Decizie nr.28 din 12.03.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.7a/2020 privind controlul constituţionalităţii articolelor 458 alin.(3) pct.3) şi 462 alineatele (5) şi (6) din Codul de procedură penală

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.7a/2020 privind controlul constituţionalităţii

articolelor 458 alin.(3) pct.3) şi 462 alineatele (5) şi (6)

din  Codul de procedură penală

nr. 28  din  12.03.2020

 (în vigoare 12.03.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.115-117 art. 60 din 15.05.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 31 ianuarie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 12 martie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind controlul constituţionalităţii prevederilor articolelor 458 alin.(3) pct.3) şi 462 alineatele (5)-(6) din Codul de procedură penală, depusă de către dl Alexandr Oleinic, deputat în Parlament.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională pe 31 ianuarie 2020, în baza articolului 135 alin.(1) litera a) din Constituţie.

A. Motivele sesizării

3. Motivele sesizării, aşa cum au fost formulate de către autorul acesteia, pot fi rezumate după cum urmează.

4. Articolul 458 alin.(3) din Codul de procedură penală reglementează cazurile de revizuire a procesului penal. Astfel, potrivit articolului 458 alin.(3) pct.3) din Codul de procedură penală, revizuirea poate fi cerută în cazurile în care două sau mai multe hotărâri judecătoreşti irevocabile nu se pot concilia.

5. În argumentarea sesizării, autorul susţine că prevederile articolului 458 alin.(3) pct.3) din Codul de procedură penală nu reglementează posibilitatea iniţierii procedurii de revizuire în cazul în care o sentinţă irevocabilă nu se poate concilia cu o hotărâre judecătorească irevocabilă pronunţată în cadrul cauzei civile.

6. Totodată, conform articolului 462 alin.(5) din Codul de procedură penală, odată cu admiterea cererii de revizuire, precum şi în tot cursul judecării din nou a cauzei, instanţa poate menţine suspendarea executării ori poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii supuse revizuirii. Potrivit autorului sesizării, dispoziţiile contestate nu instituie obligaţia instanţelor de judecată de a suspenda executarea hotărârii judecătoreşti irevocabile în cazul admiterii cererii de revizuire a procesului penal.

7. Articolul 462 alin.(6) din Codul de procedură penală stabileşte că în cazul admiterii cererii de revizuire din cauză că există câteva hotărâri ce nu se pot concilia, cauzele în care aceste hotărâri au fost pronunţate se conexează pentru rejudecare. Aşadar, autorul susţine că aceste dispoziţii nu prevăd posibilitatea conexării pentru rejudecare a cauzei penale cu cauza civilă.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

[…]”.

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

[…]”.

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele:

Articolul 458

Cazurile de revizuire a procesului penal

“(3) Revizuirea poate fi cerută în cazurile în care:

1) s-a constatat, prin sentinţă penală irevocabilă, comiterea unei infracţiuni în timpul urmăririi penale sau în legătură cu judecarea cauzei;

2) s-au stabilit alte circumstanţe de care instanţa nu a avut cunoştinţă la emiterea hotărârii şi care, independent sau împreună cu circumstanţele stabilite anterior, dovedesc că cel condamnat este nevinovat ori a săvârşit o infracţiune mai puţin gravă sau mai gravă decât cea pentru care a fost condamnat sau dovedesc că cel achitat sau persoana cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal este vinovat/vinovată;

3) două sau mai multe hotărâri judecătoreşti irevocabile nu se pot concilia;

[…]”.

Articolul 462

Măsuri premergătoare şi admiterea revizuirii

“[…]

(5) Odată cu admiterea cererii de revizuire, precum şi în tot cursul judecării din nou a cauzei, instanţa poate menţine suspendarea executării ori poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii supuse revizuirii.

