Decizie nr.30 din 22.03.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.263g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 134/12 şi 264/1 alin.(1) din Codul penal şi a punctelor 21, 22, 25 lit.h) şi 36 din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.296 din 16 aprilie 2009 (starea de ebrietate provocată de droguri şi/sau alte substanţe cu efecte similare)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.263g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolelor 134¹² şi 264¹ alin.(1) din Codul penal şi a punctelor 21, 22, 25 lit.h)

şi 36 din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică şi examinare

medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16 aprilie 2009

(starea de ebrietate provocată de droguri şi/sau

alte substanţe cu efecte similare)

nr. 30  din  22.03.2022

 (în vigoare 22.03.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 98-105 art. 51 din 08.04.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar, Având în vedere sesizarea înregistrată la 30 noiembrie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 22 martie 2022, în camera de consiliu, Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 134¹² şi 264¹ alin.(1) din Codul penal şi a punctelor 21, 22, 25 lit.h) şi 36 din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.296 din 16 aprilie 2009, ridicată de dl Victor Coda, parte în dosarul nr.1-676/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea a fost trimisă de dl judecător Radu Grecu de la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află cauza penală de învinuire a dlui Victor Coda de comiterea infracţiunilor prevăzute la articolul 179 alin.(1) [violarea de domiciliu], 201¹ alin. (2) lit.c) [violenţa în familie], 264¹ alin.(1) şi (3) [conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe], 287 alin.(1) [huliganismul] din Codul penal.

4. La 5 noiembrie 2021, dl Victor Coda a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 134¹² şi 264¹ alin.(1) din Codul penal şi a punctelor 21, 22, 25 lit.h) şi 36 din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.296 din 16 aprilie 2009.

5. Printr-o încheiere din 18 noiembrie 2021, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

"Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

7. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 134¹²

Starea de ebrietate

"(1) Prin stare de ebrietate se înţelege starea de dereglare psihofuncţională a organismului survenită în urma consumului de alcool, droguri şi/sau alte substanţe cu efecte similare.

(2) Prin stare de ebrietate alcoolică cu grad minim se înţelege starea persoanei care are concentraţia de alcool în sânge de la 0,3 până la 0,5 g/l sau concentraţia vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,15 până la 0,3 mg/l.

(3) Prin stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat se înţelege starea persoanei care are concentraţia de alcool în sânge de la 0,5 g/l şi mai mult sau concentraţia vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,3 mg/l şi mai mult."

Articolul 264¹

Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu

grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe

"(1) Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanţe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similare

se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

[…]."

8. Prevederile relevante ale Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi a naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.296 din 16 aprilie 2009, sunt următoarele:

"[…]

21. În cazul în care în urma examinării medicale se stabileşte stare de ebrietate, recoltarea probelor biologice pentru determinarea concentraţiei alcoolului în sânge şi a prezenţei substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora în sânge şi/sau urină este obligatorie.

22. Determinarea concentraţiei alcoolului în sânge şi a prezenţei drogurilor, a altor substanţe psihotrope sau a medicamentelor cu efecte similare acestora în sânge şi/sau urină este obligatorie şi în cazul când există divergenţe între rezultatul testării alcoolscopice şi concluzia examinării medicale.

[…]

25. Concluzia examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei se înregistrează în procesul-verbal după cum urmează:

a) treaz;

b) consum de alcool, treaz;

c) consecinţele consumului de alcool, treaz;

d) stare de ebrietate alcoolică cu grad minim;

e) stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat;

f) consecinţele consumului produselor ori substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora, treaz;

g) stare de ebrietate provocată de produsele ori substanţele stupefiante sau de medicamente cu efecte similare acestora (concluzia se stabileşte la depistarea în timpul consumului acestora, în cazul în care persoana comunică ce a consumat ori la efectuarea probei la determinarea drogurilor în probele biologice) şi manifestărilor clinice corespunzătoare;

h) stare de ebrietate provocată de substanţe ce provoacă turmentare (concluzia fiind provizorie şi se definitivează în conformitate cu rezultatele de laborator a probelor prelevate (sânge, salivă, urina pe parcursul a 3 zile);

