Decizie nr.24 din 22.02.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.252g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 19 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (acordul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la pornirea urmăririi penale în privinţa judecătorilor care sunt suspectaţi de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 307 din Codul penal)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.252g/2021 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 19 din  Legea nr. 544

din 20 iulie 1995 cu privire la  statutul judecătorului

(acordul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire

la pornirea urmăririi penale în privinţa judecătorilor

care sunt suspectaţi de comiterea infracţiunii

prevăzute de articolul 307 din Codul penal)

nr. 24  din  22.02.2022

 (în vigoare 22.02.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 73-77 art. 42 din 18.03.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 12 noiembrie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 22 februarie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 19 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ridicată din oficiu de dna Angela Bostan, dl Ion Muruianu şi dl Grigore Daşchevici, judecători la Curtea de Apel Chişinău, în cadrul dosarului nr.3-104/2019.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată de la Curtea de Apel Chişinău format din dna Angela Bostan, dl Ion Muruianu şi dl Grigore Daşchevici, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

3. La şedinţa Curţii Constituţionale din 22 februarie 2022, dl judecător Serghei Ţurcan i-a prezentat Plenului o cerere de abţinere de la examinarea cauzei. Analizând motivele invocate în cerere, Curtea Constituţională a decis admiterea ei.

A. Circumstanţele litigiului principal

4. Circumstanţele litigiului principal, aşa cum au fost formulate de autorii excepţiei, pot fi rezumate după cum urmează:

5. Pe 22 noiembrie 2018, dl Eduard Harunjen, Procuror General, a depus la Consiliul Superior al Magistraturii o sesizare prin care a solicitat eliberarea acordului pentru pornirea urmăririi penale în privinţa dnei Liubovi Brînza, judecător la Curtea de Apel Chişinău. Sesizarea Procurorului General se baza pe o bănuială rezonabilă că dna Liubovi Brînza ar fi comis infracţiunile prevăzute de articolele 303 alin.(3) [amestecul în înfăptuirea justiţiei şi în urmărirea penală] şi 307 alin.(1) [pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii] din Codul penal.

6. Potrivit materialelor prezentate de Procurorul General, dna Liubovi Brînza a participat la emiterea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 septembrie 2018 prin care a fost admis recursul formulat împotriva încheierii Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, din 22 iunie 2018. Prin încheierea menţionată, Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, a respins o cerere de anulare a condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Totuşi, prin decizia în discuţie a Curţii de Apel Chişinău, încheierea a fost casată şi s-a dispus anularea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

7. Ca urmare a examinării materialelor prezentate de Procurorul General, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a adoptat Hotărârea nr.559/26 din 4 decembrie 2018. Prin această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii şi-a dat acordul cu privire pornirea urmăririi penale în privinţa dnei Liubovi Brînza, judecător la Curtea de Apel Chişinău.

8. Dna Liubovi Brînza a formulat o acţiune în contencios administrativ prin care a contestat Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.559/26 din 4 decembrie 2018, cauza aflându-se pe rolul Curţii de Apel Chişinău.

9. În cadrul examinării cauzei, dna Angela Bostan, dl Ion Muruianu şi dl Grigore Daşchevici, judecători la Curtea de Apel Chişinău, au ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a articolului 19 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, care reglementează garanţiile inviolabilităţii judecătorilor şi condiţiile pornirii urmăririi penale în privinţa acestora.

10. Printr-o încheiere din 6 iulie 2021, Curtea de Apel Chişinău a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării excepţiei.

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

"În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei."

Articolul 120

Caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărâri judecătoreşti definitive

"Este obligatorie respectarea sentinţelor şi a altor hotărâri definitive ale instanţelor judecătoreşti, precum şi colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului, al executării sentinţelor şi a altor hotărâri judecătoreşti definitive."

12. Prevederile relevante ale Legii nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului sunt următoarele:

Articolul 19

Inviolabilitatea judecătorului

"(1) Personalitatea judecătorului este inviolabilă.

(2) Inviolabilitatea judecătorului se extinde asupra locuinţei şi localului lui de serviciu, vehiculelor şi mijloacelor de telecomunicaţie folosite de el, asupra corespondenţei, bunurilor şi documentelor lui personale.

(3) Judecătorul nu poate fi tras la răspundere pentru opinia sa exprimată în înfăptuirea justiţiei şi pentru hotărârea pronunţată, cu excepţia cazului în care vinovăţia acestuia a fost stabilită prin sentinţă definitivă sau, în cadrul unei proceduri disciplinare, s-a constatat intenţia ori neglijenţa gravă în acţiunile sau inacţiunile sale, care au dus la una dintre consecinţele prevăzute la art.2007 alin.(1) lit.c) din Codul civil al Republicii Moldova nr.1107/2002.

