Decizie nr.30 din 27.02.2025 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.215g/2024 şi nr.216g/2024 privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 364/1 alin.(10) din Codul de procedură penală (recursul împotriva sentinţei adoptate la judecarea cauzei pe baza probelor administrate la urmărirea penală)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.215g/2024 şi nr.216g/2024

privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 364¹

alin.(10) din Codul de procedură penală

(recursul împotriva sentinţei adoptate la judecarea cauzei

pe baza probelor administrate la urmărirea penală)

nr. 30  din  27.02.2025

 (în vigoare 27.02.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 187-189 art. 43 din 17.04.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 28 octombrie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 27 februarie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 364¹ alin. (10) din Codul de procedură penală, ridicate de dl avocat Igor Şcheau, în interesele dlui Alexandr Şpac, în dosarele nr.1r-99/2024 şi nr.1r-96/2024, pendinte la Curtea de Apel Comrat.

2. Sesizările au fost trimise la Curtea Constituţională de un complet de judecători format din dnii Andrei Mironov, Ştefan Starciuc şi Dmitrii Fujenco, de la Curtea de Apel Comrat, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor şi a motivelor care stau la baza criticilor de neconstituţionalitate, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, atribuindu-i numărul 215g/2024.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiilor principale

Dosarul nr.1r-99/2024 (sesizarea nr.215g/2024)

4. Dl Alexandru Vlasă a fost învinuit de comiterea infracţiunii de huliganism, pe baza articolului 287 alin.(2) lit.b) din Codul penal. Dl Alexandr Şpac are calitatea de parte vătămată şi a formulat o acţiune civilă faţă de învinuit.

5. Judecătoria Cimişlia, sediul Leova, a judecat cauza penală pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi, la 24 aprilie 2024, a pronunţat sentinţa şi a admis parţial acţiunea civilă a dlui Alexandr Şpac. Nefiind de acord cu sentinţa pronunţată, dl Alexandr Şpac a contestat-o cu recurs în faţa Curţii de Apel Comrat.

6. La 16 octombrie 2024, dl avocat Igor Şcheau a ridicat, în interesele dlui Alexandr Şpac, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 364¹ alin. (10) din Codul de procedură penală.

7. Printr-o încheiere din aceeaşi zi, Curtea de Apel Comrat a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Dosarul nr.1r-96/2024 (sesizarea nr.216g/2024)

8. Dl Evghenii Navin a fost învinuit de comiterea infracţiunii de huliganism, pe baza articolului 287 alin.(2) lit.b) din Codul penal. În această cauză penală dl Alexandr Şpac are calitatea de parte vătămată şi a formulat o acţiune civilă faţă de învinuit.

9. Judecătoria Cimişlia, sediul Leova, a judecat cauza penală pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi, la 23 aprilie 2024, a pronunţat sentinţa şi a admis parţial acţiunea civilă a dlui Alexandr Şpac. Nefiind de acord cu sentinţa pronunţată, dl Alexandr Şpac a contestat-o cu recurs în faţa Curţii de Apel Comrat.

10. La 16 octombrie 2024, dl avocat Igor Şcheau a ridicat, în interesele dlui Alexandr Şpac, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 364¹ alin. (10) din Codul de procedură penală.

11. Printr-o încheiere din aceeaşi zi, Curtea de Apel Comrat a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia

B. Legislaţia pertinentă

12. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"[…]

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

13. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 364¹

Judecata pe baza probelor administrate

în faza de urmărire penală

"[…]

(10) Sentinţa adoptată în condiţiile prezentului articol poate fi atacată cu recurs, invocându-se doar erorile procesuale şi măsura de pedeapsă stabilită.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiilor de neconstituţionalitate

14. Autorul sesizărilor susţine că norma contestată limitează dreptul părţii vătămate de a contesta sentinţa adoptată potrivit articolului 364¹ din Codul de procedură penală în partea referitoare la acţiunea civilă. Acest faptul încalcă dreptul părţii vătămate la o satisfacţie echitabilă în privinţa prejudiciului suferit ca urmare a infracţiunii.

15. De asemenea, imposibilitatea contestării acestei sentinţe în partea referitoare la acţiunea civilă este contrară dreptului la un dublu grad de jurisdicţie în materie penală, garantat de articolul 6 § 1 din Convenţie şi de articolul 2 din Protocolul nr.7 la Convenţie.