(6) În cazul admiterii cererii de revizuire din cauză că există câteva hotărâri ce nu se pot concilia, cauzele în care aceste hotărâri au fost pronunţate se conexează pentru rejudecare.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

10. În argumentarea sesizării, autorul susţine că prevederile articolului 458 alin.(3) pct.3) din Codul de procedură penală nu reglementează posibilitatea iniţierii procedurii de revizuire în cazul în care sentinţa irevocabilă nu se poate concilia cu hotărârea judecătorească irevocabilă pronunţată în cadrul cauzei civile. Totodată, articolul 462 alin.(6) din Codul de procedură penală nu prevede posibilitatea conexării pentru rejudecare a cauzei penale cu cauza civilă, în care au fost pronunţate aceste hotărâri judecătoreşti irevocabile care nu se pot concilia.

11. De asemenea, autorul sesizării menţionează că dispoziţiile articolului 462 alin.(5) din Codul de procedură penală stabilesc dreptul instanţei de judecată de a menţine suspendarea executării sau de a suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii supuse revizuirii, dar nu obligaţia acesteia. Aşadar, în acest caz, omisiunea legislativă privind lipsa temeiurilor obligatorii de suspendare generează, eo ipso, încălcarea dreptului constituţional de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle şi a dreptului de acces la justiţie, din cauză că instanţa de revizuire nu poate să nu suspende executarea hotărârii supuse revizuirii.

12. Potrivit autorului sesizării, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 20, 21, 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

14. Articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale îi conferă deputatului în Parlament dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea reţine că obiectul sesizării îl constituie prevederile articolelor 458 alin.(3) pct.3) şi 462 alineatele (5)-(6) din Codul de procedură penală, care anterior nu au constituit obiect de control al constituţionalităţii.

17. Autorul sesizării a invocat că omisiunea legislativă privind iniţierea procedurii de revizuire în cazul în care sentinţa irevocabilă nu se poate concilia cu hotărârea judecătorească irevocabilă civilă, posibilitatea conexării pentru rejudecare a acestor două cauze, precum şi lipsa temeiurilor obligatorii de suspendare, contravine articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 20 [accesul liber la justiţie], 21 [prezumţia nevinovăţiei], 26 [dreptul la apărare] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

18. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 1 alin.(3) şi 54 din Constituţie, Curtea constată că articolele invocate nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Acestea pot fi incidente dacă se constată incidenţa unui drept fundamental din Constituţie (a se vedea, în acest sens, HCC nr.3 din 18 ianuarie 2019, § 18; HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 16; HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 19; DCC nr.3 din 16 ianuarie 2020, § 22). Astfel, articolele 1 alin.(3) şi 54 din Constituţie sunt inaplicabile în această cauză, deoarece autorul nu a demonstrat existenţa unor ingerinţe în drepturi substanţiale garantate de Constituţie.

19. Cu privire la articolul 21 din Constituţie, Curtea observă că acesta garantează principiul prezumţiei de nevinovăţie, potrivit căruia orice persoană acuzată de comiterea unui delict este prezumată nevinovată până atunci când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale. Astfel, Curtea subliniază că orice persoană este considerată nevinovată până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare. În conformitate cu articolul 6 § 2 din Convenţia Europeană, orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până atunci când vinovăţia sa va fi legal stabilită.

20. Aşadar, Curtea observă că dispoziţiile contestate nu afectează principiul constituţional al prezumţiei nevinovăţiei şi nu este incident în prezenta cauză.

21. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a prevederilor contestate raportată la articolul 26 [dreptul la apărare] din Constituţie, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reţinută. Curtea menţionează că reglementarea cazurilor de revizuire a procesului penal nu restrânge sau nu diminuează dreptul la apărare. Din considerentele expuse, Curtea reţine că prevederile articolului 26 din Constituţie sunt inoperabile în această cauză.

22. Cu referire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor contestate raportată la articolul 20 Constituţie, Curtea menţionează că acest articol îi garantează oricărei persoane dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente.

23. Curtea menţionează că articolul 20 din Constituţie, care reglementează dreptul de acces liber la justiţie, îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6§1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil.

24. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare al Curţii Constituţionale dacă prin aceasta este afectat un drept constituţional fundamental (a se vedea, în acest sens, HCC nr.19 din 3 iulie 2018, § 59).

