Decizie nr.47 din 25.05.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.8g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din articolul 90 alin.(3) pct.4) din Codul de procedură penală (persoanele care nu pot fi audiate în calitate de martor în procesul penal [nr.2])

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.8g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor dispoziţii din articolul 90 alin.(3) pct.4) din Codul de procedură penală

(persoanele care nu pot fi audiate în calitate

de martor în procesul penal [nr.2])

nr. 47  din  25.05.2020

 (în vigoare 25.05.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 165-176 art. 87 din 10.07.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 31 ianuarie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 25 mai 2020, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “cu excepţia cazurilor [...] de cercetare a probelor dobândite prin intermediul lor” din articolul 90 alin.(3) pct.4) din Codul de procedură penală şi a omisiunii legislative “nu pot fi citaţi şi ascultaţi ca martori reprezentanţii organului de anchetă (organelor de constatare, organelor de investigaţie etc.) cu excepţia cazurilor de cercetare a probelor dobândite prin intermediul lor” din articolul 90 alin.(3) pct.4) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Dumitru Buliga în dosarul nr.1-826/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Angela Vasilenco, de la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, se află cauza penală privind învinuirea dlui Mihail Cîşlari de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 264¹ alin.(3) din Codul penal, articol care stabileşte răspunderea pentru refuzul, împotrivirea sau eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate şi a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical. Pentru probarea învinuirii înaintate, procurorul a solicitat, între altele, audierea în calitate de martori a doi agenţi constatatori, care au întocmit mai multe acte în această cauză (i.e. un proces-verbal privind refuzul de a fi testat alcoolscopic, înlăturarea persoanei de la conducerea vehiculului etc.).

4. În cadrul şedinţei de judecată din 12 decembrie 2019, dl avocat Dumitru Buliga, care reprezintă interesele dlui Mihail Cîşlari, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului “cu excepţia cazurilor [...] de cercetare a probelor dobândite prin intermediul lor” din articolul 90 alin.(3) pct.4) din Codul de procedură penală şi a omisiunii legislative “nu pot fi citaţi şi ascultaţi ca martori reprezentanţii organului de anchetă (organelor de constatare, organelor de investigaţie etc.) cu excepţia cazurilor de cercetare a probelor dobândite prin intermediul lor” din articolul 90 alin.(3) pct.4) din Codul de procedură penală.

5. Printr-o încheiere din 30 ianuarie 2020, instanţa a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

[...].”

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

“Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

7. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele:

Articolul 90

Martorul

“(1) Martorul este persoana citată în această calitate de organul de urmărire penală sau de instanţă, precum şi persoana care face declaraţii, în modul prevăzut de prezentul cod, în calitate de martor. Ca martori pot fi citate persoane care posedă informaţii cu privire la vreo circumstanţă care urmează să fie constatată în cauză.

[...]

(3) Nu pot fi citaţi şi ascultaţi ca martori:

[...]

4) judecătorul, procurorul, reprezentantul organului de urmărire penală, grefierul – cu privire la circumstanţele care le-au devenit cunoscute în legătură cu exercitarea de către ei a atribuţiilor lor procesuale, cu excepţia cazurilor de participare la reţinere în flagrant delict, de cercetare a probelor dobândite prin intermediul lor, erorilor sau abuzurilor la efectuarea procedurii în cauza respectivă, de reexaminare a cauzei în ordine de revizie sau de restabilire a dosarului pierdut;

[...].”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că audierea în calitate de martori a reprezentanţilor organului de urmărire penală afectează substanţa dreptului de acces liber la justiţie, a dreptului la un proces echitabil, a dreptului la un remediu efectiv şi a prezumţiei de nevinovăţie. Reprezentanţii organului de urmărire penală sunt persoane interesate în cauză, de vreme ce prin intermediul lor au fost obţinute unele probe. Aceste persoane vor da declaraţii în susţinerea învinuirii formulate de către procuror. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că în Codul de procedură penală trebuie instituită interdicţia audierii în calitate de martori a reprezentanţilor organelor de constatare şi a organelor de investigaţie.

