Decizie nr.40 din 12.03.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.89g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 191 alin.(5) lit.a) din Codul administrativ (competenţa jurisdicţională în cazul acţiunilor în contencios administrativ)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.89g/2025 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 191 alin.(5) lit.a)

din  Codul  administrativ

(competenţa  jurisdicţională în  cazul

acţiunilor în contencios administrativ)

nr. 40  din  12.03.2026

 (în vigoare 12.03.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.152-155 art. 56 din 08.04.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 7 aprilie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 martie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 191 alin.(5) lit.a) din Codul administrativ, ridicată de dl avocat Evghenii Becu, în interesele dnei Liudmila Bratan, în dosarul nr.3d-18/2024, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către doamnele judecătoare Stela Procopciuc şi Diana Stănilă şi de dl judecător Ion Malanciuc, de la Curtea Supremă de Justiţie, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Dna Liudmila Bratan a fost sancţionată disciplinar prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-195/2022 din 22 septembrie 2022.

4. Ulterior, dna Liudmila Bratan a contestat hotărârea privind aplicarea sancţiunii disciplinare la Curtea Supremă de Justiţie.

5. În cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Evghenii Becu a ridicat, în interesele dnei Liudmila Bratan, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 191 alin.(5) lit.a) din Codul administrativ.

6. Printr-o încheiere din 4 aprilie 2025, Curtea Supremă de Justiţie a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[…]"

Articolul 115

Instanţele judecătoreşti

"(1) Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii.

[...]"

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

8. Prevederile relevante ale Codului administrativ nr.116 din 19 iulie 2018 sunt următoarele:

Articolul 191

Competenţa jurisdicţională pentru acţiunea în contencios administrativ

"[...]

(5) Curtea Supremă de Justiţie soluţionează:

a) în primă instanţă, prin hotărâri irevocabile, acţiunile în contencios administrativ privind contestarea hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii şi ale Consiliului Superior al Procurorilor;

b) cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor şi a încheierilor curţilor de apel."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că lipsa unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie ca primă instanţă îi afectează dreptul la apărare şi accesul liber la justiţie, deoarece exclude posibilitatea unui control judecătoresc suplimentar. Totodată, în opinia autorului, prevederea contestată este contrară articolului 119 din Constituţie, articol care instituie la nivel constituţional folosirea căilor de atac. De asemenea, acesta a susţinut că prevederea ar încălca dispoziţiile articolului 115 alin.(1) din Constituţie, articol care nominalizează instanţele judecătoreşti prin care se înfăptuieşte justiţia.

10. Prin urmare, autorul sesizării pretinde că dispoziţia contestată este contrară articolelor 20, 26, 115 alin.(1) şi 119 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în această cauză a unor prevederi din Codul administrativ, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de avocatul unei părţi a procesului (a se vedea § 5 supra), este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă articolul 191 alin.(5) lit.a) din Codul administrativ. Această prevedere nu a constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

15. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză aflată pe rolul Curţii Supreme de Justiţie, având ca obiect anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-195/2022 din 22 septembrie 2025. Astfel, Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei.

16. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.156 din 5 decembrie 2024, § 20).

17. Autorul sesizării şi-a bazat excepţia de necon-stituţionalitate pe articolele 20 (accesul liber la justiţie), 26 (dreptul la apărare), 115 (instanţele judecătoreşti), 119 (folosirea căilor de atac) din Constituţie.

18. Autorul sesizării consideră că lipsa unei căi de atac împotriva hotărârilor irevocabile pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie în primă şi unică instanţă afectează dreptul la apărare, accesul liber la justiţie şi contravine articolelor 115 şi 119 din Constituţie.

19. Curtea reţine că articolul 20 garantează accesul la o instanţă competentă, independentă şi imparţială, care examinează cauza în fapt şi în drept. Acesta nu consacră un drept autonom la examinarea cauzei în două sau mai multe grade de jurisdicţie în materie administrativă.

20. În cazul contestării hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii şi ale Consiliului Superior al Procurorilor, legea îi acordă Curţii Supreme de Justiţie competenţa de primă şi unică instanţă. Instanţa dispune de competenţe de jurisdicţie deplină, examinând cauza în fapt şi în drept.

21. Faptul că o categorie specială de litigii este atribuită instanţei supreme nu suprimă accesul la justiţie, ci reprezintă o opţiune de organizare judiciară ce ţine de marja de apreciere a Parlamentului, pe baza articolelor 72 alin.(3) lit.e) şi 115 alin.(4) din Constituţie.

22. Prin urmare, Curtea reţine că articolul 20 din Constituţie nu este incident.

23. Cu referire la incidenţa articolul 26 din Constituţie, Curtea observă că dreptul la apărare vizează posibilitatea părţii de a-şi prezenta argumentele, de a aduce probe şi de a beneficia de garanţii procesuale efective în cadrul procedurii judiciare. Autorul excepţiei nu a demonstrat că norma contestată îl privează de aceste garanţii în procedura pendinte, ci critică absenţa unui mecanism suplimentar de control jurisdicţional. Totuşi, dreptul la apărare nu echivalează cu dreptul la mai multe grade de jurisdicţie.

24. Curtea subliniază că nici Constituţia, nici Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în toate procedurile judecătoreşti. Dreptul la un dublu grad de jurisdicţie, garantat de articolul 2 § 1 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană, se referă doar la materia penală (a se vedea HCC nr.9 din 7 aprilie 2022, § 29). Totodată, potrivit articolului 2 § 2 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană, acest drept poate face obiectul unei excepţii în cazul în care cea mai înaltă instanţă judecătorească, potrivit legii, examinează cauza în calitate de primă instanţă.

25. Sub acest aspect, articolul 119 din Constituţie stabileşte că împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate pot exercita căile de atac "în condiţiile legii". Curtea reiterează că ţine de competenţa legislatorului să instituie numărul căilor de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate, cu respectarea prevederilor Constituţiei (a se vedea DCC nr.74 din 16 iunie 2022, § 21). Având la bază această constatare, Curtea nu poate reţine incidenţa articolului 119 din Constituţie.

26. Din motivele enunţate mai sus, Curtea nu poate reţine argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate potrivit cărora caracterul irevocabil al hotărârilor pronunţate de Curtea Supremă de Justiţie în calitate de primă şi unică instanţă ar restrânge dreptul de acces la justiţie şi dreptul de apărare. Curtea constată astfel că lipsa unui dublu grad de jurisdicţie nu echivalează, în toate cazurile, cu o restrângere a exerciţiului dreptului de acces la justiţie şi a exerciţiului dreptului la apărare, acestea putând fi asigurate prin totalitatea garanţiilor stabilite de lege care permit exercitarea drepturilor procesuale în cadrul unui singur proces.

27. Cu referire la incidenţa articolului 115 alin.(1) din Constituţie, Curtea observă că această normă constituţională stabileşte structura sistemului judecătoresc şi competenţa acestuia de a înfăptui justiţia, fără să instituie o obligaţie de examinare a cauzelor în cadrul mai multor grade de jurisdicţie. În acest context, Curtea constată că stabilirea competenţei Curţii Supreme de Justiţie de a soluţiona anumite cauze în primă şi unică instanţă nu contravine articolului 115 din Constituţie.

28. Aşadar, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alin.(4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 191 alin.(5) lit.a) din Codul administrativ, ridicată de dl avocat Evghenii Becu, în interesele dnei Liudmila Bratan, în dosarul nr.3d-18/2024, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.