Decizie nr.33 din 22.03.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.267g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 131 alin.(11) din Codul fiscal (comunicarea actelor de către Serviciul Fiscal de Stat)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 267g/2021 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 131 alin.(11) din Codul fiscal

(comunicarea actelor de către Serviciul Fiscal de Stat)

nr. 33  din  22.03.2022

 (în vigoare 22.03.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 98-105 art. 54 din 08.04.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 3 decembrie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 22 martie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 131 alin.(11) din Codul fiscal, ridicată de dnii administratori Andrian Rucan şi Vladimir Balan, în interesele S.R.L. "Ecosem Grupˮ, parte în dosarul nr.3-971/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, de dna judecător Violeta Chisiliţa de la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 12 mai 2020, S.R.L. "Ecosem Grupˮ a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea unui act administrativ, invocând, inter alia, şi încălcarea procedurii de notificare a actelor expediate.

4. La 9 noiembrie 2021, dnii administratori Andrian Rucan şi Vladimir Balan au ridicat, în interesele S.R.L. "Ecosem Grupˮ, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 131 alin.(11) din Codul fiscal, care stabileşte că documentele emise de Serviciul Fiscal de Stat vor fi comunicate contribuabililor prin intermediul cutiei poştale din cabinetul electronic personal al acestora. Documentele se consideră recepţionate din momentul intrării în cutia poştală a contribuabilului.

5. Prin Încheierea din 26 noiembrie 2021, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[...]."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sânt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[...]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sânt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

7. Prevederile relevante ale Codului fiscal, adoptat prin Legea nr.1163 din 24 aprilie 1997, sunt următoarele:

Articolul 131

Organele cu atribuţii de administrare fiscală

"[...]

(11) Comunicarea Serviciului Fiscal de Stat cu persoanele menţionate la art.187 alin.(2¹), inclusiv aducerea la cunoştinţă a actelor administrative, a citaţiilor, a altor acte sau răspunsuri la adresări, se face prin intermediul cutiei poştale din cabinetul electronic personal al contribuabilului de pe portalul Serviciului Fiscal de Stat. Documentele menţionate se consideră recepţionate din momentul intrării în cutia poştală din cabinetul electronic personal al contribuabilului de pe portalul Serviciului Fiscal de Stat."

Articolul 187

Prezentarea dării de seamă fiscale

"[...]

(2¹) Darea de seamă fiscală se prezintă utilizând, în mod obligatoriu, metode automatizate de raportare electronică, în forma şi în modul reglementat de Serviciul Fiscal de Stat, după cum urmează:

b) începând cu 1 ianuarie 2013 – de către subiecţii înregistraţi în calitate de plătitori ai T.V.A.;

c) începând cu 1 iulie 2016 – de către subiecţii care au, conform numărului scriptic de salariaţi înregistrat în anul precedent, mai mult de 10 persoane angajate prin contract individual de muncă ori prin alte contracte;

d) începând cu 1 ianuarie 2017 – de către contribuabilii care la situaţia din 1 ianuarie 2016 aveau angajaţi mai mult de 5 salariaţi;

e) începând cu 1 ianuarie 2017, pentru perioadele fiscale începând cu anul 2017 – de către subiecţii care desfăşoară activitate profesională în sectorul justiţiei;

f) începând cu 1 ianuarie 2017 – de către rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei;

g) începând cu 1 ianuarie 2019 – de către contribuabilii care au 5 şi mai mulţi angajaţi;

h) de la data luării în evidenţă fiscală (atribuirii codului fiscal) – de către persoanele indicate la art.162 alin.(1) lit.d), indiferent de numărul de angajaţi.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorii sesizării susţin că prevederile contestate, potrivit cărora Serviciul Fiscal de Stat comunică contribuabilului actele sale prin intermediul cutiei poştale, precum şi faptul că acestea se consideră recepţionate din momentul intrării în cutia poştală a contribuabilului, nu asigură o comunicare efectivă. Autorii pretind că atunci când contribuabilul nu deţine o asemenea cutie poştală sau nu avea cunoştinţă despre anumite acte expediate prin intermediul cutiei poştale, acesta oricum este pus în întârziere şi poartă răspundere pentru neexecutarea în termen a obligaţiilor fiscale.

