Decizie nr.32 din 18.04.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.57g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 238 alin.(2) din Codul contravenţional (staţionarea sau parcarea în locuri interzise)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.57g/2024 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolului 238

alin. (2) din Codul contravenţional

(staţionarea sau parcarea în locuri interzise)

nr. 32  din  18.04.2024

 (în vigoare 18.04.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.192-194 art. 76 din 02.05.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 6 martie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 18 aprilie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "sau parcarea" din articolului 238 alin.(2) din Codul contravenţional, ridicată de dl Dorin Popescu, parte în dosarul nr.5r-30/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Natalia Patraşcu de la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 7 decembrie 2022, dl Dorin Popescu a fost sancţionat contravenţional pentru parcarea în locuri interzise, potrivit articolului 238 alin.(2) din Codul Contravenţional. Totodată, pentru că vehiculul era parcat pe trotuar, agentul constatator a dispus ridicarea şi aducerea vehiculului la parcarea specială pe baza articolului 439 din Codul contravenţional.

4. La 13 decembrie 2023, în cadrul şedinţei de judecată, dl Dorin Popescu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "sau parcarea" din articolul 238 alin.(2) din Codul contravenţional, care sancţionează staţionarea sau parcarea în locuri interzise.

5. Printr-o încheiere din 27 februarie 2024, judecătoarea cazului a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale

[…]."

7. Prevederile relevante ale Codului contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:

Articolul 238

Încălcarea regulilor de oprire şi neacordarea de prioritate

pietonilor şi altor participanţi la traficul rutier

"[…]

(2) Staţionarea sau parcarea în locuri interzise

se sancţionează cu amendă de la 18 la 30 de unităţi convenţionale.

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

8. Autorul sesizării susţine că textul contestat din articolul 238 alin.(2) din Codul contravenţional este neclar şi imprevizibil. Mai mult, deşi prevederea contestată reprezintă o normă de trimitere, autorul sesizării susţine că nu există vreo reglementare care să stabilească locurile în care parcarea este interzisă. Din acest motiv, aplicarea în practică a normei contestate poate genera abuzuri.

9. În opinia sa, Regulamentul circulaţiei rutiere interzice doar oprirea sau staţionarea în locuri interzise, iar parcarea, în orice situaţie, este o staţionare permisă. Mai mult, autorul afirmă că agentul constatator l-a tras la răspundere contravenţională pentru parcare neregulamentară, faptă care nu este prevăzută de Codul contravenţional.

10. În fine, autorul susţine că norma contestată este contrară articolelor 22 şi 23 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

14. Referitor la obiectul sesizării, Curtea observă că, deşi argumentele autorului sesizării vizează articolul 238 alin.(2) din Codul contravenţional, în cererea de ridicare a excepţiei acesta solicită controlul constituţionalităţii articolului 213 din Codul penal. Totuşi, având în vedere argumentele din sesizare, instanţa de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate în privinţa articolului 238 alin.(2) din Codul contravenţional. Prin urmare, Curtea reţine că obiectul sesizării îl constituie articolul 238 alin.(2) din Codul contravenţional. Curtea constată că această normă nu a făcut obiect al controlului de constituţionalitate.

15. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză contravenţională privind parcarea în locuri interzise. Astfel, Curtea admite că textul contestat din articolul 238 alin.(2) din Codul contravenţional este aplicabil la soluţionarea cauzei.

16. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental invocat de autor. Astfel, Curtea va examina dacă problemele de drept ridicate de autorul sesizării fac incidente dispoziţiile constituţionale invocate.

17. În sesizare, autorul excepţiei a afirmat incidenţa articolelor 22 (neretroactivitatea legii) şi 23 (calitatea legilor) din Constituţie.

18. În jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că articolul 23 din Constituţie nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental. Curtea a stabilit că problema calităţii unei legi nu reprezintă o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (DCC nr.74 din 6 iulie 2023, § 26).

19. Cu privire la articolul 22 din Constituţie, Curtea reţine că acesta garantează împreună cu prevederile articolului 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege) (a se vedea DCC nr.13 din 2 februarie 2023, § 20). Articolul 22 garantează împreună cu articolul 23 alin.(2) din Constituţie standardul calităţii legii penale substanţiale (a se vedea DCC nr.93 din 7 iulie 2022, § 21).

20. De asemenea, Curtea a constatat în jurisprudenţa sa că caracterul general al legii contravenţionale şi scopul pedepsei, care este atât de a pedepsi, cât şi de a preveni, sunt suficiente pentru a arăta că sunt aplicabile principii similare celor două legi: contravenţională şi penală (a se vedea DCC nr.74 din 6 iulie 2023, § 29).

21. Astfel, cu referire la neclaritatea şi imprevizibilitatea textului "sau parcarea" din articolul 238 alin.(2) din Codul contravenţional, Curtea reţine că relaţiile din domeniul traficului rutier sunt reglementate, inter alia, de Legea privind siguranţa traficului rutier nr.131 din 7 iunie 2007 şi de Regulamentul circulaţiei rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13 mai 2009. Regulamentul circulaţiei rutiere, adoptat prin Anexa nr.1 la Hotărârea de Guvern nr.357 din 13 mai 2009, defineşte la punctul 7 noţiunea de parcare. Mai mult, Regulamentul circulaţiei rutiere stabileşte la punctul 73 că parcarea vehiculelor este permisă numai în locurile destinate acestui scop, semnalizate prin indicatoare şi/sau marcaje.

22. Prin urmare, Regulamentul circulaţiei rutiere stabileşte de o manieră clară că parcarea este permisă doar în locurile destinate acestui scop, semnalizate prin indicatoarele şi/sau marcajele respective. Per a contrario, nu este permisă parcarea în alte locuri decât cele menţionate la punctul 73 din acest Regulament.

23. Aşadar, Curtea reţine că legislaţia oferă repere obiective care le permit conducătorilor de autovehicule să identifice locurile în care este permisă parcarea şi nu constată incidenţa articolelor 22 şi 23 din Constituţie.

24. Totodată, Curtea menţionează că, sub aparenţa unor critici de neconstituţionalitate, autorul sesizării îşi exprimă, de fapt, dezacordul cu faptul că agentul constatator l-a sancţionat contravenţional pentru parcarea într-un loc interzis. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată care pot verifica caracterul legal al acţiunilor agenţilor constatatori (a se vedea DCC nr.191 din 21 decembrie 2023, § 18).

25. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "sau parcarea" din articolul 238 alin.(2) din Codul contravenţional, ridicată de dl Dorin Popescu, parte în dosarul nr.5r-30/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.