Decizie nr.37 din 25.04.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.232g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 364/1 din Codul de procedură penală (renunţarea la judecata pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 232g/2023 privind

excepţia  de neconstituţionalitate a articolului 364¹

din Codul de procedură penală

(renunţarea la judecata pe baza probelor

administrate la faza de urmărire penală)

nr. 37  din  25.04.2024

 (în vigoare 25.04.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 223-225 art. 81 din 24.05.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 27 octombrie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 25 aprilie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 364¹din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Sergiu Radu, în interesele dlui Iurie David, în dosarul nr.1-3465/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Tatiana Bivol, de la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Dl Iurie David este învinuit de pretinsa încălcare a regulilor de securitate a circulaţiei sau de exploatare a mijloacelor de transport care a provocat din cauza imprudenţei manifestate o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Fapta este incriminată de articolul 264 alin.(3) lit.a) din Codul penal. Cauza sa penală se află pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani.

4. La 12 noiembrie 2021, avocatul care îl reprezenta atunci a formulat, în numele dlui Iurie David, o cerere prin care a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală. La următoarea şedinţă de judecată, dl Sergiu Radu, noul avocat care îl reprezintă pe dl Iurie David, a solicitat retragerea acordului privind judecarea pe baza procedurii simplificate din motiv că nu exprimă, de o manieră valabilă, voinţa inculpatului. Instanţa de judecată a refuzat să dea curs acestei cereri pentru că articolul 364¹ din Codul de procedură penală nu permite retragerea acordului privind judecarea cauzei pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală.

5. La 13 octombrie 2023, dl Sergiu Radu a ridicat, în interesele dlui Iurie David, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 364¹ din Codul de procedură penală.

6. Printr-o încheiere din aceeaşi zi, judecătoarea cazului de la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"[…]

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 364¹

Judecata pe baza probelor administrate

în faza de urmărire penală

"(1) Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul persoană fizică poate declara, personal prin înscris autentic, că recunoaşte săvârşirea faptelor indicate în rechizitoriu şi solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

(1¹) Judecarea cauzelor penale privind infracţiunile pentru care legea prevede pedeapsa cu detenţiune pe viaţă nu poate avea loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

(2) Judecata nu poate avea loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, decât dacă inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele indicate în rechizitoriu şi nu solicită administrarea de noi probe, iar din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă suficiente date cu privire la vinovăţia inculpatului.

(3) În cadrul şedinţei preliminare sau până la începerea cercetării judecătoreşti, instanţa îl întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi asupra cărora nu are obiecţii, apoi acordă cuvântul procurorului, părţii vătămate şi celorlalte părţi asupra cererii formulate.

(4) Instanţa de judecată admite, prin încheiere, cererea dacă din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi dacă sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse şi procedează la audierea inculpatului potrivit regulilor de audiere a martorului.

(5) În caz de admitere a cererii, preşedintele explică persoanei vătămate dreptul de a deveni parte civilă şi întreabă partea civilă, partea civilmente responsabilă dacă propun administrarea de probe, după care instanţa procedează la dezbateri judiciare. Dezbaterile judiciare se compun din discursurile procurorului, apărătorului şi inculpatului, care pot lua încă o dată cuvântul în formă de replică. Dacă în şedinţă participă partea vătămată, partea civilă şi partea civilmente responsabilă, cuvînt în dezbateri li se oferă şi acestora.

(6) În caz de admitere a cererii privind judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, sentinţa se adoptă în condiţiile prevăzute de prezentul cod, cu derogările din prezentul articol.

(7) În caz de soluţionare a cauzei prin aplicarea prevederilor alin.(1), dispoziţiile art.382–398 se aplică în mod corespunzător. Partea introductivă a sentinţei conţine, pe lângă datele expuse la art.393, menţiunea despre judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

[Art.364¹ alin.(8) abrogat prin Legea nr.83 din 14.04.2023, în vigoare 02.08.2023]

(9) În caz de respingere a cererii, instanţa dispune judecarea cauzei în procedură generală.

(10) Sentinţa adoptată în condiţiile prezentului articol poate fi atacată cu recurs, invocându-se doar erorile procesuale şi măsura de pedeapsă stabilită. Partea vătămată poate ataca cu recurs sentinţa, invocând doar erorile procesuale.

