Decizie nr.34 din 18.04.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.242g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 11 din Legea cu privire la libertatea de exprimare (criteriile de punere în balanţă a drepturilor concurente)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.242g/2023 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 11 din Legea

cu privire la libertatea de exprimare

(criteriile de punere în balanţă

 a drepturilor concurente)

nr. 34  din  18.04.2024

 (în vigoare 18.04.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 223-225 art. 79 din 24.05.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dorin Casapu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 6 noiembrie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 18 aprilie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 11 din Legea nr.64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare, ridicată de dl avocat Vitalie Zama, în interesele dlui Igor Popa, în dosarul nr.2-21371/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Eleonora Badan Melnic de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, se află cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de dl Vladimir Filat împotriva dlui Igor Popa, intervenient accesoriu SA "IPTEH", privind apărarea onoarei, a demnităţii şi a reputaţiei profesionale şi pentru repararea prejudiciului moral.

4. În procesul de examinare a cauzei, dl avocat Vitalie Zama a ridicat, în interesele dlui Igor Popa, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 11 din Legea nr.64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare.

5. Printr-o încheiere din 26 octombrie 2023, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 28

Viaţa intimă, familială şi privată

"Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată."

Articolul 32

Libertatea opiniei şi a exprimării

"(1) Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil.

(2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

7. Prevederile relevante ale Legii nr.64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare sunt următoarele:

Articolul 11

Dreptul persoanelor publice şi al persoanelor fizice care exercită

funcţii publice la respectul vieţii private şi de familie

"(1) Persoanele publice şi persoanele fizice care exercită funcţii publice au dreptul la respectul vieţii private şi de familie.

(2) Informaţiile despre viaţa privată şi de familie a persoanelor publice şi a persoanelor fizice care exercită funcţii publice pot fi dezvăluite dacă aceste informaţii prezintă interes public. Răspândirea informaţiilor respective nu trebuie să ducă la prejudicii nejustificate terţilor.

(3) Dacă persoanele publice şi persoanele fizice care exercită funcţii publice provoacă ele însele atenţia asupra aspectelor din viaţa lor privată şi de familie, mass-media are dreptul să cerceteze aceste aspecte."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorul sesizării menţionează că legislatorul a omis să reglementeze în Legea cu privire la libertatea de exprimare criterii clare de punere în balanţă a drepturilor concurente, i.e. dreptul la libertatea de exprimare şi dreptul la respectarea vieţii private.

9. Astfel, autorul excepţiei consideră că lipsa unor astfel de criterii în articolul 11 din Legea cu privire la libertatea de exprimare reprezintă o carenţă de ordin constituţional, care face imposibil ca judecătorii de drept comun să pună în balanţă şi să pondereze cele două principii concurente.

10. În opinia sa, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 32 alineatele (1) şi (2) din Constituţie şi articolului 10 din Convenţia Europeană.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea cu privire la libertatea de exprimare, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

14. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă cu privire la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale a unei persoane publice. Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

15. Curtea observă că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

16. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare al Curţii Constituţionale dacă aceasta afectează un drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, § 35; HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 31; DCC nr.138 din 26 octombrie 2023, § 16).

17. Curtea observă că, deşi autorul excepţiei susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 32 alin.(1) şi (2) (libertatea opiniei şi a exprimării) din Constituţie, prin argumentele sale, acesta aduce critici şi cu referire la incidenţa articolelor 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 28 (viaţa intimă, familială şi privată) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie. Astfel, Curtea va analiza criticile de neconstituţionalitate şi prin raportare la aceste norme constituţionale.

18. Referitor la pretinsa încălcare a articolului 1 alin.(3) din Constituţie, care vizează principiul preeminenţei dreptului, Curtea a notat, în jurisprudenţa sa, că acesta are un caracter general şi poate fi invocat dacă se constată aplicabilitatea sa împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea DCC nr.93 din 1 august 2023, § 22).

19. În privinţa articolelor 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reţine că acestea nu au o aplicare de sine stătătoare, ci numai în coroborare cu un drept fundamental, care trebuie să fie aplicabil (a se vedea DCC nr.125 din 5 octombrie 2023, § 21).

20. Cu referire la articolul 28 din Constituţie, Curtea reiterează că viaţa privată reprezintă un concept vast, nesusceptibil de o definiţie exhaustivă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut, în jurisprudenţa ei, că numele, identificarea de gen, apartenenţa etnică, viziunea religioasă, informaţia privind starea sănătăţii, dreptul la reputaţie, orientarea sexuală ş. a. constituie elemente importante ale sferei personale protejate de articolul 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (HCC nr.33 din 26 octombrie 2021, § 53).

21. Cu privire la articolul 32 din Constituţie, Curtea subliniază că libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice şi una din condiţiile de bază pentru progresul ei şi pentru împlinirea fiecărei persoane. Orice limitare a acestei libertăţi trebuie justificată în mod convingător. Justificarea limitării trebuie să se facă cu respectarea standardului proporţionalităţii, impus de articolul 54 din Constituţie, standard care reclamă, inter alia, ca motivele avansate de către legislator să fie pertinente şi suficiente (a se vedea HCC nr.3 din 14 ianuarie 2021, § 52; HCC nr.24 din 10 august 2021, § 16).

22. Curtea observă că ambele drepturi concurente sunt protejate de Constituţie. Niciunul dintre aceste drepturi nu este absolut. Fiecare poate fi supus restricţiilor, inter alia, pentru protecţia drepturilor altor persoane, după cum prevede articolul 54 alin.(2) din Constituţie. Mai mult, Constituţia Republicii Moldova nu stabileşte o ierarhie a priori între aceste drepturi. Ca o chestiune de principiu, ele merită un respect egal (a se vedea, mutatis mutandis, Von Hannover v. Germania (nr.2) [MC], 7 februarie 2012, § 106; Couderc şi Hachette Filipacchi Associés v. Franţa [MC], 10 noiembrie 2015, § 91). Prin urmare, ele trebuie puse în balanţă de o manieră care le recunoaşte importanţa într-o societate bazată pe pluralism, pe toleranţă şi pe spiritul deschis (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 48).

23. Lipsa în textul legii contestate a unor prevederi care stabilesc criteriile de punere în balanţă a două drepturi concurente nu reprezintă o problemă de drept constituţional, atât timp cât judecătorii de drept comun au competenţa efectivă de a le pune în balanţă.

24. Curtea observă că judecătorii de drept comun pot avea ca reper atât criteriile stabilite în articolul 11 alin.(2) din Legea cu privire la libertatea de exprimare, cât şi cele din cauzele judecate de Curtea Europeană, comparând circumstanţele acestor cazuri cu circumstanţele particulare cazurilor examinate şi trăgând concluziile relevante (Von Hannover v. Germania (nr.2) [MC], 7 februarie 2012, §§ 108-113; Axel Springer v. Germania [MC], 7 februarie 2012, §§ 89-94; Ruusunen v. Finlanda, 14 ianuarie 2014, §§ 42-54; Ólafsson v. Islanda, 16 martie 2017, §§ 46-62; Hàjovský v. Slovacia, 1 iulie 2021, §§ 32-49; Hurbain v. Belgia [MC], 4 iulie 2023, §§ 200-254).

25. Astfel, Curtea consideră că prevederile articolului 11 din Legea cu privire la libertatea de exprimare nu ridică o problemă de ordin constituţional, din perspectiva criticilor formulate de autorul sesizării.

26. Prin urmare, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 11 din Legea nr.64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de exprimare, ridicată de dl avocat Vitalie Zama, în interesele dlui Igor Popa, în dosarul nr.2-21371/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.