Decizie nr.74 din 06.07.2023 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.36g/2023 şi nr.118g/2023 privind excepţiile de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolele 78/1 şi 455 alin.(2) din Codul contravenţional (subiectele violenţei în familie şi participarea agentului constatator şi a procurorului la şedinţa de judecare a cauzei contravenţionale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.36g/2023 şi nr.118g/2023

privind excepţiile de neconstituţionalitate a unor prevederi

din articolele 78¹ şi 455 alin.(2) din Codul contravenţional

(subiectele violenţei în familie şi participarea agentului

constatator şi a procurorului la şedinţa de judecare

a cauzei contravenţionale)

nr. 74  din  06.07.2023

 (în vigoare 06.07.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 291-295 art. 107 din 04.08.2023

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 21 februarie 2023 şi la 14 aprilie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 iulie 2023, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a textului "comise de un membru al familiei în privinţa altui membru al familiei" din articolul 78¹ şi a textului "nu împiedică judecarea cauzei contravenţionale" din articolul 455 alin.(2) din Codul contravenţional, ridicate de dl avocat Gheorghe Malic, în interesele dlui Veaceslav Dvornic, în dosarul nr.4-2304/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizările au fost trimise la Curtea Constituţională de dna judecător Elena Ungureanu de la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, atribuindu-i numărul 36g/2023.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

4. Dl Veaceslav Dvornic este vizat într-o cauză contravenţională privind pretinse acte de violenţă în familie.

5. La 17 ianuarie 2023, în cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Gheorghe Malic a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "nu împiedică judecarea cauzei contravenţionale" din articolul 455 alin.(2) din Codul contravenţional, care stabileşte că absenţa agentului constatator sau, după caz, a procurorului, citaţi în conformitate cu legislaţia, fără motiv întemeiat şi fără înştiinţarea prealabilă a instanţei, nu împiedică judecarea cauzei contravenţionale.

6. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, judecătoarea cazului a respins cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 455 alin.(2) din Codul contravenţional pentru că există o decizie anterioară a Curţii Constituţionale care are ca obiect aceste prevederi, i.e. DCC nr.156 din 10 decembrie 2018.

7. La 10 februarie 2023, dl avocat Gheorghe Malic a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "comise de un membru al familiei în privinţa altui membru al familiei" din articolul 78¹ şi a textului "nu împiedică judecarea cauzei contravenţionale" din articolul 455 alin.(2) din Codul contravenţional.

8. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, dna judecător Elena Ungureanu a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate în privinţa articolului 78¹ din Codul contravenţional. Totodată, judecătoarea cazului a respins ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate în privinţa articolului 455 alin.(2) din Codul contravenţional, pe baza motivelor de la § 6 supra.

9. Totuşi, instanţa de judecată a trimis de două ori la Curtea Constituţională încheierea privind excepţia de neconstituţionalitate, însă prima dată însoţită de cererea de ridicare a excepţiei din 17 ianuarie 2022 (a se vedea § 5 supra), iar a doua – însoţită de cererea depusă la 10 februarie 2023 (a se vedea § 7 supra).

10. Sesizările au fost înregistrate la Curtea Constituţională sub numerele 36g/2023 şi 118g/2023.

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1)Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale

[…]."

12. Prevederile relevante ale Codului contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:

Articolul 78¹

Violenţa în familie

"Maltratarea sau alte acţiuni violente, comise de un membru al familiei în privinţa altui membru al familiei, care au provocat vătămare neînsemnată a integrităţii corporale

se sancţionează cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 40 la 60 de ore sau cu arest contravenţional de la 7 la 15 zile."