(11) Recursul se judecă de către instanţa ierarhic superioară în conformitate cu prevederile art.447 şi 448."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul sesizării susţine că articolul 364¹ din Codul de procedură penală omite să stabilească de o manieră clară şi accesibilă procedura şi dreptul inculpatului de a renunţa, în cazuri excepţionale, la judecarea cauzei pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală.

10. În opinia sa, inculpatul trebuie să-şi poată retrage acordul exprimat, dacă au intervenit circumstanţe excepţionale şi dacă este necesară administrarea de noi probe pentru a se apăra. Astfel, pentru că încheierea privind judecarea cauzei potrivit articolului 364¹ din Codul de procedură penală nu poate fi contestată, nu există niciun remediu pentru a se asigura exercitarea garanţiilor dreptului la apărare.

11. De asemenea, autorul susţine că această omisiune conduce la situaţii în care inculpatul asistat de un avocat nu poate decât să accepte probele administrate la faza de urmărire penală, fără a le putea pune în discuţie, apărarea de care beneficiază având, astfel, un caracter formal.

12. În fine, autorul excepţiei susţine că omisiunea în discuţie din articolul 364¹ din Codul de procedură penală este contrară articolelor 7, 16, 20, 26, 54 şi 55 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Obiectul sesizării îl constituie articolul 364¹ din Codul de procedură penală, sub aspectul omisiunii de a reglementa procedura şi dreptul inculpatului la renunţarea, în cazuri excepţionale, la judecata pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală. Curtea constată că prevederile contestate au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate. Prin Hotărârea nr.9 din 9 martie 2017, Curtea Constituţională a examinat constituţionalitatea articolului 364¹ din Codul de procedură penală prin prisma criticilor referitoare la drepturile părţii vătămate (a se vedea §§ 32-33). De asemenea, prin Decizia nr.40 din 8 mai 2018, Curtea a declarat inadmisibile criticile autorului care susţineau că articolul 364¹ din Codul de procedură penală îi oferă instanţei de judecată puterea discreţionară de a respinge cererea de judecare în procedură simplificată. Prin urmare, această situaţie nu reprezintă un impediment pentru un nou control de constituţionalitate al prevederilor contestate.

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală care se judecă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar instanţa de judecată a respins cererea inculpatului prin care renunţă la procedura simplificată şi solicită judecarea cauzei sale pe baza procedurii ordinare.

18. În jurisprudenţa sa, Curtea a notat că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare la Curtea Constituţională dacă prin aceasta este afectat un drept fundamental. Omisiunea legii ridică o problemă de constituţionalitate doar atunci când rezultă dintr-o prevedere explicită a Constituţiei sau care poate fi dedusă clar dintr-un principiu constituţional (DCC nr.119 din 28 septembrie 2023, § 22).

19. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental invocat de autor. Deşi autorul afirmă incidenţa mai multor articole din Constituţie, acesta îşi bazează criticile de neconstituţionalitate doar pe articolele 20 (accesul liber la justiţie), 26 (dreptul la apărare) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

20. Referitor la incidenţa articolului 54 din Constituţie, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr.101 din 29 august 2023, § 22).

21. Curtea notează că articolul 20 din Constituţie garantează dreptul de acces liber la justiţie şi îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (Murtazaliyeva v. Rusia [MC], 18 decembrie 2018, § 91). În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că articolul 6, citit ca un întreg, garantează dreptul acuzatului de a participa în mod efectiv la procesul penal, care include, inter alia, nu doar dreptul acestuia de a fi prezent, ci şi dreptul de a asculta şi de a urmări procedurile. Asemenea drepturi se regăsesc implicit în chiar noţiunea de procedură adversarială şi, de asemenea, pot fi deduse din garanţiile prevăzute de subparagrafele c), d) şi e) din paragraful (3) al articolului 6 din Convenţie (Stanford v. Regatul Unit, 23 februarie 1994, § 26).

22. În acest sens, Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolul 26 din Constituie îşi găseşte corespondenţa în articolul 6 § 3 din Convenţia Europeană şi garantează în mod distinct dreptul la apărare (a se vedea DCC nr.63 din 29 iunie 2023, § 21). Astfel, garanţiile stabilite de articolul 26 din Constituţie reprezintă aspecte precise ale dreptului la un proces echitabil prevăzute de articolul 20 din Constituţie şi articolul 6 § 1 din Convenţie (a se vedea Murtazaliyeva v. Rusia [MC], 18 decembrie 2018, § 90).

