Decizie nr.29/180 din 09.11.2018 cu privire la aprobarea Metodologiei de monitorizare a radiodifuzorilor aflaţi sub jurisdicţia Republicii Moldova

CONSILIUL COORDONATOR AL AUDIOVIZUALULUI

D E C I Z I E

cu privire la aprobarea Metodologiei de monitorizare

a radiodifuzorilor aflaţi sub jurisdicţia Republicii Moldova

nr. 29/180  din  09.11.2018

 (în vigoare 30.11.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 441-447 art. 1711 din 30.11.2018

* * *

Abrogat: 14.06.2024

Decizia Consiliului Audiovizualului nr.166 din 14.06.2024

Metodologia de monitorizare a radiodifuzorilor a Consiliului Coordonator al Audiovizualului din Republica Moldova (revizuită şi actualizată) a fost elaborată de expertul independent al Consiliului Europei, Rast′o Kuzel, în colaborare cu Consiliul Coordonator al Audiovizualului în cadrul Proiectului Comun al Uniunii Europene şi Consiliului Europei "Promovarea libertăţii şi pluralismului mass-mediei în Republica Moldova".

Importanţa revizuirii şi actualizării documentului dat constă în îmbunătăţirea capacităţii existente de monitorizare a radiodifuzorilor pentru a determina modul în care titularii licenţelor de emisie îşi îndeplinesc obligaţiile. Totodată, va permite evaluarea poziţionării ştirilor şi subiectelor selectate comparativ cu alte subiecte şi aspecte, evaluarea cunoştinţelor jurnalistului asupra subiecţilor şi temelor implicate, perceperea modului în care limbajul conturează înţelegerea şi percepţia audienţei faţă de un subiect etc.

Pe data de 14 iunie 2018, Consiliul Coordonator al Audiovizualului şi Proiectul Comun al Uniunii Europene şi Consiliului Europei "Promovarea libertăţii şi pluralismului mass-mediei în Republica Moldova" au organizat o masă rotundă cu privire la "Prezentarea proiectului actualizat şi revizuit al Metodologiei CCA de monitorizare a radiodifuzorilor". La eveniment au participat: expertul independent Rast′o Kuzel; Roberta Battista, coordonatoare de proiecte, Departamentul Societate Informaţională, Consiliul Europei; membri CCA; monitori din cadrul Direcţiei monitorizare Radio şi TV a Consiliului, radiodifuzori şi reprezentanţi ai mass-media.

La seminarele zonale cu genericul "Contentul audiovizual – competiţie, reglementare, creativitate şi dinamica societală", organizate de Consiliul Coordonator al Audiovizualului la Cahul (13 septembrie 2018) şi Bălţi (21 septembrie 2018), expertul independent al Consiliului Europei, Rast′o Kuzel, şi, respectiv, şefa Direcţiei Monitorizare TV, Victoria Cecan, au prezentat modificările efectuate în Metodologia actualizată şi revizuită de monitorizare a radiodifuzorilor aflaţi sub jurisdicţia Republicii Moldova.

În perioada 10-14 septembrie 2018, în cadrul aceluiaşi program, a fost organizat un training pentru Direcţia de monitorizare din cadrul CCA, la care a fost prezentată şi discutată noua Metodologie de monitorizare a radiodifuzorilor. La trainingul de 5 zile, în calitate de experţi au participat experţii contractaţi de CoE, organizaţia MEMO 98, care au realizat metodologia. În cadrul trainingului au fost realizate exerciţii teoretice şi practice, angajaţii Direcţiei monitorizare fiind instruiţi să aplice noile prevederi ale metodologiei. De asemenea, a fost pusă în discuţie analiza calitativă şi bunele practici europene.

Metodologia de monitorizare a radiodifuzorilor aflaţi sub jurisdicţia Republicii Moldova a fost publicată pe pagina web a CCA la rubrica Consultaţii publice.

În cadrul dezbaterilor publice, preşedintele CCA, Dragoş Vicol, a declarat că prezenta metodologie este una imperios necesară, ţinând cont de faptul că precedenta metodologie a fost adoptată în anul 2010, accentuând că în ultimii ani s-a lucrat intens la noua metodologie prin implicarea experţilor străini, prin vizite de documentare ale membrilor CCA, cât şi a colegilor din direcţia de profil, au fost organizate traininguri, seminare, purtate discuţii cu intenţii de consultaţii pe marginea noii metodologii, încât aceasta să corespundă exigenţelor legislaţiei în vigoare, precum şi tuturor acţiunilor care vor premerge campaniilor electorale. Totodată, preşedintele Consiliului Coordonator al Audiovizualului a mulţumit pentru aport partenerilor de dezvoltare şi, în primul rând, reprezentanţilor Consiliului Europei pentru receptivitate, subliniind că noua metodologie nu este doar actualizată şi revizuită, ci este una inedită din punctul de vedere al complexităţii în ceea ce vizează indicatorii, analiza, colectarea datelor, monitorizarea, dezbaterile, interviurile etc.

În conformitate cu prevederile Codului audiovizualului nr.260-XVI din 27.07.2006, ale Statutului CCA, aprobat prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.433-XVI din 28.12.2006, Consiliul Coordonator al Audiovizualului

DECIDE:

1. A abroga Decizia CCA nr.129 din 29.10.2010 – Cu privire la noua metodologie de monitorizare a serviciilor de programe ale radiodifuzorilor (PRO – (9) UNANIM – D. VICOL, O. BARBĂLATĂ, T. BURAGA, V. COJOCARU, Iu. COLESNIC, A. COZMA, D. CURNIC, C. DUCA şi O. GUŢUŢUI).

2. A aproba Metodologia de monitorizare a radiodifuzorilor aflaţi sub jurisdicţia Republicii Moldova (Anexa nr.1) (PRO – (9) UNANIM – D. VICOL, O. BARBĂLATĂ, T. BURAGA, V. COJOCARU, Iu. COLESNIC, A. COZMA, D. CURNIC, C. DUCA şi O. GUŢUŢUI).

3. Controlul asupra executării prezentei decizii îl exercită Direcţia monitorizare TV.

4. Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi pe pagina web a Consiliului Coordonator al Audiovizualului.

Anexa nr.1

METODOLOGIA

de monitorizare a radiodifuzorilor aflaţi

sub jurisdicţia Republicii Moldova

"Mijloacele de comunicare în masă oferă, pentru majoritatea votanţilor, informaţii esenţiale pentru opţiunea pe care şi-o exprimă în cabina de vot. Astfel, o conduită corectă a mass-media faţă de toate partidele politice şi candidaţi, precum şi o conduită corectă a mass-media în prezentarea informaţiilor care sunt relevante pentru opţiunile electorale, sunt esenţiale pentru asigurarea unor alegeri democratice. Monitorizarea conduitei mass-media – atunci când este realizată imparţial, competent şi pe baza unei metodologii credibile – va determina dacă acest element-cheie contribuie sau subminează natura democratică a alegerilor. Monitorizarea mass-media poate determina gradul de acoperire a subiecţilor electorali, prezenţa unor noi favorizări, oportunitatea accesului la media pentru adversarii politici şi caracterul adecvat al informaţiilor transmise votanţilor prin ştiri, prin mesaje politice directe, prin programarea informaţiilor publice şi prin anunţuri pentru educarea votanţilor. Neconformităţile din conduita media pot fi identificate prin monitorizare promptă pentru luarea măsurilor corective. De asemenea, abuzul de puterea mass-media de a influenţa opţiunea votanţilor poate fi documentat, fapt care permite populaţiei şi comunităţii internaţionale să stabilească adevărata natură a procesului electoral."¹

Robert Norris şi Patrick Merloe

________________________

¹Media Monitoring to Promote Democratic Elections: An NDI Handbook for Citizen Organizations, Hardcover – iulie 2002 de Robert Norris şi Patrick Merloe: https://www.ndi.org/files/1420_elect_media_02_1-31_0.pdf

INTRODUCERE

Prezentul document a fost elaborat de expertul independent al Consiliului Europei, Rast′o Kuzel, în colaborare cu Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) în cadrul Proiectului Comun al Uniunii Europene şi Consiliului Europei "Promovarea libertăţii şi pluralismului mass-mediei în Republica Moldova" .

Acest document prezintă o metodologie pentru monitorizarea conformităţii media audiovizuale cu diverse obligaţii legale, în special cu Constituţia Republicii Moldova, Legea privind libertatea de exprimare, Codul audiovizualului, Legea privind accesul la informaţie, Codul Electoral şi cu diverse decizii ale Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA). Acest document reprezintă o actualizare a metodologiei existente de monitorizare intitulat "Metodologia de monitorizare a serviciilor de programe audiovizuale: metode şi tehnici", elaborat de Marek Mracka de la MEMO 98 şi Richard Carver de la Universitatea Oxford Brookes/Oxford Media Research², şi evidenţiază câteva metodologii diferite în funcţie de diversele obligaţii legale ale radiodifuzorilor care necesită diverse tipuri de monitorizare.

________________________

² Monitorizarea radiodifuzorilor naţionali: metode şi tehnici http://cca.md/files/Metodologia_monitorizare_media_rom.pdf 

Prezentul document este destinat să ajute CCA în îmbunătăţirea capacităţii existente de monitorizare a radiodifuzorilor pentru a determina modul în care titularii licenţelor de emisie îşi îndeplinesc obligaţiile. Acest lucru va oferi autorităţii de reglementare instrumente mai eficiente pentru investigarea problemelor legate de acoperirea mass-media audiovizuală. Atunci când un radiodifuzor nu respectă legea sau cerinţele prevăzute în licenţa sa, autoritatea de reglementare deţine puterea de a aplica sancţiuni, în conformitate cu prevederile legale.

Prezentul document este destinat a fi utilizat de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA) în monitorizarea respectării de către radiodifuzori atât a obligaţiilor legale, cât şi a licenţelor de emisie.

Metodologiile descrise în prezentul document nu presupun utilizarea niciunui software special pentru stocarea şi analizarea datelor colectate. Metodologiile descrise aici pot fi, de asemenea, utilizate împreună cu software-ul disponibil pe scară largă bazat pe fişe de date şi baze de date (cum ar fi Microsoft Excel sau Access), cu o analiză mai sofisticată efectuată prin intermediul unui pachet statistic de specialitate, dacă este necesar. Trebuie reţinut faptul că autorul acestui document actualizat, precum şi cei doi autori ai documentului iniţial, au o experienţă îndelungată în monitorizarea mass-media audiovizuale, în diverse contexte, cu ajutorul programelor software disponibile pe scară largă.

Analiza cantitativă şi calitativă

Metodologiile de monitorizare a mass-media audiovizuale sunt clasificate în mod convenţional în metodologii cantitative şi metodologii calitative. Monitorizarea cantitativă a mass-media audiovizuale – cunoscută, în termeni academici, drept analiza conţinutului – identifică măsuri sau indicatori numerici care pot fi număraţi şi analizaţi. Monitorizarea cantitativa a mass-media audiovizuale este utilizată pentru a evalua performanţa mass-media faţă de alte măsuri, cum ar fi standardele etice sau profesionale, care nu sunt imediat cuantificabile³.

________________________

³ A se vedea, de exemplu, Klaus Bruhn Jensen (ed), A Handbook of Media and Communication Research, Londra 2002.

În mod evident, monitorizarea cantitativă poate fi folosită pentru a măsura conformitatea cu standarde care sunt în sine cantitative. De exemplu, cerinţa legală potrivit căreia publicitatea nu poate depăşi 15% din timpul de emisie pe parcursul a 24 de ore reprezintă un standard cantitativ.⁴ Conformitatea poate fi evaluată doar prin măsurarea volumului de publicitate şi împărţirea sa la timpul total de emisie. Există şi câteva alte cerinţe legale referitoare la publicitate şi producţia autohtonă de acest tip. Un amendament recent adus Codului Audiovizualului în anul 2017 stipulează că "Produsul autohton va cuprinde cel puţin 8 ore din volumul zilnic de emisie şi va fi difuzat exclusiv (în totalitate) în intervalul orelor 06.00–24.00. Cel puţin 6 ore din produsul autohton va fi difuzat în orele de maximă audienţă, dintre care cel puţin 4 ore – în limba de stat⁵".

________________________

⁴ Articolul 22 din Codul Audiovizualului stipulează că Timpul de transmisiune dedicat publicităţii nu poate depăşi 15% din timpul de difuzare a serviciului de programe televizate, iar împreună cu spoturile de teleshopping nu poate depăşi 20% din timpul zilnic de transmisiune a serviciului de programe televizate."

⁵ Codul Audiovizualului, Articolul 11(2).

Cu toate acestea, monitorizarea cantitativă sporită identifică indicatori care pot determina dacă radiodifuzorii respectă sau nu alte obligaţii legale. Astfel, de exemplu, cerinţa ca radiodifuzorii să respecte pluralismul politic poate fi măsurată prin calcularea timpului de emisie acordat diferitor entităţi politice (partide politice, guvern şi preşedinte), precum şi modul în care acestea sunt prezentate. Pluralismul social poate fi măsurat prin determinarea frecvenţei cu care reprezentanţi ai diverselor grupuri sociale beneficiază de timp de emisie sau în ce măsură sunt discutate diferite probleme sociale. Metodele de efectuare a unei astfel de monitorizări sunt descrise în prezentul document.

Monitorizarea calitativă abordează aspecte ale producţiei difuzate care nu pot fi măsurate cantitativ. De exemplu, monitorizarea cantitativă poate determina dacă timpul dedicat publicităţii nu a depăşit 15% din timpul de difuzare a serviciului de programe, conform cerinţei Codului audiovizualului. Ceea ce nu poate face este să determine dacă o anumită publicitate "nu încurajează consumul exagerat de alcool şi nu pune într-o lumină negativă consumul moderat de alcool."⁶ Monitorizarea calitativă poate fi supusă unor critici, care sunt "subiective" – pe motiv că depinde de opinia personală a monitorului – şi astfel nu este în totalitate justă. Monitorizarea calitativă este bazată pe anumite standarde legale sau etice, iar monitorii instruiţi corespunzător trebuie să poată ajunge la aceleaşi concluzii atunci când evaluează măsura în care aceste standarde legale şi etice sunt respectate sau nu. Ea nu poate reprezenta pur şi simplu o expresie a ceea ce monitorului îi place sau nu îi place. În acest document vom prezenta câteva exemple ale modului în care monitorizarea calitativă poate fi efectuată într-o manieră consecventă şi ştiinţifică.

________________________

⁶ Codul Audiovizualului, Articolul 19(11)(e).

Componenta cantitativă a monitorizării constă într-o analiză de conţinut a unui eşantion reprezentativ al transmisiunilor media, cu accent pe conformitatea cu standardele care sunt în sine cantitative, ca de ex. timp sau spaţiu, tonul prezentării şi durata transmisiilor directe sau indirecte. Monitorii media măsoară timpul şi spaţiul total dedicat "subiecţilor" monitorizaţi (partide politice, guvern, preşedinte etc.), precum şi subiectelor selectate pentru monitorizare – de ex. probleme politice, economice şi sociale, corupţie, integrarea UE şi NATO etc. Astfel, noi putem determina măsura în care radiodifuzorii respectă anumite obligaţii legale, ca de ex. cerinţa ca radiodifuzorii să respecte pluralismul politic. Este important de reţinut, totuşi, că în determinarea conformităţii cu pluralismul politic sau social, este necesar ca evaluarea să acopere o perioadă mai îndelungată (în mod ideal mai mult de o săptămână). Diagrama de mai jos prezintă subiecţii monitorizaţi care sunt incluşi în determinarea nivelului de pluralism politic în programele media.

Diagrama 1

Timpul de acoperire

Pentru monitorizarea transmisiunilor media (televiziune şi radio), monitorii pot folosi cronometre (sau orice aplicaţie adecvată disponibilă pe computer) pentru a determina efectiv "timpul de apariţie directă" a unor subiecţi selectaţi anterior. De asemenea, ei înregistrează separat fiecare moment în care un subiect este menţionat în mod indirect (de ex. de un prezentator de ştiri sau de o altă persoană) drept o "referinţă" sau o "remarcă".⁷ De exemplu, atunci când un subiect A vorbeşte despre subiectul B este important să se înregistreze atât timpul alocat subiectului A (timp direct), cât şi timpul acordat subiectului B (timp indirect). Evaluarea datelor se bazează pe timpul total (atât direct, cât şi indirect) alocat diverşilor subiecţi monitorizaţi în timpul perioadei monitorizate.

________________________

⁷ Referinţa sau remarca este înregistrată ca o secundă şi inclusă în baza de date

Tonul transmisiunii

Analiza cantitativă evaluează, de asemenea, dacă informaţiile despre subiectul selectat au un conţinut pozitiv, negativ sau neutru. Clasificarea pozitiv/negativ se referă la măsura în care monitorului i se oferă o impresie pozitivă sau negativă asupra subiectului sau temei respective. Aceste date sunt înregistrate pentru toate ştirile şi sunt prezentate grafic pentru a ilustra diferenţele dintre ştiri şi diferenţele în timp (a se vedea mai jos).

Diagrama 2

Clasificarea pozitiv/negativ se referă la măsura în care monitorului i se oferă o impresie pozitivă sau negativă asupra subiectului sau temei respective.

Exemple de evaluări pozitive ale subiectului selectat pot fi: subiectul A este un membru foarte popular al parlamentului; oameni precum subiectul A; A este un politician respectat. Exemple de evaluări negative pot fi: B este un ratat politic; B nu este un politician onest. Dacă nu există nicio evaluare pozitivă sau negativă, mesajul este neutru, de exemplu, atunci când raportul afirmă: subiectul C este un concurent electoral.

Pentru evaluarea tonului, monitorii iau în calcul contextul în care informaţiile sunt prezentate (aceasta implică contextul ştirii, modul în care ştirea este prezentată de un jurnalist sau de un prezentator de ştiri, intonaţia vocii acestuia, muzica de fundal, imaginile, oameni fericiţi sau supăraţi etc.). Al doilea parametru ce trebuie luat în calcul la evaluarea tonului este conţinutul – măsura în care informaţiile prezentate sunt pozitive, neutre sau negative faţă de subiectul monitorizat. De exemplu, faptul că subiectul A negociat un tratat de pace sau faptul că rata şomajului la nivel naţional va fi redusă ca urmare a noii legi propuse de membrul parlamentului A este perceput de majoritatea societăţii ca o evoluţie pozitivă. Pe de altă parte, ştirile inerent negative pot include, de exemplu: subiectul B, un ministru al cărui maşină a rănit un pieton deoarece nu a respectat limita de viteză. Faptul că: subiectul C a participat la o sesiune parlamentară este neutru.

Diagrama 3

Ca atare, monitorii iau în calcul modul în care ştirea este prezentată (contextul) şi valoarea efectivă a ştirii – dacă pune subiectul monitorizat într-o lumină pozitivă, negativă sau neutră. Atunci când şi conţinutul şi contextul sunt pozitive, evaluarea finală a monitorului va fi pozitivă, iar atunci când ambele sunt negative, evaluarea va fi negativă. Este puţin mai dificil de determinat tonul de ansamblu atunci când există o diferenţă între conţinut şi context. De exemplu, contextul ştirii este neutru – un raport faptic asupra faptului că subiectul A a fost reţinut în urma unui accident auto. Conţinutul este negativ deoarece simplul fapt că o persoană a fost reţinută este negativ. Într-o astfel de situaţie, monitorii trebuie să stabilească care este factorul determinant (conţinutul sau contextul).

