Decizie nr.31 din 22.03.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.215a/2021 privind controlul constituţionalităţii prevederilor articolului I pct.8 din Legea nr.102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură (excluderea procurorului-şef al Procuraturii UTA Găgăuzia din rândul membrilor de drept ai Consiliului Superior al Procurorilor)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.215a/2021 privind controlul

constituţionalităţii prevederilor articolului I pct.8 din Legea

nr. 102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii

nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură

(excluderea procurorului-şef al Procuraturii UTA

Găgăuzia din rândul membrilor de drept ai

Consiliului Superior al Procurorilor)

nr. 31  din  22.03.2022

 (în vigoare 22.03.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 98-105 art. 52 din 08.04.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 13 octombrie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 22 martie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională pe 13 octombrie 2021, de dl Alexandr Suhodolski şi dna Ivanna Koksal, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Autorii sesizării îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea prevederilor articolului I pct.8 din Legea nr.102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.

3. Circumstanţele de fapt ale adoptării Legii nr.102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură au fost redate în Decizia Curţii Constituţionale nr.149 din 30 septembrie 2021, la § 5-10.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

4. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 39

Dreptul la administrare

"(1) Cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit, precum şi prin reprezentanţii lor.

(2) Oricărui cetăţean i se asigură, potrivit legii, accesul la o funcţie publică."

Articolul 111

Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia

"(1) Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu un statut special care, fiind o formă de autodeterminare a găgăuzilor, este parte integrantă şi inalienabilă a Republicii Moldova şi soluţionează de sine stătător, în limitele competenţei sale, potrivit prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, în interesul întregii populaţii, problemele cu caracter politic, economic şi cultural.

(2) Pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sunt garantate toate drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţia şi legislaţia Republicii Moldova.

(3) În unitatea teritorială autonomă Găgăuzia activează organe reprezentative şi executive potrivit legii.

(4) Pământul, subsolul, apele, regnul vegetal şi cel animal, alte resurse naturale aflate pe teritoriul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia sunt proprietate a poporului Republicii Moldova şi constituie totodată baza economică a Găgăuziei.

(5) Bugetul unităţii teritoriale autonome Găgăuzia se formează în conformitate cu normele stabilite în legea care reglementează statutul special al Găgăuziei.

(6) Controlul asupra respectării legislaţiei Republicii Moldova în unitatea teritorială autonomă Găgăuzia se exercită de Guvern, în condiţiile legii.

(7) Legea organică care reglementează statutul special al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia poate fi modificată cu votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi în Parlament."

Articolul 125¹

Consiliul Superior al Procurorilor

"(1) Consiliul Superior al Procurorilor este garantul independenţei şi imparţialităţii procurorilor.

(2) Consiliul Superior al Procurorilor este constituit, în condiţiile legii, din procurori aleşi din cadrul procuraturilor de toate nivelurile şi din reprezentanţi ai altor autorităţi, instituţii publice sau ai societăţii civile. Procurorii în cadrul Consiliului Superior al Procurorilor constituie o parte importantă.

(3) Consiliul Superior al Procurorilor asigură numirea, transferarea, promovarea în funcţie şi aplicarea măsurilor disciplinare faţă de procurori.

(4) Modul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Procurorilor se stabileşte prin lege."

5. Prevederile relevante ale Legii nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură sunt următoarele:

Articolul 69

Componenţa Consiliului Superior al Procurorilor

"(1) Consiliul Superior al Procurorilor este constituit din 15 membri.

(2) Din Consiliul Superior al Procurorilor fac parte de drept Procurorul General, procurorul-şef al Procuraturii UTA Găgăuzia, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, ministrul justiţiei, preşedintele Uniunii Avocaţilor şi Avocatul Poporului.

(3) Cinci membri ai Consiliului Superior al Procurorilor sunt aleşi de către Adunarea Generală a Procurorilor din rândul procurorilor în funcţie, prin vot secret, direct şi liber exprimat, după cum urmează:

a) un membru din rândul procurorilor Procuraturii Generale;

b) patru membri din rândul procurorilor de la procuraturile teritoriale şi de la cele specializate.