23. Totuşi, nici litera, nici spiritul articolului 6 din Convenţie nu împiedică o persoană să renunţe, expres sau tacit, la garanţiile procesului echitabil (Sejdovic v. Italia [MC], 1 martie 2006, § 86; V.C.L. şi A.N. v. Regatul Unit, 16 februarie 2021, § 201). În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană aplică standardul "renunţării conştiente şi înţelese", care impune ca orice renunţare să fie stabilită de o manieră lipsită de echivoc, însoţită de garanţii comensurabile cu importanţa sa, voluntară, bazată pe o alegere informată şi clară şi să nu contravină vreunui interes public (a se vedea Dvorski v. Croaţia [MC], 20 octombrie 2015, § 100-102).

24. În acest sens, Curtea observă că judecata pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală reprezintă o procedură simplificată de examinare a cauzelor penale, care îi oferă inculpatului beneficiul unei pedepse reduse (a se vedea articolul 80¹ din Codul penal). Această procedură poate fi iniţiată, până la începerea cercetării judecătoreşti, de inculpatul care declară prin înscris autentic că recunoaşte în totalitate faptele indicate în rechizitoriu şi solicită judecarea cauzei sale pe baza procedurii simplificate. Totodată, inculpatul trebuie să declare că nu are obiecţii asupra probelor administrate la etapa de urmărire penală şi că nu solicită administrarea de noi probe. Dacă aceste condiţii sunt întrunite şi dacă se constată că există date suficiente care să permită stabilirea unei pedepse, instanţa de judecată admite cererea inculpatului de judecare a cauzei pe baza procedurii simplificate.

25. Chiar în ipoteza în care s-a dispus judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, însă ca urmare a analizei probelor prezentate se ajunge la concluzia că făptuitorul nu este vinovat de cele imputate, judecătorul nu va putea pronunţa o sentinţă de condamnare. Altfel spus, simplul fapt al recunoaşterii vinovăţiei şi al dispunerii judecării cauzei conform articolului 364¹ din Codul de procedură penală nu echivalează cu pronunţarea unei sentinţe de condamnare. Din contra, dacă instanţa de judecată va constata în cadrul examinării conform procedurii simplificate, după audierea inculpatului şi/sau în timpul dezbaterilor, că au apărut circumstanţe care exclud aplicarea dispoziţiilor articolului 364¹ din Codul de procedură penală, ea trebuie să reia cercetarea judecătorească sau să dispună judecarea cauzei în procedura obişnuită, putând adopta o sentinţă de achitare (a se vedea DCC nr.40 din 8 mai 2018, § 36; DCC nr.50 din 19 aprilie 2022, § 29).

26. Acelaşi lucru îl afirmă şi Plenul Curţii Supreme de Justiţie în Hotărârea nr.13 din 16 decembrie 2013 cu privire la aplicarea prevederilor articolului 364¹ din Codul de procedură penală de către instanţele judecătoreşti. Potrivit punctului 26 din Hotărârea Plenului, dacă instanţa de judecată, cu ocazia deliberării, nu este lămurită asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei sau fapta imputată inculpatului nu a fost încadrată corect, sau dacă se constată că există vreo încălcare a normelor imperative din Codul de procedură penală, aceasta va relua judecarea cauzei şi va judeca cauza în procedura generală.

27. Astfel, Curtea constată că legea oferă suficiente garanţii pentru a asigura caracterul valabil al renunţării de către inculpat la judecarea cauzei sale pe baza procedurii ordinare şi caracterul echitabil al judecării cauzei în procedura simplificată.

28. Pe de altă parte, Curtea Constituţională exercită un control abstract al legislaţiei şi nu poate verifică dacă renunţarea a fost voluntară, lipsită de echivoc, bazată pe o alegere informată şi dacă contravine unui interes public. Aceasta analiză trebuie efectuată în fiecare caz particular de către instanţele de judecată care examinează caracterul valabil al renunţării (a se vedea, a contrario, Bogdan v. Ucraina, 8 februarie 2024, § 69).

29. Aşadar, Curtea nu poate constata incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa drepturilor fundamentale invocate de autorul sesizării, Curtea subliniază că nici articolul 54 din Constituţie nu este incident.

30. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea în cauză privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 364¹ din Codul de procedură penală, ridicată de avocatul Sergiu Radu, în interesele dlui Iurie David, în dosarul nr.1-3465/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova