji-95/2021, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul Rezina.

2. Sesizarea a fost ridicată de dl judecător Ivan Parii de la Judecătoria Orhei, sediul Rezina, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 20 aprilie 2021, dl Andrei Zolbin, condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, a formulat în faţa judecătorului de instrucţie o cerere privind constatarea condiţiilor de detenţie care afectează grav drepturile sale, garantate de articolul 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Dl Andrei Zolbin îşi execută pedeapsa detenţiei pe viaţă în Penitenciarul nr.17 – Rezina.

4. Printr-o încheiere din 22 septembrie 2021, dl judecător Ivan Parii de la Judecătoria Orhei, sediul Rezina, a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a articolului 473⁴ alin.(4) şi (5) din Codul de procedură penală şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

5. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

[…]."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 24

Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică

"(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.

(2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante.

[...]."

6. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 91

Liberarea condiţionată de pedeapsă

înainte de termen

"[…]

(5) Persoana care execută pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi liberată condiţionat de pedeapsă înainte de termen dacă instanţa de judecată va considera că nu mai există necesitatea executării de mai departe a pedepsei şi dacă această persoană a executat efectiv cel puţin 30 de ani de închisoare, fără a se lua în calcul compensarea privilegiată a zilelor de muncă.

[...]."

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 473⁴

Soluţia instanţei de judecată

"[...]

(3) În urma constatării faptului că condamnatul sau prevenitul a fost deţinut în condiţii contrare prevederilor art.3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instanţa de judecată obligă administraţia instituţiei penitenciare să înlăture condiţiile precare de detenţie, stabilindu-i un termen concret, care nu va depăşi 15 zile, după expirarea căruia instituţia penitenciară informează instanţa de judecată despre executarea încheierii.

(4) În cazul constatării circumstanţelor prevăzute la art.473² alin. (3), instanţa de judecată dispune reducerea pedepsei condamnatului, calculându-se de la 1 la 3 zile de reduceri pentru 10 zile de detenţie în condiţii precare calculate cumulativ.

(5) În cazul constatării circumstanţelor prevăzute la art.473² alin. (3), instanţa de judecată dispune reducerea pedepsei în condiţiile alin.(4) din prezentul articol, iar în privinţa perioadei rămase, dispune, cu titlu de despăgubire, încasarea în favoarea condamnatului a sumei băneşti în mărime de până la 2 unităţi convenţionale pentru fiecare zi în care condamnatul a suferit încălcarea condiţiilor de detenţie, precum şi a costurilor şi cheltuielilor aferente.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a notat că jurisprudenţa în materie nu a reuşit să dezvolte un înţeles care să constituie un reper obiectiv de aplicabilitate a remediilor compensatorii pentru constatarea condiţiilor inumane de detenţie [reglementate la articolul 473⁴ alin.(4) şi (5) din Codul de procedură penală] în privinţa persoanelor condamnate la detenţie pe viaţă. Aici există, în opinia autorului excepţiei, o incertitudine şi o neclaritate. Persoana condamnată la detenţie pe viaţă nu poate prevedea, în mod rezonabil, dacă poate beneficia de vreun remediu compensatoriu pentru constatarea condiţiilor inumane de detenţie.

9. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, remediile compensatorii pentru constatarea condiţiilor inumane de detenţie nu sunt aplicabile în privinţa persoanelor condamnate la detenţie pe viaţă. Aceasta ar rezulta dintr-o interpretare sistemică şi textuală a prevederilor articolului 473⁴ alin.(4) şi (5) din Codul de procedură penală. Omisiunea legislativă ar contraveni principiului egalităţii.

10. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate contravin articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, pentru că nu îndeplinesc standardul calităţii legii, fiind contrare articolelor 1 alin.(3), 7, 16, 23, 24 şi 140 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată din oficiu de către judecătorul de instrucţie în dosarul nr.21ji-95/2021, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul Rezina. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta în Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă articolul 473⁴ alin.(4) şi (5) din Codul de procedură penală, conform căruia:

"(4) În cazul constatării circumstanţelor prevăzute la art.473² alin. (3), instanţa de judecată dispune reducerea pedepsei condamnatului, calculându-se de la 1 la 3 zile de reduceri pentru 10 zile de detenţie în condiţii precare calculate cumulativ.

(5) În cazul constatării circumstanţelor prevăzute la art.473² alin. (3), instanţa de judecată dispune reducerea pedepsei în condiţiile alin.(4) din prezentul articol, iar în privinţa perioadei rămase, dispune, cu titlu de despăgubire, încasarea în favoarea condamnatului a sumei băneşti în mărime de până la 2 unităţi convenţionale pentru fiecare zi în care condamnatul a suferit încălcarea condiţiilor de detenţie, precum şi a costurilor şi cheltuielilor aferente."

15. Curtea constată că textul "calculându-se de la 1 la 3 zile de reduceri pentru 10 zile de detenţie în condiţii precare calculate cumulativ" din articolul 473⁴ alin.(4) din Codul de procedură penală a mai fost contestat în faţa Curţii Constituţionale, însă din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. În acest sens, Curtea a pronunţat Decizia nr.105 din 1 iulie 2021.

16. O condiţie obligatorie pentru formularea excepţiei de neconstituţionalitate o constituie aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia (a se vedea punctul 1 din dispozitivul HCC nr.2 din 9 februarie 2016).

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea unei cereri privind constatarea condiţiilor de detenţie care afectează grav drepturile garantate de articolul 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Prin urmare, Curtea admite că prevederile constatate pot fi aplicate de către judecătorul de instrucţie.

18. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa a cel puţin unui drept garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr.44 din 1 aprilie 2021, § 20; DCC nr.78 din 3 iunie 2021, § 17).

19. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate afirmă că prevederile contestate contravin articolului 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 7 [Constituţia, Lege Supremă], 16 [egalitatea], 23 [calitatea legii], 24 [dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică] şi 140 [hotărârile Curţii Constituţionale] din Constituţie, pentru că ar conţine o omisiune legislativă. În particular, acesta susţine că remediile compensatorii pentru constatarea condiţiilor inumane de detenţie nu sunt aplicabile în privinţa persoanelor condamnate la detenţie pe viaţă.

20. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat în mod constant că condiţiile precare de detenţie sunt contrare articolului 3 din Convenţie (a se vedea Shishanov v. Republica Moldova, 15 septembrie 2015, §§ 83-84; Muršić v. Croaţia [MC], 20 octombrie 2016, §§ 96-101; Valentin Baştovoi v. Republica Moldova, 28 noiembrie 2017, § 24 şi jurisprudenţa citată acolo).

21. În cazul Shishanov v. Republica Moldova, 15 septembrie 2015, Curtea Europeană a reţinut că, în ceea ce priveşte condiţiile de detenţie, remediile "preventive" şi cele de natură "compensatorie" trebuie să coexiste în mod complementar. Astfel, atunci când un reclamant este deţinut în condiţii contrare articolului 3 din Convenţie, cel mai bun mod de recuperare posibil este încetarea rapidă a încălcării dreptului de a nu fi supus unui tratament inuman şi degradant. Mai mult, orice persoană care a suferit o detenţie care îi încalcă demnitatea trebuie să poată obţine despăgubiri pentru încălcările suferite (§ 131 şi jurisprudenţa citată acolo).

22. Prin urmare, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.163 din 20 iulie 2017 şi Legea nr.272 din 29 noiembrie 2018, prin care a introdus mai multe completări în Codul de procedură penală, inclusiv cele contestate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.

23. Ulterior, în cazul Draniceru v. Republica Moldova (dec.), 12 februarie 2019, Curtea Europeană a apreciat că noul remediu instituit în Republica Moldova reprezintă, în principiu, perspective de redresare adecvată a încălcărilor Convenţiei provocate de condiţiile precare de detenţie (§ 41).

24. Curtea reţine că, potrivit articolului 473⁴ alin.(3) din Codul de procedură penală, "în urma constatării faptului că condamnatul sau prevenitul a fost deţinut în condiţii contrare prevederilor articolului 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instanţa de judecată obligă administraţia instituţiei penitenciare să înlăture condiţiile precare de detenţie, stabilindu-i un termen concret, care nu va depăşi 15 zile, după expirarea căruia instituţia penitenciară informează instanţa de judecată despre executarea încheierii".

