Decizie nr.38 din 24.03.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.280g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(32) din Codul de procedură penală (recursul formulat împotriva încheierii prin care se respinge ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate [4])

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.280g/2021 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(3²) din Codul de procedură penală

(recursul formulat împotriva încheierii prin care se respinge

ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate [4])

nr. 38  din  24.03.2022

 (în vigoare 24.03.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.106-114 art. 60 din 15.04.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 20 decembrie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 24 martie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află o sesizare privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(3²) din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de dl avocat Iulian Rusanovschi, în interesele dlui Iurie Roşca, în dosarul nr.10r-1126/21, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată de la Curtea de Apel Chişinău format din dl Stelian Teleucă, dna Silvia Cecan şi dl Ghenadie Morozan, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află cauza penală de învinuire a dlui Iurie Roşca de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 326 alin.3) lit.a) din Codul penal.

4. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Iulian Rusanovschi a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 178 din Codul de procedură penală. Printr-o încheiere din 22 mai 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, a respins cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate. Dl avocat Iulian Rusanovschi a contestat cu recurs, la Curtea de Apel Chişinău, încheierea prin care a fost respinsă cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate. La 15 octombrie 2021, dl avocat a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(3²) din Codul de procedură penală, care stabileşte că ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate se dispune prin încheiere care nu se supune niciunei căi de atac şi care nu afectează examinarea în continuare a cauzei, însă, până la pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate, dezbaterile judiciare se suspendă.

5. Printr-o încheiere din 27 octombrie 2021, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

"Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică"

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 114

Înfăptuirea justiţiei

"Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti."

Articolul 115

Instanţele judecătoreşti

"(1) Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii.

(2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona, potrivit legii, judecătorii specializate.

(3) Înfiinţarea de instanţe extraordinare este interzisă.

(4) Organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege organică."

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 7

Legalitatea procesului penal

"[…]

(3) În cazul existenţei incertitudinii cu privire la constituţionalitatea legilor şi a hotărârilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului, care urmează a fi aplicate în procesul judecării cauzei, instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea unui participant la proces, sesizează Curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii acestora.

(3¹) La ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi la sesizarea Curţii Constituţionale, instanţa de judecată nu este în drept să se pronunţe asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformităţii normelor contestate cu prevederile Constituţiei, limitându-se la verificarea întrunirii următoarelor condiţii:

a) obiectul excepţiei intră în categoria actelor prevăzute la art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie;

b) excepţia este ridicată de către una dintre părţi sau de reprezentantul acesteia ori de către instanţa de judecată din oficiu;

c) prevederile contestate urmează a fi aplicate în procesul judecării cauzei;

d) nu există o hotărâre anterioară a Curţii Constituţionale având ca obiect prevederile contestate.

(3²) Ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate se dispune prin încheiere care nu se supune niciunei căi de atac şi care nu afectează examinarea în continuare a cauzei, însă, până la pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate, dezbaterile judiciare se suspendă.

(3³) Dacă nu sunt întrunite cumulativ condiţiile indicate la alin.(3¹), instanţa de judecată refuză, prin încheiere, ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate. Încheierea instanţei de judecată este definitivă, însă argumentele privind dezacordul cu aceasta pot fi invocate în apel sau, după caz, în recurs împotriva hotărârii în fond.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorul excepţiei afirmă că articolul 7 alin.(3²) din Codul de procedură penală nu permite contestarea cu recurs separat a încheierii prin care se respinge cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate. Potrivit autorului excepţiei, dreptul de a contesta cu recurs astfel de încheieri rezultă din Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, în care s-a menţionat că, în vederea asigurării celerităţii procesului, părţile trebuie să aibă posibilitatea procesuală de a contesta separat cu recurs încheierea judecătorului ordinar de respingere a cererii de ridicare a excepţiei.

9. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 4 alin.(1), 7, 20, 26, 114, 115 şi 119 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 7 alin.(3²) din Codul de procedură penală, care stabileşte că ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate se dispune prin încheiere care nu se supune niciunei căi de atac şi care nu afectează examinarea în continuare a cauzei, însă, până la pronunţarea Curţii Constituţionale asupra excepţiei de neconstituţionalitate, dezbaterile judiciare se suspendă.

14. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect un recurs formulat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate. Având în vedere că instanţa de recurs trebuie să examineze dacă încheierea respectivă face parte din actele susceptibile să fie contestate cu un recurs separat, Curtea consideră că prevederile contestate pot fi aplicate în această cauză.

15. Autorul excepţiei a afirmat că imposibilitatea de a contesta cu recurs separat încheierea prin care se refuză ridicarea excepţiei este contrară articolelor 4 alin.(1) [drepturile şi libertăţile omului], 7 [supremaţia Constituţiei], 20 [accesul liber la justiţie], 26 [dreptul la apărare], 114 [înfăptuirea justiţiei], 115 [instanţele judecătoreşti] şi 119 [folosirea căilor de atac] din Constituţie.