(4) Patru membri ai Consiliului Superior al Procurorilor sunt aleşi prin concurs din rândul societăţii civile, după cum urmează: unul de către Preşedintele Republicii, unul de către Parlament, unul de către Guvern şi unul de către Academia de Ştiinţe a Moldovei. Candidaţii la funcţia de membru al Consiliului Superior al Procurorilor din partea societăţii civile trebuie să aibă studii superioare juridice şi experienţă în domeniul dreptului de cel puţin 3 ani.

[…]."

[Articolul 69 în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.102 din 24 august 2021]

Articolul 69

Componenţa Consiliului Superior al Procurorilor

"(1) Consiliul Superior al Procurorilor este constituit din 12 membri.

(2) Din Consiliul Superior al Procurorilor fac parte de drept preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii (inclusiv interimar), ministrul justiţiei (inclusiv interimar) şi Avocatul Poporului.

(3) Cinci membri ai Consiliului Superior al Procurorilor sunt aleşi de către Adunarea Generală a Procurorilor din rândul procurorilor în funcţie, prin vot secret, direct şi liber exprimat, după cum urmează:

a) un membru din rândul procurorilor Procuraturii Generale;

b) patru membri din rândul procurorilor de la procuraturile teritoriale şi de la cele specializate.

(4) Patru membri ai Consiliului Superior al Procurorilor sunt aleşi prin concurs din rândul societăţii civile, după cum urmează: unul de către Preşedintele Republicii, unul de către Parlament, unul de către Guvern şi unul de către Academia de Ştiinţe a Moldovei. Candidaţii la funcţia de membru al Consiliului Superior al Procurorilor din partea societăţii civile trebuie să aibă studii superioare juridice şi experienţă în domeniul dreptului de cel puţin 3 ani, precum şi vârsta de cel mult 65 de ani.

[…]."

[Articolul 69 în redactarea Legii nr.102 din 24 august 2021]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizării

6. Autorii sesizării susţin că Legea nr.102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură a fost adoptată cu încălcarea procedurii parlamentare. În pofida articolului 59 din Regulamentul Parlamentului, care prevede că deputaţii, comisiile permanente şi fracţiunile parlamentare au dreptul să prezinte, în termen de 30 de zile, propuneri şi amendamente la proiectul actului legislativ, legea contestată a fost votată în prima lectură la doar trei zile de la înregistrarea proiectului.

7. Totodată, autorii sesizării notează că excluderea procurorului-şef al Procuraturii UTA Găgăuzia din rândul membrilor de drept ai Consiliului Superior al Procurorilor afectează principiul reprezentării şi cel al autonomiei Găgăuziei. În opinia autorilor sesizării, această soluţie legislativă a limitat drepturile minorităţilor naţionale din unitatea teritorială autonomă Găgăuzia de a participa la adoptarea deciziilor referitoare la organizarea procuraturii.

8. Prin urmare, în opinia autorilor sesizării, prevederile contestate sunt contrare articolelor 1, 39, 111 şi 125¹ din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

9. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

10. Curtea observă că, potrivit articolelor 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, deputaţii în Parlament posedă prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

11. Obiectul sesizării îl constituie controlul constituţionalităţii prevederilor articolului I pct.8 din Legea nr.102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că dispoziţiile de modificare şi de completare a unei legi se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Prin urmare, intervenţiile ulterioare de modificare şi de completare a acestora trebuie raportate la actul de bază (HCC nr.27 din 14 septembrie 2021, § 18). Aşadar, în prezenta cauză, Curtea se va referi la prevederile legii de bază care au fost introduse prin legea modificatoare.

12. Cu privire la dispoziţiile legale contestate, autorii sesizării au prezentat deopotrivă critici de neconstituţionalitate extrinsecă şi intrinsecă.

13. Curtea reţine că prevederile contestate au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate prin raportare la critici identice de neconstituţionalitate extrinsecă (a se vedea DCC nr.149 din 30 septembrie 2021, § 48, 49). Astfel, în această privinţă, sesizarea este una repetitivă şi nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii. Prin urmare, acest capăt al sesizării este inadmisibil.

14. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea observă că autorii sesizării au criticat soluţia legislativă cu privire la excluderea procurorului-şef al Procuraturii UTA Găgăuzia din rândul membrilor de drept ai Consiliului Superior al Procurorilor, susţinând pretinsa încălcare a articolelor 1 [Statul Republica Moldova], 39 [dreptul la administrare], 111 [unitatea teritorială autonomă Găgăuzia] şi 125¹ [Consiliul Superior al Procurorilor] din Constituţie.

15. Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa că articolul 1 din Constituţie, care are un caracter general, poate fi invocat, în special, dacă se constată aplicabilitatea lui împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 20; HCC nr.3 din 14 ianuarie 2021, § 22).

16. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 125¹ din Constituţie, în Decizia nr.149 din 30 septembrie 2021 Curtea a examinat dacă prevederile contestate afectează norma constituţională în discuţie.

17. Curtea reiterează că articolul 125¹ alin.(2) din Constituţie stabileşte componenţa Consiliului Superior al Procurorilor. Norma constituţională prevede că Consiliul este constituit, în condiţiile legii, din procurori aleşi din cadrul procuraturilor de toate nivelele şi din reprezentanţi ai altor autorităţi, instituţii publice sau ai societăţii civile. Constituţia nu fixează numărul de membri ai Consiliului, nici proporţia de membri procurori şi membri reprezentanţi ai altor autorităţi, instituţii publice sau ai societăţii civile, menţionând doar că procurorii în cadrul Consiliului Superior al Procurorilor constituie o parte importantă. Pe de altă parte, articolul 125¹ alin.(2) din Constituţie prevede că Consiliul Superior al Procurorilor este constituit în condiţiile legii. Astfel, Constituţia lasă la discreţia Parlamentului stabilirea prin lege a numărului membrilor Consiliului Superior al Procurorilor şi a cotei membrilor din rândul procurorilor, cu condiţia ca aceştia să constituie o parte importantă. Curtea reaminteşte că formula utilizată de constituantă în articolul 125¹ alin.(2), conform căreia procurorii din cadrul Consiliului Superior al Procurorilor "constituie o parte importantă", nu poate fi echivalată cu formula "constituie majoritatea" (DCC nr.149 din 30 septembrie 2021, § 82).

18. Din articolul 69 al Legii cu privire la Procuratură rezultă că cinci membri din cei doisprezece ai Consiliului Superior al Procurorilor sunt procurori (un membru din rândul procurorilor Procuraturii Generale, patru membri din rândul procurorilor de la procuraturile teritoriale şi de la cele specializate). Având în vedere că numărul procurorilor în Consiliul Superior al Procurorilor reprezintă peste 40 % din numărul total al membrilor, Curtea a conchis că numărul de cinci procurori reprezintă o parte importantă din totalul membrilor Consiliului Superior al Procurorilor, aşa cum prevede articolul 125¹ alin.(2) din Constituţie. În viziunea Curţii, o asemenea componenţă a Consiliului Superior al Procurorilor nu încalcă, în mod evident, echilibrul dintre condiţia asigurării independenţei procurorilor şi condiţia evitării autoguvernării corporatiste în cadrul Consiliului Superior al Procurorilor (DCC nr.149 din 30 septembrie 2021, § 83).

19. Aşadar, Curtea reţine că, în partea referitoare la critica componenţei numerice a Consiliului Superior al Procurorilor în baza articolului 125¹ din Constituţie, sesizarea este una repetitivă.

20. Totuşi, Curtea observă că în prezenta cauză, din perspectiva articolului 125¹ din Constituţie, autorii sesizării contestă prevederile articolului 69 din Legea nr.3/2016 (în redactarea Legii nr.102 din 24 august 2021) invocând, în principal, omisiunea includerii procurorului-şef al Procuraturii UTA Găgăuzia în rândul membrilor de drept ai Consiliului Superior al Procurorilor. Altfel spus, autorii consideră că procurorul-şef al Procuraturii UTA Găgăuzia trebuie să fie membru ex officio.