25. Pentru a elucida problemele ridicate în sesizare prin prisma omisiunilor legislative invocate de către autorul sesizării, Curtea va examina prevederile contestate din perspectiva respectării dreptului de acces liber la justiţie, garantat de articolul 20 din Constituţie.

26. Cu privire la cazurile de revizuire a procesului penal, Curtea constată că acestea sunt prevăzute exhaustiv de articolul 458 din Codul de procedură penală.

27. De altfel, Curtea reţine că o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă se bucură de autoritatea lucrului judecat, astfel încât un litigiu soluţionat nu mai poate, de principiu, să formeze obiectul unui nou proces, cu acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi între aceleaşi părţi.

28. Aşadar, Curtea reţine că cazurile de revizuire trebuie prevăzute în legislaţie în mod obiectiv şi exhaustiv, astfel încât nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile şi obligatorii doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Instanţele care se pronunţă asupra revizuirii trebuie să-şi exercite competenţa pentru a corecta erorile judiciare, omisiunile justiţiei şi asigura respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, dar nu pentru a efectua o nouă examinare (a se vedea, în acest sens, HCC nr.16 din 25 iunie 2013, § 61).

29. Astfel, articolul 458 alin.(3) pct.3) din Codul de procedură penală stabileşte că revizuirea poate fi cerută în cazurile în care două sau mai multe hotărâri judecătoreşti irevocabile nu se pot concilia.

30. Totodată, articolul 6 pct.13) din Codul de procedură penală defineşte hotărârea judecătorească ca hotărâre a instanţei judecătoreşti adoptată într-o cauză penală: sentinţă, decizie, încheiere şi hotărâre.

31. Curtea observă că legislaţia procesual penală stabileşte că revizuirea procesului penal poate fi solicitată, inter alia, în cazul în care două sau mai multe hotărâri judecătoreşti irevocabile nu se pot concilia. Această situaţie se referă stricto sensu la hotărâri judecătoreşti irevocabile pronunţate în cauze penale, nefiind înglobată hotărârea judecătorească din cauza civilă.

32. În acest sens, Curtea reţine că, prin definiţie şi esenţă, obiectul examinării în procesul penal diferă de cel din procesul civil. În cadrul procesului penal sunt aplicate criterii şi standarde probatorii care, sub mai multe aspecte importante, diferă de cele aplicabile examinării în cadrul procesului civil.

33. În acest context, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a stabilit că Convenţia nu exclude faptul că un act poate da naştere atât la procedurile penale, cât şi la alte proceduri sau că se pot desfăşura două proceduri în paralel. Curtea reiterează că chiar şi exonerarea de responsabilitate penală nu exclude, ca atare, stabilirea răspunderii civile sau a altor forme de răspundere care rezultă din aceleaşi fapte pe baza unei sarcini mai puţin stricte a probei (a se vedea Ringvold v. Norvegia, 11 februarie 2003, § 38; Jakumas v. Lituania, 18 iulie 2006, § 57; Çelik (Bozkurt) v. Turcia, 12 aprilie 2011, § 30; Vella v. Malta, 11 februarie 2014, § 56; Güç v. Turcia, 23 ianuarie 2018, §39).

34. Curtea mai observă că, potrivit articolului 458 alin.(3) pct.2) din Codul de procedură penală, revizuirea poate fi solicitată şi în cazul în care s-au stabilit alte circumstanţe de care instanţa nu a avut cunoştinţă la emiterea hotărârii şi care, independent sau împreună cu circumstanţele stabilite anterior, dovedesc că cel condamnat este nevinovat ori a săvârşit o infracţiune mai puţin gravă sau mai gravă decât cea pentru care a fost condamnat sau dovedesc că cel achitat sau persoana cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal este vinovat/vinovată.

35. Sub acest aspect, Curtea subliniază că articolul enunţat supra cuprinde situaţia în care circumstanţele stabilite în hotărârea judecătorească irevocabilă civilă şi probele din cadrul procesului civil pot fi invocate pentru revizuirea procesului penal, cu respectarea condiţiilor stabilite de acest articol.

36. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a stabilit că una dintre cerinţele desfăşurării procedurilor concomitente este că principiul res judicata nu este aplicabil faptelor admise într-un caz în care persoanele nu erau parte. Situaţia probelor admise într-un caz trebuie să rămână pur relativă, iar efectul acestora să fie strict limitat la acea procedură particulară (a se vedea Navalnyy şi Ofitserov v. Rusia, 23 februarie 2016, § 105; Razvozzhayev v. Rusia şi Ucraina şi Udaltsov v. Rusia, 19 noiembrie 2019, § 244).

37. Curtea reţine că, în sensul articolului 458 alin.(3) pct.2) din Codul de procedură penală, nu hotărârea judecătorească irevocabilă pronunţată în cauza civilă ar putea constitui în sine un motiv de revizuire, ci faptele şi probele reţinute în cadrul procesului civil pot fi invocate pentru revizuirea procesului penal, prin aplicarea criteriilor de apreciere a probelor stabilite în articolul 101 alin.(1) din Codul de procedură penală.

38. Totodată, probele care au stat la baza emiterii hotărârii din cadrul procesului civil pot fi prezentate ca probe în cadrul examinării cauzei penale. În acest sens, trebuie să se efectueze cercetarea judecătorească a tuturor circumstanţelor de fapt şi a probelor prezentate în cadrul procesului penal. De asemenea, trebuie să se asigure sincronizarea soluţiilor instanţelor de judecată.

39. În acest context, Curtea a reţinut că cercetarea judecătorească este un proces de stabilire a adevărului şi constă în analiza complexă şi multilaterală a probelor de către instanţe pentru a demonstra existenţa sau inexistenţa faptei reprobabile şi dacă eventuala persoană inculpată a comis sau nu fapta infracţională care i se impută (a se vedea HCC nr.2 din 23 ianuarie 2020, §51).

40. O asemenea cercetare judecătorească presupune neapărat luarea în considerare a probelor care au stat la baza emiterii hotărârii judecătoreşti dintr-o cauză civilă şi care pot influenţa asupra stabilirii vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanei. De altfel, această obligaţie rezultă din examinarea complexă, adecvată şi multilaterală a probelor.

41. Totuşi, ignorarea hotărârii judecătoreşti dintr-o altă cauză ar putea afecta, având în vedere circumstanţele cauzei concrete, dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de articolul 20 din Constituţie.

42. În consecinţă, Curtea conchide că pretinsa omisiune legislativă invocată de autorul sesizării nu aduce atingere accesului liber la justiţie şi nici dreptului la un proces echitabil, garantate de articolul 20 din Constituţie, deoarece există posibilitatea de a solicita revizuirea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile penale în cazul stabilirii unor circumstanţe şi probe în cadrul unui proces civil, în baza articolului 458 alin.(3) pct.2) din Codul de procedură penală.

43. Cu privire la conexarea cauzelor în procesul de rejudecare, Curtea notează că, potrivit articolului 462 alin.(6) din Codul de procedură penală, în cazul admiterii cererii de revizuire pentru că există câteva hotărâri ce nu se pot concilia, cauzele în care aceste hotărâri au fost pronunţate se conexează pentru rejudecare.

44. Având în vedere cele menţionate în § 32 din prezenta decizie, Curtea reţine că instanţa de judecată are posibilitatea de a conexa doar cauzele penale în care două sau mai multe hotărâri judecătoreşti irevocabile nu se pot concilia, dat fiind faptul că este respectată competenţa instanţei de judecată în materie penală.

45. Cu privire la obligaţia suspendării, Curtea reţine că instanţa de judecată, în cazul admiterii cererii de revizuire, poate menţine suspendarea executării sau poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii supuse revizuirii.

46. Sub acest aspect, Curtea notează că doar înaintarea unei cereri de revizuire nu poate determina suspendarea executării hotărârii irevocabile. Curtea notează că instanţa de judecată trebuie să examineze cu prudenţă motivele de suspendare şi să-şi motiveze decizia de suspendare a executării sentinţei. Orice examinare a suspendării presupune luarea în considerare a circumstanţelor particulare ale cazului supus revizuirii. Aşadar, cazurile care reclamă suspendarea executării hotărârii trebuie să fie justificate în mod obiectiv şi rezonabil.