(4) Urmărirea penală împotriva judecătorului poate fi pornită doar de către Procurorul General sau prim-adjunctul, iar în lipsa acestuia de către un adjunct în temeiul ordinului emis de Procurorul General, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile Codului de procedură penală. În cazul săvârşirii de către judecător a infracţiunilor specificate la art.243, 324, 326 şi 330² ale Codului penal al Republicii Moldova, precum şi în cazul infracţiunilor flagrante, acordul Consiliului Superior al Magistraturii pentru pornirea urmăririi penale nu este necesar.

(4¹) Hotărârile prin care Consiliul Superior al Magistraturii îşi expune acordul sau dezacordul pentru pornirea urmăririi penale în condiţiile alin.(4) trebuie să fie motivate şi se publică pe pagina web oficială a Consiliului Superior al Magistraturii, cu anonimizarea datelor cu privire la identitatea judecătorului.

(5) Judecătorul nu poate fi reţinut, supus aducerii silite, arestat, percheziţionat fără acordul Consiliului Superior al Magistraturii. Toate acţiunile procesuale în privinţa judecătorului, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, pot fi efectuate numai după emiterea ordonanţei de pornire a urmăririi penale, cu respectarea garanţiilor instituite de normele constituţionale şi actele internaţionale. Acordul Consiliului Superior al Magistraturii nu este necesar în caz de infracţiune flagrantă."

13. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 307

Pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri

sau hotărâri contrare legii

"(1) Pronunţarea cu bună-ştiinţă de către judecător a unei hotărâri, sentinţe, decizii sau încheieri contrare legii

se pedepseşte cu amendă în sumă de la 650 la 1150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

14. Autorii excepţiei afirmă că în procesul examinării demersului Procurorului General cu privire la pornirea urmăririi penale în privinţa unui judecător, Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să aprecieze materialele prezentate de procuror şi să constate existenţa unei bănuieli rezonabile că judecătorul respectiv a comis o infracţiune.

15. În aceste circumstanţe, autorii menţionează că pentru a iniţia urmărirea penală în baza articolului 307 din Codul penal este necesară probarea caracterului ilegal al hotărârii judecătoreşti. Totuşi, în opinia autorilor excepţiei, verificarea caracterului legal al hotărârilor judecătoreşti poate fi efectuată doar de către instanţele ierarhic superioare prin intermediul căilor de atac. De altfel, autorii excepţiilor notează că în cauza în care a fost ridicată excepţia, Consiliul şi-a dat acordul pentru pornirea urmăririi penale în privinţa judecătorului, deşi decizia despre care se pretinde că este ilegală a devenit irevocabilă de la data emiterii.

16. În opinia autorilor excepţiei, prevederile contestate permit eliberarea acordului pentru pornirea urmăririi penale în baza articolului 307 din Codul penal, deşi actul judecătoresc despre care se presupune că este ilegal nu a fost casat de instanţele superioare. Aşadar, autorii excepţiei consideră că articolul 19 din Legea cu privire la statutul judecătorului contravine articolelor 6 şi 120 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată din oficiu de judecătorii care examinează cauza. Astfel, sesizarea este formulată de subiectele cărora li s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

20. Pentru a putea fi declanşat controlul de constituţionalitate, Curtea trebuie să confirme aplicabilitatea prevederilor legale contestate în cauza examinată în faţa instanţei de drept comun care a trimis sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate.

21. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ, în care reclamanta solicită anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost dat acordul pentru pornirea urmăririi penale în privinţa sa. Pentru că articolul 19 din Legea cu privire la statutul judecătorului reglementează garanţiile inviolabilităţii judecătorilor şi condiţiile pornirii urmăririi penale în privinţa acestora, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile contestate.

22. Autorii excepţiei i-au solicitat Curţii să verifice constituţionalitatea articolului 19 din Legea cu privire la statutul judecătorului prin prisma articolelor 6 [separaţia şi colaborarea puterilor] şi 120 [caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărâri judecătoreşti definitive] din Constituţie.

23. Analizând argumentele autorilor excepţiei, Curtea reţine că autorii excepţiei ridică mai curând o problemă de interpretare a legii, nu de constituţionalitate. Curtea nu poate constata în ce măsură declararea neconstituţionalităţii articolului 19 din Legea cu privire la statutul judecătorului ar putea soluţiona problema abordată în sesizare. Dimpotrivă, această normă reglementează inviolabilitatea judecătorilor şi stabileşte regula potrivit căreia Procurorul General trebuie să solicite acordul Consiliului Superior al Magistraturii pentru pornirea cauzelor penale în privinţa judecătorilor. În mod logic, în prezenta cauză, acest articol nu poate fi declarat neconstituţional, pentru că o asemenea soluţie ar anihila obiectul cauzei care se află pe rolul instanţei. Altfel spus, nu ar mai exista obligaţia Procurorului General de a solicita acordul pentru pornirea urmăririi penale.

24. Curtea reţine că problema pe care o ridică autorii excepţiilor a fost abordată în recomandările instituţiilor internaţionale. Sub acest aspect, analizând nota de fundamentare a unei modificări în legea penală a Republicii Kârgâze, Comisia de la Veneţia a menţionat că, de principiu, o persoană poate fi trasă la răspundere penală atunci când sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, astfel cum sunt definite de lege. De regulă, acestea le reprezintă fapta prejudiciabilă (actus reus – în contextul judecătorilor, "adoptarea unei hotărâri injuste") împreună cu o anumită formă de vinovăţie (mens rea – în contextul judecătorilor, "cu bună ştiinţă"). De fapt, elementele constitutive ale infracţiunii pot exista în mod independent de casarea hotărârii. Casarea hotărârii se poate produce din diverse motive, care nu au neapărat legătură cu infracţiunea. De asemenea, se poate întâmpla ca hotărârea să nu fie casată, însă elementele constitutive ale infracţiunii să fie întrunite. Răspunderea penală a judecătorului şi rezultatul procedurilor de atac sunt două aspecte distincte, care nu trebuie suprapuse (a se vedea Opinia comună a Comisiei de la Veneţia şi a Biroului pentru Instituţiile Democratice şi Drepturile Omului, CDL-AD(2014)018, § 48). Ulterior, Comisia de la Veneţia a reiterat în mod parţial aceste raţionamente în Opinia sa amicus curiae pentru Curtea Constituţională a Republicii Moldova (CDL-AD(2017)002) referitoare la răspunderea penală a judecătorilor (a se vedea § 43).

25. În acest context, Curtea constată că actus reus (i.e. pronunţarea unei hotărâri, sentinţe, decizii sau încheieri contrare legii) şi mens rea (i.e. cu bună-ştiinţă) ale infracţiunii prevăzută de articolul 307 din Codul penal pot fi întrunite în mod independent de faptul existenţei unei hotărâri de casare a actului judecătoresc despre care se pretinde că este ilegal. Spre exemplu, atât în procesul civil, cât şi în cel penal, judecătorii pot pronunţa hotărâri (lato sensu) ilegale care nu pot fi supuse niciunei căi de atac, însă ilegalitatea să fi fost comisă în mod deliberat. Dacă, prin absurd, tragerea la răspundere penală a judecătorilor pe baza articolului 307 din Codul penal s-ar face potrivit criteriului caracterului atacabil al hotărârii, atunci judecătorii ale căror pretinse hotărâri ilegale pot fi atacate ar fi trataţi în mod inegal în comparaţie cu judecătorii ale căror pretinse hotărâri ilegale nu pot fi contestate în faţa unei instanţe superioare. Pentru cei din urmă, această situaţie ar reprezenta o cale de eludare a legii penale. De asemenea, ilegalitatea unui act judecătoresc irevocabil poate rezulta din aprecierea Curţii Europene în procesul examinării unei plângeri împotriva Republicii Moldova. În practică pot exista şi alte exemple care demonstrează că elementele infracţiunii pot exista indiferent de casarea hotărârii judecătoreşti.

26. Având în vedere cele menţionate, Curtea nu poate identifica în prezenta sesizare vreo problemă de constituţionalitate. În această cheie, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa anterioară că tragerea la răspundere penală a judecătorilor pe baza articolului 307 din Codul penal nu este contrară, în sine, principiilor constituţionale, atât timp cât prin mecanismul de atragere la răspundere penală sunt respectate garanţiile inerente independenţei judecătorilor, orice dubiu fiind interpretat în favoarea judecătorului acuzat (a se vedea HCC nr.12 din 28 martie 2017, § 99). Totuşi, respectarea acestor garanţii le revine Consiliului Superior al Magistraturii şi instanţelor de judecată.

27. Prin urmare, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 19 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ridicată din oficiu de dna Angela Bostan, dl Ion Muruianu şi dl Grigore Daşchevici, judecători la Curtea de Apel Chişinău, în cadrul dosarului nr.3-104/2019

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.