Decizie nr.50 din 04.06.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.161g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 232 literele a) şi h) din Codul vamal (în redactarea Legii nr.1149 din 20 iulie 2000) (amenda aplicată persoanelor juridice în funcţie de valoarea bunurilor care au constituit obiectul contravenţiei vamale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.161g/2023 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din  articolul 232 literele a) şi h) din Codul  vamal

(în redactarea  Legii nr. 1149 din 20 iulie 2000)

(amenda aplicată persoanelor juridice în funcţie

de valoarea bunurilor care au constituit

obiectul contravenţiei vamale)

nr. 50  din  04.06.2024

 (în vigoare 04.06.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 260-263 art. 95 din 20.06.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 13 iunie 2023,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 4 iunie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi din articolul 232 din Codul vamal (în redactarea Legii nr.1149 din 20 iulie 2000):

- textul "art.231 pct.[…] 5) […] sunt sancţionate cu amendă de la 40 % la 100 % din valoarea mărfurilor care au constituit obiectul contravenţiei" din litera a) şi

- textul "art.231 pct.[…] 17) […] sunt sancţionate cu amendă de la 10 % la 100 % din valoarea mărfurilor şi altor bunuri care au constituit obiectul contravenţiei" din litera h), ridicată de dl avocat Dan Nicoară, în interesele ÎCS "Strabag" SRL, parte în dosarul nr.3-2069/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecătoare Violeta Chisiliţa din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Întreprinderea cu Capital Străin "Strabag" SRL a plasat bunuri necesare executării lucrărilor la aeroport în regim vamal suspensiv de admitere temporară conform deciziilor Biroului Vamal Centru. Pe parcursul executării lucrărilor, "Strabag" SRL a solicitat de mai multe ori prelungirea termenelor autorizaţiilor de admitere temporară. Astfel, ultimul termen de returnare a bunurilor a fost stabilit la 31 decembrie 2021. De asemenea, pe baza carnetului de admitere temporară, "Strabag" SRL a exportat temporar un echipament geodezic şi ultimul termen de returnare a fost stabilit la 5 iunie 2021.

4. La 12 ianuarie 2022, "Strabag" SRL a formulat o cerere de prelungire a autorizaţiilor de admitere temporară a bunurilor şi o cerere de încetare a carnetului de admitere temporară, din cauza distrugerii echipamentului geodezic.

5. La 17 iunie 2022, Biroul Vamal Centru a emis în privinţa "Strabag" SRL şapte decizii de sancţionare pentru depăşirea termenelor de admitere temporară a bunurilor în regim vamal, fiind aplicate amenzi în cuantum de la 10 % până la 90 % din valoarea acestor bunuri. Aşadar, Biroul Vamal Centru a aplicat amendă în mărime totală de 5 139 889,25 lei în privinţa "Strabag" SRL. De asemenea, Biroul Vamal Centru a emis decizii de regularizare, potrivit cărora "Strabag" SRL a fost obligată să achite drepturile de import al bunurilor plasate anterior în regim vamal suspensiv.

6. La 27 iunie 2022, "Strabag" SRL a depus la Serviciul Vamal o cerere de anulare a deciziilor de sancţionare, care a fost respinsă prin Hotărârea din 28 iulie 2022.

7. La 5 august 2022, "Strabag" SRL a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal, solicitând anularea deciziilor de sancţionare menţionate mai sus.

8. În cadrul examinării cauzei, la 30 septembrie 2022, dl avocat Dan Nicoară a ridicat, în interesele "Strabag" SRL, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor menţionate la § 1.

9. Printr-o încheiere, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 9

Principiile fundamentale privind proprietatea

"[…]

(3) Piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa loială sunt factorii de bază ai economiei."

Articolul 16

Egalitatea

"[…]

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului."

Articolul 126

Economia

"(1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă.

(2) Statul trebuie să asigure:

[…]

b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie;

[…]."

11. Prevederile relevante ale Codului vamal, adoptat prin Legea nr.1149 din 20 iulie 2000, sunt următoarele:

Articolul 231

Tipurile de contravenţii vamale cu răspundere materială

"Sunt considerate încălcare a reglementărilor vamale pasibilă de răspundere materială următoarele contravenţii vamale:

[…]

5) nerespectarea de către titularul regimului vamal suspensiv (cu excepţia regimului de tranzit) a termenelor, obligaţiilor şi condiţiilor stabilite pentru derularea şi încheierea acestui regim;

[…]

17) nerespectarea obligaţiei:

a) de a scoate de pe teritoriul vamal mărfurile şi mijloacele de transport introduse anterior pe teritoriul vamal, dacă scoaterea lor este obligatorie;

b) de a returna pe teritoriul vamal mărfurile şi mijloacele de transport scoase anterior de pe teritoriul vamal, dacă returnarea lor este obligatorie;

[…]."