16. Totodată, autorul consideră că norma contestată instituie un tratament discriminatoriu între persoanele care au calitatea de parte vătămată în cauzele penale care sunt judecate conform procedurii ordinare şi cele care sunt judecate pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală. În opinia sa, opţiunea inculpatului de a fi judecat în procedura prevăzută de articolul 364¹ din Codul de procedură penală nu trebuie să limiteze dreptul părţii vătămate de a contestă sentinţa în partea referitoare la acţiunea civilă. Astfel, partea vătămată nu beneficiază de un acces efectiv la o instanţă de judecată pentru a-şi apăra drepturile cu caracter civil.

17. În fine, autorul excepţiilor de neconstituţionalitate susţine că norma contestată este contrară articolelor 16, 20 şi 54 din Constituţie, articolului 2 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană şi articolului 14 în coroborare cu articolul 6 § 1 din Convenţia Europeană.

B. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de avocatul unei părţi în proces. Astfel, Curtea constată că sesizările sunt formulate de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

21. Obiectul sesizărilor îl constituie articolul 364¹ alin.(10) din Codul de procedură penală. Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

22. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în recurs, în două cauze penale care au fost judecate pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar prima instanţă a admis parţial acţiunea civilă formulată de partea vătămată. Aşadar, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica norma criticată în cauzele în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate.

23. În sesizări, autorul excepţiilor afirmă că norma contestată este contrară articolelor 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie. De asemenea, autorul îşi raportează criticile la articolul 2 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană, la articolul 14 coroborat cu articolul 6 § 1 din Convenţia Europeană. Totodată, pentru că autorul pune în discuţie limitarea dreptului la o cale de atac, Curtea va analiza dacă argumentele sale fac incident articolul 119 (folosirea căilor de atac) din Constituţie.

24. Referitor la incidenţa articolului 16 din Constituţie, Curtea menţionează că acesta este incident atunci când se demonstrează existenţa unui tratament diferenţiat, iar acest tratament se referă la unul din drepturile fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.73 din 6 iulie 2023, § 20).

25. De asemenea, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menţionat că articolul 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care protejează persoanele aflate în situaţii similare de orice discriminare în exercitarea drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţie, nu are o existenţă independentă. Articolul 14 din Convenţie poate juca un rol autonom important prin completarea celorlalte dispoziţii ale Convenţiei şi ale Protocoalelor la aceasta (a se vedea Costel Gaciu v. România, 23 iunie 2015, § 47; Fábián v. Ungaria, 5 septembrie 2017, § 112).

26. Referitor la incidenţa articolului 54 din Constituţie, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.101 din 29 august 2023, § 22).

27. Cu referire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea reţine că acesta garantează dreptul de acces liber la justiţie şi îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (Murtazaliyeva v. Rusia [MC], 18 decembrie 2018, § 91). Dreptul la un proces echitabil, astfel cum este garantat de articolul 6 § 1 din Convenţie, trebuie interpretat în lumina principiului preeminenţei dreptului, care impune ca toţi justiţiabilii să dispună de un remediu judiciar efectiv care să le permită să-şi exercite drepturile cu caracter civil. Orice persoană are dreptul ca orice pretenţie referitoare la drepturile şi obligaţiile sale civile să fie adusă în faţa unei instanţe sau tribunal (a se vedea Naït-Liman v. Elveţia [MC], 15 martie 2018, §§ 112-113). Totuşi, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că articolul 6 din Convenţia Europeană nu obligă statele contractante să instituie căi de atac în cauze civile sau penale (a se vedea Lalmahomed v. Olanda, 22 februarie 2011, § 34).

28. Astfel, Curtea reiterează că nici Constituţia, nici Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în toate procedurile judecătoreşti (a se vedea DCC nr.84 din 25 iulie 2024, § 27).

29. Cu referire la aplicabilitatea articolului 2 § 1 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană, acesta garantează dreptul persoanei declarate vinovate de comiterea unei infracţiuni de către un tribunal să ceară examinarea "declaraţiei de vinovăţie" sau a "condamnării" de către o instanţă superioară (a se vedea DCC nr.32 din 25 martie 2021, §§ 38-39). Astfel, dreptul la un dublu grad de jurisdicţie garantat de articolul 2 § 1 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană se referă doar la materia penală (a se vedea HCC nr.9 din 7 aprilie 2022, § 29).

