Decizie nr.2 din 12.01.2023 de inadmisibilitate a sesizării nr.159g/2022 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 36 alin.(1) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate (contestarea actului de constatare)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.159g/2022 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 36 alin.(1) din

Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la

Autoritatea Naţională de Integritate

(contestarea actului de constatare)

nr. 2  din  12.01.2023

 (în vigoare 12.01.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 31-34 art. 24 din 03.02.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Sorina Munteanu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 4 octombrie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 ianuarie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 36 alin.(1) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate, ridicată de dna Zinaida Tcaci, în dosarul nr.3-169/2022, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dnii judecători Ghenadie Mîra, Grigore Daşchevici şi Angela Bostan din cadrul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Curţii de Apel Chişinău se află acţiunea în contencios administrativ formulată de dna Zinaida Tcaci împotriva Autorităţii Naţionale de Integritate privind contestarea actului de constatare nr.156/11 din 30 martie 2022.

4. În cadrul examinării cauzei în fond de Curtea de Apel Chişinău, dna Zinaida Tcaci a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 36 alin.(1) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate.

5. Prin Încheierea din 20 septembrie 2022, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

"Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."

Articolul 16

Egalitatea

"[…]

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

7. Prevederile relevante ale Legii nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate sunt următoarele:

Articolul 36

Contestarea actului de constatare

"(1) Actele de constatare menţionate la art.34 alin.(1) şi (2) pot fi contestate la Curtea de Apel Chişinău, în termen de 30 de zile de la emitere, de către persoana supusă controlului, de către autorul sesizării sau de către persoanele menţionate la art.33 alin.(4) şi (5), afectate nemijlocit de acesta.

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autoarea sesizării susţine că prevederile contestate instituie un tratament discriminatoriu între persoanele care pot contesta un act administrativ emis de o autoritate publică la instanţele judecătoreşti de la sediul pârâtului şi persoanele care urmează să conteste actele emise de Autoritatea Naţională de Integritate doar la Curtea de Apel Chişinău. Autoarea sesizării consideră că o asemenea delimitare a competenţei teritoriale a instanţelor de judecată este contrară articolului 16 din Constituţie. Cetăţenii ar trebui să se bucure de drepturi egale în faţa aceloraşi instanţe de judecată, indiferent de natura litigiului.

9. Autoarea sesizării pretinde că posibilitatea contestării actelor Autorităţii Naţionale de Integritate doar în faţa Curţii de Apel Chişinău reprezintă o ingerinţă disproporţionată în dreptul justiţiabililor de acces liber la justiţie şi se omite, în acest fel, calea de atac a apelului.

10. În acest context, autoarea sesizării susţine că normele contestate contravin articolelor 4, 7, 16, 20 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor Parlamentului, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de o parte într-un proces din faţa instanţei de judecată, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

14. Curtea reţine că obiectul excepţiei îl constituie prevederile alineatului (1) al articolului 36 din Legea cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate, care nu au constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

15. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în faţa Curţii de Apel Chişinău într-o cauză de contencios administrativ, iniţiată la acţiunea autoarei sesizării (a se vedea §§ 3-4 supra). Prin urmare, Curtea notează că prevederile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

16. Autoarea sesizării pretinde că prevederile contestate contravin articolelor 4 [drepturile şi libertăţile omului], 7 [supremaţia Constituţiei], 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

17. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 4 şi 7 din Constituţie, Curtea subliniază că în prezenta cauză aceste articole comportă un caracter general şi nu pot constitui repere individuale şi separate (a se vedea HCC nr.31 din 23 septembrie 2021, § 27; DCC nr.74 din 27 mai 2021, § 19).

18. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 16 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea HCC nr.15 din 28 aprilie 2021, § 20; HCC nr.31 din 23 septembrie 2021, § 29; DCC nr.90 din 15 iunie 2021, § 23). Abia în cadrul analizei ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (a se vedea HCC nr.6 din 10 martie 2022, § 15; DCC nr.63 din 22 aprilie 2022, § 21).

19. Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, autoarea sesizării susţine că posibilitatea contestării actelor de constatare ale Autorităţii Naţionale de Integritate doar în faţa Curţii de Apel reprezintă o ingerinţă disproporţionată în dreptul justiţiabililor de acces liber la justiţie.

20. Curtea reiterează că dreptul de acces la un tribunal nu este unul absolut şi poate fi limitat (a se vedea HCC nr.23 din 5 august 2021, § 56). Totodată, limitările nu trebuie să restricţioneze sau să reducă accesul unei persoane astfel încât să fie afectată esenţa dreptului (a se vedea Stanev v. Bulgaria [MC], 17 ianuarie 2012, § 230).

21. Curtea reţine că dreptul de acces la un tribunal poate fi limitat prin stabilirea unor competenţe teritoriale şi/sau materiale în vederea asigurării bunei administrări a justiţiei. Curtea observă că textul criticat prevede subiectele care pot contesta actele Autorităţii Naţionale de Integritate, termenul de contestare şi instanţa competentă să le examineze.

22. Curtea Europeană a constatat că dreptul de acces la un tribunal trebuie să fie "practic şi efectiv" (a se vedea Zubac v. Croaţia [MC], 5 aprilie 2018, § 77). Pentru ca dreptul de acces să fie efectiv, persoana trebuie "să aibă posibilitatea clară şi practică de a contesta un act care reprezintă o ingerinţă în drepturile sale" (a se vedea Georgel şi Georgeta Stoicescu v. România, 26 iulie 2011, § 74; Camelia Bogdan v. România, 20 octombrie 2020, § 75-77). În acest sens, Curtea reţine că autoarea sesizării şi-a exercitat dreptul de liber acces la justiţie prin faptul că a contestat actul Autorităţii Naţionale de Integritate emis în privinţa sa, în modul prevăzut de dispoziţiile contestate. Autoarea sesizării nu a argumentat în ce mod stabilirea de către legislator a competenţei Curţii de Apel Chişinău de a examina cererile de contestare a actelor Autorităţii Naţionale de Integritate i-ar încălca dreptul de acces la un tribunal. Aşadar, în lipsa argumentelor autoarei sesizării privind eventualele impedimente cu privire la realizarea dreptului său de liber acces la un tribunal, Curtea nu identifică o ingerinţă nejustificată în acest drept.

23. Cu referire la argumentul autoarei sesizării potrivit căruia norma contestată nu reglementează calea de atac a apelului în cazul contestării actelor Autorităţii Naţionale de Integritate, Curtea reiterează că nici Constituţia, nici Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în toate procedurile judecătoreşti. Sub acest aspect, articolul 119 din Constituţie stabileşte că împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate pot exercita căile de atac "în condiţiile legii" (a se vedea DCC nr.32 din 25 martie 2021, § 38). Dreptul la un dublu grad de jurisdicţie garantat de articolul 2 § 1 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană se referă doar la materia penală (a se vedea HCC nr.9 din 7 aprilie 2022, § 29). Astfel, ţine de competenţa legislatorului să instituie numărul căilor de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate cu respectarea prevederilor Constituţiei (a se vedea DCC nr.177 din 23 noiembrie 2021, § 42).

24. În acest caz, Curtea observă că, potrivit articolului 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curţii de apel, ca instanţă de fond, pot fi contestate cu recurs. Aşadar, autoarea sesizării dispune de dreptul de a contesta actele emise de către Autoritatea Naţională de Integritate în faţa a două instanţe judecătoreşti, în conformitate cu particularităţile procedurii în contencios administrativ instituite de legislator (articolul 36 alin.(2) din Legea cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate). În consecinţă, Curtea constată că prevederile contestate nu afectează dreptul la o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti.

25. Astfel, pentru că nu s-a constatat incidenţa articolelor 20 şi 119 din Constituţie, Curtea conchide că nici articolele 4, 7, 16 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

26. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 36 alin.(1) din Legea nr.132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate, ridicată de dna Zinaida Tcaci, în dosarul nr.3-169/2022, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.