BIZLEXLegislația Republicii Moldova
Cuprins
Acte judiciare

Decizie nr.48 din 12.04.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.270g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 49 alin.(2) din Codul familiei (termenul de depunere a cererii privind contestarea paternităţii)

Tipul documentului
Acte judiciare
Data adoptării
12.04.2022

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.270g/2021 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 49 alin.(2) din Codul familiei

(termenul de depunere a cererii privind contestarea paternităţii)

nr. 48  din  12.04.2022

 (în vigoare 12.04.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.151-157 art. 72 din 20.05.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 10 decembrie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 aprilie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 49 alin.(2) din Codul familiei, adoptat prin Legea nr.1316 din 26 octombrie 2000, ridicată de dl avocat Maxim Sidorenco, în interesele dlui B.S., parte în dosarul nr.2ra-1441/21, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, de un complet de judecată de la Curtea Supremă de Justiţie format din dnele Tamara Chişca-Doneva, Nina Vascan, Aliona Miron, Mariana Pitic şi dl Nicolae Craiu.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 6 septembrie 2008, dl B.S. şi dna N.R-S. s-au căsătorit. În timpul căsătoriei, la 20 martie 2009, s-a născut un copil pe nume C-I. Imediat după naşterea copilului a fost înregistrată paternitatea dlui B.S., copilului fiindu-i atribuit numele de familie al tatălui.

4. La 3 decembrie 2013, Judecătoria Botanica a emis o hotărâre prin care a desfăcut căsătoria dlui B.S. şi a dnei N.R-S. şi a stabilit domiciliul copilului minor la mama sa, N.R-S.

5. La 22 august 2013, Direcţia municipală pentru protecţia drepturilor copilului din cadrul Consiliului municipal Chişinău a emis o decizie prin care a stabilit un grafic de întâlniri pentru tată şi copil.

6. La 6 iulie 2016, dl B.S. a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva dnei N.R-S. prin care a solicitat constatarea încălcării drepturilor sale părinteşti de educare şi comunicare cu fiica sa, obligarea acesteia să înlăture obstacolele în exercitarea drepturilor părinteşti şi obligarea ei de a respecta graficul de întâlniri.

7. La 10 martie 2017, dna N.R-S. a formulat o cerere reconvenţională prin care a solicitat anularea paternităţii dlui B.S. şi excluderea sa din actul de naştere al copilului.

8. La 21 septembrie 2017, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis demersul dnei N.R-S. şi a emis o încheiere prin care a dispus ca Centrul de Medicină Legală să efectueze o expertiză genetică a ADN-ului pentru determinarea paternităţii.

9. Potrivit concluziei SRL "Briomedtest" din 26 iulie 2018, dl B.S. nu poate fi tatăl biologic al copilului C-I.S. Probabilitatea paternităţii adevărate constituie 0,00 %.

10. În cadrul procesului, dl B.S. a invocat omiterea termenului de prescripţie pentru contestarea paternităţii în conformitate cu articolul 49 alin.(2) din Codul familiei.

11. La 12 iulie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a admis parţial acţiunea dlui B.S. şi a admis integral acţiunea reconvenţională a dnei N.R-S. Instanţa de judecată a constatat că dna N.R-S. a încălcat drepturile părinteşti ale dlui B.S., iar pretenţiile privind înlăturarea obstacolelor pentru exercitarea drepturilor părinteşti şi respectarea graficului de întâlniri au fost respinse. Totodată, instanţa de judecată a hotărât anularea paternităţii dlui B.S. asupra copilului şi excluderea reclamantului din calitatea sa de tată din actul de naştere. Cu privire la omiterea termenului de prescripţie, argument invocat de reclamant, instanţa de judecată a menţionat că prevederile articolului 49 alin.(2) din Codul familiei sunt imperfecte în raport cu constatările Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Shofman v. Rusia din 24 noiembrie 2005, motiv pentru care a aplicat direct Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

12. La 17 iulie 2019, dl B.S. a contestat cu apel hotărârea primei instanţe.

13. La 1 iulie 2020, Curtea de Apel Chişinău a respins apelul formulat de dl B.S. şi a menţinut hotărârea primei instanţe.

14. Domnul B.S. a contestat cu recurs decizia instanţei de apel.

15. La 27 ianuarie 2021, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul formulat de dl B.S., a casat integral decizia instanţei de apel din 1 iulie 2020 şi a trimis cauza la rejudecare în instanţa de apel, în alt complet de judecată.

16. La 27 mai 2021, Curtea de Apel Chişinău a respins din nou apelul dlui B.S. şi a menţinut hotărârea primei instanţe din 12 iulie 2019.

17. La 19 august 2021, dl B.S. a contestat cu recurs decizia instanţei de apel din 27 mai 2021.

18. La 21 august 2021, dl avocat Maxim Sidorenco a ridicat, în interesele dlui B.S., excepţia de neconstituţionalitate a articolului 49 alin.(2) din Codul familiei, care stabileşte că cererea privind contestarea paternităţii poate fi formulată timp de un an din momentul în care una din persoanele menţionate la alin.(1) din acelaşi articol a aflat sau trebuia să fi aflat despre înscrierea privind paternitatea sau din momentul atingerii majoratului, în cazul unui minor.