9. Având în vedere această modalitate de comunicare, autorii afirmă că contribuabilul poate fi în situaţia de a pierde termenele prevăzute de lege pentru prezentarea anumitor acte Serviciului Fiscal de Stat sau pentru contestarea actelor emise de acesta.

10. Din acest motiv, autorii consideră că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 4, 20, 21, 23, 26, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor dispoziţii din Codul fiscal, adoptat prin Legea nr.1163 din 24 aprilie 1997, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de reprezentanţii părţii într-un proces din faţa instanţei de judecată, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

14. Curtea reţine că obiectul excepţiei îl constituie articolul 131 alin.(11) din Codul fiscal. Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

15. Dat fiind faptul că autorii contestă, inter alia, şi procedura de notificare a actului administrativ, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile contestate la examinarea cauzei (a se vedea § 3-4 supra) în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

16. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorilor sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental.

17. Autorii sesizării susţin că norma contestată încalcă articolele 1 alin.(3) [statul de drept], 4 [drepturile şi libertăţile omului], 20 [accesul liber la justiţie], 21 [prezumţia nevinovăţiei], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 [dreptul la apărare], 46 [dreptul de proprietate privată şi protecţia acesteia] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

18. Cu privire la articolele 1 alin.(3), 4, 21 şi 23 din Constituţie, Curtea observă că autorii excepţiei nu au prezentat critici de neconstituţionalitate şi nu au argumentat contrarietatea articolului contestat cu normele constituţionale invocate. Aşadar, Curtea reţine că simpla trimitere la o normă constituţională, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor criticate faţă de aceasta, nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.135 din 12 august 2021, § 21). Prin urmare, acest capăt al sesizării este inadmisibil.

19. Totodată, Curtea reiterează că articolul 54 din Constituţie nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorii sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea HCC nr.15 din 28 aprilie 2021, § 20).

20. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 20, 26 şi 46 din Constituţie, Curtea observă că autorii excepţiei pretind că prevederile contestate nu le asigură contribuabililor o comunicare efectivă a actelor emise de Serviciul Fiscal de Stat. Din acest motiv, autorii susţin că contribuabilii ar putea fi în situaţia de a pierde termenele prevăzute de lege pentru prezentarea probelor sau a altor documente în vederea exercitării dreptului la apărare, inclusiv apărarea dreptului de proprietate, precum şi de a omite termenele prevăzute de lege pentru contestarea respectivelor acte în instanţa de judecată.

21. Cu privire la accesul liber la justiţie, Curtea Europeană a constatat în jurisprudenţa sa că articolul 6 § 1 din Convenţie implică dreptul de a primi o notificare adecvată a deciziilor administrative şi judiciare, ceea ce are o importanţă deosebită în cazurile în care recursul trebuie formulat într-un anumit termen. Decizia trebuie să fie disponibilă de o manieră predeterminată şi publică, uşor accesibilă pentru toţi terţii care pot fi afectaţi. Dacă există garanţii suficiente pentru a se asigura o asemenea accesibilitate, în principiu, ţine de marja de apreciere a statului să opteze pentru un sistem de comunicare doar prin intermediul mijloacelor electronice. În una din cauzele pe care le-a judecat, Curtea Europeană a apreciat că sistemul publicării electronice utilizat de Executivul unei Provincii constituia un sistem coerent care asigura un echilibru corect între interesele comunităţii ca întreg de a avea o administraţie mai modernă şi mai eficientă şi interesele reclamanţilor. În lumina tuturor circumstanţelor şi a garanţiilor identificate, autorităţile naţionale nu au depăşit marja de apreciere acordată statului, iar reclamanţii nu au suferit o restricţie disproporţionată a exerciţiului dreptului lor de acces la un tribunal (a se vedea Stichting Landgoed Steenbergen şi alţii v. Olanda, 16 februarie 2021, § 43, 47, 50, 53).

