Decizie nr.41 din 03.04.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.54g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 311 alin.(1) din Codul de procedură penală (competenţa procurorului de a contesta cu recurs încheierea judecătorului de instrucţie privind aplicarea sau neaplicarea, prelungirea sau refuzul de a prelungi durata arestării, privind liberarea provizorie sau refuzul liberării provizorii)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.54g/2025 privind excepţia

 de  neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 311

alin.(1) din Codul de procedură penală

(competenţa procurorului de a contesta cu recurs încheierea

 judecătorului de instrucţie privind aplicarea sau neaplicarea,

prelungirea sau refuzul de a prelungi durata arestării, privind

liberarea provizorie sau refuzul liberării provizorii)

nr. 41  din  03.04.2025

 (în vigoare 03.04.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 187-189 art. 54 din 17.04.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dorin Casapu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 26 februarie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 3 aprilie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 311 alin.(1) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Dumitru Buliga, în interesele dlui Mihail Solonari, în dosarul nr.16r-59/2025, pendinte la Curtea de Apel Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna Silvia Cecan, dl Denis Băbălău şi dl Vitalie Budeci, judecători de la Curtea de Apel Centru, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. În privinţa dlui Mihail Solonari a fost pornită o cauză penală pentru comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 189 alin.(4) (şantajul) din Codul penal. Cauza penală se află la etapa urmăririi penale.

4. La 13 decembrie 2024, dlui Mihail Solonari i-a fost aplicat arestul preventiv pentru un termen de 30 zile.

5. La 31 decembrie 2024, procurorul a solicitat prelungirea arestului preventiv al dlui Mihail Solonari pentru un termen de 30 zile.

6. Printr-o încheiere din 9 ianuarie 2025, Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, a admis parţial demersul formulat de procuror şi l-a eliberat provizoriu sub control judiciar pe dl Mihail Solonari pe un termen de 30 zile.

7. Procurorul a contestat cu recurs încheierea Judecătoriei Chişinău.

8. În cadrul procedurii de recurs, dl avocat Dumitru Buliga a ridicat, în interesele dlui Mihail Solonari, excepţia de neconstituţionalitate a cuvântului "procuror" din articolul 311 alin.(1) din Codul de procedură penală.

9. Printr-o încheiere din 23 ianuarie 2025, completul de judecată a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 311 alin.(1) din Codul de procedură penală şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 25

Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

"[…]

(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de judecător, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului se poate depune recurs, în condiţiile legii, în instanţa judecătorească ierarhic superioară. Termenul arestării poate fi prelungit numai de către judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult până la 12 luni

[…]."

11. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 311

Recursul împotriva încheierii judecătorului de instrucţie privind aplicarea

sau neaplicarea arestării, privind prelungirea sau refuzul de a prelungi

durata ei sau privind liberarea provizorie sau refuzul liberării provizorii

"(1) Recursul împotriva încheierii judecătorului de instrucţie privind aplicarea sau neaplicarea arestării preventive sau a arestării la domiciliu, privind prelungirea sau refuzul de a prelungi durata ei, privind liberarea provizorie sau refuzul liberării provizorii se depune de către procuror, învinuit, apărătorul său, reprezentantul său legal în instanţa care a adoptat încheierea ori prin intermediul administraţiei locului de deţinere, în termen de 3 zile de la data adoptării încheierii. Pentru persoana arestată, termenul de 3 zile începe să curgă de la data înmânării copiei încheierii.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul sesizării afirmă că prin acordarea competenţei procurorului de a contesta încheierile judecătorului de instrucţie de refuz de aplicare sau de prelungire a arestării sau de eliberare provizorie sub control judiciar se încalcă dreptul persoanei la libertatea individuală şi siguranţă. Această ingerinţă nu este justificată de vreun scop legitim.

13. Mai mult, autorul excepţiei consideră că doar persoana arestată şi apărătorul acesteia sunt subiectele care pot contesta cu recurs un mandat de arestare, iar din dispoziţiile articolului 25 alin.(4) din Constituţie şi ale articolului 5 § 4 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu rezultă posibilitatea procurorului de a contesta cu recurs o încheiere de eliberare din arest.