16. Curtea reţine că, prin raportare la articolele 20 şi 26 din Constituţie, imposibilitatea contestării cu recurs separat a încheierii prin care se respinge cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate a mai constituit obiectul unor sesizări cu argumente similare celor din prezenta cauza (a se vedea DCC nr.85 din 8 iunie 2021, DCC nr.158 din 28 octombrie 2021, DCC nr.22 din 17 februarie 2022).

17. În deciziile menţionate, Curtea a făcut trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene, potrivit căreia garanţiile oferite de articolul 6 se aplică, în principiu, procedurilor constituţionale (Caldas Ramirez de Arrellano v. Spania, decizia din 28 ianuarie 2003) atunci când acestea reprezintă etape ulterioare procedurilor penale şi atunci când rezultatele lor pot fi decisive pentru persoanele condamnate. Totuşi, nu este şi cazul Curţii Constituţionale a Republicii Moldova, care nu are competenţa de a examina recursuri constituţionale împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive. Curtea Constituţională a Republicii Moldova are competenţa de a examina în mod preliminar, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, chestiunile referitoare la constituţionalitatea dispoziţiilor care sunt aplicabile într-o cauză de drept comun (DCC nr.85 din 8 iunie 2021, § 29; DCC nr.158 din 28 octombrie 2021, § 19; DCC nr.22 din 17 februarie 2022, § 17).

18. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, Convenţia nu garantează un drept de a trimite o cauză la o instanţă naţională sau internaţională pentru a soluţiona o chestiune preliminară, inclusiv cu privire la constituţionalitatea unei dispoziţii legale. Totuşi, în cazul în care dreptul naţional stabileşte un mecanism de trimitere preliminară, refuzul unei instanţe naţionale de a admite o cerere pentru o astfel de sesizare poate, în anumite circumstanţe, să încalce caracterul echitabil al procedurilor. Concluzia este valabilă pentru cazul în care refuzul se dovedeşte a fi arbitrar, adică atunci când se refuză trimiterea preliminară în timp ce legea nu prevede nicio excepţie care ar justifica refuzul, atunci când refuzul se bazează pe alte motive decât cele care sunt prevăzute de lege şi atunci când refuzul nu este motivat în modul corespunzător (a se vedea Ullens de Schooten şi Rezabek v. Belgia, 20 septembrie 2011, § 59). Spre exemplu, în cauza Xero Flor w Polsce sp. z o.o. v. Polonia, 7 mai 2021, § 173, Curtea Europeană a constatat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenţie pentru că tribunalele naţionale nu au furnizat suficiente motive pentru a justifica refuzul de a sesiza Curtea Constituţională (DCC nr.85 din 8 iunie 2021, § 30; DCC nr.158 din 28 octombrie 2021, § 20).

19. Prin urmare, Curtea a subliniat că, pentru a fi respectat caracterul echitabil al procedurilor, instanţele de drept comun au obligaţia să motiveze în modul corespunzător refuzul de a sesiza Curtea Constituţională. De asemenea, Curtea a reţinut că prevederile Codului de procedură penală nu împiedică persoanele interesate să invoce dezacordul referitor la refuzul de a admite ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate în apel sau, după caz, în recurs. În acelaşi timp, Curtea a menţionat că persoanele interesate deţin dreptul să ridice aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate din nou, în căile de atac formulate împotriva fondului cauzei (DCC nr.85 din 8 iunie 2021, § 32; DCC nr.158 din 28 octombrie 2021, § 21; DCC nr.22 din 17 februarie 2022, § 18).

20. Aşadar, Curtea constată că argumentele autorului excepţiei care se referă la pretinsa încălcare a articolelor 20 şi 26 din Constituţie sunt repetate şi nu justifică reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.

21. Cu privire la incidenţa articolelor 4 alin.(1) şi 7 din Constituţie, Curtea reţine că aceste articole comportă un caracter general, reprezintă imperative care stau la baza oricăror reglementări şi nu pot constitui repere individuale şi separate (DCC nr.158 din 22 decembrie 2020, § 24; DCC nr.23 din 22 februarie 2022, § 13).

22. Curtea constată că, referitor la incidenţa articolelor 114 şi 115 din Constituţie, autorul excepţiei nu a motivat contrarietatea dispoziţiilor contestate cu prevederile acestor articole. Simpla trimitere la aceste prevederi constituţionale nu poate fi considerată o critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorilor lor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (a se vedea DCC nr.109 din 13 iulie 2021, § 24).

23. De asemenea, autorul excepţiei a susţinut că imposibilitatea de a contesta cu recurs separat încheierea prin care se respinge ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate este contrară articolului 119 din Constituţie. Totuşi, în jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că nicio prevedere din Constituţie nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. În acelaşi registru, Curtea a notat că articolul 119 din Constituţie stabileşte că părţile interesate pot exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti în condiţiile legii (DCC nr.77 din 1 iunie 2021, § 25; DCC nr.16 din 15 februarie 2022, § 37). Astfel, Curtea nu poate reţine incidenţa articolului 119 din Constituţie în prezenta cauză.

24. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolului 7 alin.(3²) din Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de dl avocat Iulian Rusanovschi, în interesele dlui Iurie Roşca, în dosarul nr.10r-1126/21, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.