Comparativ, ştirea media conform căreia preşedintele în exerciţiu s-a întâlnit cu preşedintele altei ţări şi a semnat un acord în baza căruia va avea loc o mare investiţie financiară în ţară în următorii trei ani. Din nou, contextul ştirii este neutru. Conţinutul informaţiei este pozitiv pentru preşedinte, deoarece informaţiile legate de realizări, progres, îmbunătăţiri, succese au întotdeauna o conotaţie pozitivă. Şi aici, monitorii trebuie să stabilească evaluarea finală – în primul exemplu, evaluarea generală va fi cel mai probabil negativă, pe când în cel de-al doilea exemplu ea va fi pozitivă.

Jurnaliştii nu trebuie să se teamă să prezinte realitatea aşa cum este ea şi să prezinte sentimentele oamenilor, punctele de vedere pozitive sau critice/negative. Neutralitatea nu trebuie considerată drept un scop final, deoarece nimeni nu doreşte să urmărească ştiri superficiale şi lipsite de substanţă. Astfel, jurnaliştii trebuie să prezinte ambele părţi ale ştirii cu un timp şi un mod de prezentare comparabile, pentru a evita favorizările.⁸

________________________

⁸ Kuzel, Rasto and Godarsky, Ivan, Final Narrative Report, Consiliul Europei, Georgia 2012, https://rm.coe.int/168048ba65

Simpla existenţă a unor clasificări pozitive sau negative atribuite subiecţilor monitorizaţi nu indică favoritism – cu condiţia ca programele media audiovizuale respective să trateze toţi subiecţii monitorizaţi în mod similar. Însă, dacă există totuşi o tendinţă vizibilă pe termen lung de a raporta în mod pozitiv anumiţi subiecţi şi de a-i critica pe alţii, acest lucru poate indica un favoritism. De exemplu, în Diagrama 2, partea 1 a beneficiat de o acoperire în cea mai mare parte pozitivă şi neutră, iar partea 4 a primit doar acoperire negativă.

Pentru a concluziona, tonul ştirii este pozitiv dacă şi modul de prezentare şi natura mesajului sunt pozitive, şi în mod similar, dacă ambele sunt negative, tonul este negativ. Tonul neutru este rezultatul ambilor factori ca fiind neutri. Dacă modul în care este prezentat mesajul şi cadrul mesajului nu sunt aceleaşi, monitorii trebuie să determine tonul în care este prezentat mesajul în funcţie de factorul prevalent (respectiv conţinutul sau contextul ştirii).

Astfel, marcajul de evaluare este ataşat tuturor subiecţilor monitorizaţi pentru a determina dacă un subiect a fost prezentat într-o lumină pozitivă, negativă sau neutră. Mai jos este descrisă scala de evaluare pe cinci nivele: Gradul 1 şi 2 înseamnă că un anumit subiect monitorizat a fost prezentat într-o lumină foarte pozitivă (1) sau, respectiv, pozitivă (2); în ambele cazuri ştirile sunt favorabile. Gradul 3 reprezintă "nivelul neutru", ştirile fiind exclusiv factuale, fără conotaţii pozitive sau negative. Gradele 4 sau 5 înseamnă că un anumit subiect a fost prezentat într-o lumină negativă sau, respectiv, foarte negativă. Această acoperire prezintă conotaţii negative, acuzaţii sau critici unilaterale ale unui subiect portretizat într-un program sau o ştire. Întotdeauna este important să se ia în considerare evaluarea efectivă a subiectului monitorizat şi contextul programului sau al ştirii.

Gradele 1 şi 2 înseamnă că un anumit subiect politic a fost prezentat într-o lumină foarte pozitivă sau, respectiv, pozitivă, şi, în ambele cazuri, ştirile sunt favorabile. De exemplu, aceasta înseamnă că subiectul a fost lăudat sau admirat iar prezentarea include sentimente pozitive.

Gradul 3 reprezintă nivelul neutru. El înseamnă că prezentarea unei entităţi politice a fost exclusiv factuală, fără încărcătură afectivă.

Gradele 4 sau 5 înseamnă că o entitate politică a fost prezentată într-o lumină negativă sau, respectiv, foarte negativă. În general, acest lucru înseamnă că elementul respectiv este dominat de sentimente negative, acuze sau critici unilaterale.

Pentru a elimina subiectivitatea prezentă în analizele calitative, un coordonator de monitorizare trebuie să verifice frecvent modul în care monitorii analizează mass-media audiovizuală. În cazul în care există o diferenţă de opinie privind evaluarea unui anumit element, întreaga echipă de monitorizare (sau liderul de echipă) evaluează acest element înainte de luarea unei decizii definitive privind "tonul."

Această scală pe cinci nivele este concepută pentru a oferi monitorilor o scală mai largă pentru deciziile luate în evaluarea prezentării entităţilor politice. O emisiune de ştiri echilibrată înseamnă că un program mass-media încearcă să prezinte evenimentele într-o manieră echilibrată, justă şi obiectivă, acordând timp sau spaţiu tuturor subiecţilor pentru a-şi prezenta punctele de vedere. Aceste programe de ştiri sunt pur informative şi nu conţin puncte de vedere sau critici unilaterale.

Atunci când se utilizează monitorizarea cantitativă, este necesar să se stabilească unitatea de analiză. Aceasta se referă la diferite blocuri de timpi de emisie, care vor fi monitorizate, măsurate şi cărora li se va atribui diferite coduri. Unitatea de analiză va varia în funcţie de tipul de monitorizare realizată. Pentru publicitate, de exemplu, unitatea de analiză este fiecare anunţ de publicitate. Pentru monitorizarea ştirilor din timpul alegerilor, unitatea de analiză va fi timpul când fiecare subiect monitorizat este menţionat sau vorbeşte în direct.

Cu toate acestea, va fi, de asemenea, important să se monitorizeze unitatea de analiză în raport cu unitatea de context, în funcţie de subiectul monitorizării. Pentru publicitate, unitatea de context este ora şi ziua (sau 24 ore), deoarece există prevederi legale legate de volumul de publicitate care poate fi difuzat în fiecare oră şi în decursul unei zile. Pentru subiectele/reportajele de ştiri, unitatea de context poate fi întregul buletin de ştiri – deoarece şi acesta este important pentru a determina ordinea în care diversele subiecte de ştiri sunt difuzate (întrucât anumiţi politicieni /partide politice pot fi prezentate întotdeauna la începutul buletinului, iar altele întotdeauna la final). În plus, unitatea de context poate fi reprezentată, de asemenea, de programele de ştiri pe perioade mai lungi (una sau două săptămâni) – pentru a determina dacă un subiect de ştiri este echilibrat pe o perioadă mai lungă de timp (de ex. dacă este prezentat pe o perioadă mai îndelungată).

În general, putem vorbi de trei tipuri de monitorizare. În primul rând, există monitorizarea obligaţiilor legale cantitative, cum ar fi cele aferente publicităţii şi de produs autohton. Aici, principalul scop al monitorizării este determinarea conformităţii legale a radiodifuzorului.

A doua categorie reprezintă monitorizarea prevederilor legale care în mod inerent nu pot fi cuantificate. Un bun exemplu în acest sens sunt articolele legislative cu privire la "discursul de incitare la ură" şi defăimare. Acestea sunt extrem de importante, însă, în acelaşi timp, reprezintă subiectul potenţial al unui argument juridic complex. Procesul de monitorizare nu poate decât să identifice subiectele de difuzare care ar putea încălca aceste dispoziţii. Ulterior este responsabilitatea direcţiei juridice al CCA să analizeze aceste subiecte de ştiri şi să determine dacă există sau nu o încălcare a prevederilor legale.

Cea de-a treia categorie include elementele prin care monitorizarea va ajuta CCA şi radiodifuzorii să înţeleagă măsura în care obligaţiile legale sunt respectate. În această monitorizare, funcţia unei metodologii este de a identifica acei indicatori care permit determinarea, de exemplu, dacă un radiodifuzor îşi îndeplineşte obligaţiile legate de respectarea pluralismului politico-social sau obligaţia de a nu difuza programe care sunt dăunătoare minorilor din punct de vedere moral. Acest document se concentrează în principal pe cea de-a treia categorie.

Eşantion mass-media audiovizuală

În calitate de organism principal de reglementare a mass-media audiovizuale, CCA este responsabilă pentru supravegherea radiodifuzorilor publici şi privaţi din punct de vedere al respectării Codului Audiovizualului şi cu alte reglementări relevante. CCA acordă licenţe de emisie radiodifuzorilor, procesează reclamaţiile legate de Cod şi are dreptul să aplice sancţiuni dacă programele difuzate nu sunt conforme cu legislaţia. Monitorizarea realizată de Direcţia monitorizare TV/Radio a CCA contribuie la identificarea încălcărilor prevederilor legate de mass-media audiovizuală. În trecut, CCA a realizat diverse tipuri de exerciţii de monitorizare care s-au concentrat asupra unor subiecte şi probleme diverse. Cea mai intensă activitate de monitorizare a mass-media audiovizuală este realizată în timpul alegerilor, atunci când eventualele presiuni asupra mass-media audiovizuală se intensifică şi astfel este important de determinat dacă media audiovizuală îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute în legislaţia audiovizuală şi electorală.

Atunci când este vorba despre monitorizarea campaniei electorale în mass-media audiovizuală de către organismele de reglementare, în general există două tipuri diferite de abordare – în anumite state precum Franţa, Slovacia, Ucraina sau Georgia, organismele de reglementare realizează activitatea de reglementare cu ajutorul resurselor proprii. În alte state precum Republica Cehă, în timp ce organismul de reglementare foloseşte propriile resurse în perioada alegerilor, el externalizează, de asemenea, activităţi de monitorizare suplimentare (printr-o procedură de licitaţie) pentru a putea beneficia de o analiză cuprinzătoare a programelor de ştiri şi de probleme curente.⁹

________________________

⁹ În timpul alegerilor din 2017, organismul de reglementare mass-media din Cehia a contractat Universitatea ???? care a asigurat o monitorizare complexă a

Dacă nu există resurse suplimentare disponibile pentru contractarea serviciilor de monitorizare externe, organismul de reglementare trebuie să îşi utilizeze în mod eficient propriile resurse. Prin lege, CCA trebuie să adopte concepţia de reflectare a campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, alegerile locale generale şi a referendumurilor republicane şi să prezinte Comisiei Electorale Centrale rapoarte de monitorizare privind modul în care radiodifuzorii naţionali prezintă campania electorală. Astfel, CCA monitorizează câteva programe de ştiri (în timpul orelor de maximă audienţă)¹⁰ ale postului public de televiziune şi private.¹¹ În plus, Codul prevede că CCA trebuie să analizeze corectitudinea conţinutului programelor transmise de radiodifuzori doar după ce aceste programe au fost transmise. În acelaşi timp, CCA trebuie să monitorizeze conţinutul programelor furnizate de radiodifuzori şi serviciile de programe prestate de furnizorii de servicii periodic şi atunci când Consiliul consideră necesar sau atunci când este sesizat cu privire la încălcarea de către un radiodifuzor sau un furnizor de servicii a prevederilor şi reglementărilor legale în domeniu sau a obligaţiilor prevăzute în licenţa de transmisie. CCA foloseşte atât sistemul propriu de înregistrare, precum şi înregistrările furnizate de radiodifuzori.¹² O dată la două săptămâni, CCA trebuie să transmită Comisiei Electorale Centrale rapoarte de monitorizare privind modul în care radiodifuzorii naţionali prezintă campania electorală. Rapoartele de monitorizare trebuie să includă informaţii legate de respectarea cerinţelor legale în transmiterea tuturor interviurilor. Cu două zile înainte de alegeri, CCA trebuie să transmită un raport de totalizare către Comisia Electorală Centrală.

________________________

¹⁰ Codul Audiovizualului defineşte orele de maximă audienţă ca fiind interval de timp cuprins între orele 06.00-09.00, 17.00-23.00 în zilele de luni până vineri şi 06.00–24.00 în zilele de sâmbătă şi duminică pentru serviciile de televiziune.

¹¹ Eşantionul este stabilit pe baza potenţialului impact, a popularităţii şi a proprietăţii.

¹² Articolul 16 al Codului prevede că "radiodifuzorii trebuie să înregistreze emisiunile difuzate şi să păstreze aceste înregistrări timp de cel puţin 30 de zile de la data difuzării.

Deşi este desigur posibil să se monitorizeze întreaga perioadă de 24 de ore a transmisiunilor mass-media audiovizuale, în scopul analizării emisiunilor electorale din media, în general este suficientă analiza unor segmente selectate ale transmisiunilor. Aceste eforturi trebuie să includă în principal toate programele emise în orele de maximă audienţă, în momentul în care, de obicei, cea mai mare audienţă vizualizează sau asculta emisiunile (de exemplu, opt ore de emisiuni de seară de la 17.00 până la 00.00). Desigur, programele politice importante sau programele speciale dedicate alegerilor ar putea fi de asemenea, înregistrate şi analizate dacă sunt difuzate în afara timpului când numărul maxim de telespectatori are acces la emisiuni.¹³

________________________

¹³ Media Monitoring Indicators – described by Richard Carver (Oxford Brookes University/Oxford Media Research) and Marek Mracka (MEMO 98) in Monitoring Moldovan Broadcasters: Methods and Techniques

INDICATORI DE MONITORIZARE MEDIA AUDIOVIZUALĂ

Indicatorii de monitorizare a mass-media audiovizuale (ca şi în orice cercetare socială ştiinţifică) trebuie să îndeplinească două criterii importante. Aceşti indicatori trebuie să fie fiabili şi întemeiaţi.

Indicatorii obişnuiţi care sunt folosiţi în general în metodologiile de monitorizare descrise aici sunt sursele de informare identificate în emisiuni, subiectele reflectate şi, desigur, timpul alocat diferitor subiecte şi diverşilor vorbitori. Dacă se doreşte o investigaţie mai complexă, poate fi necesară adăugarea altor indicatori (a se vedea exemplele de mai jos). Analiza statistică a acestor indicatori nu este deosebit de complexă. Datele de monitorizare colectate în timpul unui exerciţiu de monitorizare au un caracter descriptiv mai degrabă decât inferenţial. Aceasta înseamnă că analiza se referă doar la emisiunile efective care au fost monitorizate, şi nu încearcă să previzioneze caracteristicile altor emisiuni care nu au fost monitorizate (prin tehnici precum analiza regresională).

Principalele tehnici analitice utilizate sunt agregarea şi tabelarea încrucişată. Agregarea constă pur şi simplu în adăugarea (şi compararea) datelor, precum timpul de emisie direct şi indirect acordat politicienilor şi altor subiecţi monitorizaţi. Tabelarea încrucişată sau încrucişarea variabilelor, care este uşor de efectuat chiar şi cu programe software elementare pentru foi de date, compară distribuţia frecvenţei unei variabile cu cea a unei alte variabile, pentru a verifica gradul de asociere al acestora. Acest lucru poate indica, de exemplu, dacă un politician a fost citat de o televiziune mai des decât de alta. O analiză mai complexă ar putea arăta asocierea dintre subiectele raportate de către mass-media audiovizuală şi sursele pe care le folosesc sau ce tipuri de băuturi alcoolice prezintă o probabilitate mai mare de a fi prezentate în publicitatea destinată tinerilor. Posibilităţile pentru încrucişarea variabilelor sunt mari. În prezentul document sunt arătate câteva exemple de încrucişare a variabilelor.¹⁴

________________________

¹⁴ Media Monitoring Indicators – described by Richard Carver (Oxford Brookes University/Oxford Media Research) and Marek Mracka (MEMO 98) in Monitoring Moldovan Broadcasters: Methods and Techniques

Monitorizarea cantitativă este realizată pentru a determina conformitatea cu standarde cantitative, ca de ex. obligaţia legală ca publicitatea să nu depăşească 15% (şi împreună cu teleshopping-ul nu poate depăşi 20%) din timpul de transmisie într-o perioadă de 24 de ore. Acest lucru poate fi evaluat prin măsurarea volumului de publicitate şi împărţirea sa la timpul total de emisie. Există şi câteva alte cerinţe legale referitoare la publicitate şi produs autohton a programelor, care pot fi monitorizate în acelaşi fel.¹⁵

________________________

¹⁵ Articolele 19 – 22 din Codul Audiovizualului

Monitorizarea cantitativă poate fi utilizată pentru a determina măsura în care radiodifuzorii respectă sau nu alte obligaţii legale. De exemplu, cerinţa ca radiodifuzorii să respecte diversitatea punctelor de vedere poate fi măsurată prin calcularea timpul de emisie acordat diverselor opinii şi puncte de vedere. Pluralismul social poate fi măsurat prin determinarea frecvenţei cu care reprezentanţi ai diverselor grupuri sociale beneficiază de timp de emisie sau în ce măsură sunt discutate diverse probleme sociale. Metodele pentru realizarea unei astfel de monitorizări sunt descrise mai jos în prezentul document.

Diagramele 3 şi 4: Monitorii realizează o analiză cantitativă a radiodifuzorilor

ANALIZA CALITATIVĂ

Monitorizarea cantitativă a mass-media audiovizuale este utilizată pentru a evalua performanţa acesteia faţă de alte măsuri, cum ar fi standardele etice sau profesionale, care nu sunt imediat cuantificabile. Aceste standarde includ, fără a se limita la echilibru, precizie, promptitudine, selecţia problemelor, omiterea informaţiilor, avantajele deţinerii mandatului, poziţionarea subiectelor, limbajul instigator. De exemplu, în timp ce evaluarea cantitativă poate defini dacă publicitatea politică a fost difuzată în limitele permise de lege (din punctul de vedere al duratei), ea nu poate determina dacă un anumit anunţ publicitar a conţinut limbaj instigator sau un discurs instigator la ură.

Spre deosebire de monitorizarea cantitativă care urmăreşte un set de criterii inechivoce, monitorizarea calitativă este mai "subiectivă" – întrucât depinde de opinia individuală a monitorului. Cu toate acestea, în acelaşi timp, chiar şi monitorizarea calitativă este ancorată în standarde juridice sau etice şi astfel nu reprezintă pur şi simplu o expresie a ceea ce monitorului îi place şi ce nu. Astfel, monitorizarea calitativă poate fi realizată într-o manieră consecventă şi ştiinţifică.

De exemplu, este util să se realizeze monitorizarea calitativă, atunci când dorim să evaluăm calitatea de ansamblu a raportărilor mass-media audiovizuale. Într-un astfel de caz, ne vom concentra asupra conţinutului ştirilor şi a aspectelor importante ale informaţiilor prezentate de mass-media audiovizuală monitorizată, precum calitatea şi varietatea acestora. Vom evalua calitatea de ansamblu a raportărilor difuzate de fiecare canal TV/Radio, pe baza valorii informaţionale generale.