47. De altfel, în cazul suspendării executării unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, trebuie avut în vedere dreptul la executarea hotărârii într-un termen rezonabil.

48. Curtea reaminteşte că în jurisprudenţa sa constantă a stabilit că dreptul la executarea unei hotărâri judecătoreşti constituie parte integrantă a dreptului de acces la justiţie (HCC nr.1 din 15 ianuarie 2013, § 60; DCC nr.26 din 29 martie 2018, § 15). De asemenea, Curtea relevă că articolul 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului garantează, inter alia, executarea unei hotărâri definitive într-un termen rezonabil.

49. De asemenea, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut, cu titlu de principiu, că dreptul la un proces echitabil ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă şi obligatorie să rămână inoperabilă, în detrimentul unei părţi a procesului (Assanidze v. Georgia [MC], 8 aprilie 2004, § 182; Savitskyy v. Ucraina, 26 iulie 2012, § 147).

50. În jurisprudenţa sa cu referire la încălcarea termenului rezonabil de executare a hotărârii definitive, Curtea Europeană a stabilit că este irelevant, în scopul de a stabili caracterul rezonabil al duratei procedurii de executare, faptul că o cale de atac extraordinară a fost utilizată pentru a contesta o hotărâre definitivă (a se vedea Deliuchin v. Moldova, 23 octombrie 2007, §28; Norma S.R.L. v. Moldova, 3 noiembrie 2011, § 28).

51. Prin urmare, Curtea evidenţiază că instanţelor de judecată le revine sarcina de a asigura un echilibru corect dintre suspendarea executării unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi termenul rezonabil al executării acestei hotărâri.

52. De asemenea, Curtea observă că, în cazul în care instanţa de judecată respinge cererea persoanei de a suspenda executarea hotărârii, aceasta poate contesta decizia instanţei odată cu fondul cauzei prin exercitarea căilor ordinare de atac. Potrivit articolului 465 din Codul de procedură penală, sentinţele instanţei de revizuire pot fi supuse apelului şi recursului potrivit prevederilor art.400 şi 420 din acelaşi Cod.

53. Curtea reţine că, în cazul executării unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, care este anulată ca urmare a revizuirii, atunci persoana dispune de remedii procesuale pentru apărarea drepturilor sale. Conform articolului 464 alin.(2) din Codul de procedură penală, instanţa dispune, dacă este cazul, restituirea amenzii plătite şi a bunurilor confiscate, precum şi a cheltuielilor judiciare pe care cel în favoarea căruia s-a admis revizuirea nu era obligat să le suporte, şi calcularea, ca vechime neîntreruptă în muncă, a duratei pedepsei privative de libertate executate.

54. Totodată, Curtea menţionează că, potrivit articolului 53 alin.(2) din Constituţie, statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti. În temeiul acestor prevederi a fost instituit un mecanism pentru repararea prejudiciului cauzat persoanei în urma tragerii ilegale la răspundere penală şi condamnării ilegale, i.e. Legea nr.1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

55. Astfel, Curtea observă că legislaţia procesuală penală conţine suficiente garanţii pentru cazurile în care persoanelor li se refuză suspendarea executării hotărârii judecătoreşti irevocabile şi remedii pentru apărarea drepturilor încălcate în acest sens.

56. Curtea observă că, de fapt, argumentele autorului sesizării se referă la aspecte ce ţin de interpretarea şi de aplicarea legii, problemă a cărei soluţionare nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.135 din 15 noiembrie 2018, § 23; DCC nr.48 din 5 aprilie 2019, § 15; DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, § 19; DCC nr.106 din 7 octombrie 2019, § 25; DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, § 22).

57. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul constituţionalităţii articolelor 458 alin.(3) pct.3) şi 462 alineatele (5)-(6) din Codul de procedură penală, depusă de către dl Alexandr Oleinic, deputat în Parlament.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.