9. În opinia sa, prevederile contestate încalcă articolele 4 alin.(2), 20, 21 şi 53 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

11. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

12. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentantul uneia dintre părţile la proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “cu excepţia cazurilor [...] de cercetare a probelor dobândite prin intermediul lor” din articolul 90 alin.(3) pct.4) din Codul de procedură penală şi a omisiunii legislative “nu pot fi citaţi şi ascultaţi ca martori reprezentanţii organului de anchetă (organelor de constatare, organelor de investigaţie etc.) cu excepţia cazurilor de cercetare a probelor dobândite prin intermediul lor” din articolul 90 alin.(3) pct.4) din Codul de procedură penală. Acest articol stabileşte, între altele, cercul de persoane care nu pot fi citate şi audiate ca martori, precum şi unele excepţii de la această regulă.

14. Având în vedere că pentru probarea învinuirii înaintate, procurorul a solicitat, între altele, audierea în calitate de martori a doi agenţi constatatori, care au întocmit mai multe acte în această cauză (a se vedea supra § 3), Curtea admite că textul contestat este aplicabil în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

15. Curtea constată că prevederile criticate au făcut anterior obiect al examinării sale. În acest sens, Curtea a pronunţat Decizia nr.121 din 30 octombrie 2018, prin care a declarat inadmisibilă sesizarea nr.146g/2018.

16. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate este una repetată. Totuşi, această situaţie nu poate să constituie un impediment pentru a solicita efectuarea controlului de constituţionalitate al unor prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. În asemenea cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie care să conducă la admisibilitate (DCC nr.124 din 25 noiembrie 2019, § 17; DCC nr.40 din 8 mai 2018, § 18).

17. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, deşi autorul acesteia a invocat că textul de lege contestat ar încălca articolele 4 alin.(2) [care stabileşte că, dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale], 20 [care garantează dreptul de acces liber la justiţie], 21 [care garantează prezumţia de nevinovăţie] şi 53 [care stabileşte remediile la care poate recurge persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică] din Constituţie, argumentul său principal se referă la pretinsul caracter părtinitor sau la pretinsa lipsă de obiectivitate a reprezentanţilor organului de urmărire penală. În privinţa acestui aspect, Curtea s-a pronunţat prin decizia menţionată supra.

18. Curtea a explicat, între altele, situaţiile în care reprezentantul organului de urmărire penală poate fi audiat. Textul contestat are în vedere ipoteza audierii reprezentantului organului de urmărire penală atunci când prin intermediul acestuia au fost obţinute unele probe. Curtea a subliniat că această ipoteză este aplicabilă doar în cazul în care în cadrul judecării cauzei penale se pune în discuţie modul de administrare a probelor şi de respectare a condiţiilor de administrare prevăzute de normele procesual-penale. În această situaţie, obiectul declaraţiilor se limitează doar la acţiunea procesuală prin care a fost administrată proba în discuţie, fără ca martorul să-şi exprime poziţia în privinţa altor aspecte ale cauzei care i-au devenit cunoscute pe parcursul urmăririi penale (a se vedea DCC nr.121 din 30 octombrie 2018, § 19).

19. Sub acest aspect, în cazul Butkevich v. Rusia, 13 februarie 2018, §§99-103, s-a constatat încălcarea articolului 6 din Convenţia Europeană, dată fiind omisiunea instanţei de judecată de a-i oferi apărării posibilitatea audierii ofiţerilor care au efectuat arestul, într-un caz de încălcare a ordinii publice. Curtea Europeană a considerat că nu exista niciun motiv justificat pentru ca cei doi ofiţeri să nu participe la proces. În ciuda neîncadrării lor în categoria martorilor în dreptul intern rus, Curtea Europeană a menţionat că ofiţerii trebuiau consideraţi martori în scopurile articolului 6 § 3 lit.d) din Convenţie (în sensul autonom al termenului). Mărturia lor era, cel puţin, una decisivă. Aceştia se aflaseră la originea procedurilor împotriva reclamantului şi aparţineau de autoritatea care le-a iniţiat. Ei au fost martori oculari ai presupusei participări a reclamantului la un eveniment public ilegal şi la presupusul său refuz de a se conforma cu ordinele în discuţie. În fine, Curtea Europeană a subliniat că factorii de contrapondere (audierea martorului apărării la proces) nu fuseseră suficienţi.