Pentru acest tip particular de analiză calitativă, vom cere monitorilor să:

Printre alte aspecte relevante care trebuie incluse în monitorizarea calitativă se numără următoarele:

• Există informaţii relevante omise? (adesea mass-media audiovizuală evită problema legată de modul de prezentare a subiectelor sensibile din punct de vedere politic, omiţându-le complet. Este, de asemenea, important să se analizeze modul şi măsura în care sunt abordate problemele legate de gen).

• Selecţia subiectelor (selecţia subiectelor de ştiri favorizează agenda unui concurent electoral sau a altuia, chiar dacă nu există un favoritism explicit?)

• Stilul similar de prezentare (evenimentele de campanie ale diverşilor concurenţi sunt prezentate în mod similar/de exemplu, toţi beneficiază de imagini sau referinţe directe) sau doar câţiva dintre ei?

• Factorul mandatului curent (activităţile deţinătorilor curenţi ai funcţiilor care sunt, de asemenea, concurenţi sunt raportate în mod corect – sau cele două roluri sunt prezentate ambiguu în favoarea deţinătorilor curenţi ai funcţiilor?)

• Poziţionarea subiectelor (subiectele legate de opoziţie sunt prezentate împreună cu alte ştiri nefavorabile/de ex. ştiri legate de violenţe politice din străinătate/pentru a crea o impresie negativă?)

• Prioritate (anumiţi concurenţi electorali sunt prezentaţi înaintea altora în cadrul buletinelor de ştiri?)

• Limbaj instigator (limbajul instigator sau incidentele reale de violenţă sunt raportate în mod corect, sobru şi echilibrat, cu citarea tuturor părţilor? Sau mass-media audiovizuală raportează în mod instigator şi dezechilibrat, cu pericolul că aceasta ar putea conduce la continuarea violenţelor?)

• Manipularea filmărilor, imaginilor şi a sunetului (unghiurile camerei, distanta camerei faţă de concurenţi, lumina, calitatea sunetului, utilizarea materialului filmat care nu corespondente conţinutului ştirii sau care oferă ton negativ sau pozitiv ştirii)

O componentă-cheie a metodologiei de monitorizare descrisă aici este aceea că ea reprezintă o abordare calitativă a monitorizării conţinutului mass-media audiovizuale. Mai jos este prezentată o recomandare pentru monitori pentru monitorizarea bazată pe conţinut comparativ cu mai des întâlnita, dar mai puţin concludenta, monitorizare mass-media audiovizuale bazată pe produs.

Diagrama 5: Un model de Formular pentru analiza conţinutului

COLECTAREA DATELOR

Pentru fiecare zi de transmisie, monitorii completează un formular de monitorizare (a se vedea anexa pentru un exemplu de formular TV). Acest formular va fi extras de un operator de date care va introduce datele într-un program special de monitorizare (bază de date).

INTRODUCEREA DATELOR ŞI BAZA DE DATE DE MONITORIZARE

Metodologiile descrise mai sus pot fi, de asemenea, utilizate împreună cu software-ul disponibil pe scară largă bazat pe foi de date şi baze de date (cum ar fi Microsoft Excel sau Access), cu o analiză mai sofisticată efectuată prin intermediul unui pachet statistic de specialitate, dacă este necesar. Ultima fază a prelucrării datelor o reprezintă procesarea datelor – procesarea şi stocarea computerizată a datelor prezintă câteva avantaje:

♦ Posibilitatea de stocare a datelor pe PC;

♦ Flexibilitate şi simplitate în manipularea datelor, de ex. selectarea şi evaluarea unor date specifice;

♦ Capacităţi grafice şi utilizarea directă a datelor în prezentări.

Întrucât formularele de monitorizare constau dintr-un număr relativ mic de tipuri de date, iar datele pot fi organizate cu uşurinţă în funcţie de un criteriu dat, programul Microsoft Excel (împreună cu întregul pachet Microsoft Office) este adecvat pentru procesarea rezultatelor procesului de monitorizare. Datele colectate în timpul monitorizării constau din subiect/afiliere, timp (direct, indirect şi total), evaluare, începutul ştirii, finalul ştirii, subiect şi oră.

Diagrama 5: Exemplu de pagină dintr-o bază de date

 de monitorizare mass-media audiovizuală

Diagrama 6: Un exemplu de rezultate ale monitorizării mass-media audiovizuale convertite în diagrame care prezintă acoperirea potenţialelor subiecte (în difuzarea ştirilor de politică externă la Nile News TV). Această diagramă circulară prezintă procentajul total de timp de emisie alocat subiectelor în perioada definită. Diagrama cu bare prezintă numărul total de ore şi minute de timp de emisie pozitiv (verde), neutru (alb) şi negativ (roşu) dedicat subiectelor monitorizate de Nile News TV în perioada definită.

Diagrama 7: Această diagramă prezintă acoperirea potenţialelor subiecte (în difuzarea ştirilor de politică internă la Nile News TV). Această diagramă circulară prezintă procentajul total de timp de emisie alocat subiectelor în perioada definită. Diagrama cu bare prezintă numărul total de ore şi minute de timp de emisie pozitiv (verde), neutru (alb) şi negativ (roşu) dedicat subiectelor monitorizate de Nile News TV în perioada definită.

Activităţile de monitorizare mass-media audiovizuală sunt realizate de o echipă de monitori care trebuie instruiţi corespunzător în procedurile şi tehnicile legate de monitorizarea mass-media audiovizuale. Echipamentele necesare echipei de monitorizare media pentru activităţile obişnuite includ echipamente pentru înregistrarea transmisiunilor mass-media audiovizuale şi echipamente care permit vizualizarea, criptarea şi introducerea în computere a tuturor informaţiilor obţinute din activităţile de monitorizare. În plus, trebuie să existe capacitatea de a stoca informaţii, atât emisiuni înregistrate, cât şi datele colectate.

MONITORIZAREA MASS-MEDIA AUDIOVIZUALE ÎN TIMPUL ALEGERILOR

Libertatea de exprimare şi libertatea mass-media sunt elemente esenţiale ale oricărui proces democratic. Rolul mass-media audiovizuale în furnizarea de acces pentru concurenţii electorali pentru transmiterea mesajului lor şi pentru prezentarea ştirilor despre partide politice, lideri politici şi aspecte de importanţă politică este esenţial pentru integritatea procesului electoral, întrucât în prezent majoritatea votanţilor îşi obţin principalele informaţii politice din mass-media audiovizuală.¹⁶ În plus faţă de raportarea performanţei deţinătorilor de funcţii, furnizarea unei platforme pentru dezbateri între concurenţii electorali, asigurarea comunicării mesajului concurenţilor către electorat şi prezentarea evoluţiei campaniei electorale, mass-media audiovizuală trebuie să informeze votanţii asupra modului de exercitare a drepturilor lor, să monitorizeze procesul electoral, inclusiv procedurile din ziua alegerilor, şi să raporteze rezultatele către public.¹⁷ Pentru un proces electoral liber şi just este necesar ca mass-media audiovizuală să trateze cu obiectivitate toţi concurenţii şi să depună eforturi pentru a prezenta reportaje prompte, corect şi nepărtinitoare legate de toate evoluţiile politice şi electorale esenţiale.¹⁸

________________________

¹⁶ Norris, Robert şi Merloe, Patrick. "Media Monitoring to Promote Democratic Elections", 2002, pp.11, disponibil la: https://www.ndi.org/sites/default/files/1420_elect_media_02_1-31_0.pdf

¹⁷ OSCE/ODIHR Handbook "On Media Monitoring for Election Observation Missions, 2012 pp. 13, disponibil la: http://www.osce.org/odihr/92057?download=true

¹⁸ Kuzel Rasto, OSCE Kosovo, Media Reporting and Conduct During the Electoral Process, 2017

Consiliul Europei a abordat problema mass-media şi a alegerilor în diverse acte normative, inclusiv Recomandarea nr.R (99) 15 a Comitetului de Miniştri al Statelor Membre privind măsurile legate de acoperirea mass-media a campaniilor electorale; Recomandarea CM/Rec(2007)15 a Comitetului de Miniştri ai Statelor Membre privind măsurile legate de acoperirea mass-media a campaniilor electorale; şi norme practice, precum Codul de bune practici în probleme electorale, elaborat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), sau Ghidul privind Analiza Mass-Media în Timpul Misiunilor de Supraveghere a Alegerilor, emis în comun de Comisia de la Veneţia şi Oficiul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE/ODIHR).

În prezent, radioteleviziunea şi mass-media online reprezintă instrumente-cheie care influenţează şi conturează realităţile politice şi sociale, mass-media audiovizuală naţională jucând un rol esenţial în toate tipurile de alegeri, întrucât ea reprezintă o sursă principală de informare. Mass-media audiovizuală regională sau locală joacă, de asemenea, un rol important, atât în alegerile parlamentare, cât şi în cele locale.¹⁹

________________________

¹⁹ Ibidem

În timpul alegerilor, mass-media audiovizuală trebuie să prezinte diversele etape ale procesului electoral, începând cu candidaţii şi înregistrarea votanţilor şi terminând cu raportarea rezultatelor finale. Diversele tipuri de mass-media audiovizuală au obligaţii diferite legate de raportarea procesului electoral, însă în general nomele şi standardele internaţionale prevăd că mass-media audiovizuală trebuie să acorde acces echitabil pentru concurenţii electorali astfel încât aceştia să îşi poată transmite mesajele către votanţi şi să ofere electoratului informaţii complete pe baza cărora se poate lua o decizie bine informată în ziua alegerilor.²⁰

________________________

²⁰ Ibidem

Organismele de reglementare mass-media audiovizuale sau alte organisme relevante au obligaţia să supravegheze modul în care mass-media audiovizuală prezintă concurenţii şi să identifice manipulările sau favoritismele, pe baza analizelor lor. Monitorizarea sistematică a mass-media audiovizuale ajută organismele de reglementare media să identifice neconformităţile şi să ia măsuri prompte de remediere. În timpul alegerilor, rezultatele acestei analize demonstrează modul în care mass-media audiovizuală se comportă şi informează publicul şi concurenţii despre aspectele relevante. Atunci când sunt identificate neajunsuri, trebuie luate măsuri de remediere pentru a îmbunătăţi acoperirea mass-media audiovizuală sau pentru a proteja drepturile şi libertăţile.²¹

________________________

²¹ Ibidem

Cadrul legal pentru reflectarea mediatică a alegerilor

Tratatele internaţionale privind drepturile omului, declaraţiile şi jurisprudenţa au condus la o serie de standarde prin care putem măsura mediul în care mass-media audiovizuală funcţionează în timpul alegerilor. Există mai multe principii fundamentale care, dacă sunt promovate şi respectate, sporesc dreptul de a căuta, primi şi împărtăşi informaţia.²²

________________________

²² Acestea sunt descrise pe scurt la ACE Electoral Knowledge Network. "International Law on Media and Elections", 3rd ed., 2012, disponibil la: http://aceproject.org/ace-en/topics/me/mea/mea01  accesat la 21 noiembrie 2017

Codul Electoral al Republicii Moldova stipulează că concurenţii electorali trebuie să participe în campania electorală pe baze egale şi să beneficieze de acces egal la mass-media, inclusiv radio şi televiziune, finanţat de la bugetul de stat.²³ Radiodifuzorii, în cadrul tuturor programelor lor, şi mass-media scrisă finanţată de autorităţile publice, au obligaţia să respecte principiile corectitudinii, responsabilităţii, echilibrului şi imparţialităţii în reflectarea procesului electoral.²⁴ Mass-media nu trebuie să acorde concurenţilor electorali tratament privilegiat în funcţie de statutul social şi/sau de funcţiile deţinute de aceştia. Furnizorii de servicii media audiovizuale au dreptul să acopere alegerile şi să informeze publicul cu privire la toate problemele electorale, şi trebuie să nu fie supuşi interferenţelor din partea autorităţilor publice, a concurenţilor electorali sau a altor entităţi.

________________________

²³ Articolul 46 (1) din Codul Electoral

²⁴ Articolul 64 (1) din Codul Electoral

Prerogativele de supraveghere ale CCA sunt prevăzute în articolul 37 din Codul audiovizual, "Activitatea de supraveghere şi control", care afirmă "Consiliul Coordonator al Audiovizualului supraveghează aplicarea şi respectarea prevederilor prezentului cod. În exercitarea atribuţiilor de supraveghere, Consiliul Coordonator al Audiovizualului poate solicita radiodifuzorilor sau distribuitorilor de servicii informaţiile necesare, precizând temeiul legal şi scopul solicitării, poate stabili termenul de furnizare a acestor informaţii, în limitele şi în modul stabilite de prezentul Cod."

Activitatea de control a CCA este exercitată astfel:

• din oficiu;

• la cererea unei autorităţi publice;

• ca urmare a plângerii depuse de o persoană fizică sau juridică afectată în mod direct prin încălcare a prevederilor legale.

Consiliul Coordonator al Audiovizualului va investiga, în termen de 15 zile din data sesizării, cererile şi plângerile depuse. Rezultatele controlului şi, după caz, decizia de aplicare a sancţiunii se publică pe pagina web a Consiliului Coordonator al Audiovizualului. Decizia Consiliului Coordonator al Audiovizualului privind aplicarea sancţiunilor va conţine motivarea acesteia şi va deveni executorie la momentul publicării. Orice decizie a Consiliului Coordonator al Audiovizualului poate fi atacată în instanţa de judecată de către furnizorul de servicii media sau distribuitorul de servicii media sancţionat.

Înainte de alegeri, CCA trebuie să adopte concepţia de reflectare a campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, alegerile locale generale şi a referendumurilor republicane şi să prezinte Comisiei Electorale Centrale rapoarte de monitorizare privind modul în care radiodifuzorii naţionali prezintă campania electorală, cu respectarea prevederilor Codului Electoral. De asemenea, Consiliul monitorizează conţinutul programelor difuzate de radiodifuzori şi oferta serviciilor de programe prestate de furnizorii de servicii periodic şi atunci când Consiliul consideră necesar sau atunci când este sesizat cu privire la încălcarea de către un radiodifuzor sau un furnizor de servicii a prevederilor şi reglementărilor legale în domeniu sau a obligaţiilor prevăzute în licenţa de emisie şi autorizaţia de transmisie. Normele şi recomandările CCA trebuie făcute publice.²⁵ În calitatea sa de garant al apărării interesului public în domeniul comunicării audiovizuale pe baza principiilor democratice şi a drepturilor consumatorului de programe, CCA supraveghează respectarea exprimării pluraliste de idei şi de opinii în cadrul programelor transmise de radiodifuzorii.

________________________

²⁵ Normele şi recomandările CCA trebuie publicate pe pagina web a CCA şi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Codul Audiovizualului îşi defineşte scopul în articolul 1 ca fiind "apărării drepturilor consumatorului de programe de a recepţiona informaţii corecte şi obiective, care ar contribui la libera formare a opiniei, asigurarea drepturilor radiodifuzorilor la libertate editorială şi libertate de exprimare." În plus, Codul defineşte pluralismul şi echilibrul politic şi social şi stipulează că în spiritul respectării libertăţilor şi a drepturilor fundamentale ale omului, a pluralismului politic şi social; diversitatea culturală, lingvistică şi religioasă; informarea, educarea şi divertismentul publicului vor fi asigurate şi garantate prin transmisia şi retransmisia serviciilor de programe.

Acordând timpi de emisie unui partid sau unei mişcări politice pentru promovarea poziţiilor acestora, radiodifuzorul trebuie să ofere, de asemenea, în cadrul aceluiaşi gen de programe şi la aceeaşi oră, timpi de emisie altor partide şi mişcări politice fără întârzieri nejustificate şi fără a favoriza un anumit partid, indiferent de procentajul reprezentării sale parlamentare. În plus, Codul prevede că "pentru încurajarea şi facilitarea exprimării pluraliste a curentelor de opinie, radiodifuzorii au obligaţia de a reflecta campaniile electorale în mod veridic, echilibrat şi imparţial." Codul afirmă, de asemenea, că "Pentru a asigura în cadrul emisiunilor informative ale radiodifuzorilor respectarea principiilor echilibrului social-politic, echidistanţei şi obiectivităţii, aceştia vor plasa fiecare ştire astfel încât informaţia care compune ştirea să fie veridică, să nu fie deformat sensul realităţii prin tertipuri de montaj, comentarii, mod de formulare sau titluri, şi în cazul subiectelor ce vizează situaţii de conflict, să se respecte principiul de informare din mai multe surse".

Drepturile consumatorului de programe sunt definite în articolul 10 din Cod ca fiind dreptul la informare completă, obiectivă dreptul la libera exprimare a opiniilor şi dreptul la libera comunicare a informaţiilor prin intermediul mijloacelor de radiodifuziune şi televiziune, care sunt garantate de lege. Apărarea drepturilor consumatorilor de programe este asigurată de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului, în a cărui sarcină este pusă coordonarea activităţii audiovizuale, precum şi de către instanţele de judecată.

Radiodifuzorul public

Radiodifuzorul public are obligaţia de a servi întreaga populaţie, deoarece este finanţată din banii tuturor contribuabililor.²⁶ Serviciul public mass-media audiovizual trebuie să informeze electoratul asupra problemelor electorale, inclusiv rolul alegerilor într-o democraţie, modul de exercitare a dreptului de vot, principalele aspecte electorale, şi punctele de vedere ale concurenţilor electorali care contestă alegerile. În plus, serviciul public mass-media audiovizual este supus unor reguli stricte legate de imparţialitate şi echilibru, în special în prezentarea partidului de guvernământ şi a deciziilor şi acţiunilor guvernamentale în perioada electorală. Aceasta înseamnă că trebuie acordată o atenţie egală argumentelor în favoarea ambelor părţi în cazul unui referendum. De asemenea, el trebuie să acorde tuturor concurenţilor electorali un acces echitabil la mass-media audiovizuală pentru comunicarea mesajelor lor direct către public, în mod gratuit sau contra unor tarife subvenţionate. Acces echitabil înseamnă acces just şi nediscriminatoriu alocat în funcţie de criterii obiective pentru măsurarea nivelelor generale de asistenţă, şi include factori precum programarea accesului şi a eventualelor tarife.²⁷

________________________

²⁶ Kužel, Raso. Media reporting and conduct during the electoral process, misiunea OSCE în Kosovo, 2017.

²⁷ UN Special Rapporteur on Freedom of Opinion and Expression, the OSCE Representative on Freedom of the Media, the OAS Special Rapporteur on Freedom of Expression and the ACHPR (African Commission on Human and Peoples′ Rights) Special Rapporteur on Freedom of Expression and Access to Information, " Joint Statement on the Media and Elections" 15 mai 2009, http://www.osce.org/fom/37188?download=true.