Articolul 455

Participarea la şedinţa de judecare a cauzei contravenţionale

"[…]

(2) Prezenţa agentului constatator sau, după caz, a procurorului, în cazul în care acesta este parte în cauza contravenţională, la şedinţă de judecare a cauzei contravenţionale este obligatorie. Absenţa agentului constatator sau, după caz, a procurorului, citaţi în conformitate cu legislaţia, fără motiv întemeiat şi fără înştiinţarea prealabilă a instanţei, nu împiedică judecarea cauzei contravenţionale şi permite aplicarea acestuia a unei amenzi judiciare de către instanţa de judecată, în conformitate cu art.201 din Codul de procedură penală.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiilor de neconstituţionalitate

13. Autorul sesizării susţine că articolul 455 alin.(2) din Codul contravenţional, care prevede că prezenţa agentului constatator şi a procurorului este obligatorie în şedinţa de judecată, însă neprezentarea acestora nu împiedică judecarea cauzei contravenţionale, este neclar şi incoerent. În opinia sa, neprezentarea agentului constatator care prezintă învinuirea la judecarea cauzei îi încalcă dreptul la o procedură în contradictoriu. Mai mult, autorul susţine că lipsa agentului constatator de la judecarea cauzei îi impune instanţei de judecată să-şi asume rolul acuzării şi, astfel, cauza sa nu mai este examinată de un tribunal imparţial. Din aceste motive, articolul 455 alin.(2) din Codul contravenţional încalcă dreptul persoanei la un proces echitabil.

14. Totodată, autorul afirmă că textul "comise de un membru al familiei în privinţa altui membru al familiei" din articolul 78¹ din Codul contravenţional este imprevizibil. În opinia sa, noţiunea de membru al familiei din Codul contravenţional trebuie interpretată în sensul prevederilor Legii privind declararea averii şi intereselor personale sau ale Codului familiei, nu aplicând prin analogie definiţia din Codul penal. Astfel, fostul soţ nu cade sub noţiunea de membru al familiei, o altă interpretare fiind contrară articolului 22 din Constituţie.

15. În fine, autorul susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 20, 22, 23 şi 26 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de avocatul unei părţi în proces. Astfel, Curtea constată că sesizările sunt formulate de subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

19. Curtea observă că în ambele cereri de ridicare a excepţiilor de neconstituţionalitate, autorul contestă şi articolul 455 alin.(2) din Codul contravenţional, însă judecătorul de caz a admis ridicarea excepţiilor doar în privinţa articolului 78¹ din Codul contravenţional. Totodată, Curtea observă că şi articolul 78¹ din Codul contravenţional a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate (a se vedea HCC nr.28 din 22 noiembrie 2018 şi DCC nr.27 din 16 februarie 2021).

20. În acest sens, Curtea reţine că verificarea anterioară a constituţionalităţii normelor atacate nu constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al aceloraşi prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate.

21. Prin Hotărârea nr.28 din 22 noiembrie 2018, Curtea a examinat constituţionalitatea sancţiunii articolului 78¹ din Codul contravenţional, iar prin Decizia nr.27 din 16 februarie 2021, aceasta a declarat inadmisibile criticile de neconstituţionalitate neargumentate ale autorului sesizării referitoare la textul "vătămare neînsemnată a integrităţii corporale" din acelaşi articol.

22. Aşadar, pentru că autorul excepţiilor a formulat critici de neconstituţionalitate care nu au fost examinate anterior (a se vedea §§ 21 – 22 supra), Curtea reţine că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl reprezintă textul "comise de un membru al familiei în privinţa altui membru al familiei" din articolul 78¹ din Codul contravenţional.

23. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate într-o cauză contravenţională privind violenţa în familie. Astfel, Curtea admite că articolul 78¹ din Codul contravenţional, care sancţionează violenţa în familie, este aplicabil la soluţionarea cauzei.

24. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental invocat de autor. Astfel, Curtea va examina dacă problemele de drept ridicate de autorul sesizărilor fac incidente dispoziţiile constituţionale invocate.

25. În sesizări, autorul excepţiilor a afirmat incidenţa articolelor 20 (accesul liber la justiţie), 22 (neretroactivitatea legii), 23 (calitatea legilor) şi 26 (dreptul la apărare) din Constituţie.

26. În jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că articolul 23 din Constituţie nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calităţii legii, trebuie să existe o ingerinţă într-un drept fundamental. Curtea a stabilit că problema calităţii unei legi nu reprezintă o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (DCC nr.133 din 27 septembrie 2022, § 15).