[…]

36. Divergenţele apărute între cele două concluzii ale examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, precum şi toate litigiile ce ţin de această examinare se soluţionează, la cererea persoanei sau a organului interesat, de Comisia de control a examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei din cadrul Ministerului Sănătăţii."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a notat că norma penală în baza căruia este judecat [articolul 264¹ alin.(1) din Codul penal] este imprecisă. Ea ar lăsa o marjă discreţionară largă autorităţilor, deoarece Codul penal nu conţine un clasificator al gradelor de ebrietate narcotică şi nu prevede o procedură clară şi previzibilă de testare a persoanei în vederea stabilirii stării de ebrietate narcotică în timpul conducerii mijlocului de transport.

10. De asemenea, în opinia autorului excepţiei, legea nu impune obligativitatea testării biologice în vederea stabilirii stării de ebrietate narcotică în ipoteza în care rezultatele preliminare arată lipsa stării de ebrietate narcotică sau în care nu există indicatori ai unui comportament asemănător efectelor produse de consumul produselor sau substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora. Legea lasă aprecierea oportunităţii efectuării testării biologice la discreţia organelor de aplicare a normelor de drept.

11. Totodată, autorul excepţiei afirmă că în cazul unor divergenţe dintre rezultatele preliminare şi cele ulterioare (i.e. de laborator) nu este clar care probă urmează a fi pusă la baza încadrării juridice a faptei.

12. Autorul excepţiei mai afirmă că punctul 36 din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi a naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.296 din 16 aprilie 2009 (potrivit căruia "Divergenţele apărute între cele două concluzii ale examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, precum şi toate litigiile ce ţin de această examinare se soluţionează, la cererea persoanei sau a organului interesat, de Comisia de control a examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei din cadrul Ministerului Sănătăţii"), instituie o procedură nejustificată şi disproporţionată.

13. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 7, 20 alin.(2), 21, 23 alin.(2) şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. De asemenea, Curtea reţine că, în conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii hotărârilor Guvernului ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Totodată, hotărârile Guvernului se supun şi controlului de legalitate, care ţine de competenţa instanţelor de judecată. Aşadar, atunci când din argumentele autorului sesizării decurge că se solicită, de fapt, un control de legalitate al unei hotărâri a Guvernului (e.g., se afirmă că hotărârea Guvernului contravine unei legi) şi nu unul de constituţionalitate, Curtea Constituţională declară sesizarea inadmisibilă (a se vedea DCC nr.171 din 4 noiembrie 2021, §13 şi jurisprudenţa citată acolo). Dimpotrivă, Curtea este competentă să verifice constituţionalitatea hotărârilor de Guvern, dacă criticile de neconstituţionalitate se raportează la încălcarea vreunei prevederi constituţionale (ibidem).

17. În această cauză, autorul excepţiei a prezentat critici care se raportează la pretinsa încălcare a unor articole din Constituţie. Prin urmare, Curtea este competentă să examineze constituţionalitatea prevederilor din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi a naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.296 din 16 aprilie 2009, prin raportare la articolele invocate din Constituţie.

18. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta în Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă articolele 134¹² şi 264¹ alin.(1) din Codul penal. Primul articol defineşte noţiunile de "stare de ebrietate" (i.e., starea de dereglare psihofuncţională a organismului survenită în urma consumului de alcool, droguri şi/sau alte substanţe cu efecte similare), "stare de ebrietate alcoolică cu grad minim" (i.e., starea persoanei care are concentraţia de alcool în sânge de la 0,3 până la 0,5 g/l sau concentraţia vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,15 până la 0,3 mg/l) şi "stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat" (i.e., starea persoanei care are concentraţia de alcool în sânge de la 0,5 g/l şi mai mult sau concentraţia vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,3 mg/l şi mai mult). Al doilea articol stabileşte răspunderea penală pentru conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanţe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similare.