Radiodifuzorii privaţi

Diverse documente internaţionale recomandă ca radioteleviziunea privată să furnizeze informaţii corecte, echilibrate şi imparţiale în timpul campaniilor electorale.²⁸ Radiodifuzorii tereştri, care deţin o parte a spectrului de frecvenţe sunt obligaţi prin urmare să servească publicul. În special în timpul alegerilor, radiodifuzorii privaţi trebuie să respecte, de asemenea, o serie de obligaţii în ceea ce priveşte reflectarea corectă şi imparţială a alegerilor, în special în programele lor informative. Responsabilitatea acestora de a fi corecţi pe parcursul alegerilor derivă din faptul că sunt urmăriţi pe scară largă şi adesea sunt mai populari decât canalele mass-media publice în ţările aflate în tranziţie.²⁹

________________________

²⁸ De exemplu a se vedea Comisia de la Veneţia şi OSCE/ODIHR, Guidelines on Media Analysis During Election Observation Missions, 2004 disponibil la: http://www.venice.coe.int/webforms/documents/default.aspx?pdffile=CDL-AD(2009)031-e  or Council or Europe Committee of Ministers, EXPLANATORY MEMORANDUM, to Recommendation No. R (99) 15 of the Committee of Ministers to member states, on measures concerning media coverage of election campaigns (Adopted by the Committee of Ministers on 9 September 1999 at the 678th meeting of the Ministers′ Deputies),

https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?p=&Ref=ExpRec(99)15&Language=lanEnglish&Ver=original&direct=true.

²⁹ Kužel, Raso. Media reporting and conduct during the electoral process, misiunea OSCE în Kosovo, 2017.

În timpul alegerilor, radiodifuzorii sunt instrumentele-cheie care influenţează şi conturează realităţile politice, sociale şi culturale şi aceştia trebuie să respecte standardele etice şi profesionale ale jurnalismului. Mass-media audiovizuală la nivel naţional joacă un rol-cheie practic în toate tipurile de alegeri, deoarece serveşte drept o sursă principală de informaţii. Mass-media audiovizuală regională sau locală ar putea juca, de asemenea, un rol important, atât în alegerile parlamentare în cazul sistemului electoral majoritar, cât şi în alegerile locale.

În timpul alegerilor, analiza cantitativă presupune înregistrarea, măsurarea şi codificarea timpului oferit pentru reflectarea partidelor politice şi a altor entităţi, ca de ex. guvernul şi preşedintele. Aceasta include măsurarea timpului oferit pentru reportaje sau subiecte aferente alegerilor, pentru a determina dacă alegerile au fost prezentate în mass-media audiovizuală ca un eveniment politic important. Analiza calitativă urmăreşte profesionalismul şi precizia reflectării mediatice a alegerilor, folosirea limbajului, manipulărilor intenţionate etc.

AVANTAJUL DEŢINĂTORULUI DE FUNCŢIE

În anumite state, membrii guvernului încearcă să ascundă activităţile sau propaganda campaniilor electorale în cadrul activităţii lor instituţionale sau a campaniilor de informare publică. Astfel, există posibilitatea să vedem miniştri inaugurând clădiri, ţinând discursuri în faţa studenţilor, organizând întruniri sau lansând noi programe pentru a acorda beneficii sociale suplimentare pentru profesori sau alţi angajaţi publici pentru a beneficia de acoperire suplimentară în mass-media audiovizuală. Distincţia dintre aceste două tipuri de activităţi nu este întotdeauna uşor de observat, chiar şi pentru mass-media audiovizuală independentă. "Esenţa problemei ‘avantajul deţinătorului de funcţie′ este aceea că în general nu există o distincţie clară şi naturală între acţiunile întreprinse de un preşedinte, ministru sau parlamentar în decursul activităţii sale normale şi acţiunile întreprinse în scopul realegerii."³⁰ Codul electoral stipulează că în perioada electorală, radiodifuzorii publici şi presa scrisă trebuie să facă o distincţie clară, în materialele lor jurnalistice, între îndeplinirea funcţiilor oficiale şi activităţile electorale întreprinse de funcţionarii publici.³¹

________________________

³⁰ Pinto-Duschinsky, Michael. Mass Media and Elections, 1999, http://www.democracy.ru/english/library/international/eng_1999-10.html.

³¹ Articolul 64 (5) din Codul Electoral

Membrii guvernului trebuie să acţioneze în interesul întregului public, însă, pe de altă parte, ei reprezintă un partid politic. Această identitate duală este deosebit de problematică datorită celor două drepturi, respectiv dreptul de egalitatea oportunităţilor de acces ale concurenţilor (un drept care trebuie echilibrat cu libertatea şi obligaţia mass-media audiovizuale de a prezenta acţiunile guvernului) şi dreptul la tratament egal al concurenţilor. Uneori ştirile legate de guvernul aflat în funcţie pot fi uneori prezentată într-o lumină pozitivă datorită tipului de evenimente prezentate (de exemplu, întruniri oficiale, summituri internaţionale etc.).³² Mass-media audiovizuală trebuie să ia o decizie editorială privind relevanţa şi importanţa acestor evenimente. Este evident că va fi dificil de ignorat o vizită a unui demnitar străin, însă chiar şi atunci este important să se realizeze un echilibru prin prezentarea nu doar a părţii oficiale a vizitei şi a întrunirilor cu funcţionarii publici aflaţi în funcţie, ci şi a opiniilor opoziţiei.

________________________

³² Kužel, Raso. Media reporting and conduct during the electoral process, (pp. 9) misiunea OSCE în Kosovo, 2017.

La raportarea activităţilor şi realizărilor deţinătorilor de funcţii este întotdeauna important să se prezinte imaginea de ansamblu şi fundalul. Luând ca exemplu inaugurarea unei şosele, este important să se descopere detaliile acestei construcţii, câţi bani au fost cheltuiţi, dacă proiectul a fost finalizat la timp, incluzând opiniile experţilor independenţi şi a oamenilor afectaţi de această construcţie. Această prezentare analitică elimină avantajul deţinătorilor de funcţii şi îngreunează şi mai mult apărarea de către aceştia a deciziilor şi politicilor lor. Lucrul important este faptul că chiar şi dacă deţinătorii de funcţii obţin mai mult timp de transmisie comparativ cu concurenţii lor, această acoperire nu trebuie să fie în întregime pozitivă, în sprijinul politicilor şi activităţilor lor, ci echilibrată, cu includerea unei analize independente a politicilor şi activităţilor lor.³³ Astfel, niciun tratament privilegiat nu trebuie acordat instituţiilor publice de către mass-media audiovizuală în timpul campaniilor electorale. În acelaşi timp, guvernul reprezintă principalul legiuitor, şi astfel are dreptul să îşi prezinte activităţile pentru informarea publicului. Deţinerea unui rol instituţional implică un nivel mai ridicat de atenţie din partea mass-media audiovizuale datorită obligaţiei acesteia de a prezenta activităţile guvernului, care pot include evenimente oficiale, şedinţe şi politici implementate.

________________________

³³ Ibidem (pp.9).

MONITORIZAREA PROGRAMELOR DE ŞTIRI

Programele de ştiri oferă informaţii care trebuie să reflecte mai multe puncte de vedere, să fie relevante, la zi, exacte, echilibrate şi factuale. Mass-media audiovizuală trebuie să asigure un mecanism just şi echitabil prin care să determine proporţia de acoperire a concurenţilor electorali în programele de ştiri legate de alegeri. Aceştia trebuie să beneficieze de acoperire în funcţie de importanţa lor în alegeri şi de amploarea susţinerii electorale de care beneficiază. În general legea stabileşte prevederi generale privind tratamentul egal al concurenţilor, însă, în mod important, este decizia editorială a fiecărui canal mass-media audiovizual să stabilească formatul şi modelul electoral specific pe baza căruia să aloce timp de emisie concurenţilor.³⁴ De exemplu, în Regatul Unit timpul de acoperire acordat partidelor concurente este controlat cu stricteţe (UK), întrucât BBC ia măsuri pentru a asigura paritatea între acestea.³⁵ În câteva dintre statele membre ale Consiliului Europei, radioteleviziunile sunt criticate adesea pentru că nu asigură o acoperire comprehensivă şi analitică a campaniei, a concurenţilor şi a platformelor lor, care ar permite electoratului să ia o decizie mai informată în cabina de vot.

________________________

³⁴ Kužel, Raso. Media reporting and conduct during the electoral process, misiunea OSCE în Kosovo, 2017.

³⁵ BBC Election Guidelines 2016, "Guidance on Coverage of Parties and Candidates", pp.17-31,

http://downloads.bbc.co.uk/guidelines/editorialguidelines/pdfs/2016ElectionGuidelines.pdf.

Prin lege, programele de ştiri ale radioteleviziunii trebuie să încurajeze şi să faciliteze exprimarea pluralistă a curentelor de opinie şi să asigure o reflectare corectă, echilibrată şi imparţială a campaniilor electorale. Mass-media audiovizuală trebuie să se abţină de la tratamente preferenţiale faţă de concurenţii electorali, indiferent de poziţiile pe care le deţin.

Timpul acordat actorilor politici este doar un indicator de bază al echităţii reflectării în mass-media audiovizuală a oamenilor politici. Atunci când concurenţii sunt prezentaţi cu ocazia de a vorbi direct către cameră şi microfon (discurs direct), acest lucru este mai atractiv pentru telespectatori sau ascultători, spre deosebire de segmentele reproduse în cadrul emisiunilor ce prezentă actorii în mod indirect (adică atunci când altcineva vorbeşte despre ei). Cu toate acestea, editorii sau jurnaliştii sunt cei care aleg segmentele discursului direct care apar în programele de ştiri, şi nu actorii politici.³⁶

________________________

³⁶ Kužel, Raso and Chekmyshev, Oleksandr. "Media Monitoring Methodology", October 2015, pp. 5 disponibil la:

http://s3-eu-west-1.amazonaws.com/regionalvoices/downloads/Media-monitoring-methodology_Ukraine_FINAL_161115.pdf  accesat la 3 oct. 2017.

Desigur, echilibrul între concurenţi nu poate fi reflectat într-un singur buletin de ştiri (acesta poate fi cazul, de exemplu, atunci când un partid îşi lansează programul sau organizează un eveniment major de campanie, când este evident că va primi mai mult timp de emisie sau spaţiu în ziua respectivă comparativ cu contra concurenţii săi). Cu toate acestea, pentru a ajunge la un echilibru, mass-media audiovizuală trebuie să reflecte just toţi concurenţii pe o perioadă mai lungă (de exemplu, în prezentarea programelor lor sau a evenimentelor majore de campanie).

La prezentarea unui aspect controversat, în special de natură politică, toate părţile implicate trebuie să aibă ocazia să îşi prezinte punctul de vedere, inclusiv atunci când cineva refuză să comenteze. În cazul unui astfel de refuz, el trebuie inclus în ştire, pentru ca publicul să fie corect informat. De asemenea, este important să se ofere suficiente informaţii contextuale şi de fond, în special dacă această problemă este una complexă. Mass-media audiovizuală trebuie să evite limitarea acoperirii acestor subiecte controversate la prezentarea opiniilor părţilor implicate ("ce spune unul, ce spune celălalt") fără informaţii contextuale adecvate. De reţinut: este întotdeauna important să se aibă în vedere opiniile experte/analitice, dacă este posibil.³⁷

________________________

³⁷ Kuzel, Rasto and Godarsky, Ivan, Final Narrative Report, Consiliul Europei, Georgia 2012, https://rm.coe.int/168048ba65

Este vital pentru credibilitatea mass-media audiovizuale să se asigure că întregul personal (editori, producători, jurnalişti, prezentatori de ştiri şi gazde de interviuri) este perceput ca profesionist şi imparţial în desfăşurarea activităţilor jurnalistice. Respectarea acestei cerinţe este deosebit de importantă la pregătirea ştirilor (structura ştirilor, compoziţie, subiecte, editare, aspecte vizuale şi audio ale subiectelor de ştiri; selectarea invitaţilor şi a subiectelor şi a întrebărilor din cadrul interviurilor) şi, de asemenea, în modul de prezentare a ştirilor (comunicarea cu interlocutorii, invitaţii, modul în care sunt formulate întrebările, tonul, nivelul de detaliu al întrebărilor jurnalistului, măsura în care un telespectator poate percepe, simţi, auzi şi vedea că jurnalistul este cu adevărat implicat, concentrat pe subiect sau dacă nu este echilibrat sau se distanţează de anumite puncte de vedere. Principiul de bază al gândirii etice despre jurnalism constă în necesitatea de a face diferenţa între ştire şi opinii. Este esenţial să se asigure separarea acestor două forme de jurnalism. O ştire reprezintă informaţii despre fapte şi date, pe când o opinie implică impresii, idei, convingeri sau atitudini din partea angajatorilor editorilor sau jurnaliştilor.³⁸

________________________

³⁸ Rezoluţia 1003 privind etica jurnalistică – Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei

Pe măsură ce ziua alegerilor se apropie, va fi mai important să se asigure echilibrul într-o perioadă mai scurtă de timp, întrucât concurenţii vor avea la dispoziţie mai puţin timp pentru a răspunde adversarilor lor politici.³⁹

________________________

³⁹ Ibidem (pp.6).

Evaluarea cantitativă

Întrebările-cheie la care trebuie să răspundă monitorizarea programelor de ştiri includ:

• A existat vreun favoritism în ceea ce priveşte volumul de timp acordat actorilor şi entităţilor?

• Actorii politici au beneficiat de o cantitate suficientă de timp care reflectă domeniul activităţilor? Un concurent electoral este reflectat mai mult decât altul? Acest lucru poate fi justificat prin valoarea ştirilor?

• A existat vreun favoritism în ceea ce priveşte calitatea?

• Tonul reflectării favorizează un concurent electoral în comparaţie cu altul?

• A existat vreun favoritism în ceea ce priveşte genul?

Timpul acordat actorilor politici este doar un indicator de bază al echităţii reflectării în mass-media audiovizuale a oamenilor politici. Segmentele de discurs direct ale actorilor sunt mai atractive pentru telespectatori sau ascultători şi, de asemenea, oferă actorilor politici acces mai "direct" la mass-media audiovizuală pentru a transmite mesajele acestora, spre deosebire de segmentele reproduse în cadrul emisiunilor ce prezintă actorii în mod indirect. Cu toate acestea, editorii sau jurnaliştii sunt cei care aleg segmentele discursului direct care apar în programele de ştiri, şi nu actorii politici. Timpul acordat actorilor, cumulat cu tonul reflectării şi cu discursul direct oferă o imagine cu mult mai exactă a abordării mass-media audiovizuale în ce priveşte reflectarea actorilor relevanţi.

Pentru a stabili dacă a existat o favorizare din partea mass-media audiovizuale faţă de concurenţii din perspectiva genului, informaţia care indică perioada de care a beneficiat fiecare gen în mass-media audiovizuală trebuie să fie corelată cu numărul de candidaţi înregistraţi de sex masculin şi feminin. Cu toate acestea, informaţiile relevante ar putea fi obţinute prin clasificarea încrucişată a variabilelor de gen, timp, tonul reflectării şi discursul direct.

Acoperirea concurenţilor politici şi a altor entităţi relevante

În scopul analizei reflectării în mass-media audiovizuală a concurenţilor politici şi a altor entităţi relevante, unitatea de analiză este reprezentată de timpul dedicat fiecărui concurent sau fiecărei entităţi (determinat în secunde). În plus faţă de cronometrarea timpului de care entităţile relevante beneficiază în mass-media audiovizuală, este important de a înţelege modul în care timpul este utilizat. Un timp egal nu înseamnă în mod automat o acoperire egală. Tonul folosit şi modul în care persoana sau entitatea respectivă este portretizată reprezintă informaţii importante care completează informaţiile legate de timpul alocat. Secvenţa de timp asociată unui actor politic relevant este codificată în funcţie de următoarele variabile: timpul direct-indirect total şi tonul acoperirii (pozitiv, neutru, negativ). În cadrul unui program, care reprezintă unitatea de context, există numeroase unităţi de analiză aferente actorilor sau entităţilor politice. Unităţile de analiză sunt înregistrate şi codificate separat cu variabile selectate.

Variabile specifice utilizate la monitorizarea reflectării actorilor politici şi a entităţilor relevante

Numele (subiecţilor şi al entităţilor relevante): În funcţie de tipul alegerilor şi de amploarea monitorizării, includem numele şi prenumele tuturor persoanelor relevante (concurent în alegeri, ministru, preşedinte sau membru al parlamentului) sau o persoană care este identificată ca cineva care aparţine unui partid politic, guvern sau altei entităţi relevante din politică sau legată de alegeri. Numele este indicat ori de câte ori o anumită persoană este prezentată.

Afiliere (subiect şi entităţi): Unitatea de analiză este determinată de prezenţa unei entităţi sau a unui subiect relevant în transmisia mass-media audiovizuală. În cadrul alegerilor, concurenţii care participă la alegeri reprezintă cele mai evidente entităţi relevante. Lista entităţilor relevante include, de asemenea, alte entităţi, cum ar fi părţi care nu participă în alegeri, dar care au un rol semnificativ în mediul politic, guvern, preşedinte (ca funcţie instituţională) sau alţi subiecţi relevanţi.

Lista de entităţi trebuie să fie definită înainte de startul activităţii de monitorizare. Entităţile relevante reprezintă doar acele entităţi care pot fi identificate în mod clar ca entităţi politice specifice sau grupări. Uneori, anumiţi termeni politici (de exemplu opoziţie sau autorităţi), frecvent utilizaţi în comunicarea politică sunt utilizaţi frecvent în mass-media audiovizuală. Cu toate acestea, includerea lor în lista entităţilor relevante trebuie să aibă loc atunci când aceşti termeni nu sunt utilizaţi vag, ci reprezintă forţe politice concrete recunoscute ca atare în societate.

Timp direct/indirect: Perioada de timp relevantă este măsurată şi acordată unui actor drept direct, dacă actorul vorbeşte direct către cameră şi microfon (discurs direct) şi dacă îi putem auzi vocea. În toate celelalte cazuri de acoperire media a unui actor relevant, perioada de timp relevantă este codificată ca indirect. Actorul politic poate fi prezentat indirect de un reprezentant mass-media audiovizual sau de o altă persoană. În cazurile în care un actor politic este arătat, inclus într-un text, într-o imagine etc., timpul respectiv este clasificat drept indirect.

Dacă actorul politic relevant A face referire la un alt actor politic relevant C, timpul în care actorul A vorbeşte este cronometrat şi atribuit lui drept timp direct, pe când timpul acordat prezentării actorului C este cronometrat, de asemenea, şi atribuit acestuia ca timp indirect.

Timp: Timpul oferit unei persoane sau entităţi politice. Acesta este măsurat în secunde, folosind un sistem de măsurare cât mai precis posibil pentru a obţine rezultatele cele mai exacte. În cazul în care actorul relevant sau entitatea sunt doar menţionate, acest lucru trebuie înregistrat în fişa de date cu alocarea unei secunde.

Tonul: În timp ce evaluarea tonului reflectării actorilor politici pare mai subiectivă în comparaţie cu măsurarea timpului acordat actorului politic, instruirea monitorilor CCA şi definirea clară a sistemului de evaluare a tonului elimină eventualul subiectivism. În general, tonul reflectării este clasificat ca fiind pozitiv, negativ sau neutru, folosind o scală de evaluare de la 1 la 5.

Gen: Atunci când o anumită persoană este prezentată, ei sau lui i se atribuie un cod de gen, masculin sau feminin. Dacă genul este inexistent, este atribuit codul ca şi neidentificat.

