Decizie nr.22 din 28.03.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.193g/2023 privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolelor 30 alineatele (4) şi (5), 31 alin.(3) din Codul de procedură penală, 6/1 alin.(1/1), 16/1 alin.(1) literele c), g), h) şi q) din Legea privind organizarea judecătorească (constituirea completurilor de judecată)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.193g/2023 privind excepţiile

de neconstituţionalitate a articolelor 30 alineatele (4) şi (5),

31 alin.(3) din Codul de procedură penală, 6¹ alin.(1¹),

16¹ alin. (1) literele c), g), h) şi q) din Legea

privind  organizarea  judecătorească

(constituirea completurilor de judecată)

nr. 22  din  28.03.2024

 (în vigoare 28.03.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.192-194 art. 71 din 02.05.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 2 august 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 28 martie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolelor 30 alineatele (4) şi (5), 31 alin.(3) din Codul de procedură penală, 6¹ alin.(1¹), 16¹ alin.(1) literele c), g), h) şi q) din Legea privind organizarea judecătorească, precum şi a omisiunii de a reglementa în Legea privind organizarea judecătorească a dreptului de a contesta actele care limitează accesul liber la justiţie, ridicate de dna Elena Ceruţa şi dl Dumitru Raileanu, părţi în dosarul nr.10r-1233/2022, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţiile de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată de la Curtea de Apel Chişinău, format din dnii judecători Ion Bulhac, Ghenadie Morozan şi Ghenadie Lîsîi, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Circumstanţele cauzei, aşa cum au fost formulate de autorii excepţiilor, pot fi rezumate după cum urmează.

4. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află cauza penală de învinuire a dnei Elena Ceruţa şi a dlui Dumitru Raileanu de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 327 alin.(3) din Codul penal.

5. Pe parcursul examinării cauzei, acuzatorul i-a solicitat preşedintelui instanţei de judecată să dispună examinarea cauzei într-un complet format din trei judecători. Aşadar, printr-o încheiere din 2 noiembrie 2022, preşedintele interimar al Judecătoriei Chişinău a dispus judecarea cauzei într-un complet ad-hoc din care fac parte judecătorul raportor, căruia i s-a repartizat iniţial cauza, şi doi judecători desemnaţi de preşedintele interimar. Încheierea în discuţie a fost contestată cu recurs, la Curtea de Apel Chişinău, de dna Elena Ceruţa şi dl Dumitru Raileanu.

6. În procedura din faţa Curţii de Apel Chişinău, dl Dumitru Raileanu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 30 alin.(4) şi alin.(5), 31 alin.(3) din Codul de procedură penală, 6¹ alin.(1¹), 16¹ alin.(1) literele c), h) şi q) din Legea privind organizarea judecătorească, iar dna Elena Ceruţa a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 6¹ alin.(1¹) şi 16¹ alin.(1) literele g) şi h) din Legea privind organizarea judecătorească, precum şi a omisiunii de a reglementa în Legea privind organizarea judecătorească a dreptului de a contesta actele care limitează accesul liber la justiţie.

7. Printr-o încheiere din 31 iulie 2023, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiilor de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

"(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 72

Categorii de legi

"[…]

(3) Prin lege organică se reglementează:

[…]

e) organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a contenciosului administrativ;

[…]."

Articolul 115

Instanţele judecătoreşti

"(1) Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii.

(2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona, potrivit legii, judecătorii specializate.

(3) Înfiinţarea de instanţe extraordinare este interzisă.

(4) Organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege organică."

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 30

Compunerea instanţei de judecată

"[…]

(4) Cauzele penale deosebit de complicate, precum şi cele care prezintă o mare importanţă socială pot fi examinate, la decizia motivată a preşedintelui instanţei judecătoreşti, în complet format din 3 judecători.

(5) Apelurile şi recursurile împotriva hotărârilor judecătoreşti în cauzele penale pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul, precum şi împotriva hotărârilor instanţelor de apel pentru a decide admisibilitatea, se judecă de către instanţele respective în complet format din 3 judecători.

[…]."