20. Aceste constatări sunt valabile şi în raport cu reprezentanţii organelor de constatare (a se vedea articolul 273 din Codul de procedură penală) sau ai organelor de investigaţie (i.e. ofiţeri de investigaţie). În consecinţă, aceste persoane pot fi audiate în calitate de martori în procesul penal (a se vedea, mutatis mutandis, Tsonyo Tsonev v. Bulgaria [nr.3], 16 octombrie 2012, §§ 42-45). Prin urmare, Curtea nu poate reţine pretinsa omisiune legislativă “nu pot fi citaţi şi ascultaţi ca martori reprezentanţii organului de anchetă (organelor de constatare, organelor de investigaţie etc.) cu excepţia cazurilor de cercetare a probelor dobândite prin intermediul lor” din articolul 90 alin.(3) pct.4) din Codul de procedură penală, invocată de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate.

21. Acuzatul sau apărătorul său ar putea cere audierea ofiţerilor de investigaţii sau a altor ofiţeri pentru a clarifica aspecte legate de acţiunile întreprinse de către aceştia. Refuzul instanţei de judecată de a audia asemenea persoane, fără să existe un motiv serios şi fără să i se fi oferit acuzatului o altă ocazie de a-i audia sau confrunta, poate constitui o încălcare a dreptului la un proces echitabil (e.g. a se vedea, mutatis mutandis, Schatschaschwili v. Germania [MC], 15 decembrie 2015, §§161-165; şi Frumkin v. Rusia, 5 ianuarie 2016, §§ 164-168).

22. Declaraţiile reprezentaţilor organului de urmărire penală sau ai organului de constatare nu au o valoare prestabilită, în sensul articolului 27 din Codul de procedură penală. Aceste declaraţii trebuie apreciate în coroborare cu alte probe. Mai mult, în baza articolului 108 alin.(4) din Codul de procedură penală, martorul este prevenit de răspunderea penală pentru declaraţii false, fapt notat în procesul-verbal al şedinţei de judecată. În cele din urmă, instanţelor de judecată le revine sarcina de a aprecia ponderea declaraţiilor martorului şi de a evalua credibilitatea acestora. În acest sens, în cauza Manoli v. Republica Moldova, 28 februarie 2017, §32, Curtea Europeană a subliniat că evaluarea credibilităţii reprezintă o sarcină complexă care nu poate fi realizată, de obicei, doar prin citirea unei înregistrări a declaraţiilor lor, cu atât mai mult în cazul în care sunt avute în vedere doar unele declaraţii (a se vedea DCC nr.121 din 30 octombrie 2018, § 33).

23. În consecinţă, faptul că textul contestat permite citarea şi, respectiv, audierea reprezentantului organului de urmărire penală atunci când prin intermediul acestuia au fost obţinute anumite probe nu ridică vreo problemă din perspectiva dreptului de acces liber la justiţie şi a prezumţiei de nevinovăţie. Textul contestat nu îngrădeşte posibilitatea persoanei de a se adresa în instanţă pentru apărarea drepturilor sale şi nici nu afectează principiul prezumţiei de nevinovăţie. Curtea reiterează că orice persoană este considerată nevinovată până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare (a se vedea DCC nr.4 din 20 ianuarie 2020, § 22).

24. Curtea mai observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu a demonstrat că textul contestat ar aduce vreo ingerinţă dreptului garantat de articolul 53 din Constituţie sau că ar fi incident articolul 4 alin.(2) din Constituţie. Simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale nu poate fi considerată o critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.33 din 19 martie 2020, § 31, şi jurisprudenţa citată acolo). Potrivit articolelor 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată. Această condiţie nu este îndeplinită în raport cu articolele 4 alin.(2) şi 53 din Constituţie.

25. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.33 din 19 martie 2020, § 31, şi jurisprudenţa citată acolo).

26. Aşadar, pentru că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, Curtea reţine că atât soluţia, cât şi considerentele Deciziei nr.121 din 30 octombrie 2018 sunt aplicabile şi în prezenta cauză.

27. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “cu excepţia cazurilor [...] de cercetare a probelor dobândite prin intermediul lor” din articolul 90 alin.(3) pct.4) din Codul de procedură penală şi a omisiunii legislative “nu pot fi citaţi şi ascultaţi ca martori reprezentanţii organului de anchetă (organelor de constatare, organelor de investigaţie etc.) cu excepţia cazurilor de cercetare a probelor dobândite prin intermediul lor” din articolul 90 alin.(3) pct.4) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Dumitru Buliga în dosarul nr.1-826/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.