Timpul total al ştirii: Timpul total acordat unei ştiri este măsurat atunci când ne axăm pe subiecte sau când dorim să determinăm proporţia efectivă de informaţii despre alegeri din întreaga ştire

Selectarea radiodifuzorilor, actorilor şi entităţilor relevante în timpul diverselor tipuri de alegeri

Pentru alegerile parlamentare, concurenţii electorali (partidele politice care participă la alegeri, candidaţii independenţi) şi guvernul reprezintă principalele entităţi relevante pentru care acoperirea media este monitorizată. Alte organisme, precum preşedintele (sau organismul responsabil de organizarea alegerilor) sunt incluse, de asemenea, în lista entităţilor relevante.

În alegerile prezidenţiale, activitatea de monitorizare se concentrează asupra acoperirii candidaţilor prezidenţiali. În cazul în care preşedintele în funcţie participă în calitate de candidat, este important să se determine reflectarea lui/ei atât ca preşedinte actual, cât şi candidat. Se poate dovedi util să se determine şi reflectarea altor subiecţi politici relevanţi, dat fiind participarea lor directă sau indirectă în competiţie.

Pentru alegerile locale, actorii selectaţi trebuie să includă concurenţii politici care participă la alegeri, în special la nivel local, precum şi consiliile locale şi raionale.

În cazul referendumurilor, acoperirea mass-media audiovizuale este legată de întrebările adresate în cadrul referendumului, precum şi de pragul de prezenţă la urne. În ciuda numărului de întrebări puse la referendum, principala preocupare se referă la proporţia de reflectare a opiniilor pozitive şi negative faţă de întrebare. Aceste două tipuri de opinie sunt esenţiale. Alte opinii, cum ar fi lansarea apelului de boicotare a referendumului, trebuie să fie, de asemenea, incluse în monitorizarea mass-mediei audiovizuale, după caz. Atunci când se monitorizează un referendum, este important să se evalueze dacă radiodifuzorii urmăresc cel mai larg spectru de opinii asupra problemelor puse în discuţie la referendum. Acesta include punctele de vedere şi opiniile diverselor partide politice care militează pentru adoptarea sau respingerea unui referendum şi ale căror contribuţii pot oferi publicului informaţii detaliate şi utile. De asemenea, este important ca mass-media audiovizuală să ia în considerare afilierea dintre contributorii programului şi interesele referendumului şi să aducă această afiliere la cunoştinţa publicului la momentul difuzării emisiunii.

Corectitudinea, obiectivitatea şi imparţialitatea pot fi asigurate în timpul difuzării prin includerea opiniilor ambelor părţi aflate în dispută. Ele pot fi asigurate sub forma unor informaţii din partea altor contribuitori care nu militează neapărat pentru un anumit rezultat al referendumului, dar care argumentează opiniile uneia dintre părţi în cadrul unei discuţii sau dezbateri, pe baza expertizei sau experienţei personale. Mai exact, nu există obligaţia de "echilibrare" automată a fiecărei contribuţii la un anumit program cu o contribuţie contrară, iar corectitudinea poate fi asigurată în mai multe moduri.

În plus, nu există aşteptări legate de o egalitate absolută a timpului de emisie acordat părţilor referendumului în timpul acoperirii, şi deşi este important să se asigure că acoperirea acordă timp de emisie părţilor referendumului pentru a-şi expune punctele de vedere, mass-media audiovizuală poate aborda această acoperire subliniind că publicul este cel care trebuie să decidă, în loc să adopte o abordare bazată pe o simplă alocare matematică a timpului de emisie. Astfel se va facilita accentuarea unor aspecte care pot fi mai benefice alegerii democratice exercitate de populaţie, în locul unei abordări de natură exclusiv contradictorie.⁴⁰

________________________

⁴⁰ Broadcasting Authority of Ireland Guidelines in Respect of Coverage of Referenda, martie 2018 disponibil la: http://www.bai.ie/en/bai-publishes-updated-guidelines-on-referenda-coverage/

Exemplu de monitorizare a unei ştiri

Contextul ştirii: Ne aflăm în ultimele zile ale campaniei pentru alegerile parlamentare. Partidul politic NOVA este un partid local care participă în alegeri, organizează un miting de campanie în Chişinău, la care este prezent liderul partidului politic NOVA, dl Olaru, precum şi preşedintele popularului partid politic KDH din ţara vecină, dl Popescu. Partidul KDH nu este înregistrat în ţara în care au loc alegerile, iar liderul KDH a venit în calitate de invitat al NOVA pentru a-şi manifesta sprijinul său faţă de NOVA în apropiatele alegeri.

Prezentator: Partidul NOVA şi-a încheiat astăzi activităţile de campanie. Dl Olaru, preşedintele partidului NOVA, a participat la mitingul final din capitală. dl Popescu, preşedintele partidului politic KDH, a participat, de asemenea, la eveniment.

Imaginea şi vocea dlui Olaru: Dragi susţinători, sunt convins de victoria absolută în aceste alegeri.

Imaginea şi vocea dlui Popescu: Am venit aici ca prieten al acestei ţări şi am venit să vă spun un singur lucru. Îl cunosc pe dl Olaru de mulţi ani şi ştiu că spune mereu adevărul, şi dacă el spune că va câştiga, atunci cu siguranţă va câştiga.

În orice ştire, monitorii CCA trebuie să capteze toate apariţiile actorilor sau entităţilor relevante. În această ştire, actorul relevant este dl Olaru, iar entitatea relevantă este partidul NOVA. Partidul KDH nu este înregistrat în ţara în care au loc alegerile, şi nici partidul KDH, nici dl Popescu, care reprezentă acest partid, nu sunt incluşi în lista de actori şi entităţi relevante.

Prima propoziţie a prezentatorului (Partidul NOVA şi-a încheiat astăzi activităţile de campanie) durează 5 secunde şi prezintă partidul NOVA. Timpul în care prezentatorul pronunţă această fază va fi măsurat şi atribuit partidului NOVA. A doua propoziţie a prezentatorului (dl Olaru, preşedintele partidului NOVA, a participat la mitingul final din capitală) durează 6 secunde şi prezintă actorul relevant dl Olaru care reprezentă partidul NOVA. Timpul în care prezentatorul pronunţă această fază va fi măsurat şi atribuit partidului NOVA şi dlui Olaru. El este prezentat în mod indirect. Tonul de reflectare este neutru; genul este masculin. A treia propoziţie a prezentatorului (dl Popescu, preşedintele partidului politic KDH, a participat, de asemenea, la eveniment) durează 7 secunde şi îl prezintă pe dl Popescu reprezentând partidul KDH. Timpul aferent acestei propoziţii nu este măsurat, deoarece dl Popescu şi KDH nu reprezintă persoane/entităţi relevante. Propoziţia dlui Olaru durează 8 secunde (Dragi susţinători, sunt convins de victoria absolută în aceste alegeri) şi este măsurată şi atribuită dlui Olaru.

Din cele două propoziţii rostite de dl Popescu, prima (Am venit aici ca prieten al acestei ţări şi am venit să vă spun un singur lucru) este omisă, deoarece dl Popescu, care nu este un actor relevant, vorbeşte doar despre sine. A doua propoziţie (Îl cunosc pe dl Olaru de mulţi ani, şi ştiu că spune mereu adevărul, şi dacă el spune că va câştiga, atunci cu siguranţă va câştiga) durează 12 secunde şi este măsurată, şi deoarece dl Popescu vorbeşte despre actorul relevant dl Olaru, informaţia este trecută în fişa de date astfel:

Întreaga ştire este introdusă în fişa de date în felul următor:

Evaluarea calitativă

Analiza cantitativă nu poate aborda toate aspectele relevante ale acoperirii alegerilor. Mai jos este prezentată o selecţie a celor mai importante probleme care trebuie monitorizate şi evaluate calitativ:⁴¹

________________________

⁴¹ Aceste întrebări sunt preluate din Oxford Media Research de Richard Carver, Guidelines for media monitoring in the Moldovan elections, 2005.

Există informaţii relevante omise? Adesea mass-media audiovizuală evită problema legată de modul de prezentare a subiectelor sensibile din punct de vedere politic, omiţându-le complet. Este, de asemenea, important să se analizeze modul şi măsura în care sunt abordate problemele legate de gen.

Selecţia subiectelor (selecţia subiectelor de ştiri favorizează agenda unui concurent electoral sau a altuia, chiar dacă nu există un favoritism explicit?)

Stilul similar de prezentare (evenimentele de campanie ale diverşilor concurenţi sunt prezentate în mod similar/de exemplu, toţi beneficiază de imagini sau referinţe directe) sau doar câţiva dintre ei?

Factorul mandatului curent (activităţile deţinătorilor curenţi ai funcţiilor care sunt, de asemenea, candidaţi sunt raportate în mod corect sau cele două roluri sunt prezentate ambiguu în favoarea deţinătorilor curenţi ai funcţiilor?)

Poziţionarea subiectelor (subiectele legate de opoziţie sunt prezentate împreună cu alte ştiri nefavorabile/de ex. ştiri legate de violenţe politice din străinătate/pentru a crea o impresie negativă?)

Prioritate (anumiţi concurenţi sunt prezentaţi înaintea altora în cadrul buletinelor de ştiri?)

Limbaj instigator (limbajul instigator sau incidentele reale de violenţă sunt raportate în mod corect, sobru şi echilibrat, cu citarea tuturor părţilor? Sau mass-media audiovizuală raportează în mod instigator şi dezechilibrat, cu pericolul că aceasta ar putea conduce la continuarea violenţelor?)

Manipularea filmărilor, imaginilor şi a sunetului (unghiurile camerei, distanta camerei faţă de concurenţi, lumina, calitatea sunetului, utilizarea materialului filmat care nu corespunde conţinutului ştirii sau care oferă ton negativ sau pozitiv ştirii)

Avantajul deţinătorului de funcţie (oficialii în funcţie, în cazul în care participă în alegeri, fac campanie în cadrul funcţiilor lor oficiale? Implicarea guvernului în reflectarea campaniei în mass-media audiovizuală este cumva legată de alegeri?)

Sondajele de opinie sunt enunţate cu detalii?

• Cine a efectuat sondajul? (Este vorba despre o organizaţie cu reputaţie şi independentă? Dacă organizaţia care a efectuat sondajul nu este independentă de toate partidele politice, concluziile sale pot fi părtinitoare. Este important să se ştie cine a comandat sondajul – a fost un partid politic, o organizaţie media sau alte organisme?)

• Câte persoane au fost intervievate? (Mărimea eşantionului este evident importantă. Dacă eşantionul este prea mic, atunci este mai puţin probabil ca rezultatul să fie exact. Însă dacă eşantionul este bine ales, un număr relativ mic poate produce rezultate importante.)

• Cum au fost alese acestea? (O instituţie cu reputaţie va publica metoda de eşantionare. Este evident însă că cei pe care îi alegeţi vor determina rezultatul. În cazul în care sondajul este efectuat prin telefon, aceasta reflectă doar punctele de vedere ale utilizatorilor de telefoane. În cazul în care se desfăşoară pe o stradă din Chişinău, acesta va reflecta doar punctul de vedere al locuitorilor oraşului. Un eşantion adecvat va reflecta diferite grupuri geografice sau demografice din ţară.)

• Rezultatele publicate se bazează pe răspunsurile tuturor celor intervievaţi? (O modalitate uşoară ar fi omiterea răspunsurilor nedorite. Acest lucru este lipsit de profesionalism, atât pentru instituţia care efectuează sondajul, cât şi pentru jurnalist.)

• Când a fost realizat sondajul de opinie? (Opiniile oamenilor se schimba, mai ales în timpul campaniei electorale. Un sondaj care este vechi de o lună nu poate reprezenta un indiciu relevant privind votul oamenilor.)

• Care este eroarea de eşantionare? (Acest lucru înseamnă cât de departe de adevăr vor fi rezultatele sondajului. Niciun sondaj nu poate prezice rezultatul cu o precizie totală, însă unul profesionist ar trebui să aibă o marjă de eroare de câteva puncte procentuale.)

• Ce întrebări au fost puse şi cum au fost formulate? În ce ordine au fost puse? (Articolul sau emisiunea trebuie să reflecte exact care au fost întrebările pentru a evita pericolul de a "interpreta" rezultatele în modul cel mai convenabil din punct de vedere politic.⁴²

________________________

⁴² Media Monitoring Indicators – described by Richard Carver (Oxford Brookes University/Oxford Media Research) and Marek Mracka (MEMO 98) in Monitoring Moldovan Broadcasters: Methods and Techniques

PUBLICITATE

Codul Audiovizualului defineşte publicitatea ca fiind orice formă de mesaj privind exercitarea unei activităţi comerciale, meşteşugăreşti, profesionale, având scopul de a promova furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii contra cost, o cauză sau o idee sau de a produce un alt efect dorit de către cel care se ocupă de reclamă sau de radiodifuzorul însuşi, difuzat în baza unui contract cu o persoană fizică sau juridică, publică sau privată, în schimbul unui tarif sau al unor alte beneficii, orice formă de mesaj difuzat în scopuri autopromoţionale.

Articolul 19 din Cod stipulează condiţiile pentru publicitate şi teleshopping, prevăzând că de la 1 iulie 2013, furnizorii de servicii vor acoperi publicitatea şi teleshopping-ul din servicii de programe străine retransmise.

Articolul 19 alineatul (6) prevede că publicitatea nu va afecta dezvoltarea fizică, psihică sau morală a minorilor; nu va prejudicia demnitatea umană; nu va include nici o formă de discriminare pe criterii de rasă, religie, naţionalitate, sex; nu va aduce ofensă convingerilor religioase sau politice ale telespectatorilor şi radioascultătorilor; nu va încuraja comportamente dăunătoare sănătăţii sau siguranţei populaţiei; nu va încuraja comportamente dăunătoare mediului; nu va încuraja comportamente indecente sau imorale; şi nu va promova, în mod direct sau indirect, practici oculte. Codul interzice, de asemenea, orice formă de publicitate sau teleshopping pentru ţigări sau alte produse din tutun.

Articolul 22 din Cod reglementează volumul de publicitate şi teleshopping. Mai exact, "timpul de transmisiune dedicat publicităţii nu poate depăşi 15% din timpul de difuzare a serviciului de programe televizate, iar împreună cu spoturile de teleshopping nu poate depăşi 20% din timpul zilnic de transmisiune a serviciului de programe televizate." Radiodifuzorii care retransmit vor acoperi publicitatea retranslată din alte state – ţara de origine a canalului retransmis. Anunţurile publicitare nu vor depăşi douăsprezece minute pe oră. Un program de teleshopping va avea o durată de cel puţin 15 minute fără întreruperi. Numărul maxim de programe de teleshopping pe zi este de opt, iar durata lor totală nu poate depăşi trei ore.

Articolul 21 din Cod stipulează că "emisiunile de actualităţi, pentru copii, cele politice şi filmele documentare nu se întrerup cu spoturi de publicitate şi teleshopping dacă durata acestor emisiuni este de până la 30 de minute."

Publicitate politică

În definirea noţiunii de publicitate politică intervin două aspecte majore. Prima este noţiunea de acces direct, deoarece acest timp de emisie sau spaţiu este considerat drept o formă directă de comunicare între concurenţi şi votanţi, mass-media audiovizuală asigurând doar acces, fără a juca vreun alt rol. Această formă de acces poate fi gratuită sau contra cost, în funcţie de prevederile legale specifice din fiecare ţară. Există multe ţări în care sunt permise ambele forme de acces direct şi anumite ţări în care este permisă o singură formă. Trebuie reţinut că deşi statutul juridic al celor două forme de acces este diferit, prevederile legale care reglementează ambele forme de acces direct trebuie să fie cât mai simple şi mai clare posibil. A doua noţiune este reprezentată de capacitatea telespectatorilor de a face distincţia între publicitatea politică şi cea comercială. În anumite ţări, publicitatea politică cu plată se supune prevederilor legale generale privind publicitatea, inclusiv restricţiilor legate de numărul de spoturi sau de timp de emisie pe oră sau limitărilor legate de numărul de spoturi de campanie pentru spoturile non-politice. În alte ţări, ea are un regim de reglementare separat (de ex. Regatul Unit) chiar dacă în majoritatea cazurilor se aplică un o combinaţie a celor două sisteme de reglementare.⁴³ Codul Electoral stipulează că radiodifuzorii şi presa scrisă au obligaţia de a oferi condiţii egale şi nediscriminatorii în acordarea timpului de emisie sau a spaţiului publicitar pentru publicitatea electorală.

________________________

⁴³ Maiola, Giovanna, şi Meyer-Resende, Michael, "Regulation of Mass Media Activities during Elections", 23 Sept. 2008, pp. 30 disponibil la: http://www.osce.org/ukraine/37893?download=true  accesat la 3 oct. 2017.

Publicitate politică gratuită în timpul alegerilor

În multe societăţi se obişnuieşte ca mass-media audiovizuală publică să ofere gratuit timp de emisie pentru concurenţii electorali pentru comunicarea mesajelor lor către electorat. Aceasta este considerată drept o formă directă de comunicare între politicieni şi votanţi, fără ca mass-media audiovizuală să joace rolul de intermediar. Unul dintre principalele avantaje al acordării timpului de emisie gratuit este că permite partidelor mai mici sau candidaţilor mai puţin importanţi ocazia de a-şi prezenta mesajul electoral, deoarece, în caz contrar, aceştia nu ar fi beneficiat de o acoperire semnificativă din partea mass-media audiovizuală.⁴⁴ Spre deosebire de timpul de emisie cu plată, care uneori nu este accesibil partidelor mai mici sau candidaţilor mai puţin importanţi, lipsa fondurilor nu reprezintă un obstacol în calea accesului la serviciile radiodifuziunii.

________________________

⁴⁴ Handbook on Media Monitoring for Election Observation Missions, OSCE/ODIHR 2012, section Free airtime/space, pp. 31, disponibil la: http://www.osce.org/odihr/92057?download=true  accesat la 3 oct. 2017

Partidelor şi candidaţilor li se va oferi accesul la mass-media audiovizuală publică în mod gratuit. Niciunul dintre partidele şi candidaţii înregistraţi nu vor fi omişi din acordarea timpului de emisie gratuit. Perioada de timp alocată trebuie să fie suficientă pentru a permite concurenţilor electorali să comunice în mod eficient şi să-şi prezinte platformele publicului. Alocarea timpului se va face în mod egal sau proporţional, în funcţie de contextul specific în care au loc alegerile. Atunci când numărul partidelor candidate este redus, se poate aplica o egalitate strictă. Pentru alegerile prezidenţiale, referendumuri şi primele alegeri democratice, criteriul egalităţii stricte este cel mai potrivit pentru a acorda concurenţilor şanse egale.