Articolul 31

Schimbarea completului de judecată

"[…]

(3) În cazul în care cauza se judecă în fond de un complet format din 3 judecători şi unul din aceştia nu poate participa în continuare la judecarea cauzei din motiv de boală îndelungată, deces sau din motivul eliberării din funcţie în condiţiile legii, acest judecător este înlocuit de un alt judecător şi cauza se judecă în continuare. Judecătorului care intervine în proces i se oferă timp pentru a lua cunoştinţă de materialele cauzei, inclusiv de cele cercetate în instanţă, şi pentru a se pregăti pentru participarea de mai departe în proces, însă înlocuirea judecătorului în condiţiile prezentului alineat nu necesită reluarea judecării cauzei de la început. Judecătorul este în drept să solicite repetarea unor acţiuni procesuale deja efectuate în şedinţă în lipsa lui dacă are de concretizat chestiuni suplimentare.

[…]."

10. Prevederile relevante ale Legii nr.514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească sunt următoarele:

Articolul 6¹

Distribuirea aleatorie a dosarelor şi constituirea completurilor de judecată

"[…]

(1¹) Constituirea completurilor de judecată şi desemnarea preşedinţilor acestora se fac la începutul anului prin dispoziţie a preşedintelui instanţei. Schimbarea membrilor completului se face în cazuri excepţionale, în baza unei încheieri motivate a preşedintelui instanţei judecătoreşti şi potrivit criteriilor obiective stabilite de regulamentul aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii. Încheierea motivată privind schimbarea membrilor completului se anexează la materialele dosarului.

[…]."

Articolul 16¹

Competenţa preşedinţilor şi vicepreşedinţilor instanţelor judecătoreşti

"(1) Preşedintele instanţei judecătoreşti:

[…]

c) coordonează activitatea judecătorilor pentru a asigura judecarea cauzelor în termen rezonabil, distribuie sarcinile între judecători;

[…]

g) decide asupra necesităţii de a examina colegial unele cauze privind anumite materii sau categorii de persoane;

h) constituie completele de judecată şi decide asupra schimbării membrilor acestora, în condiţiile art.6¹ alin.(1¹);

[…]

q) exercită alte atribuţii, conform legii.

[…]."

11. Prevederile relevante ale Regulamentului privind modul de constituire a completurilor de judecată şi schimbarea membrilor acestora, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.111/5 din 5 februarie 2013:

"TERMENI ŞI NOŢIUNI

[…]

Complet de judecată ad-hoc – complet alcătuit din numărul legal de judecători ce poate fi constituit oricând apare necesitatea procesuală de soluţionare a unui litigiu concret.

Complet de judecată permanent – complet alcătuit din numărul legal de judecători, constituit la începutul fiecărui an şi care funcţionează pe durata acestui an.

[…]."

"5. La judecarea cauzelor în instanţele judecătoreşti se constituie sau pot fi constituite complete de judecată permanente sau ad-hoc, a căror compunere este prevăzută de lege. Completele de judecată permanente pentru anul viitor se constituie în ultima decadă a lunii decembrie. Completele de judecată ad-hoc se constituie pe parcursul anului ori de câte ori apare necesitatea procesuală pentru examinarea unui litigiu concret, cu argumentare motivată şi formarea completelor în mod aleatoriu."

"14. Schimbarea membrilor completului de judecată se impune în cazurile în care există unul din temeiurile de mai jos:

a) boală îndelungată;

b) deces;

c) eliberare din funcţie;

d) abţinere;

e) recuzare;

f) detaşare;

g) transferare;

h) promovare;

i) suspendare din funcţie;

j) incompabilităţi.

k) imposibilitatea constituirii completului format din 9 judecători la CSJ din membri de drept şi supleanţi."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate

12. Dna Elena Ceruţa a susţinut că Legea privind organizarea judecătorească nu reglementează posibilitatea de a contesta încheierile prin care preşedintele instanţei dispune examinarea cauzei într-un complet (inclusiv format ad-hoc), prin care schimbă membrii completului de judecată sau numeşte membri în mod discreţionar. Potrivit autoarei excepţiei, omisiunea în discuţie este contrară articolelor 20, 23 alin.(2) şi 54 din Constituţie, pentru că permite comiterea unor abuzuri, în special formarea aşa-numitelor complete ad-hoc, constituite în mod discreţionar de preşedintele instanţei pentru a examina o cauză concretă.