21. Curtea observă că articolul 69 alin.(3) din Legea nr.3/2016 (în redactarea Legii nr.102 din 24 august 2021) stabileşte că cinci membri ai Consiliului Superior al Procurorilor sunt aleşi de către Adunarea Generală a Procurorilor din rândul procurorilor în funcţie, prin vot secret, direct şi liber exprimat, după cum urmează: a) un membru din rândul procurorilor Procuraturii Generale; b) patru membri din rândul procurorilor de la procuraturile teritoriale şi de la cele specializate.

22. Curtea reţine că, potrivit articolului 125¹ alin.(2) din Constituţie, procurorii din cadrul procuraturilor de toate nivelele pot deveni membri ai Consiliului Superior al Procurorilor din partea procurorilor doar ca rezultat al alegerii lor. Astfel, această normă constituţională stabileşte în mod expres că anume alegerea este modalitatea de accedere în Consiliu a membrilor acestuia din partea procurorilor, iar acest fapt exclude alte posibile modalităţi, cum ar fi, spre exemplu, numirea, includerea de drept ca membru etc. Aşadar, articolul 125¹ alin.(2) din Constituţie nu le garantează procurorilor din cadrul procuraturilor de toate nivelele, inclusiv procurorului-şef al Procuraturii UTA Găgăuzia, calitatea de membru ex officio al Consiliului Superior al Procurorilor. Prin urmare, acest capăt al sesizării este inadmisibil.

23. De asemenea, Curtea observă că în sesizările care au stat la baza Deciziei nr.149 din 30 septembrie 2021 nu a fost invocată încălcarea articolelor 39 şi 111 din Constituţie. Aşadar, în această privinţă, sesizarea cuprinde argumente noi, iar sarcina Curţii este să stabilească dacă prevederile contestate lezează prevederile constituţionale menţionate.

24. Curtea notează că articolul 39 din Constituţie garantează dreptul cetăţenilor Republicii Moldova la administrarea treburilor publice în mod direct şi prin reprezentanţii lor, precum şi accesul la o funcţie publică. Curtea nu poate constata incidenţa acestui articol în prezenta cauză, deoarece normele criticate nu interzic locuitorilor din unitatea teritorială autonomă Găgăuzia să acceadă la o funcţie publică şi nici nu le restrânge dreptul de a fi aleşi (în condiţiile legii) în calitate de membri ai Consiliului Superior al Procurorilor. De asemenea, prevederile contestate nu îngrădesc dreptul cetăţenilor din această unitate teritorial-administrativă de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit sau prin reprezentanţii lor. Prin urmare, Curtea nu poate reţine incidenţa articolului 39 din Constituţie.

25. Cu privire la incidenţa articolului 111 din Constituţie, Curtea menţionează că acesta stabileşte că Găgăuzia este o unitate teritorială autonomă cu statut special. Curtea notează că articolul 111 din Constituţie nu este aplicabil în acest caz, pentru că excluderea procurorului-şef al Procuraturii UTA Găgăuzia din rândul membrilor de drept ai Consiliului Superior al Procurorilor nu lezează caracterul autonom cu statut special al unităţii teritoriale Găgăuzia. Prin urmare, prevederile contestate nu vizează regimul juridic constituţional al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia.

26. Mai mult, Curtea reţine că, potrivit articolului 7 alin.(1) din Legea nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, sistemul procuraturii include Procuratura Generală, procuraturile specializate şi procuraturile teritoriale. Conform articolului 10 alin.(2) din aceeaşi lege, Procuratura UTA Găgăuzia este o procuratură teritorială. Prin urmare, potrivit articolului 125¹ alin.(2) din Constituţie, procurorii din cadrul Procuraturii UTA Găgăuzia au dreptul de a fi aleşi în calitate de membri ai Consiliului Superior al Procurorilor.

27. Aşadar, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea în cauză nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul constituţionalităţii prevederilor articolului I punctul 8 din Legea nr.102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, depusă la Curtea Constituţională, pe 13 octombrie 2021, de dl Alexandr Suhodolski şi dna Ivanna Koksal, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

OPINIE SEPARATĂ,

expusă în temeiul articolului 27 alin.(5) din Legea cu privire la Curtea

Constituţională nr.317 din 13 decembrie 1994 şi articolului 67 din

Codul jurisdicţiei constituţionale nr.502 din 16 iunie 1995

1. Prin Decizia nr.31 din 22 martie 2022 a fost declarată inadmisibilă sesizarea nr.215a/2021 depusă de dl Alexandr Suhodolski şi dna Ivanna Koksal, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, privind controlul constituţionalităţii prevederilor articolului I punctul 8 din Legea nr.102 din 24 august 2021 pentru modificarea Legii nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură.

2. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă prezentate de autorii sesizării, Curtea Constituţională a reţinut că prevederile contestate au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate prin raportare la critici identice de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.149 din 30 septembrie 2021, § 48, 49). Astfel, Curtea Constituţională a decis că, în această privinţă, sesizarea este repetitivă şi nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei. Ca urmare, Curtea a declarat acest capăt al sesizării inadmisibil (a se vedea DCC nr.31 din 22 martie 2022, § 13).

3. Reţin faptul că la Decizia menţionată a Curţii Constituţionale nr.149 din 30 septembrie 2021 am formulat o opinie separată, inclusiv cu privire la considerentele Curţii referitoare la procedura de adoptare a legii (a se vedea § 3-11 din opinia separată). Argumentele expuse în opinia separată citată supra sunt valabile şi pentru prezenta cauză.

4. În opinia separată la Decizia nr.149 referitor la procedura de adoptare a legii, sub aspectul termenului oferit deputaţilor pentru prezentarea propunerilor la conceptul legii pentru prima lectură, am constatat următoarele.

5. În Decizia nr.149, cu privire la nerespectarea termenului de cel mult 30 de zile în vederea formulării propunerilor la proiectul de lege pentru examinare în prima lectură, s-a reţinut că acest termen este reglementat de legislaţia infraconstituţională (§ 48) şi că deputaţii interesaţi, inclusiv opoziţia parlamentară, au avut posibilitatea să formuleze amendamente (§ 49).

6. Referitor la acest aspect, în jurisprudenţa sa recentă, Curtea Constituţională a reţinut că dreptul de a depune amendamente urmăreşte realizarea aceluiaşi scop – legiferarea, ca şi dreptul la iniţiativă legislativă, garantat de articolul 73 din Constituţie. Astfel, Curtea a statuat că deputaţii pot depune amendamente la proiecte de legi în baza dreptului lor la iniţiativă legislativă (punctul 3 din dispozitiv, § 29 şi 34 din HCC nr.28 din 19 noiembrie 2020). În mod similar, Curtea a reţinut că dreptul deputaţilor de a prezenta propuneri la conceptul proiectului de lege pentru examinare în prima lectură urmăreşte, de asemenea, scopul legiferării. Prin urmare, acest drept este garantat de articolul 73 din Constituţie. Având în vedere faptul că viciile invocate de autorii sesizărilor au limitat activitatea legislativă a unor deputaţi, Curtea a reţinut că acestea produc o ingerinţă în prevederile articolului 73 din Constituţie (HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, § 38). O abordare similară Curtea a avut-o în Hotărârile nr.19 din 13 iulie 2021 (§ 29) şi nr.21 din 27 iulie 2021 (§ 30).

7. Cu privire la faptul că autorii sesizărilor nu au indicat expres articolul 73 din Constituţie, am reţinut jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Sub acest aspect, pentru că este suverană cu privire la competenţa sa, Curtea a statuat că nu poate fi constrânsă, la examinarea constituţionalităţii unui act normativ, să analizeze dispoziţiile criticate doar prin prisma normelor constituţionale invocate de către autorii sesizărilor, ci este liberă să le analizeze şi în raport cu prevederile constituţionale relevante pentru soluţionarea sesizărilor, importante fiind argumentele aduse în acest sens (a se vedea HCC nr.17 din 23 iunie 2020, § 58; HCC nr.18 din 30 iunie 2020, § 39; HCC nr.27 din 13 noiembrie 2020, § 18; HCC nr.2 din 12 ianuarie 2021, § 24; HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, § 36; HCC nr.19 din 13 iulie 2021, § 42; HCC nr.37 din 7 decembrie 2021, § 35).