Atunci când numărul de partide şi candidaţi este mare, se poate adopta o formulă proporţională. Criteriile pentru definirea proporţiilor se pot baza pe mai multe aspecte: voturile obţinute de partide în trecut în acelaşi tip de alegeri, numărul de locuri în parlament, o valoare de prag pe baza numărului de candidaturi depuse într-un număr minim de circumscripţii. Accesul direct trebuie difuzat/publicat atunci când el poate avea cea mai mare audienţă posibilă. În plus, accesul direct trebuie alocat în mod nediscriminatoriu; astfel, nu se acceptă transmisia accesului direct al unor anumiţi concurenţi doar noaptea târziu sau dimineaţa devreme, în timp ce spoturile altor concurenţi sunt transmise la ore de maximă audienţă. Indiferent de sistemul adoptat, criteriile pe baza cărora timpul este alocat diverşilor concurenţi trebuie să fie descris fără echivoc, transparent şi justificabil. Formula de calcul trebuie să fie obiectivă, inechivocă şi să nu lase loc de interpretări greşite.

Şi procesul de alocare a timpului de emisie gratuit trebuie să fie, de asemenea, corect şi transparent. Ordinea apariţiei trebuie să garanteze nediscriminarea partidelor; principalele mijloace pentru atingerea acestui obiectiv sunt organizarea unei loterii pentru a stabili ordinea de emisie sau rotaţia partidelor în conformitate cu un program predefinit. Monitorizarea alocării timpului de emisie gratuit trebuie să asigure un remediu prompt şi eficient în cazul unor încălcări. Codul Electoral stipulează că fiecare concurent este responsabil pentru conţinutul materialelor publicitare transmise sau publicate. Fiecare material publicitar electoral trebuie să conţină numele concurentului, data publicării, circulaţia şi numele editurii. Publicitatea electorală cu plată trebuie să poarte inscripţia "Electorala".

Codul Electoral obligă radiodifuzorii publici să acorde timpi de emisie gratuit concurenţilor electorali în mod egal şi nediscriminatoriu, pe baza unor criterii obiective şi transparente. În timpul campaniei electorale pentru alegeri parlamentare, alegeri prezidenţiale şi referendumuri, radiodifuzorii naţionali trebuie să aloce cinci şi respectiv zece minute pentru timp de emisie TV şi radio în care concurenţii îşi pot prezenta platformele electorale. Acest timp de emisie este acordat în plus faţă de timpul de emisie alocat pentru publicitatea electorală şi dezbateri. În plus, în timpul alegerilor parlamentare, alegerilor prezidenţiale şi al referendumurilor, radiodifuzorii publici trebuie aloce un minut pe zi de timp de emisie gratuit pentru publicitatea electorală.⁴⁵ În ceea ce priveşte publicitatea plătită există o limită de maximum două minute pe zi în timpul campaniei electorale pentru fiecare canal.⁴⁶

________________________

⁴⁵ Articolul 641 (5) din Codul Electoral

⁴⁶ Ibidem

Articolul 10 din Convenţia Europeană garantează dreptul la libera exprimare. De asemenea, articolul 10 protejează, libera exprimare a partidelor politice, aceasta deoarece partidele politice au un "rol esenţial în asigurarea pluralismului şi în funcţionarea corespunzătoare a democraţiei". Cu toate acestea, fosta Comisie Europeană pentru Drepturile Omului (care a fost ataşată Tribunalului până în anul 1998) s-a confruntat cu dificila problemă legată de impunerea restricţiilor asupra radioteleviziunii în prezentarea anumitor partide politice în timpul alegerilor. Cazul principal a fost Purcell v. Ireland,⁴⁷ iar relevanţa sa pentru perioada prezentă pare evidentă, dat fiind că decizia a fost citată de Tribunal chiar în anul 2017 şi de Marea Cameră în anul 2015.⁴⁸

________________________

⁴⁷ În cazul Purcell, mai mulţi jurnalişti de la radiodifuzorul public irlandez RTÉ au introdus o petiţie la Comisia Europeană pentru Drepturile Omului asupra unui ordin emis în baza legii audiovizualului din Irlanda prin care au fost interzise transmisiunile partidului politic Sinn Féin, şi difuzarea interviurilor cu membrii săi. De remarcat, partidul nu era o organizaţie ilegală şi fusese înregistrat în baza legii electorale. Cu toate acestea, Comisia Europeană pentru Drepturile Omului a decis că articolul 10 nu fusese încălcat, deoarece interdicţia era destinată să împiedice reprezentanţii "organizaţiilor teroriste şi susţinătorii lor politici" să utilizeze radioteleviziunea "ca o platformă pentru promovarea cauzei lor" şi pentru "consolidarea imaginii de organizaţii legitime". De remarcat, jurnaliştii au argumentat, de asemenea, că interdicţia a încălcat articolul 3 din Protocolul nr.1, deoarece fusese impusă împotriva unui partid politic înregistrat şi aplicată în timpul alegerilor parlamentare din Irlanda. Cu toate acestea, Comisia Europeană pentru Drepturile Omului a respins argumentul şi a stabilit un principiu important care a fost aplicat de mai multe ori după aceea: Articolul 3 din Protocolul nr.1 garantează principiul "egalităţii tratamentului" pentru toţi cetăţenii în exercitarea dreptului de vot. Cu toate acestea, el nu acordă unui cetăţean dreptul de a solicita ca toate partidele politice care participă la alegeri să beneficieze de acoperire radio şi TV sau de acelaşi timp de acoperire. European Audiovisual Observatory, Media coverage of elections: the legal framework in Europe, (pp.37), Strasbourg, 2017

http://www.obs.coe.int/documents/205595/8714633/IRIS+Special+2017-1+Media+coverage+of+elections+-+the+legal+framework+in+Europe.pdf/b9df6209-651b-456a-bdf5-1c911d6768cc.

⁴⁸ European Audiovisual Observatory, Media coverage of elections: the legal framework in Europe, Strasbourg, 2017,

http://www.obs.coe.int/documents/205595/8714633/IRIS+Special+2017-1+Media+coverage+of+elections+-+the+legal+framework+in+Europe.pdf/b9df6209-651b-456a-bdf5-1c911d6768cc.

Publicitatea politică cu plată

În plus faţă de alocarea de timp şi spaţiu gratuit, publicitatea politică cu plată reprezintă o altă oportunitate pentru toate partidele politice sau candidaţi să îşi transmită mesajele prin mass-media audiovizuală. Deşi este evident că votanţii au nevoie de cât mai multe informaţii posibile despre concurenţi pentru a putea lua o decizie informată, publicitatea cu plată poate oferi un avantaj neloial partidelor sau candidaţilor care îşi permit să achiziţioneze mai mult timp de emisie.⁴⁹ Din acest motiv nu toate ţările acceptă această practică.

________________________

⁴⁹ European Commission for Democracy through Law, Compilation of Venice Commission opinions and reports concerning media and elections, adopted up to and including the Venice Commission′s 106 the Plenary Session,11-12 March 2016, pp. 11, disponibil la: http://www.venice.coe.int/webforms/documents/?pdf=CDL-PI(2016)006-e

Atunci când mass-media audiovizuală acceptă publicitate politică cu plată, este un principiu general necesar ca toate elementele de publicitate politică din toate formele de mass-media să fie identificate ca atare. Acesta este un principiu minim care include obligaţia de a informa publicul cu privire la natura politică a publicităţii, precum şi opţiunea de a solicita identificarea partidului care comandă publicitatea. În alegerile anterioare, a existat uneori o delimitare incertă între reportajele legate de alegeri şi publicitatea politică cu plată atunci când mass-media audiovizuală nu a marcat corespunzător publicitatea politică cu plată. Au existat cazuri în care mass-media audiovizuală a acceptat bani în timpul campaniei electorale şi în schimb a prezentat anumiţi politicieni mai vizibil în programele de ştiri legate de alegeri. Acestea reprezintă practici de corupţie care sunt, în mod evident, inacceptabile.

În ceea ce priveşte publicitatea cu plată, pot fi identificate câteva norme, precum cerinţa de nediscriminare în baza căreia mass-media audiovizuală trebuie să ofere mesaje de campanie cu plată în mod nediscriminatoriu. Aceasta înseamnă că mass-media audiovizuală trebuie să ofere candidaţilor oportunităţi egale. Aceasta înseamnă că dacă mass-media audiovizuală decide să vândă timp sau spaţiu unui partid/candidat, ea are obligaţia să ofere aceleaşi condiţii celorlalte partide/candidaţi pentru achiziţia de timp de emisie/spaţiu în aceleaşi condiţii. De asemenea, este important ca timpul de emisie cu plată să fie disponibil la cel mai mic preţ perceput în mod normal pentru publicitate comercială.

Cea de-a doua recomandare vizează pragurile de cheltuieli pentru campanii şi monitorizarea cheltuielilor de campanie. Este rezonabil să se introducă limite privind cantitatea de timp sau spaţiu publicitar cu plată pe care candidaţii îl pot achiziţiona, pentru a evita ca un candidat să cumpere tot timpul sau spaţiul disponibil. De asemenea, pot fi introduse limite pentru cantitatea de timp de emisie pe care mass-media audiovizuală îl poate difuza într-o zi. Un alt mod de reglementare a publicităţii politice cu plată îl reprezintă impunerea unui prag pentru cheltuielile de campanie. De exemplu, pot fi introduse limite pentru numărul de resurse pe care un candidat le poate cheltui pentru publicitate politică în mass-media audiovizuală din cheltuielile totale de campanie. În scopul monitorizării eficiente a cheltuielilor de campanie, autoritatea relevantă poate solicita identificarea în rapoartele financiare a cheltuielilor de publicitate realizate în timpul perioadei alegerilor de către partide şi candidaţi. Pentru a garanta principiul egalităţii oportunităţilor, multe state au introdus limite pentru publicitatea politică cu plată ca prevedere standard. Prin contrast, jurisprudenţa SUA consideră că limitarea publicităţii politice este neconstituţională, prin încălcarea Primului Amendament.⁵⁰

________________________

⁵⁰ Ibidem (pp. 33)

Poziţia Consiliul Europei este mai flexibilă: "Atunci când se permite publicitate politică cu plată, toţi candidaţii trebuie să beneficieze de posibilitatea de a achiziţiona timp de emisie, în condiţii egale în ceea ce priveşte poziţia lor în programul de emisie şi sumele de plată. În cadrul normativ pot fi introduse prevederi care limitează publicitatea politică pe care candidaţii şi partidele o pot achiziţiona."⁵¹

________________________

⁵¹ Ibidem (pp. 33)

Decizia asupra conţinutului acestor mesaje trebuie să fie la libera discreţie a candidaţilor. Dacă un anumit candidat comunică un mesaj care nu respectă restricţiile legale, răspunderea juridică va aparţine acestuia, nu mass-media audiovizuală. Radiodifuzorii nu trebuie să realizeze un control prealabil al spoturilor şi al cazurilor de întrerupere, iar tentativele de cenzurare vor fi monitorizate îndeaproape.

Important, în Republica Moldova, Codul Electoral defineşte "publicitatea electorală" şi impune restricţii privind difuzarea publicităţii electorale, însă nu vorbeşte despre publicitatea politică. În legislaţie, termenul de "publicitate politică" nu este definit. Codul nu interzice publicitatea politică cu plată, ci afirmă doar că fiecărui concurent electoral i se va acorda timp de emisie care nu va depăşi două minute pe zi în timpul campaniei electorale pentru fiecare radiodifuzor. Condiţiile de achiziţie a timpului de emisie şi tarifele respective sunt notificate cu trei zile înainte de difuzarea publicităţii electorale. Costul timpului de emisie acordat concurenţilor nu trebuie să depăşească costul normal pentru publicitate comercială. Timpul de emisie pentru publicitate electorală cu plată este acordat tuturor concurenţilor la aceleaşi ore de emisie.

De asemenea, radiodifuzorii trebuie să se asigure că toate spoturile de publicitate electorală sunt identificate ca atare fără echivoc şi trebuie să indice în mod clar organizaţia sau persoana responsabilă pentru acestea. Important, în cadrul programelor de ştiri nu sunt permise spoturi de publicitate electorală. CCA monitorizează publicitatea electorală cu plată dacă primeşte o plângere.

Evaluarea cantitativă

În monitorizarea spoturilor de campanie gratuite şi a adresărilor concurenţilor, timpul acordat concurenţilor reprezintă variabila-cheie. În aceste spoturi, se aşteaptă ca actorii politici să primească perioade de timp identice sau comparabile, iar programele cu diverşi concurenţi trebuie difuzate în aproximativ acelaşi moment al zilei (în funcţie de sistemul pe baza căruia se distribuie timpul de emisie gratuit).

Evaluarea calitativă

Decizia asupra conţinutului acestor mesaje trebuie să fie la libera discreţie a concurenţilor. Dacă un anumit concurent comunică un mesaj care nu respectă restricţiile legale, răspunderea juridică va aparţine acestuia, nu mass-media audiovizuale. Radiodifuzorii nu trebuie să realizeze un control prealabil al spoturilor şi al cazurilor de întrerupere, iar tentativele de cenzurare vor fi monitorizate îndeaproape.

Sexism în publicitate

Codul Audiovizualului defineşte publicitatea sexistă ca reprezentând o prezentate deliberată şi/sau nedeliberată (prin cuvinte, sunet sau imagini), care promovează mesaje eronate, discriminatorii şi/sau defăimătoare din perspectiva sexului şi care reproduce stereotipuri sexiste, afectând imaginea şi demnitatea unuia dintre sexe; iar stereotip sexist – prejudecăţi, idei şi convingeri părtinitoare privind caracteristicile şi comportamentele bărbaţilor şi femeilor, reflectând într-un mod simplist şi distorsionat rolurile lor pe criterii de sex. Articolul 6 din Codul Audiovizualului interzice folosirea limbajului sexist şi a imaginilor violente şi degradante ale bărbaţilor şi femeilor. Articolul 41 prevede că CCA trebuie să asigure protejarea spaţiului informaţional, patrimoniului lingvistic şi cultural-naţional, inclusiv a culturii şi limbilor minorităţilor naţionale, şi să împiedice folosirea limbajului sexist.

În termeni juridici, sexismul este definit drept o discriminare pe bază de sex, cu alte cuvinte un tratament neegal fără o justificare obiectivă. Defăimarea sau stereotiparea femeilor în publicitate reprezintă discriminare sexuală.

Sexismul în publicitate recurge adesea la stereotipurile tradiţionale ale sexelor pentru portretizarea femeilor şi uneori a bărbaţilor. Stereotipurile de sex reflectă "percepţii condensate, nerealiste, restrictive sau derogatorii, trecute şi prezente, a ceea ce noi considerăm (sau trebuie să considerăm) "feminin" sau "masculin"."⁵² Sexismul în publicitate înseamnă că femeile (şi uneori bărbaţii) sunt reduşi la sexualitatea lor. Produsele sunt sexualizate cu ajutorul conexiunilor vizuale şi textuale însoţite de degradarea femeilor şi bărbaţilor prin materiale video şi text. Femeile sunt prezentate adesea ca bunuri de consum, iar bunurile sunt prezentate ca fiind asemănătoare femeilor: tinere, frumoase şi nefolosite. Femeilor şi bărbaţilor, în rolul lor de elemente de atracţie, li se atribuie o funcţie pur sexualizată (decorativă), cu trupuri expuse sau părţi ale corpului care par a nu avea nicio legătură cu produsul promovat. Exemple de sexism în publicitate includ femei nepricepute la probleme tehnice, care aparţin de domeniul bărbaţilor. Un alt exemplu este prezentarea femeilor ca soţii casnice în publicitatea profesională.

________________________

⁵² Catalogue of Criteria for the Classification of Sexist Advertising of the Watch Groupsagainst Sexist Advertising Graz, Salzburg and Vienna disponibil la: http://www.werbewatchgroup-ien.at/files/Catalogue_of_Criteria_Sexist_Advertising.pdf

Criteriile publicităţii sexiste⁵³

________________________

⁵³ Aceste criterii au fost elaborate de TERRE DES FEMMES Elveţia, o organizaţie neguvernamentală care a elaborat măsuri de prevenţie şi măsuri de conştientizare a problemei sexismului, a mutilării genitale a femeilor, a căsătoriilor forţate, a violenţei domestice şi a refugiilor pentru femei. Pentru mai multe informaţii, a se vedea şi:

http://joomla4u.ch/tdf_bis2012/en/sexism/what-is-sexism/sexist-advertising/criteria-of-sexist-advertising

• Femeile şi bărbaţii sunt reduşi la, şi definiţi drept, roluri şi caracteristici ale sexului (de asemenea, cu ajutorul mesajelor publicitare ambigue). Exemplu: În publicitate, femeia face curat (rol: soţie casnică), pe când bărbatul execută o muncă remunerată (rol: întreţinător).

• Imaginile şi textele reprezintă sexul într-un mod degradant în sine.

• Femeile sunt prezentate ca şi când ele se autodefinesc exclusiv ca obiecte sexuale. Acest lucru identifică disponibilitatea sexuală a femeilor. În aceste anunţuri publicitare, femeile par a fi de vânzare, exact ca produsele.

• Această ilustrare sexualizată (în general a unei femei) nu are nicio legătură cu produsul; ea doreşte doar să atragă atenţia.

• Sunt promovate standarde de frumuseţe sau de conduită care sunt dăunătoare sănătăţii; acestea influenţează femeile şi bărbaţii. În publicitate, relaţia dintre femei şi bărbaţi este caracterizată de dependenţă şi subordonare.

• Imaginile sau textele sugerează asocieri de violenţă împotriva femeilor.

• Formele de reprezentare a femeilor şi bărbaţilor se disting prin faptul că rolurile fiecăruia dintre ei nu pot fi reprezentate de celălalt sex fără a stârni amuzament, uimire, neplăcere sau chiar dezgust.

Codul Audiovizualului stipulează că publicitatea mascată reprezintă prezentare (prin cuvinte, sunete sau imagini), făcută intenţionat în scop publicitar nedeclarat, a bunurilor, serviciilor, denumirilor, mărcilor comerciale sau activităţilor unui producător de bunuri sau prestator de servicii; o asemenea formă de prezentare este considerată intenţionată mai ales atunci când este făcută în schimbul unor avantaje materiale, al unor servicii reciproce sau al altor beneficii cu efect similar în folosul radiodifuzorului sau în folosul personal.

DEZBATERI ŞI INTERVIURI

Dezbaterile televizate oferă cel mai bun forum pentru schimbul de opinii şi formatul cel mai atractiv pentru telespectatori. Ca un supliment la ştiri, aceste programe oferă comentarii, dezbateri sau o ocazie pentru participanţi de a-şi prezenta opiniile în mod direct telespectatorilor şi ascultătorilor.⁵⁴ Totuşi, decizia privind modul în care trebuie asigurată corectitudinea, de exemplu, deciderea formatului, a numărului de participanţi şi a duratei,⁵⁵ aparţine în mod normal radiodifuzorului.⁵⁶ Codul Electoral prevede că, în campania electorală pentru alegeri parlamentare în circumscripţia naţională, prezidenţiale şi referendumuri republicane, radiodifuzorii naţionali sunt obligaţi, iar cei locali/regionali sunt în drept să organizeze dezbateri electorale. În campania electorală pentru alegeri parlamentare în circumscripţii uninominale, alegeri locale generale şi referendumuri locale, radiodifuzorii locali/regionali sunt obligaţi, iar cei naţionali sunt în drept să organizeze dezbateri electorale. În plus, Codul stipulează că în timpul alegerilor locale, lucrurile stau invers – radiodifuzorii locali au obligaţia, iar cei naţionali au dreptul, să organizeze dezbateri. Important, formatul, durata şi frecvenţa dezbaterilor electorale trebuie să fie decise de către radiodifuzori şi făcute publice la organele electorale şi concurenţii electorali cel puţin cu trei zile calendaristice înainte de difuzarea dezbaterii sau a interviului.