20. De asemenea, mai sunt obiect al excepţiei de neconstituţionalitate punctele 21, 22, 25 lit.h) şi 36 din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi a naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.296 din 16 aprilie 2009 (conţinutul acestora a fost redat supra la § 8).

21. Prevederile articolelor 134¹² şi 264¹ alin.(1) din Codul penal şi unele dispoziţii din punctul 21 din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi a naturii ei au mai fost contestate anterior în faţa Curţii Constituţionale, însă din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate.

22. Totodată, prevederile punctelor 22, 25 lit.h) şi 36 din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi a naturii ei nu au mai constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

23. În continuare, Curtea reţine că o condiţie obligatorie pentru formularea excepţiei de neconstituţionalitate o reprezintă aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia (a se vedea punctul 1 din dispozitivul HCC nr.2 din 9 februarie 2016).

24. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care persoana este acuzată, între altele, de comiterea infracţiunii de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate produsă de substanţe stupefiante. Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate pot fi aplicate de către instanţa în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

25. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa a cel puţin unui drept garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr.44 din 1 aprilie 2021, § 20; DCC nr.78 din 3 iunie 2021, § 17).

26. Autorul sesizării susţine că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 7 [Constituţia, Lege Supremă], 20 alin.(2) [accesul liber la justiţie], 21 [prezumţia nevinovăţiei], 23 alin.(2) [calitatea legii] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

27. Potrivit articolelor 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată. Această condiţie nu este îndeplinită în raport cu articolele 7, 20 alin.(2), 21 şi 54 din Constituţie.

28. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.46 din 1 aprilie 2021, § 17 şi jurisprudenţa citată acolo).

29. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorilor lor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (a se vedea HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, § 32).

30. Curtea observă că argumentul principal al autorului sesizării se referă la pretinsa neclaritate şi imprevizibilitate a normelor contestate.

31. Curtea reaminteşte că preeminenţa dreptului presupune, inter alia, asigurarea legalităţii şi a certitudinii juridice. În special în materie penală, dispoziţiile articolului 22 din Constituţie, împreună cu prevederile articolului 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, garantează principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege).

32. Pentru a exclude orice echivoc, textul legislativ trebuie să fie formulat în mod clar şi inteligibil, fără dificultăţi de ordin sintactic şi fără pasaje obscure. În special în materie penală, legislatorul trebuie să fie precis, clar şi coerent, aşa cum o impune principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei, garantat de articolul 22 din Constituţie şi de articolul 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (HCC nr.39 din 21 decembrie 2021, § 21 şi jurisprudenţa citată acolo).

33. Totodată, Curtea notează că şi articolul 23 alin.(2) din Constituţie implică adoptarea de către legislator a unor legi accesibile, clare şi previzibile (ibidem, § 39).

34. Aşadar, standardul calităţii legii penale substanţiale este garantat de articolele 1 alin.(3) şi 22, coroborate cu articolul 23 alin.(2) din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.39 din 21 decembrie 2021, § 55).

35. Deşi autorul sesizării nu a invocat articolul 22 din Constituţie, totuşi, acesta a afirmat că norma penală pe baza căreia este judecat ar fi neclară şi imprevizibilă. În particular, autorul sesizării pune problema lipsei unui clasificator al gradelor stării de ebrietate produsă de droguri şi/sau alte substanţe cu efecte similare, aşa cum există pentru starea de ebrietate produsă de alcool.

36. Din această perspectivă, Curtea constată că articolul 264¹ alin.(1) din Codul penal incriminează conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanţe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similare.

37. În acelaşi timp, articolul 134¹² din Codul penal distinge între "stare de ebrietate alcoolică cu grad minim" [alin. (2)] şi "stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat" [alin. (3)].

38. În acest context, Curtea constată că răspunderea penală se aplică pentru conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Dacă starea de ebrietate produsă de alcool nu atinge gradul avansat, atunci se aplică răspunderea contravenţională (articolul 233 din Codul contravenţional).