8. Astfel, în jurisprudenţa sa, pentru a vedea dacă viciile în discuţie afectează constituţionalitatea legii contestate, Curtea a admis acest capăt al sesizărilor pentru examinare în fond (a se vedea HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, § 38; HCC nr.19 din 13 iulie 2021, § 29).

9. În plus, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolul 73 din Constituţie le garantează deputaţilor prerogativa de a prezenta propuneri şi amendamente la proiectul de lege şi acest element poate fi considerat central pentru procedura parlamentară. Legea fundamentală nu stabileşte un termen pentru exercitarea dreptului în discuţie. Pentru ca acest drept să fie garantat, parlamentarilor trebuie să li se acorde o perioadă de timp rezonabilă pentru formularea propunerilor şi a amendamentelor la proiectele de legi examinate de Parlament (HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, § 64; HCC nr.19 din 13 iulie 2021, § 62).

10. Curtea a recunoscut caracterul relativ al dreptului deputaţilor de a formula propuneri şi amendamente la proiectele de legi, menţionând că Parlamentul poate stabili condiţii de admisibilitate a amendamentelor (e.g., termenul depunerii acestora, forma depunerii amendamentelor etc.), care i-ar permite să evite tergiversarea adoptării proiectelor de lege (a se vedea HCC nr.28 din 19 noiembrie 2020, § 40). Astfel, Parlamentul poate limita prerogativa deputaţilor de a formula propuneri şi amendamente la proiectele de legi în baza principiului autonomiei parlamentare. Curtea a reiterat că Parlamentul poate stabili termene pentru depunerea amendamentelor. Termenele în discuţie trebuie să fie rezonabile, pentru a le permite deputaţilor să analizeze conţinutul proiectului de lege şi să formuleze amendamente. În acest sens, este important ca, în cazul instituirii unor limitări, Parlamentul să asigure un echilibru corect între cele două interese aflate în conflict (HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, § 65, 67).

11. În cauza examinată, pe 10 august 2021, la Secretariatul Parlamentului a fost înregistrat proiectul de lege nr.181 pentru modificarea Legii nr.3 din 2016 cu privire la Procuratură. Pe 12 august 2021, proiectul de lege a fost examinat în cadrul Comisiei juridice, numiri şi imunităţi. Pe 13 august 2021, Parlamentul a adoptat în prima lectură proiectul de lege menţionat. Pe 24 august 2021, proiectul de lege nr.181 a fost votat în a doua lectură (a se vedea DCC nr.149 din 30 septembrie 2021, §5-7). Astfel, deputaţii au avut la dispoziţie trei zile pentru a prezenta propuneri la conceptul legii pentru prima lectură. Referitor la faptul că deputaţii interesaţi au avut posibilitatea să formuleze amendamente şi că opoziţia parlamentară a formulat mai multe amendamente la proiectul de lege care au fost dezbătute în Parlament (a se vedea DCC nr.149 din 30 septembrie 2021, §49), notez că toate amendamentele au fost prezentate de deputaţi deja după adoptarea proiectului în prima lectură pe 13 august 2021 (un amendament a fost înaintat pe 16 august, unul pe 19 august, unul pe 20 august şi trei amendamente pe 23 august 2021)¹.

__________________________

¹ https://www.parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/5572/language/ro-RO/Default.aspx 

12. Aşadar, consider că, prin prisma criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea trebuia să declare sesizarea admisibilă şi, în cadrul examinării acesteia în fond, să verifice dacă la adoptarea Legii contestate Parlamentul a asigurat un echilibru corect între dreptul deputaţilor de a formula propuneri la conceptul legii pentru prima lectură şi principiul autonomiei parlamentare (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, § 66-68).