________________________

⁵⁴ Kužel, Raso. Media reporting and conduct during the electoral process, (pp. 4) misiunea OSCE în Kosovo, 2017.

⁵⁵ În anul 2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat cazul Partija "Jaunie Demokrāti" şi Partija "Mūsu Zeme" v. Latvia. În acest caz, două partide politice letone au depus o petiţie la Curte, în baza Articolului 3 din Protocolul nr.1, cu o plângere împotriva radiodifuzorului public al Letoniei, Latvijas Televīzija. Părţile au arătat că radiodifuzorul a invitat să participe la dezbaterile televizate doar acele partide care erau deja reprezentate în parlament sau care aveau suportul a 4% din electorat, conform sondajelor de opinie, pe când celelalte partide beneficiaseră doar de timp de antenă gratuit la ore în afara orelor de maximă audienţă. Cu toate acestea, Curtea a reţinut că articolul 3 din Protocolul nr.1 nu a garantat dreptul unui partid politic la timp de antenă TV sau radio înaintea alegerilor. Curtea a admis că pot apărea "probleme" în "circumstanţe excepţionale" – de exemplu, dacă într-o perioadă electorală unui partid politic i s-a refuzat timp de antenă pe când celorlalte nu. Cu toate acestea, Curtea a reţinut că nu existaseră astfel de circumstanţe speciale.

⁵⁶ Council of Europe, Committee of Ministers, "Explanatory Memorandum to Recommendation No. R (99) 15 of the Committee of Ministers to member states on measures concerning media coverage of election campaigns", Adopted by the Committee of Ministers on 9 September 1999 at the 678th meeting of the Ministers′ Deputies, section News and Current Affairs Programmes, Available at: https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?p=&Ref=ExpRec(99)15&Language=lanEnglish&Ver=original&direct=true

Interviurile sunt, de asemenea, atractive pentru telespectatori deoarece ele diversifică ideile şi oferă o bună ocazie pentru votanţi să afle mai multe informaţii despre concurenţii electorali. Totuşi, este important să se stabilească anumite reguli şi pentru interviuri, deoarece dacă nu sunt controlate ele pot deveni înşelătoare şi mincinoase pentru mulţi telespectatori. Astfel, este important ca politicienii concurenţi să fie trataţi în mod corect din punct de vedere al formatelor interviurilor în timpul alegerilor.⁵⁷

________________________

⁵⁷ UN/EU Long Term Observation Mission Final Report, 2000-2001 General Elections in Guyana, Talk Shows, pp.4, http://memo98.sk/www/uploads/_media/guyana.pdf.

La planificarea formatului unei dezbateri sau al unui interviu, este important să se ia în calcul mai multe aspecte care în mod ideal trebuie convenite în prealabil cu părţile interesate. Aceste aspecte includ limitele de timp, numărul de reprezentanţi pentru fiecare partid, proceduri pentru stabilirea ordinii prezentărilor, şi folosirea notiţelor. În plus, este, de asemenea, important să se ia în calcul aspectele legate de public, ca de ex. numărul de oameni, numărul de bilete per partid, sursa întrebărilor (moderator, experţi, audienţă), subiectele sau temele acoperite, regulile de bază pentru conduita publicului şi proceduri în cazul absenţei concurenţilor.⁵⁸

________________________

⁵⁸ Kužel, Rasto and Sanjaasuren, Bayara, Mongolian Presidential Election TV debates,

http://www.globeinter.org.mn/old/en/eprograms/epp212_5.html  accesat la 3 octombrie 2017.

Evaluarea calitativă

Spre deosebire de programele de ştiri, pentru acest tip de programe nu este necesară monitorizarea cantitativă. Motivul este acela că pe când programele de ştiri reflectă în mod integral poziţia editorială a respectivului canal mass-media audiovizuală (editorul-şef având ultimul cuvânt în ceea ce priveşte ştirile incluse), în cazul dezbaterilor canalul oferă doar o platformă pentru discuţii. În timp ce, aşa cum am arătat anterior, există aspecte importante care sunt decise de canalul media (ca de ex. formatul dezbaterii, numărul de participanţi, subiectele de discuţie etc.), ele pot fi evaluate calitativ.

Deşi indicatorul timp ne spune cum timpul total dedicat dezbaterii a fost distribuit între concurenţi, nu vom putea trage o concluzie comprehensivă pe baza acestei informaţii. Motivul pentru acest lucru este că concurentul electoral este cel care stabileşte strategia particulară pentru participarea la dezbatere. De exemplu, este legal ca un concurent să nu participe la o dezbatere sau să prefere să evite să răspundă la anumite întrebări. Totuşi acest lucru depăşeşte sfera exerciţiului de monitorizare mass-media audiovizuală, al cărui principal scop este evaluarea corectitudinii şi obiectivităţii canalelor media. În plus, anumiţi concurenţi sunt mai buni la dezbateri decât oponenţii lor, fapt care poate fi reflectat în timpul total din timpul de "dezbatere".

Astfel, pentru evaluarea dezbaterilor sau interviurilor electorale este suficient să se utilizeze indicatori calitativi. Indicatorii calitativi trebuie să ia în considerare următoarele criterii:

• Rolul moderatorului/gazdei interviului

√ Gradul general de pregătire al moderatorului/gazdei interviului şi cunoştinţele sale legate de subiectele discutate

√ Capacitatea de a pune întrebări

√ Capacitatea de a insista asupra subiectelor importante şi de a nu lăsa concurenţii să "scape" cu răspunsuri vagi

√ Capacitatea de a rămâne imparţial (să nu pună întrebări uşoare unor concurenţi şi întrebări grele altora)

• Formatul dezbaterii/interviului

√ Prezenţa altor invitaţi în studio în timpul programului (experţi, jurnalişti, public în studio, şi alţii)

√ Reguli de procedură şi reguli de conduită pentru participanţii la program

√ Subiectul discuţiei sau procedura pentru identificarea sa;

√ Condiţiile de prezentare a altor informaţii în timpul programului (rezultatele sondajelor de opinie, vot interactiv, date statistice, informaţii educaţionale şi de referinţă, concerte);

√ Alte condiţii legate de producţia programului

• Criterii de selecţie a participanţilor

√ Care sunt criteriile folosite pentru alegerea participanţilor la dezbatere?

Întrebările de mai sus pot fi incluse într-un chestionar care va fi completat de monitorii care realizează analiza calitativă a dezbaterilor şi interviurilor.

MONITORIZAREA DEZINFORMĂRILOR ŞI A PROPAGANDEI

Evenimentele din ultimii ani au demonstrat, de asemenea, că trăim într-o lume în care ştirile false şi dezinformarea devin frecvente şi omniprezente, iar oamenii nu mai ştiu în cine pot avea încredere. Dreptul la libertatea de exprimare se aplică "indiferent de frontiere", iar blocarea semnalelor unui radiodifuzor din altă jurisdicţie sau retragerea drepturilor de retransmitere a programelor radiodifuzorului respectiv reprezintă măsuri legitime doar atunci când materialele difuzate de radiodifuzorul respectiv au fost constatate de un tribunal sau de un alt organism independent, relevant şi imparţial ca încălcând în mod grav şi repetat o restricţie legitimă asupra conţinutului (respectiv o restricţie care întruneşte condiţiile din paragraful 1(a)) şi alte mijloace de abordare a problemei, inclusiv prin contactarea autorităţilor relevante din ţara gazdă, s-au dovedit a fi ineficiente.⁵⁹

________________________

⁵⁹ The United Nations (UN) Special Rapporteur on Freedom of Opinion and Expression, the Organisation for Security and Co-operation in Europe (OSCE) Representative on Freedom of the Media, the Organisation of American States (OAS) Special Rapporteur on Freedom of Expression and the African Commission on Human and Peoples′ Rights (ACHPR) Special Rapporteur on Freedom of Expression and Access to Information, "Joint declaration on freedom of expression and "fake news", disinformation and propaganda", 3 martie 2017, http://www.osce.org/fom/302796.

În anul 2017, Reprezentantul OSCE pentru Libertatea Mass-Media, împreună Raportorul Special ONU pentru Libertatea de Opinie şi Exprimare, Raportorul Special OSA pentru Libertatea de Exprimare şi Raportorul Special CADOP pentru Libertatea de Exprimare şi Acces la Informaţii au emis o declaraţie comună privind libertatea de exprimare şi "ştirile false", dezinformarea şi propaganda. În această declaraţie, ei au remarcat incidenţa crescândă a dezinformării şi propagandei în canalele mass-media audiovizuale şi în platformele de comunicare socială, promovată de oameni atât din sectorul public cât şi din afara lui, şi diversele daune pe care acestea le pot provoca în calitate de factor agravant sau cauză principală. Ei şi-au exprimat îngrijorarea că dezinformarea şi propaganda sunt adesea concepute şi implementate astfel încât să conducă populaţia în eroare, precum şi să intervină în dreptul publicului de a cunoaşte şi dreptul persoanelor de a căuta şi primi, precum şi de a împărtăşi, informaţii şi idei de toate tipurile, indiferent de frontiere, protejate de garanţiile legale internaţionale ale drepturilor la libertatea de exprimare şi la păstrarea opiniei. În plus, semnatarii declaraţiei au subliniat faptul că anumite forme de dezinformare şi propagandă pot dăuna reputaţiei şi intimităţii individuale sau pot incita la violenţă, discriminare sau ostilitate faţă de grupuri identificabile din societate.⁶⁰

________________________

⁶⁰ The United Nations (UN) Special Rapporteur on Freedom of Opinion and Expression, the Organisation for Security and Co-operation in Europe (OSCE) Representative on Freedom of the Media, the Organisation of American States (OAS) Special Rapporteur on Freedom of Expression and the African Commission on Human and Peoples′ Rights (ACHPR) Special Rapporteur on Freedom of Expression and Access to Information, "Joint declaration on freedom of expression and "fake news", disinformation and propaganda", 3 martie 2017, http://www.osce.org/fom/302796.

Este evident că măsurile de combatere a propagandei şi dezinformării vor consuma timp şi resurse. Important, există necesitatea de îmbunătăţire şi sprijinire a activităţilor curente destinate să instruiască cetăţenii în identificarea ştirilor şi comentariilor false sau înşelătoare. Există o necesitate clară de a combate propaganda, întrucât persoanele aflate în spatele acesteia reprezintă o ameninţare gravă la adresa unei ordini mondiale stabile şi democratice. Diseminarea sau promovarea propagandei pentru război, ură rasială, xenofobie, anti-semitism sau alte forme de discriminare sau ură bazate pe intoleranţă trebuie condamnate deschis, la fel ca şi tentativele de destabilizare a situaţiei din Uniunea Europeană şi alte state. Astfel, este important ca oamenii să fie pe deplin conştienţi de pericolele prezentate de propagandă.

CCA are obligaţia legală de a interzice difuzarea pe teritoriul Moldovei, inclusiv prin distribuitorii de servicii de telecomunicaţii, a canalelor TV străine ale căror activităţi încalcă această regulă, prin interzicerea persoanelor de cetăţenie străină şi apatrizilor să întreprindă campanii prin activitate jurnalistică.

Monitorizarea discursurilor (mesajelor)

O posibilă abordare a monitorizării dezinformării şi propagandei din programele mass-media audiovizuală o reprezintă monitorizarea unor discursuri selectate care pot fi utilizate pentru diseminarea dezinformărilor. Această metodă identifică o serie de "discursuri" selectate – opinii exprimate în mod deliberat – asupra unui anumit aspect şi determină frecvenţa cu care acestea apar în programele difuzate. Avantajul acestei metode este acela că ea conduce la diverse expresii calitative cuantificabile conţinute în transmisie. În general monitorizarea discursurilor poate fi utilizată pentru a determina dacă mass-media audiovizuală distribuie discursuri şi dacă da, în ce fel. Ele sunt promovate de mass-media audiovizuală sau mass-media audiovizuală doar le menţionează însă oferă şi un important context?

Monitorizarea discursurilor (mesajelor) sau a propoziţiilor poate fi utilizată pentru a analiza reflectarea de către radiodifuzori a anumitor opinii geopolitice promovate de diverse state. Poate fi dezvoltată o listă de discursuri (preferabil prin analizarea emisiunilor anterioare). Printre exemple se numără:

Aceste discursuri pot fi grupate în subiecte mai ample. Monitorii analizează, de asemenea, "tonalitatea" discursurilor sau cu alte cuvinte dacă discursurile sunt prezentate într-o manieră pozitivă, negativă sau neutră în mass-media audiovizuală monitorizată.

Procesul de monitorizare efectivă se realizează astfel. Monitorii vizează doar elementele (elementele de ştiri sau toate elementele transmise) care menţionează în mod explicit discursurile. Apoi ei monitorizează toate declaraţiile făcute pentru a determina dacă ele corespund acestor discursuri. Apoi frecvenţa de apariţie a acestor discursuri poate fi cuantificată. Scopul este acela de a monitoriza canalul mass-media audiovizual pe o perioadă dată de timp pentru a determina mai întâi cât de mult este reflectat aspectul monitorizat şi, apoi, în ce măsură el este promovat sau denunţat de mass-media audiovizuală monitorizată.

O metodă similară o reprezintă identificarea anumitor cuvinte-cheie care sunt folosite adesea împreună cu subiectele monitorizate. Ca şi în cazul monitorizării discursurilor, monitorii doar identifică elementele care se referă la discursurile selectate şi determină frecvenţa de apariţie a cuvintelor-cheie.

MONITORIZAREA DISCURSULUI INSTIGATOR, XENOFOBIEI ŞI RASISMULUI,

DISCURSULUI INSTIGATOR LA URĂ ŞI A DEFĂIMĂRII

Standardele internaţionale privind "discursul instigator la ură" stipulează că mass-media audiovizuală trebuie să refuze toate expresiile deschise de intoleranţă şi să analizeze cu atenţie dacă publicarea acestor expresii nu conduce la defăimare şi ridiculizare pe criterii de sex, rasă, culoare, limbă, credinţă şi religie, afiliere la minorităţi naţionale sau etnice sau grupuri etnice, diferenţe sociale, politice sau de altă natură.⁶¹ Necesitatea de combatere a acestor forme de exprimare este şi mai imperioasă în situaţii tensionate şi pe timp de război sau alte forme de conflict armat. Guvernele şi instituţiile publice la nivel naţional, regional şi local, precum şi funcţionarii, au responsabilitatea specială de a nu da declaraţii, în particular în mass-media audiovizuală, care pot fi interpretate drept discurs instigator la ură sau discurs care poate conduce la legitimarea, diseminarea sau promovarea urii rasiale, xenofobiei, anti-semitismului sau alte forme de discriminare sau ură bazate pe intoleranţă. Aceste declaraţii trebuie interzise şi condamnate public atunci când apar.

________________________

⁶¹ Recomandarea Consiliului Europei (97) 20 privind "discursul instigator la ură" solicită Statelor Membre să refuze toate expresiile deschise de intoleranţă şi să analizeze cu atenţie dacă publicarea acestor expresii nu conduce la defăimare şi ridiculizare pe criterii de sex, rasă, culoare, limbă, credinţă şi religie, afiliere la minorităţi naţionale sau etnice sau grupuri etnice, diferenţe sociale, politice sau de altă natură. Declaraţia de la Viena (9 octombrie 1993) a evidenţiat mari îngrijorări legate de reapariţia rasismului, xenofobiei şi anti-semitismului şi dezvoltarea unui climat de intoleranţă, şi a inclus un angajament privind combaterea tuturor ideologiilor, politicilor şi practicilor care reprezintă o incitare la ură rasială, violenţă şi discriminare, precum şi a acţiunilor sau limbajului care pot intensifica temerile şi tensiune dintre grupuri de diverse apartenenţe rasiale, etnice, naţionale, religioase sau sociale.

Este important să se facă o distincţie clară între un canal mass-media audiovizual care transmite comentarii rasiste care reflectă poziţia sa editorială şi un canal mass-media audiovizual care transmite astfel de comentarii în scopul raportării. Este, de asemenea, important să se determine dacă aceste comentarii au fost raportate într-o manieră instigatoare, dacă au fost raportate, de asemenea, puncte de vedere contrare şi alte elemente de context care indică în mod clar dacă aceste opinii au fost prezentate într-o lumină pozitivă sau negativă.⁶² Raportarea mass-media audiovizuale privind aspectele electorale trebuie scutită de răspundere pentru diseminarea afirmaţiilor neadevărate făcute direct de concurenţii electorali – în contextul transmisiunilor în direct sau al publicităţii electorale – în afara cazului în care aceste afirmaţii au fost declarate drept neadevărate de un tribunal sau dacă reprezintă o incitare directă la violenţă, iar canalul mass-media audiovizual respectiv a avut ocazia să împiedice diseminarea lor.⁶³

________________________

⁶² În cazul Jersild, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în favoarea unui jurnalist danez care intervievase membrii unui grup de extremă dreapta care exprima opinii rasiste, deoarece scopul programului său fusese acela de a documenta şi de a expune opiniile grupului, nu de a le promova.

⁶³ UN Special Rapporteur on Freedom of Opinion and Expression, the OSCE Representative on Freedom of the Media, the OAS Special Rapporteur on Freedom of Expression and the ACHPR (African Commission on Human and Peoples′ Rights) Special Rapporteur on Freedom of Expression and Access to Information, "Joint Statement on the Media and Elections" 15 mai 2009, http://www.osce.org/fom/37188?download=true.

Atunci când sunt prezentate reflectă critici la adresa persoanelor (chiar şi criticile despre care se poate considera că prejudiciază reputaţia sau demnitatea acestora) este important să se stabilească dacă radiodifuzorul a acţionat ca un reporter responsabil sau pur şi simplu şi-a exprimat propriile opinii. Standardul internaţional prevede că mass-media audiovizuală nu trebuie trasă la răspundere pentru raportarea corectă a afirmaţiilor altor persoane – chiar dacă aceste afirmaţii sunt declarate a fi ilicite.⁶⁴ Cu toate acestea, trebuie să fie ilegal pentru mass-media audiovizuală să discrimineze, pe criterii de opinii politice sau alte criterii recunoscute, în alocarea şi încasarea preţului pentru publicitate politică cu plată, dacă aceasta este permisă de lege.⁶⁵ Un alt aspect ce trebuie avut în vedere este identitatea persoanei criticate. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat în mod clar că amploarea defăimării este mult mai mică atunci când persoana a cărei reputaţie poate fi afectată este un reprezentant public sau, mai general, un politician. Se presupune că necesităţile dezbaterilor şi responsabilităţilor politice înseamnă că nu trebuie limitată exprimarea cu hotărâre a opiniilor.⁶⁶

________________________

⁶⁴ Acesta este punctul de vedere susţinut de Raportorul Special ONU pentru Libertatea de Opinie şi Exprimare şi care a fost adoptat, printre alţii, de Curtea Constituţională a Spaniei.