22. Potrivit tezei I din norma contestată, comunicarea Serviciului Fiscal de Stat cu persoanele menţionate la articolul 187 alin.(2¹), inclusiv aducerea la cunoştinţă a actelor administrative, a citaţiilor, a altor acte sau răspunsuri la adresări, se face prin intermediul cutiei poştale din cabinetul electronic personal al contribuabilului de pe portalul Serviciului Fiscal de Stat. Potrivit tezei a II-a, documentele menţionate se consideră recepţionate din momentul intrării în cutia poştală din cabinetul electronic personal al contribuabilului de pe portalul Serviciului Fiscal de Stat.

23. Totodată, Curtea observă că procedura de expediere şi înmânare a actelor Serviciului Fiscal de Stat este stabilită la articolul 129¹ din Codul fiscal. Potrivit acestui articol, actele Serviciului Fiscal de Stat se trimit destinatarului prin poştă cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire sau prin orice alt mijloc care să asigure confirmarea primirii lor (telegramă, fax, e-mail etc.) ori se înmânează personal destinatarului sau altor persoane în cazul absenţei acestuia sau actul va fi comunicat prin publicitate când înmânarea acestuia nu a fost posibilă.

24. Curtea observă că, spre deosebire de articolul 129¹ din Codul fiscal menţionat supra, care are o aplicabilitate generală pentru toţi contribuabilii, norma contestată este aplicabilă doar categoriilor de contribuabili prevăzuţi la articolul 187 alin.(2¹) din Codul fiscal. Curtea subliniază că ţine de marja de apreciere a legislatorului de a opta pentru un sistem de comunicare doar prin intermediul mijloacelor electronice pentru anumiţi contribuabili, inclusiv pentru subiecţii care prezintă darea de seamă fiscală, utilizând, în mod obligatoriu, metode automatizate de raportare electronică.

25. Referitor la argumentul autorilor că această modalitate de comunicare ar putea conduce la pierderea termenului prevăzut de lege pentru contestarea actelor Serviciului Fiscal de Stat, Curtea subliniază că, în cazul omiterii termenului prevăzut de lege din motive întemeiate, acesta poate fi restabilit, la cererea contribuabilului, de Serviciul Fiscal de Stat, iar decizia emisă pe marginea contestaţiei este expediată, recomandat, contribuabilului, care o poate contesta ulterior în instanţa de judecată (a se vedea articolele 268 alin.(1), 270 şi 274 din Codul fiscal). În cazul refuzului Serviciului Fiscal de Stat de a repune contribuabilul în termen, acesta poate contesta refuzul în instanţa de contencios administrativ (a se vedea articolele 65 alin.(4) şi 210 din Codul administrativ).

26. Prin urmare, Curtea constată că legislatorul a prevăzut mai multe garanţii procedurale pentru ca contribuabilii să beneficieze de repunerea în termen atât în procedura emiterii actelor fiscale de către Serviciul Fiscal de Stat, cât şi în procedura contestării actelor sau acţiunilor Serviciului Fiscal de Stat. Totodată, Curtea reaminteşte că principiul preeminenţei dreptului reclamă ca legile să fie interpretate şi aplicate ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent, nu în mod izolat şi prin ignorarea altor norme relevante (a se vedea DCC nr.162 din 2 noiembrie 2021, § 22).

27. Aşadar, Curtea reţine că prevederile contestate nu aduc vreo ingerinţă în articolele 20, 26 şi 46 din Constituţie. Din acest motiv, Curtea reţine că nici articolul 54 din Constituţie nu este incident.

28. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 131 alin.(11) din Codul fiscal, ridicată de dnii administratori Andrian Rucan şi Vladimir Balan, în interesele S.R.L. "Ecosem Grupˮ, parte în dosarul nr.3-971/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.