13. În opinia dnei Elena Ceruţa, eventuala recuzare a judecătorilor din complet nu ar constitui un remediu efectiv, pentru că Codul de procedură penală nu reglementează motivul de recuzare a judecătorilor – desemnarea în calitate de membri ai completului în mod discreţionar de preşedintele instanţei.

14. De asemenea, dna Elena Ceruţa i-a solicitat Curţii să verifice constituţionalitatea articolelor 6¹ alin.(1¹) şi 16¹ alin.(1) literele g) şi h) din Legea privind organizarea judecătorească prin prisma articolelor 20, 23 alin.(2), 54 alin.(3), 72 alin.(3) lit.e) şi 115 alineatele (3) şi (4). Sub acest aspect, autoarea sesizării a motivat că prevederile contestate nu reglementează în mod clar mecanismul de constituire a completurilor de judecată, de schimbare a membrilor completului şi a temeiurilor care justifică examinarea cauzelor de un complet. În special, autoarea sesizării a menţionat că prevederile articolului 6¹ alin.(1¹) din Legea în discuţie îi deleagă Consiliului Superior al Magistraturii competenţa reglementării criteriilor care stau la baza schimbării membrilor completelor de judecată. Autoarea sesizării consideră că această delegare de completurilor este contrară dispoziţiilor constituţionale potrivit cărora organizarea şi funcţionarea instanţelor de judecată trebuie să fie reglementate prin lege organică.

15. În excepţia formulată de dl Dumitru Raileanu au fost avansate critici similare. Autorul sesizării a susţinut că prevederile în discuţie ale Legii privind organizarea judecătorească nu conţin reglementări clare care să asigure principiul repartizării aleatorii a dosarelor. În pofida faptului că organizarea şi funcţionarea instanţelor de judecată trebuie să aibă loc prin legi organice, în realitate, majoritatea prevederilor care reglementează acest domeniu sunt conţinute în două regulamente aprobate de Consiliul Superior al Magistraturii (Regulamentul privind modul de constituire a completurilor de judecată şi schimbarea membrilor acestora, aprobat prin Hotărârea nr.111/5 din 5 februarie 2013; Regulamentul privind modul de distribuire aleatorie a dosarelor pentru examinare în instanţele judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea nr.110/5 din 5 februarie 2013). În acest mod, preşedintele instanţei, în lipsa unor criterii obiective, poate forma un complet ad-hoc pentru a examina o cauză concretă.

16. În opinia dlui Dumitru Raileanu, articolele 30 alin.(4) şi alin.(5), 31 alin.(3) din Codul de procedură penală, 6¹ alin.(1¹), 16¹ alin.(1) literele c), h) şi q) din Legea privind organizarea judecătorească sunt contrare articolelor 4, 7, 20, 21, 23, 26, 53, 54, 115 şi 119 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală şi din Legea privind organizarea judecătorească, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea constată că excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de două părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de subiectele cărora li s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolele 30 alineatele (4) şi (5), 31 alin.(3) din Codul de procedură penală, 6¹ alin.(1¹), 16¹ alin.(1) literele c), g), h) şi q) din Legea privind organizarea judecătorească, precum şi omisiunea de a reglementa în Legea privind organizarea judecătorească a dreptului de a contesta actele care limitează accesul liber la justiţie. Curtea constată că o parte din prevederile în discuţie au constituit obiectul unor sesizări la Curtea Constituţională (a se vedea DCC nr.71 din 14 mai 2019; DCC nr.117 din 13 octombrie 2020; DCC nr.40 din 29 martie 2022 şi DCC nr.170 din 8 decembrie 2022).Totuşi, în prezenta sesizare au fost avansate critici de neconstituţionalitate care nu au făcut obiect al controlului de constituţionalitate (i.e. lipsa unei căi de atac împotriva actului prin care se decide examinarea cauzei de un complet şi delegarea legislativă către Consiliul Superior al Magistraturii).

