Decizie nr.39 din 25.04.2024 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.253g/2023 şi nr.52g/2024 privind excepţiile de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 261 din Codul de procedură civilă (suspendarea facultativă a procesului civil)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.253g/2023 şi nr.52g/2024

privind excepţiile de neconstituţionalitate a unor prevederi

din articolul 261 din Codul de procedură civilă

(suspendarea facultativă a procesului civil)

nr. 39  din  25.04.2024

 (în vigoare 25.04.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 223-225 art. 83 din 24.05.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dorin Casapu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 23 noiembrie 2023 şi 28 februarie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 25 aprilie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a cuvântului "poate" din textul articolului 261 din Codul de procedură civilă, ridicate de dl avocat Viorel Chetruşcă, în interesele dlui Vitalie Cataraga, în dosarul nr.3-774/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, şi de dna reprezentant Olga Caminscaia, în interesele SRL "Tarservice-Companie", în dosarul nr.2c-1611/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională de dl Grigorii Cazacu, judecător la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, şi de dna Maria Ţurcan, judecător la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor şi a motivelor care stau la baza criticilor de neconstituţionalitate, Curtea a decis, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, conexarea lor într-un singur dosar, atribuindu-i numărul 253g/2023.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

Dosarul nr.3-774/2021 (sesizarea nr.253g/2023)

4. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, se află cauza de contencios administrativ intentată de dl Vasile Aghenie, dna Vera Aghenie, dl Tudor Aghenie, dl Vitalie Strujuc, SRL "Premium Grup AGH" împotriva Primarului General al municipiului Chişinău şi împotriva Consiliului municipal Chişinău, avându-i ca terţi pe dl Vitalie Cataraga, dna Cătălina Aalbers, dl Andrei Calmaţui, dl Alexei Railean şi dna Iulia Railean, privind anularea certificatului de urbanism pentru proiectare şi a autorizaţiei de construire.

5. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Viorel Chetruşcă a ridicat, în interesele dlui Vitalie Cataraga, excepţia de neconstituţionalitate a cuvântului "poate" din articolul 261 (dreptul instanţei de a suspenda procesul) din Codul de procedură civilă.

6. Printr-o încheiere din 28 iunie 2023, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Dosarul nr.2c-1611/2021 (sesizarea nr.52g/2024)

7. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, se află cauza civilă intentată de SIA "Fertco" împotriva SRL "Tarservice-Companie", având-o ca intervenient accesoriu pe SRL "Vest-Resurs" aflată în procedura insolvabilităţii, cu privire la încasarea datoriei.

8. În cadrul examinării cauzei, dna reprezentant Olga Caminscaia a ridicat, în interesele SRL "Tarservice-Companie", excepţia de neconstituţionalitate a cuvântului "poate" din textul articolului 261 din Codul de procedură civilă.

9. Printr-o încheiere din 22 februarie 2024, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

"[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

11. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 261

Dreptul instanţei de a suspenda procesul

"La cererea participanţilor la proces sau din oficiu, instanţa judecătorească poate suspenda procesul în cazul în care:

a) pârâtul sau reclamantul se află într-o unitate activă a Forţelor Armate sau a altor trupe şi formaţiuni militare ale Republicii Moldova;

b) partea în proces sau intervenientul principal se află într-o instituţie curativ-profilactică, situaţie adeverită de instituţia respectivă;

c) pârâtul este căutat;

d) a dispus efectuarea unei expertize;

e) a dat o delegaţie judiciară unei alte instanţe judecătoreşti din ţară;

f) a dispus autorităţii teritoriale cu atribuţii în domeniul adopţiei efectuarea unui control al condiţiilor de trai ale adoptatorilor în cauzele de adopţie şi în alte cauze în care pot fi lezate drepturile şi interesele copilului;

g) au încetat împuternicirile tutorelui sau curatorului;

h) cauza nu poate fi judecată înainte de soluţionarea unei alte cauze conexe."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate

12. Autorii sesizărilor afirmă că cuvântul "poate" din textul prevederii contestate este neclar şi le oferă instanţelor de judecată o marjă discreţionară prea largă la soluţionarea unei cereri de suspendare a procesului civil formulată în legătură cu existenţa unei cauze conexe pendinte, pe baza articolului 261 lit.h) din Codul de procedură civilă.