30. În acest sens, Curtea observă că, în cauza Roccella v. Italia, 15 iunie 2023, reclamantul, acuzat de calomnie, s-a plâns în faţa Curţii Europene că a fost obligat la plata unor despăgubiri de instanţa de recurs, fără audierea martorilor ale căror declaraţii au fost decisive pentru achitarea lui în primă instanţă. Astfel, reclamantul a afirmat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenţie sub aspectul său penal. Totuşi, Curtea Europeană a conchis că acţiunea civilă formulată în legătură cu comiterea unei infracţiuni, chiar dacă a fost depusă în faţa tribunalului care a examinat cauza penală, nu constituie, în sine, un factor decisiv la aprecierea naturii procedurilor. Deşi administrarea probelor era guvernată de prevederile Codului de procedură penală, răspunderea civilă a acuzatului era stabilită pe baza probelor analizate pe criterii mai puţin stricte decât cele aplicabile în materie penală. Astfel, Curtea a considerat că reclamantul nu a fost subiectul unei acuzaţii în materie penală în procedurile de recurs şi a constatat aplicabilitatea articolului 6 din Convenţie, însă sub aspectul său civil (a se vedea Roccella v. Italia, 15 iunie 2023, § 35).

31. În mod similar, articolul 220 alin.(1) din Codul de procedură penală stabileşte că acţiunea civilă în procesul penal se soluţionează în conformitate cu prevederile Codului. Totuşi, alin.(3) al aceluiaşi articol menţionează că hotărârea privind acţiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele dreptului civil şi ale altor domenii de drept. Prin urmare, Curtea notează că aceste considerente ale Curţii Europene sunt aplicabile şi în prezenta cauză. Astfel, pentru că examinarea acţiunii civile în cauzele penale nu face aplicabil articolul 6 din Convenţie sub aspectul său penal, dreptul la dublu grad de jurisdicţie, care se referă la materia penală, nu este aplicabil.

32. Totodată, Curtea notează că legislatorul are competenţa să instituie numărul căilor de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate cu respectarea prevederilor Constituţiei (a se vedea DCC nr.177 din 23 noiembrie 2021, § 42). Articolul 119 din Constituţie stabileşte că împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate pot exercita căile de atac "în condiţiile legii" (a se vedea DCC nr.32 din 25 martie 2021, § 38).

33. În acest sens, Codul de procedură penală prevede că sentinţele pronunţate în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală se includ în categoria de hotărâri judecătoreşti pentru care nu este prevăzută calea de atac a apelului (a se vedea articolul 437 alin.(1) pct.1⁴) din Cod). Recursul împotriva unor astfel de sentinţe poate fi formulat de persoanele menţionate la articolul 401 (a se vedea articolul 438), adică inclusiv de către partea vătămată, partea civilă şi partea civilmente responsabilă (a se vedea articolul 401 alin.(1) pct.3) şi 4)). Mai mult, articolul 444 din Codul de procedură penală reglementează lista erorilor de drept comise de instanţele de fond care servesc drept motive de recurs împotriva acestor categorii de sentinţe.

34. Pe de altă parte, declararea recursului în baza normei contestate se referă la existenţa unei erori procesuale sau a unui dezacord cu măsura pedepsei. Astfel, nimic din textul normei contestate nu împiedică partea vătămată să formuleze un recurs împotriva sentinţei adoptate în procedura judecării pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală în partea referitoare la acţiunea civilă.

35. Curtea reiterează că o dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate acţiona în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită împreună cu celelalte dispoziţii incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea DCC nr.128 din 10 octombrie 2024, § 54). Astfel, dacă motivul declarării recursului în partea referitoare la acţiunea civilă se poate încadra în motivele prevăzute de articolul 364¹ alin.(10) citit împreună cu articolul 444 din Codul de procedură penală, reprezintă o chestiune de interpretare şi aplicare a legii într-un caz concret.

36. Aşadar, Curtea nu poate constata incidenţa articolelor 20 şi 119 din Constituţie. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa drepturilor fundamentale invocate de autorul sesizărilor, Curtea subliniază că nici articolele 16 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

37. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate sunt inadmisibile şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 364¹ alin. (10) din Codul de procedură penală, ridicate de dl avocat Igor Şcheau, în interesele dlui Alexandr Şpac, în dosarele nr.1r-99/2024 şi nr.1r-96/2024, ambele pendinte la Curtea de Apel Comrat.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.