14. În opinia sa, prevederile atacate contravin articolului 25 alin.(4) din Constituţie şi articolului 5 § 4 din Convenţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

18. Curtea notează că, deşi în încheierea sa instanţa de judecată a sesizat Curtea pentru controlul constituţionalităţii prevederilor articolului 311 alin.(1) din Codul de procedură penală în totalitate, în sesizare autorul a criticat doar cuvântul "procuror" din textul articolului 311 alin.(1) din Codul de procedură, care presupune competenţa procurorului de a contesta cu recurs încheierea judecătorului de instrucţie privind aplicarea sau neaplicarea arestării, privind prelungirea sau refuzul de a prelungi durata ei, privind liberarea provizorie sau refuzul liberării provizorii. Curtea nu poate să examineze prevederi care nu au fost criticate în sesizare. Mai mult, în prezenta cauză încheierea nu poate fi considerată o sesizare din oficiu, pentru că instanţa nu formulează argumente proprii, ci se referă la argumentele din excepţia ridicată de partea în proces (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.140 din 7 noiembrie 2024, § 16). Astfel, Curtea reţine că obiectul excepţiei îl constituie cuvântul "procuror" din articolul 311 alin.(1) din Codul de procedură penală, aşa cum a fost criticat de autorul sesizării.

19. Curtea observă că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate prin prisma criticilor autorului sesizării.

20. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează recursul procurorului împotriva încheierii judecătorului de instrucţie cu privire la aplicarea liberării provizorie sub control judiciar. Curtea admite că instanţa de recurs va ţine cont de normele contestate la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

21. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.156 din 5 decembrie 2024, § 20).

22. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate sunt contrare articolului 25 alin.(4) (libertatea individuală şi siguranţa persoanei) din Constituţie.

23. Cu privire la incidenţa articolului 25 din Constituţie, care garantează dreptul la libertate individuală şi la siguranţă al persoanei, Curtea a menţionat că scopul principal al dispoziţiilor citate este de a proteja persoana împotriva lipsirii arbitrare sau nejustificate de libertate. Prin garantarea "dreptului la libertate", articolul 5 § 1 din Convenţie are în vedere libertatea fizică a persoanei (a se vedea DCC nr.150 din 17 noiembrie 2022, § 18). Totodată, alineatul (4) teza a II-a din articolul 25 din Constituţie îi garantează persoanei acuzate de comiterea unei infracţiuni dreptul de a formula în condiţiile legii un recurs împotriva măsurii preventive "în instanţa judecătorească ierarhic superioară" (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.176 din 13 decembrie 2022, § 21).

24. Curtea observă că norma contestată reglementează competenţa procurorului de a ataca cu recurs încheierea judecătorului de instrucţie privind aplicarea sau neaplicarea arestării, privind prelungirea sau refuzul de a prelungi durata ei sau privind liberarea provizorie sau refuzul liberării provizorii.

25. Curtea nu vede în ce măsură norma contestată afectează dreptul persoanei la libertate şi siguranţă, garantat de articolul 25 din Constituţie, pentru că exercitarea unei căi de atac de către procuror în cazurile menţionate de legislator nu presupune aplicarea automată de către instanţa superioară a unor măsuri preventive care ar implica consecinţe mai drastice pentru persoană şi nici nu exclude dreptul persoanei interesate de a contesta cu recurs încheierea judecătorului de instrucţie. Mai mult, competenţa oferită procurorului de a contesta încheierile judecătorului de instrucţie urmăreşte scopul protecţiei ordinii publice şi a drepturilor victimelor infracţiunii, precum şi scopul verificării legalităţii măsurilor dispuse de judecătorul de instrucţie în faţa unei instanţe ierarhic superioare (a se vedea articolul 312 alineatele (1) – (6) din Codul de procedură penală), în asemenea situaţii fiind binevenit un nou control judecătoresc.

26. În acest context, Curtea observă că legislatorul oferă acuzatului posibilitatea neîngrădită de a-şi prezenta argumentele şi poziţiile în faţa unui complet de judecată (a se vedea articolul 312 alineatele (1), (3) şi (4) din Codul de procedură penală).

27. Aşadar, de vreme ce partea apărării are posibilitatea de a participa la şedinţa de examinare a recursului şi de a-şi prezenta poziţia în apărare, Curtea constată că autorul sesizării nu a reuşit să demonstreze în ce măsură prevederea contestată afectează dreptul persoanei la libertate şi siguranţă, garantat de articolul 25 alin.(4) din Constituţie.

28. Prin urmare, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a cuvântului "procuror" din articolul 311 alin.(1) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Dumitru Buliga, în interesele dlui Mihail Solonari, în dosarul nr.16r-59/2025, pendinte la Curtea de Apel Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.