21. Pentru a putea fi declanşat controlul de constituţionalitate, Curtea trebuie să confirme aplicabilitatea prevederilor legale contestate în cauzele examinate în faţa instanţei de drept comun care a trimis sesizarea privind excepţiile de neconstituţionalitate.

22. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate într-o cauză care are ca obiect examinarea unui recurs împotriva încheierii preşedintelui interimar al instanţei de judecată prin care a decis examinarea cauzei de un complet de judecată format ad-hoc. Având în vedere că autorii excepţiilor au criticat, între altele, omisiunea reglementării unei căi de atac împotriva unor astfel de încheieri, precum şi pretinsa marjă discreţionară de care dispune preşedintele instanţei la formarea completurilor, Curtea admite că aceste prevederi ar putea fi avute în vedere de instanţa de recurs în procesul examinării admisibilităţii recursului.

23. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental.

24. Autorii excepţiilor au susţinut că dispoziţiile contestate contravin articolelor 4 (drepturile şi libertăţile omului), 7 (Constituţia, Lege Supremă), 20 (accesul liber la justiţie), 21 (prezumţia nevinovăţiei), 23 (calitatea legii), 26 (dreptul la apărare), 53 (dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi), 72 (categorii de legi), 115 (instanţele judecătoreşti) şi 119 (folosirea căilor de atac) din Constituţie, menţionând, în principal, că legea nu prevede posibilitatea de a contesta încheierile prin care preşedintele instanţei dispune examinarea cauzei într-un complet (inclusiv formate ad-hoc) şi că legea nu reglementează în mod clar mecanismul de constituire a completurilor de judecată, de schimbare a membrilor completului şi a cauzelor care justifică examinarea cauzelor de un complet, preşedintele instanţei având o marjă discreţionară largă în acest sens.

25. În acest context, Curtea observă că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, ţine de competenţa tribunalelor naţionale să-şi gestioneze procedurile în vederea asigurării unei bune administrări a justiţiei. Atribuirea unui caz pentru examinare unui anumit judecător sau unui tribunal se încadrează în marja discreţionară de care se bucură autorităţile naţionale în astfel de chestiuni. Este important ca distribuirea sau redistribuirea unei cauze să fie conformă cu articolul 6 §1 din Convenţie, în special cu exigenţele independenţei şi imparţialităţii judecătorilor (Sutyagin v. Rusia, 3 mai 2011, § 187; Pasquini v. San Marino, 2 mai 2019, § 103).

26. Curtea a subliniat anterior că oferirea preşedintelui instanţei a competenţei de a decide motivat cu privire la soluţionarea cauzei de un complet format din trei judecători nu afectează, per se, dreptul la un proces echitabil. Pentru a fi respectat dreptul la un proces echitabil, este important ca judecătorul unic sau judecătorii completului care au fost desemnaţi să judece cauza să respecte exigenţele independenţei şi imparţialităţii. În acest context, Curtea a menţionat că exigenţele în discuţie sunt asigurate de mecanismul abţinerii şi recuzării judecătorilor (DCC nr.40 din 20 martie 2022, § 30).

27. Curtea observă că, în cauza în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate, autorii şi-au manifestat dezacordul cu formarea ad-hoc a completului de judecată de către preşedintele instanţei de judecată reglementată prin Regulamentul aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.111/5 din 5 februarie 2013 (a se vedea § 11 supra). În acest context, Curtea menţionează că articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie nu-i oferă competenţa de a exercita controlul de constituţionalitate al actelor Consiliului Superior al Magistraturi. Curtea reiterează că problemele care rezultă din aplicarea legii ţin de competenţa instanţelor de drept comun (a se vedea DCC nr.135 din 27 septembrie 2022, § 37; DCC nr.25 din 9 martie 2023, § 21).

28. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţiile de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolelor 30 alineatele (4) şi (5), 31 alin.(3) din Codul de procedură penală, 6¹ alin.(1¹), 16¹ alin.(1) literele c), g), h) şi q) din Legea privind organizarea judecătorească, precum şi a omisiunii de a reglementa în Legea privind organizarea judecătorească a dreptului de a contesta actele care limitează accesul liber la justiţie, ridicate de dna Elena Ceruţa şi dl Dumitru Raileanu, părţi în dosarul nr.10r-1233/2022, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.