⁶⁵ UN Special Rapporteur on Freedom of Opinion and Expression, the OSCE Representative on Freedom of the Media, the OAS Special Rapporteur on Freedom of Expression and the ACHPR (African Commission on Human and Peoples′ Rights) Special Rapporteur on Freedom of Expression and Access to Information, "Joint Statement on the Media and Elections" 15 May 2009, http://www.osce.org/fom/37188?download=true .

⁶⁶ Kužel, Raso. Media reporting and conduct during the electoral process, (pp. 4) misiunea OSCE în Kosovo, 2017.

În legislaţia din Moldova există câteva prevederi care impun limite ale dreptului la libertatea de exprimare (inclusiv dreptul radiodifuzorilor). În particular, articolul 6 alin.(1) din Codul Audiovizualului interzice incitarea la ură pe mai multe criterii, inclusiv "rasă, religie, naţionalitate sau sex." Constituţia interzice şi incriminează "toate acţiunile care vizează defăimarea Statului şi a cetăţenilor, instigare la revoltă, război, ură naţională, rasială sau religioasă, incitare la discriminare, separatism teritorial, violenţă publică sau alte manifestări care afectează ordinea constituţională."⁶⁷

________________________

⁶⁷ Articolul 32 (3) din constituţia Republicii Moldova.

Aceste prevederi sunt incluse în câteva documente internaţionale şi au fost abordate, de asemenea, în mod considerabil în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, nu există o procedură simplă pentru dezvoltarea unor indicatori prin care monitorii mass-media să poată codifica cu certitudine o emisiune pentru încălcarea acestor standarde. În particular, este important de reţinut că poate exista o răspundere diferită pentru o persoană care face declaraţii care incită la ură sau care prejudiciază reputaţia sau demnitatea unei alte persoane, şi pentru radiodifuzorul care transmite aceste declaraţii.

La monitorizarea discursului instigator la ură, trebuie să ne asigurăm că toţi monitorii au înţeles foarte bine ce înseamnă discursul instigator la ură, astfel încât aceştia să poată identifica transmisiunile care pot reprezenta "discurs instigator la ură" sau defăimare, astfel încât acestea să poată fi supuse unei analize suplimentare. Un mod de monitorizare a discursului instigator la ură este reprezentat de utilizarea aşa-numitei monitorizări propoziţionale care este descrisă mai detaliat în metodologia originală a CCA intitulată "Metodologia de monitorizare a serviciilor de programe audiovizuale: metode şi tehnici"

MONITORIZAREA SUBIECTELOR ŞI PROBLEMELOR SOCIALE

Aşa cum am menţionat anterior, Codul Audiovizualului defineşte pluralismul şi echilibrul politic şi social şi stipulează că în spiritul respectării libertăţilor şi a drepturilor fundamentale ale omului, a pluralismului politic şi social; diversitatea culturală, lingvistică şi religioasă; informarea, educarea şi divertismentul publicului vor fi asigurate şi garantate prin transmisia şi retransmisia serviciilor de programe. Monitorizarea pluralismului social este descrisă în metodologia originală "Metodologia de monitorizare a serviciilor de programe audiovizuale: metode şi tehnici" însă aici prezentăm câteva informaţii suplimentare legate de modul în care acesta poate fi monitorizat.

Egalitatea sexelor

Mass-media audiovizuală joacă un rol unic în educaţia în domeniul drepturilor civice, în promovarea conceptului de toleranţă, în depăşirea şi combaterea discriminării, precum şi în lupta împotriva stereotipurilor.⁶⁸ Participarea egală a femeilor şi bărbaţilor în procesele politice şi electorale este necesară pentru funcţionarea eficientă a unei societăţi democratice.

________________________

⁶⁸ Website-ul MEMO 98, secţiunea Minorities, la http://memo98.sk/articles/minorities  accesat la 23 noiembrie 2017.

Stereotiparea sistematică distrage adesea atenţia de la competenţele merituoase ale femeilor candidate şi de la ideile şi valorile pe care le reprezintă. În plus, trebuie să se facă distincţia între mass-media audiovizuală privată şi cea publică. Mass-media audiovizuală publică are obligaţia de a introduce politici şi măsuri suplimentare pentru a asigura o acoperire media adecvată a femeilor candidate. Este o bună practică pentru mass-media audiovizuală publică să aibă politici pentru, şi măsuri pentru acoperirea, femeilor candidate şi a problemelor legate de participarea femeilor în politică. În mod similar, convingerea mass-media audiovizuală privată să întreprindă aceste măsuri în mod voluntar poate reprezenta o schimbare pozitivă. De exemplu, poate exista un cod de conduită obligatoriu sau voluntar cu măsuri specifice destinate promovării participării femeilor în politică. Din nou sunt necesare informaţii pentru a putea evalua proporţionalitatea acoperii media a femeilor candidate.⁶⁹

________________________

⁶⁹ Ibidem (pp.65).

Protecţia minorilor

Articolul 6 din Codul Audiovizualului interzice "difuzarea de programe care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, în special programele care conţin pornografie, violenţă exagerată sau limbaj licenţios". Transmisia unor alte programe decât cele prevăzute la alin.(2) susceptibile de a afecta dezvoltarea psihică, mentală sau morală a minorilor se va face doar în cazul în care vor fi asigurate condiţiile (prin selectare a timpului de emisie sau prin mijloace tehnice) ca minorii aflaţi în zona de acoperire să nu poată vedea şi auzi emisiunile respective."

Articolul 19 alin.(12) stipulează că publicitatea televizată şi teleshopping-ul televizat nu trebuie să provoace nici o daună morală, fizică sau intelectuală minorilor şi, în special să nu instige în mod direct minorii să cumpere un produs sau serviciu, prin exploatarea lipsei de experienţă sau a credulităţii acestora; să nu încurajeze în mod direct minorii să îşi convingă părinţii sau alte persoane să cumpere bunurile sau serviciile care fac obiectul publicităţii; să nu exploateze încrederea specială pe care minorii o au în părinţi, profesori sau în alte persoane; şi să nu prezinte în mod nejustificat minori în situaţii periculoase.

În conformitate cu articolul 40 din Cod, CCA trebuie să asigure protecţia demnităţii umane, respectarea drepturilor omului, inclusiv principiul egalităţii dintre femei şi bărbaţi, şi protecţia minorilor.

În articolul 6, "Garantarea moralităţii şi asigurarea protecţiei minorilor", Codul Audiovizualului stipulează că "Radiodifuzorului îi este interzisă difuzarea de programe care conţin orice formă de incitare la ură pe considerente de rasă, religie, naţionalitate, sex."

Prevederile legale susmenţionate reprezintă indicatori evidenţi pentru o monitorizare calitativă a mass-media audiovizuale care trebuie realizată de CCA periodic pentru a se asigura că toţi radiodifuzorii îşi îndeplinesc obligaţiile legale. Periodicitatea monitorizării trebuie stabilită în funcţie de resursele disponibile, însă în general perioade de una-două săptămâni ar trebui să fie suficiente pentru a stabili dacă radiodifuzorii îşi îndeplinesc obligaţiile legale.

Limbajul semnelor pentru persoanele cu deficienţe auditive

Articolul 13 din Codul Audiovizualului prevede că accesul persoanelor cu deficienţe de auz (surde) la emisiunile televizate de importanţă majoră şi de actualităţi este garantat prin interpretarea acestora, din contul radiodifuzorului, în limbajul mimico-gestual cel puţin 20 de minute din timpul zilnic de emisii ale serviciului de programe.

Se poate include o coloană suplimentară în fişa de monitorizare existentă pentru a adăuga o categorie, acces asigurat sau nu.

Exemplu de monitorizare a problemelor sociale

Monitorizarea care vizează aspectele şi problemele sociale poate în general să evalueze măsura în care radiodifuzorii monitorizaţi acoperă programe de interes public, reflectă o societate civilă în dezvoltare, care creează mai mult spaţiu pentru diversitate culturală, precum şi o atmosferă de cooperare şi solidaritate, şi care condamnă intoleranţa.

Monitorizarea poate urmări câteva aspecte, în particular orientarea programelor canalului mass-media audiovizual respectiv – ce tipuri de programe sunt prezentate şi căror programe li se acordă o mai mare importanţă în transmisia zilnică.

Tipuri de programe:

- Ştiri,

- Investigaţii,

- Evenimente curente (politice şi de altă natură),

- Documentare (naţionale şi străine),

- Drama (pentru adulţi, pentru copii şi tineret, seriale),

- Educative,

- Divertisment,

- Culturale,

- Muzicale,

- Religioase,

- Sport.

În plus, următoarele aspecte pot fi monitorizate şi măsurate statistic analizând cantitatea şi proporţia în care acestea sunt prezentate telespectatorilor:

- Originalitatea programului: Premieră/reluare;

- Producţie: Programe produse de radiodifuzor/de altcineva;

- Producţie locală: Program produs în Moldova/în străinătate;

- Limba programului: Româna, rusă, alta;

- Prezentare multimod: Subtitrare, limbajul semnelor, comentariu pentru persoanele cu deficienţe de vedere.

Monitorizarea mass-media audiovizuală poate include analiza cantitativă a transmisiunii, analizând timpul alocat subiectelor selectate şi tonul în care aceste subiecte sunt prezentate – pozitiv, neutru sau negative.

Analiza calitativă poate evalua performanţa mass-media audiovizuale faţă de principii specifice, precum standardele etice sau profesionale – echilibru, precizie, promptitudine, alegerea subiectelor, omiterea informaţiilor, poziţionarea elementelor, limbaj instigator, care nu pot fi cuantificate cu uşurinţă. Apoi aceste date sunt raportate separat şi integrate în comentariile şi concluziile rapoartelor narative.

În plus, monitorizarea poate viza structura programelor de ştiri – din punct de vedere al diversităţii subiectelor, al acoperirii regionale, precum şi al duratei buletinelor de ştiri.

a) Lista subiecţilor monitorizaţi:

Preşedinte

Guvern

Prim-ministru

Autorităţi locale

Partide parlamentare

Partide extraparlamentare

Altele

b) Lista temelor monitorizate:

Reportaje din Moldova:

Agricultură

Armată

Afaceri/economie

Cultură

Regiuni de conflict

Infracţionalitate

Educaţie

Mediu

Asistenţă medicală

Persoane relocate intern

Juridic

Mass-media audiovizuală

Minorităţi (naţionale, religioase, sexual, persoane cu dizabilităţi)

Politică

Religie

Probleme sociale

Sport

Altele

Ştiri externe

Mai jos sunt prezentate alte câteva aspecte care pot fi evaluate:

• Programe (priorităţi vs performanţă)

• Direcţie socială şi politică

• Prioritate de raportare politică şi investigaţii

• Social, minorităţi, integrare, cetăţeni în priorităţi externe

• Educaţie şi cultură

• Divertisment şi sport

MONITORIZAREA CONŢINUTULUI LOCAL ŞI A OPERELOR UE

Codul Audiovizualului stipulează că operele audiovizuale europene reprezintă operele a căror producţie şi coproducţie sunt controlate de persoane fizice sau persoane juridice europene. În Articolul 3, Codul Audiovizualului stipulează că "De la data aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, radiodifuzorii aflaţi sub jurisdicţia Republicii Moldova vor rezerva operelor europene nu mai puţin de 51% din timpul lor de difuzare, cu excepţia timpului afectat emisiunilor informative, evenimentelor sportive, programelor de divertisment, publicităţii, serviciilor de teletext şi teleshopping. Până la data aderării, va fi rezervată o proporţie semnificativă operelor audiovizuale autohtone şi proprii. Această proporţie, având în vedere responsabilităţile informaţionale, educaţionale, culturale şi de divertisment ale radiodifuzorului faţă de publicul său, va fi realizată progresiv, conform prevederilor art.11. Consiliul Coordonator al Audiovizualului va urmări aplicarea prevederilor alin.(7) şi (8), stabilind mecanismele concrete de implementare."

În plus, Articolul 11 din Cod care vizează "Protejarea patrimoniului lingvistic şi cultural-naţional" stipulează că la elaborarea Strategiei de acoperire teritorială cu servicii de programe, Consiliul Coordonator al Audiovizualului va ţine cont de specificul lingvistic la nivel naţional şi local şi va asigura ca, de la 1 ianuarie 2010, cel puţin 70% din numărul de frecvenţe să fie oferite serviciilor de programe transmise în limba de stat. Această prevedere nu se referă la valorificarea pieselor muzicale." De asemenea, începând cu data de 1 ianuarie 2010, cel puţin 80% din programele furnizate de radiodifuzori trebuie să reprezinte producţii proprii şi locale, şi opere europene, iar 50% din acestea din urmă trebuie difuzate la ore de maximă audienţă. Produsul autohton va cuprinde cel puţin 8 ore din volumul zilnic de emisie şi va fi difuzat exclusiv (în totalitate) în intervalul orelor 06.00-24.00. Cel puţin 6 ore din produsul autohton va fi difuzat în orele de maximă audienţă, dintre care cel puţin 4 ore – în limba de stat.

Metodele de monitorizare a conformităţii proporţionalităţii între materialele locale şi UE variază semnificativ în rândul Statelor Membre UE, şi nu toate Statele Membre au implementat sisteme de verificare a datelor transmise de radiodifuzori. În general, există două metode principale pentru colectarea datelor privind conformitatea cu Directiva Serviciilor Mass-media Audiovizuale (SMA). Majoritatea statelor UE solicită radiodifuzorilor să transmită declaraţii privind proporţiile între operele europene şi producţiile independente. A doua posibilitate este să se verifice datele transmise sau să se realizeze o monitorizare independentă a transmisiunilor.⁷⁰ Rapoartele anterioare de monitorizare ale Comisiei Europene transmise Parlamentului European privind aplicarea articolelor 13, 16 şi 17 din Directiva 2010/13/UE "Promovarea operelor europene" pot reprezenta o sursă de inspiraţie în stabilirea metodologiei de monitorizare.⁷¹

________________________

⁷⁰ Aceste măsuri pot fi realizate intern sau cu ajutorul unei organizaţii independente de cercetare.

⁷¹ Pentru mai multe informaţii, a se vedea şi http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/ALL/?uri=CELEX:52012DC0522

De exemplu, Comisia Europeană a publicat un raport de analiză a acestei probleme (în anul 2009) conform căruia metodologia standard folosită de Statele Membre UE pentru monitorizarea respectării articolelor 4 şi 5 (din SMA) este solicitarea către radiodifuzori să transmită declaraţii de transmisiuni, cu menţionarea volumelor operelor europene şi ale producţiilor independente pe care le difuzează (declaraţie pe propria răspundere).⁷² Unele dintre Statele Membre iau măsuri suplimentare pentru a verifica precizia datelor furnizate de radiodifuzori, fie prin verificarea declaraţiilor primite de la radiodifuzori sau prin monitorizarea directă a transmisiunilor: printre ele se numără Belgia, Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Estonia, Franţa, Irlanda, Italia, Olanda, Spania, Polonia şi Portugalia.

________________________

⁷² David Rolfe, David Graham, and Farid El-Husseini, "Study on the application of measures concerning the promotion of the distribution and production of European works in audiovisual media services", 28 May 2009 available at http://ec.europa.eu/archives/information_society/avpolicy/docs/library/studies/art4_5/final_report.pdf

Important, în determinarea conţinutului ce trebuie inclus în monitorizare, Directiva SMA defineşte orele eligibile totale ca reprezentând timpul de transmisie al canalului "excluzând timpul atribuit ştirilor, evenimentelor sportive, jocurilor, publicităţii, serviciilor teletext şi teleshopping-ul". Majoritatea ţărilor UE au transpus definiţia direct în legislaţia naţională, însă există diferenţe între ţări cu privire la programele efectiv incluse în monitorizare. În anterioara monitorizare contractată de Comisia Europeană,⁷³ una dintre primele etape ale codificării datelor lineare a fost determinarea genului fiecărui program individual pentru a identifica "programele eligibile" – proporţia din programul de transmisie care face subiectul articolelor 4 şi 5 din Directivă, respectiv toate programele "excluzând evenimentele sportive, ştirile şi jocurile" (programe neeligibile), precum şi "publicitatea, serviciile teletext şi teleshopping-ul" (material non-program). Astfel, echipa de monitorizare a codificat programele în funcţie de "genurile eligibile" (documentar, jurnal de evenimente, divertisment, ficţiune şi film cinema) şi "genuri neeligibile" (evenimente sportive, ştiri, jocuri, teletext şi teleshopping). Articolul 6 din Directiva SMA conţine un set de patru definiţii pentru a determina dacă o producţie poate fi calificată drept operă europeană. Acestea sunt: cerinţe geografice; cerinţe de personal; cerinţe legate de controlul producţiei; şi cerinţe legate de coproducţie.

În ceea ce priveşte definirea efectivă a "conţinutului local" şi a "operelor UE" şi a modului de definire, Codul Audiovizualului din Moldova stipulează că la acordarea licenţelor de emisie, CCA trebuie să acorde prioritate solicitanţilor care oferă servicii de program propriu şi local şi opere europene. Societatea trebuie să urmărească să achiziţioneze 20% din programele sale de la producători independenţi din Republica Moldova în scopul încurajării şi promovării producţiei locale şi al asigurării că programele sale prezintă o mare varietate de opinii şi puncte de vedere În plus, Codul defineşte produs autohton – programe realizate de către radiodifuzori aflaţi în jurisdicţia Republicii Moldova şi/sau de către producători de programe independenţi din Republica Moldova, inclusiv prin mijloace tehnice şi intelectuale din Republica Moldova.

Directiva nu conţine o definiţie a "producătorului independent", însă afirmă că definiţia aplicată de Statele Membre UE trebuie să ţină cont de criterii, precum "proprietarul firmei de producţie, cantitatea de programe furnizate aceluiaşi radiodifuzor şi proprietatea asupra drepturilor secundare". Anumite State Membre nu definesc termenul de "producător independent" în legislaţia lor. La definirea "producătorilor care sunt independenţi de radiodifuzor" aşa cum se menţionează în Articolul 17, SMA recomandă Statelor Membre să ţină cont în mod corespunzător în special de criterii precum proprietarul firmei de producţie, cantitatea de programe furnizate aceluiaşi radiodifuzor şi proprietatea asupra drepturilor secundare.

CONCLUZIE

Acest document este prevăzut să ofere un set de metodologii de monitorizare pentru abordarea problemele comune care pot fi abordate de CCA. Trebuie subliniat însă că formatul exact al fiecărei activităţi de monitorizare a mass-media audiovizuale depinde de întrebarea la care trebuie să se răspundă prin cercetare. În exemplele susmenţionate s-a încercat să se ofere câteva instrumente care vor permite monitorilor, printre altele, să determine dacă există echilibru şi corectitudine în acoperirea de către radiodifuzori a campaniilor electorale şi dacă radiodifuzorii aplică un echilibru în reflectarea controversatelor probleme politice şi de altă natură.

În plus, metoda de monitorizare de bază va permite măsurarea timpului acordat pentru publicitate, proporţia de producţie autohtonă, proporţia emisiunilor în limba naţională, precum şi alte cerinţe legale cantitative de bază.