19. Prin Încheierea din 8 decembrie 2021, Curtea Supremă de Justiţie a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

20. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sânt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 8

Respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale

"(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional conţinînd dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată de o revizuire a acesteia."

Articolul 28

Viaţa intimă, familială şi privată

"Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sânt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

21. Prevederile relevante ale Codului familiei, adoptat prin Legea nr.1316 din 26 octombrie 2000, sunt următoarele:

Articolul 49

Contestarea paternităţii (maternităţii)

"(1) Paternitatea (maternitatea) poate fi contestată numai pe cale judecătorească de către persoanele înscrise drept tată sau mamă sau de către persoanele care sînt mama sau tatăl firesc al copilului, de către copil la atingerea majoratului, de către tutorele (curatorul) copilului. În cazul în care în privinţa părintelui este instituită o măsură de ocrotire judiciară, se aplică prevederile art.4852 şi 4853 din Codul civil.

(2) Cererea privind contestarea paternităţii (maternităţii) poate fi depusă timp de un an din momentul când una din persoanele enumerate la alin.(1) a aflat sau trebuia să fi aflat despre înscrierea privind paternitatea (maternitatea) sau din momentul atingerii majoratului, în cazul unui minor.

(3) Nu au dreptul să conteste paternitatea:

a) soţul care şi-a dat acordul scris la fecundarea artificială sau implantarea embrionului soţiei;

b) persoana care a fost înscrisă drept tată al copilului în baza declaraţiei comune a acesteia şi a mamei copilului sau în baza declaraţiei proprii, dacă în momentul depunerii acesteia ştia că nu este tatăl firesc al copilului."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

22. Autorul sesizării menţionează că, în această cauză, instanţele de judecată au refuzat să aplice termenul de prescripţie prevăzut de norma contestată pentru că nu corespunde jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

23. Autorul susţine că aplicabilitatea normei contestate ar putea fi refuzată de instanţele de judecată numai după efectuarea unui control de constituţionalitate.

24. Totodată, autorul afirmă că efectuarea unui control de constituţionalitate al normei contestate ar asigura egalitatea persoanelor în faţa legii în alte cauze care cad sub incidenţa normei în discuţie.

25. Din acest motiv, autorul consideră că norma contestă este contrară articolelor 1, 4, 8, 28 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

26. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

27. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor dispoziţii din Codul familiei, adoptat prin Legea nr.1316 din 26 octombrie 2000, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

28. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de reprezentantul părţii într-un proces din faţa instanţei de judecată, este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

29. Curtea reţine că obiectul excepţiei îl constituie articolul 49 alin.(2) din Codul familiei. Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

30. Curtea menţionează că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă care are ca obiect examinarea unei cereri reconvenţionale cu privire la anularea paternităţii. Totodată, Curtea observă că în prezenta cauză s-a pus în discuţie şi respectarea termenului de un an prevăzut pentru formularea unei cereri de contestare a paternităţii. Prin urmare, Curtea constată că prevederile contestate sunt aplicabile în prezenta cauză.

31. Curtea reţine că norma în discuţie prevede un termen de decădere de un an pentru formularea unei cereri pentru contestarea paternităţii care începe să curgă din momentul când una din persoanele prevăzute la alin.(1) din acelaşi articol a aflat sau trebuia să fi aflat despre înscrierea privind paternitatea sau din momentul atingerii majoratului, în cazul unui minor.

32. Curtea observă că, în prezenta cauză, autorul excepţiei a invocat că acţiunea reconvenţională este tardivă din cauza expirării termenului de un an stabilit de norma contestată.

33. De asemenea, Curtea subliniază că i se poate cere declararea neconstituţionalităţii unei legi, dacă soluţia i-ar fi favorabilă situaţiei autorului excepţiei. În această cauză, eventuala declarare a neconstituţionalităţii prevederilor contestate sub aspectul invocat în sesizare nu-i poate servi autorului excepţiei. Dimpotrivă, soluţia Curţii îl va împiedica să invoce excepţia de tardivitate.

34. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate nu manifestă doar o funcţie preventivă, ci şi una reparatorie, pentru că ea priveşte, în primul rând, situaţia concretă a părţii lezate în drepturile sale prin norma criticată. De invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia, în caz contrar acest instrument devine o actio popularis, pierzându-se, în aceste condiţii, caracterul concret şi efectiv al excepţiei (a se vedea DCC nr.10 din 26 ianuarie 2021, § 20; DCC nr.18 din 9 februarie 2021, § 26).

35. În consecinţă, rezolvarea chestiunilor privind interpretarea legii şi conformitatea sa cu jurisprudenţa Curţii Europene nu ţine, în această cauză, de competenţa Curţii Constituţionale.

36. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 49 alin.(2) din Codul familiei, ridicată de dl avocat Maxim Sidorenco, în interesele dlui B.S., parte în dosarul nr.2ra-1441/21, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.