13. Astfel, autorii excepţiilor consideră că norma contestată, întrucât nu obligă instanţa de judecată să suspende procesul în cazul constatării unei cauze conexe pendinte, contravine dreptului la un proces echitabil şi dreptului de acces liber la justiţie.

14. De asemenea, autorii sesizărilor menţionează că într-o decizie a Curţii Supreme de Justiţie s-a făcut trimitere la dreptul discreţionar al instanţei de a suspenda sau de a nu suspenda procesul. În opinia lor, o asemenea practică judiciară nu este permisă, deoarece nu este clar care mai este sensul existenţei dispoziţiilor articolului 261 din Codul de procedură civilă.

15. În opinia autorilor sesizărilor, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 16, 20 şi 23 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizărilor, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură civilă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Excepţiile de neconstituţionalitate, ridicate de avocatul şi de reprezentantul unor părţi în procese, sunt formulate de subiectele cărora li s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

19. Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie cuvântul "poate" din articolul 261 din Codul de procedură civilă. Textul contestat nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate prin prisma afirmaţiilor de neconstituţionalitate din prezentele sesizări.

20. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate într-o cauză de contencios administrativ şi într-o cauză civilă. Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzelor în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate.

21. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţiile de neconstituţionalitate să poată fi examinate în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorilor sesizărilor, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental garantat de Constituţie (a se vedea DCC nr.86 din 8 iunie 2021, § 18; DCC nr.130 din 10 octombrie 2023, § 17).

22. Sub acest aspect, Curtea observă că autorii sesizărilor au susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie) şi 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle) din Constituţie.

23. În privinţa pretinsei încălcări a articolului 1 alin.(3) din Constituţie, care se referă la principiul preeminenţei dreptului, Curtea a notat, în jurisprudenţa sa, că acesta are un caracter general şi poate fi invocat dacă se constată aplicabilitatea sa împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea HCC nr.6 din 10 martie 2020, § 25; DCC nr.174 din 7 decembrie 2023, § 22).

24. De asemenea, Curtea reiterează că articolele 16 şi 23 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unei ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (DCC nr.53 din 4 mai 2023, § 17).

25. Referitor la articolul 20 din Constituţie, Curtea reţine că acesta garantează, inter alia, caracterul echitabil al procedurilor judecătoreşti, care implică exigenţe procedurale precise, revenindu-i instanţei de judecată obligaţia de a le asigura eficienţa pe parcursul judecării cauzei (a se vedea DCC nr.77 din 1 iunie 2021, § 24; DCC nr.190 din 21 decembrie 2023, § 28).

26. Curtea observă că autorii sesizărilor pretind că le este îngrădit accesul liber la justiţie prin faptul că prevederea contestată este neclară şi imprevizibilă, iar în lipsa unor criterii clare de aplicare a legii, instanţelor de judecată le este oferită o marjă discreţionară prea largă la soluţionarea cererilor de suspendare a procesului civil formulate pe baza articolului 261 lit.h) din Codul de procedură civilă.

27. Cu titlu preliminar, Curtea reiterează că suspendarea procesului reprezintă un incident procedural, care constă în întreruperea temporară a judecării cauzei din motive independente sau dependente de voinţa părţilor (a se vedea DCC nr.28 din 29 martie 2018, § 23).

28. Analiza sistematică a legislaţiei procesuale civile permite Curţii să reţină că legislatorul a reglementat cazurile în care instanţa este obligată să suspende desfăşurarea unui proces civil (articolul 260 din Cod) şi cazurile în care este în drept să dispună suspendarea acestuia (articolul 261 din Cod). Aşadar, cuvântul "poate" din norma contestată exprimă o competenţă acordată de legislator instanţei de judecată de a acţiona într-un anumit fel, adică de a dispune suspendarea desfăşurării unui proces civil, dacă pentru aceasta există motive întemeiate.