27. Articolul 20 din Constituţie reglementează dreptul de acces liber la justiţie, îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Totuşi, autorul excepţiilor nu a prezentat argumente care să demonstreze neconformitatea prevederii contestate din articolul 78¹ din Codul contravenţional cu norma constituţională în discuţie.

28. Cu privire la articolul 22 din Constituţie, Curtea reţine că acesta garantează împreună cu prevederile articolului 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege) (a se vedea DCC nr.13 din 2 februarie 2023, § 20). Articolul 22 împreună cu articolul 23 alin.(2) din Constituţie garantează standardul calităţii legii penale substanţiale (a se vedea DCC nr.93 din 7 iulie 2022, § 21).

29. Totodată, în Hotărârea nr.10 din 10 mai 2016, Curtea a reţinut că prin reglementarea infracţiunilor şi a pedepselor în materie penală urmează a se înţelege şi competenţa legislatorului de a reglementa contravenţiile şi sancţiunile contravenţionale. Legea contravenţională conţine prevederi care denotă, de fapt, caracterul penal al contravenţiilor (§ 47). Pornind de la raţionamentele invocate în cauza Ziliberberg v. Moldova din 1 februarie 2005, Curtea a constatat că caracterul general al legii contravenţionale şi scopul pedepsei, care este atât de a pedepsi, cât şi de a preveni, sunt suficiente pentru a arăta că sunt aplicabile principii similare celor două legi: contravenţională şi penală ( a se vedea DCC nr.18 din 15 februarie 2022, § 32).

30. Astfel, cu referire la neclaritatea şi imprevizibilitatea noţiunii de "membru de familie" din articolul 78¹ din Codul contravenţional, Curtea reţine că legea penală nu poate să exceleze în texte explicative (a se vedea DCC nr.93 din 7 iulie 2022, § 22). La rândul ei, condiţia previzibilităţii este îndeplinită atunci când justiţiabilul poate cunoaşte, din chiar textul normei juridice pertinente, iar la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe sau cu ajutorul unor jurişti profesionişti, care sunt acţiunile şi omisiunile ce-i pot angaja răspunderea penală şi care este pedeapsa care-i poate fi aplicată, în cazul încălcării unei norme (a se vedea HCC nr.39 din 21 decembrie 2021, § 41).

31. În acest sens, Curtea subliniază că, pe baza obligaţiilor pozitive care decurg din articolele 2, 3 şi 8 din Convenţia Europeană, autorităţile sunt obligate să asigure şi să aplice în practică un cadru legal adecvat care să ofere protecţie împotriva actelor de violenţă comise de persoanele private. Vulnerabilitatea particulară a victimelor violenţei în familie şi necesitatea implicării active a statului în protejarea lor a fost subliniată într-un număr de instrumente internaţionale (a se vedea Eremia v. Republica Moldova, 28 mai 2013, § 73). Unul dintre aceste instrumente internaţionale este Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea si combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (în continuare, Convenţia de la Istanbul, care a intrat în vigoare pentru Republica Moldova la 1 mai 2022). Convenţia de la Istanbul pledează pentru un răspuns holistic la toate formele de violenţă împotriva femeilor şi a fetelor. Convenţia urmăreşte să pună capăt impunităţii (a se vedea DCC nr.1 din 18 ianuarie 2022, § 42).

32. Violenţa domestică presupune, conform articolului 3 lit.b) din Convenţia de la Istanbul, toate acţiunile de violenţă fizică, sexuală, psihologică sau economică care au loc în mediul familial sau domestic ori între foştii sau actualii soţi sau parteneri, indiferent dacă agresorul împarte sau a împărţit acelaşi domiciliu cu victima. Totodată, victimă a violenţei domestice este persoana fizică care este supusă acestui comportament (a se vedea articolul 3 lit.e) din Convenţia de la Istanbul).