39. Curtea observă că legea penală nu conţine "grade" care ar diferenţia starea de ebrietate produsă de substanţe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similare. Totuşi, acest fapt nu reclamă o problemă de constituţionalitate.

40. În acest sens, potrivit articolului 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie, Parlamentul are competenţa exclusivă de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituţionale, legislatorul este liber să aprecieze, pe lângă pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.186 din 25 noiembrie 2021, § 28).

41. Aşadar, Parlamentul a incriminat, bazându-se pe raţiuni de politică penală, conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă de substanţe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similare fără a face vreo distincţie între substanţele care provoacă această stare şi fără a fi legată de intensitatea stării în discuţie. Aceste din urmă aspecte nu au relevanţă la încadrarea juridică a faptei. Ele pot fi avute în vedere de instanţa de judecată la individualizarea pedepsei.

42. Cu privire la procedura de testare a persoanei în vederea stabilirii stării de ebrietate produsă de substanţe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similare în timpul conducerii mijlocului de transport, Curtea constată că aceasta este descrisă în Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi a naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.296 din 16 aprilie 2009, precum şi în actele normative ale Ministerului Sănătăţii ce au drept scop determinarea şi evaluarea stării de ebrietate a persoanei examinate.

43. Cu privire la puterea discreţionară a organelor de aplicare a normelor de drept de a aprecia oportunitatea efectuării testării biologice, Curtea reţine că punctul 21 din Regulamentul prenotat prevede că "în cazul în care în urma examinării medicale se stabileşte stare de ebrietate, recoltarea probelor biologice pentru determinarea concentraţiei alcoolului în sânge şi a prezenţei substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora în sânge şi/sau urină este obligatorie". Sub acest aspect, autorul sesizării nu a argumentat în ce ar consta neconstituţionalitatea acestui punct din Regulament.

44. Cu privire la existenţa unor divergenţe dintre rezultatele preliminare şi cele ulterioare (i.e. de laborator) şi, corelativ, problema aprecierii probelor, conform punctului 22 din Regulamentul în discuţie, "determinarea concentraţiei alcoolului în sânge şi a prezenţei drogurilor, a altor substanţe psihotrope sau a medicamentelor cu efecte similare acestora în sânge şi/sau urină este obligatorie şi în cazul când există divergenţe între rezultatul testării alcoolscopice şi concluzia examinării medicale".

45. Totodată, punctul 36 din acelaşi Regulament prevede că "divergenţele apărute între cele două concluzii ale examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, precum şi toate litigiile ce ţin de această examinare se soluţionează, la cererea persoanei sau a organului interesat, de Comisia de control a examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei din cadrul Ministerului Sănătăţii".

46. În cele din urmă, Curtea reţine că instanţei de judecată îi revine sarcina de a aprecia care probe vor fi admisibile şi puse la baza sentinţei.

47. Cu privire la punctul 36 din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi a naturii ei, Curtea mai reţine că autorul excepţiei a afirmat că acest punct instituie o procedură nejustificată şi disproporţionată. Totuşi, autorul sesizării nu a explicat în ce ar consta pretinsa procedură nejustificată şi disproporţionată şi nici nu a făcut referire la vreun drept fundamental. De principiu, pentru a verifica caracterul just sau injust al unei măsuri şi pentru a efectua testul de proporţionalitate, trebuie să se constate că există o ingerinţă într-un drept fundamental şi că această ingerinţă este prevăzută de lege. Sub acest aspect, autorul sesizării nu a demonstrat incidenţa unui drept fundamental.

48. În consecinţă, Curtea nu constată existenţa vreunei ingerinţe în articolele 1 alin.(3) şi 22, coroborate cu articolul 23 alin.(2) din Constituţie.

49. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 134¹² şi 264¹ alin.(1) din Codul penal şi a punctelor 21, 22, 25 lit.h) şi 36 din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică şi examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.296 din 16 aprilie 2009, ridicată de dl Victor Coda, parte în dosarul nr.1-676/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.