29. Totodată, Curtea observă că competenţa instanţei de judecată de a decide asupra necesităţii suspendării procesului civil nu este nelimitată şi nu exclude obligaţia ei de a analiza caracterul justificat al acestei măsuri, i.e. să justifice oportunitatea dispunerii suspendării procesului, pe de o parte, şi să verifice dacă această măsură asigură dreptul părţii la judecarea cauzei sale într-un termen rezonabil, pe de altă parte. De altfel, în lipsa prevederilor în discuţie, instanţa de judecată ar trebui să dispună suspendarea procesului civil ori de câte ori există o cerere în acest sens din partea părţilor interesate sau ar interveni unul din cazurile enumerate în articolul 261 din Codul de procedură civilă, deşi circumstanţele cauzei ar putea să nu reclame suspendarea procesului civil, iar dispunerea acesteia ar tergiversa în mod nejustificat soluţionarea cauzei (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.164 din 1 decembrie 2022, § 30).

30. Mai mult, la soluţionarea cererilor de suspendare a procesului civil, precum şi în cazul în care se pronunţă din oficiu, instanţele de judecată au obligaţia de a pronunţa încheieri motivate (articolul 270 alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă). Astfel, condiţia pronunţării unei încheieri, prin care să fie oferite motive rezonabile la soluţionarea unei cereri, reprezintă o garanţie procedurală esenţială a dreptului de acces liber la justiţie (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.12 din 1 februarie 2022, § 22; DCC nr.15 din 16 februarie 2023, § 20).

31. Totodată, Curtea Europeană a reţinut că obligaţia instanţelor de judecată de a-şi motiva deciziile reprezintă o garanţie procedurală esenţială, pentru că le demonstrează părţilor că argumentele lor au fost avute în vedere şi le oferă posibilitatea de a formula obiecţii sau de a contesta hotărârea şi serveşte, de asemenea, pentru prezentarea motivelor hotărârii judecătoreşti către public (a se vedea Siredzhuk v. Ucraina, 21 ianuarie 2016, § 63). Această obligaţie presupune că o parte la o procedură judiciară poate aştepta un răspuns precis şi exact la susţinerile decisive pentru soluţia procedurii în cauză (a se vedea Korgun v. Ucraina, 14 decembrie 2023, § 19).

32. Mai mult, în ipoteza admiterii de către instanţa de judecată a unor erori la soluţionarea chestiunii privind suspendarea procesului civil, părţile pot contesta încheierea instanţei de judecată potrivit articolelor 263 şi 423 alin.(2) din Codul de procedură civilă. Aşadar, posibilitatea de a contesta cu recurs încheierea prin care instanţa de judecată soluţionează o cerere de suspendare a procesului civil reprezintă o garanţie suplimentară din perspectiva articolului 20 din Constituţie şi, prin urmare, acest articol nu este incident în prezentele cauze (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.91 din 25 iulie 2023, § 18).

33. De asemenea, Curtea observă că, sub aparenţa unor critici referitoare la neclaritatea prevederilor contestate şi la lipsa criteriilor de aplicare, autorii sesizărilor privind excepţiile de neconstituţionalitate îşi exprimă, de fapt, dezacordul cu felul în care au fost interpretate şi aplicate prevederile contestate de către instanţele de judecată într-o altă cauză civilă. Curtea reaminteşte că aspectele legate de interpretarea şi aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.76 din 1 iunie 2021, § 26; DCC nr.107 din 29 august 2023, § 20).

34. Pentru că nu a constatat incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea reţine că nici articolele 1 alin.(3), 16 şi 23 din Constituţie nu sunt incidente. Prin urmare, pe baza celor expuse supra, Curtea constată că sesizările sunt inadmisibile şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate a cuvântului "poate" din textul articolului 261 din Codul de procedură civilă, ridicate de dl avocat Viorel Chetruşcă, în interesele dlui Vitalie Cataraga, în dosarul nr.3-774/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, şi de dna reprezentant Olga Caminscaia, în interesele SRL "Tarservice-Companie", în dosarul 2c-1611/2021, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.