33. Mai mult, articolul 46 lit.a) din Convenţia de la Istanbul obligă statele să aibă în vedere agravarea pedepsei dacă infracţiunea a fost comisă împotriva unei(ui) fost(e) sau actual(e) soţ(ii) sau partener(e), după cum prevede legislaţia internă, de un membru de familie, de o persoană care convieţuieşte cu victima sau de o persoană care a abuzat de puterea sa. Astfel, victimă a violenţei domestice poate fi, inclusiv, fostul soţ sau fosta soţie, indiferent dacă agresorul a trăit sau trăieşte împreună cu victima (a se vedea DCC nr.113 din 2 octombrie 2018, § 33).

34. În acest context, Curtea observă că legislatorul a reglementat la articolul 3 din Legea nr.45 din 1 martie 2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie membrii familiei care sunt consideraţi subiectele violenţei în familie. Potrivit acestei definiţii, persoanele aflate în divorţ pot fi subiecte ale violenţei în familie, indiferent dacă locuiesc împreună sau separat.

35. Mai mult, într-o cauză recentă, A.E. v. Bulgaria din 23 mai 2023, Curtea Europeană a constatat încălcarea articolului 3 din Convenţie din cauza eşecului statului reclamat de a oferi o protecţie adecvată, legală şi practică unui copil victimă a violenţei domestice. Una dintre carenţele legislaţiei naţionale pe care le-a identificat Curtea Europeană consta în faptul că aceasta impunea condiţia conlocuirii sau existenţa unei relaţii conjugale de facto care aparent era întrunită atunci când agresorul şi victima violenţei domestice erau adulţi care au trăit împreună mai mult de doi ani. Această condiţie, împreună cu caracterul sistematic al abuzului şi pragul minim al gravităţii vătămărilor stabilit de legea naţională, era contrară obligaţiilor pozitive ale statului de a adopta un sistem efectiv care să pedepsească toate formele de violenţă domestică şi care să le ofere garanţii suficiente victimelor (§ 100).

36. Având în vedere că articolul 78¹ din Codul contravenţional sancţionează fapta de violenţă în familie şi protejează relaţiile sociale cu privire la consolidarea familiei şi buna-convieţuire în cadrul familiei, această normă trebuie circumscrisă la cadrul legal privind prevenirea şi combaterea violenţei familiei. Prin urmare, atunci când actele de violenţă au fost comise împotriva unui fost soţ sau fost concubin, mai ales după trecerea unei perioade substanţiale de timp, persoanele care posedă competenţa aplicării legii penale trebuie să constate dacă conflictul dintre victimă şi agresor reprezintă o consecinţă a relaţiei lor de căsătorie sau de concubinaj anterioare. În caz contrar, aceste acţiuni ar putea fi calificate, după caz, pe baza altor norme penale sau contravenţionale (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.113 din 2 octombrie 2018, § 36).

37. Prin urmare, din analiza sistematică a legislaţiei, Curtea observă că textul "comise de un membru al familiei în privinţa altui membru al familiei" din articolul 78¹ din Codul contravenţional este suficient de previzibil. Astfel, Curtea nu reţine existenţa unei ingerinţe în valorile protejate de articolele 22 şi 23 din Constituţie.

38. Referitor la incidenţa articolului 26 din Constituţie, Curtea observă că autorul sesizării s-a plâns de lipsa informării într-un mod amănunţit despre natura şi cauza acuzaţiei aduse împotriva sa. Aşadar, având în vedere obiectul excepţiilor (a se vedea § 23 supra), Curtea constată că acest capăt de sesizare nu are legătură cu norma contestată de autor. Prin urmare, autorul nu a oferit argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu articolul 26 din Constituţie, sesizarea fiind inadmisibilă în această privinţă (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.158 din 22 noiembrie 2022, § 25).

39. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate sunt inadmisibile şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a textului "comise de un membru al familiei în privinţa altui membru al familiei" din articolul 78¹ din Codul contravenţional, ridicate de dl avocat Gheorghe Malic, în interesele dlui Veaceslav Dvornic, în dosarul nr.4-2304/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.