25. În subsecvent, potrivit articolului 473⁴ alin.(4) din Codul de procedură penală, în cazul constatării circumstanţelor prevăzute la articolul 473² alin.(3), instanţa de judecată dispune reducerea pedepsei condamnatului, calculându-se de la 1 la 3 zile de reduceri pentru 10 zile de detenţie în condiţii precare calculate cumulativ.

26. Totodată, conform alin.(5) al aceluiaşi articol, în cazul constatării circumstanţelor prevăzute la articolul 473² alin.(3), instanţa de judecată dispune reducerea pedepsei în condiţiile alin.(4) din prezentul articol, iar în privinţa perioadei rămase, dispune, cu titlu de despăgubire, încasarea în favoarea condamnatului a sumei băneşti în mărime de până la 2 unităţi convenţionale pentru fiecare zi în care condamnatul a suferit încălcarea condiţiilor de detenţie, precum şi a costurilor şi cheltuielilor aferente.

27. În acest context, Curtea constată că prevederile criticate utilizează termenul general de "condamnaţi", fără a face vreo distincţie între condamnaţii care execută detenţia pe viaţă sau cei care ispăşesc pedeapsa închisorii.

28. De asemenea, în cazul Dimitar Angelov v. Bulgaria, 21 iulie 2020, Curtea Europeană a reţinut că atât remediul preventiv, cât şi cele compensatorii instituite în Bulgaria nu se limitează la unele categorii de deţinuţi, ci au o aplicare generală pentru toţi condamnaţii aflaţi în condiţii inumane de detenţie şi pot fi folosite de oricine se află în detenţie, inclusiv de deţinuţii care execută detenţia pe viaţă (a se vedea, mutatis mutandis, § 54 şi § 64, precum şi jurisprudenţa citată acolo).

29. Astfel, Curtea reţine că prevederile contestate nu prevăd vreo interdicţie de aplicare în cazul pedepsei detenţiei pe viaţă a remediilor compensatorii în cazul executării pedepsei în condiţii contrare articolului 24 din Constituţie, interpretat prin prisma articolului 3 din Convenţia Europeană, fiind incidentă regula Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă). Cu alte cuvinte, caracterul general al formulării unui text legal conduce la caracterul general al aplicării lui, fără să fie necesare distincţii pe care textul respectiv nu le conţine şi nu le urmăreşte (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.34 din 19 aprilie 2018, § 24; DCC nr.165 din 4 noiembrie 2021, § 23). Prin urmare, remediile în discuţie pot fi aplicate inclusiv persoanelor care execută o pedeapsă cu detenţia pe viaţă.

30. În acelaşi timp, conform articolului 91 alin.(5) din Codul penal, persoana care execută pedeapsa detenţiei pe viaţă poate fi liberată condiţionat de pedeapsă înainte de termen dacă instanţa de judecată va considera că nu mai există necesitatea executării continuate a pedepsei şi dacă această persoană a executat efectiv cel puţin 30 de ani de închisoare, fără a se lua în calcul compensarea privilegiată a zilelor de muncă.

31. Aşadar, remediile compensatorii reglementate de articolul 473⁴ alin. (4) şi (5) din Codul de procedură penală ar putea fi incidente şi în cazul persoanelor care execută pedeapsa detenţiei pe viaţă în contextul constatării de către instanţă dacă persoana a executat efectiv cel puţin 30 de ani de închisoare şi întruneşte condiţiile legale pentru ca să fie eliberată condiţionat în baza articolului 91 alin.(5) din Codul penal.

32. Curtea consideră că problema abordată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate vizează interpretarea şi aplicarea legii, care ţine de competenţa instanţelor de judecată în fiecare caz particular. De altfel, Curtea constată că există cazuri în care instanţa de recurs a stabilit că şi în privinţa persoanelor condamnate la detenţie pe viaţă sunt incidente remediile prevăzute la 473⁴ din Codul de procedură penală (e.g. Decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 mai 2021, dosarul nr.21r-1056/21). În consecinţă, Curtea nu reţine vreo omisiune legislativă cu relevanţă constituţională. Această constatare scuteşte Curtea să verifice incidenţa articolelor din Constituţie invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.

33. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 473⁴ alin.(4) şi (5) din Codul de procedură penală, ridicată din oficiu de dl judecător Ivan Parii, în dosarul nr.21ji-95/2021, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul Rezina.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.