Articolul 232

Sancţionarea materială a contravenţiilor vamale

"(1) Persoanele juridice, persoanele care desfăşoară activitate de întreprinzător fără a se constitui persoană juridică, pentru comiterea contravenţiilor vamale prevăzute la:

a) art.231 pct.1), 2), 4), 5) şi 19), sunt sancţionate cu amendă de la 40 % la 100 % din valoarea mărfurilor care au constituit obiectul contravenţiei sau cu confiscarea lor,

[…]

h) art.231 pct.14), 15), 17), 18), 20), 21), sunt sancţionate cu amendă de la 10 % la 100 % din valoarea mărfurilor şi altor bunuri care au constituit obiectul contravenţiei, cu sau fără retragerea autorizaţiei;

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate stabilesc exhaustiv că amenda se aplică în funcţie de valoarea bunurilor care constituie obiect al contravenţiei. Pentru încălcarea obligaţiilor privind derularea regimului vamal suspensiv legislatorul a reglementat sancţiunea minimă de 40 % din valoarea bunurilor. Totodată, sancţiunea minimă pentru nerespectarea obligaţiei de a returna în teritoriul vamal mărfurile scoase anterior din teritoriul vamal, dacă returnarea lor este obligatorie, este de 10 % din valoarea bunurilor.

13. De asemenea, stabilirea cuantumului maxim de 100 % din valoarea bunurilor reprezintă o sancţiune disproporţionată pentru comiterea unei contravenţii al cărei grad de pericol este mai redus în comparaţie cu cel al unei infracţiuni. Aplicarea unei asemenea amenzi persoanei juridice poate conduce la incapacitatea sa de plată şi este disproporţionată faţă de scopurile urmărite de legislator.

14. În aceste condiţii, autorul excepţiei afirmă că instanţa de judecată va aplica amenzile în privinţa persoanei juridice care a încălcat termenul de prelungire a regimului vamal suspensiv cu o zi, neavând competenţa de a individualiza această sancţiune în funcţie de circumstanţele particulare ale cauzei.

15. De asemenea, autorul excepţiei afirmă că omisiunea de a prelungi în termen regimul vamal de admitere temporară este sancţionat în mod similar cu eludarea controlului vamal, folosirea documentelor falsificate sau înstrăinarea sub orice formă a bunurilor aflate în tranzit. Totodată, persoana juridică care a încălcat termenul de prelungire a regimului vamal suspensiv cu o zi poate fi sancţionată în mod identic cu persoana care a încălcat o perioadă mai mare de timp (e.g. o lună). De asemenea, omisiunea de a returna în teritoriul vamal un bun scos anterior din teritoriul vamal, în acest caz, de a returna echipamentul geodezic prezentat la o expoziţie internaţională, este sancţionată în mod similar cu nerespectarea regulilor de comerţ echitabil şi corect (e.g. încălcarea restricţiilor prevăzute la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală). În aceste condiţii, deşi modalităţile faptice de comitere a contravenţiei sunt diferite ca gravitate, legislatorul a prevăzut aceeaşi amendă calculată din valoarea mărfurilor care au constituit obiectul contravenţiei.

16. Prin urmare, autorul excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolelor 9, 16, 20, 46, 54 şi 126 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul vamal (în redactarea Legii nr.1149 din 20 iulie 2000), ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de avocatul unei părţi dintr-un proces pendinte la instanţa de drept comun, este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "art.231 pct.[…] 5) […] sunt sancţionate cu amendă de la 40 % la 100 % din valoarea mărfurilor care au constituit obiectul contravenţiei" din litera a) şi textul "art.231 pct.[…] 17) […] sunt sancţionate cu amendă de la 10 % la 100 % din valoarea mărfurilor şi altor bunuri care au constituit obiectul contravenţiei" din articolul 232 din Codul vamal (în redactarea Legii nr.1149 din 20 iulie 2000). Acest articol stabileşte sancţiunile pentru comiterea contravenţiilor vamale.

21. Curtea observă că prevederile contestate au fost abrogate prin Legea nr.95 din 24 august 2021 (în vigoare din 1 ianuarie 2024). Curtea subliniază că, potrivit jurisprudenţei sale, excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată atât în privinţa actelor în vigoare, cât şi în privinţa actelor care nu mai sunt în vigoare, dacă sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte, iar norma este aplicabilă în cazul raporturilor juridice litigioase şi este determinantă pentru soluţionarea cauzei (a se vedea DCC nr.107 din 21 iulie 2022, § 16; DCC nr.6 din 24 ianuarie 2023, § 25).

22. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ în care persoana juridică solicită anularea deciziilor de sancţionare în conformitate cu articolul 232 literele a) şi h) din Codul vamal (în redactarea Legii nr.1149 din 20 iulie 2000). Aşadar, deşi prevederile contestate au fost abrogate prin Legea nr.95 din 24 august 2021, Curtea admite că acestea pot fi aplicate în dependenţă de circumstanţele particulare ale cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

23. Curtea reţine că prevederile legale criticate nu au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate sub aspectul contestat de autorul excepţiei (a se vedea DCC nr.6 din 19 ianuarie 2017 şi DCC nr.15 din 2 februarie 2021).

24. Autorul excepţiei afirmă că prevederile contestate contravin articolelor 9 (principiile fundamentale privind proprietatea), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) şi 126 (economia) din Constituţie.

25. Referitor la aplicabilitatea articolului 9 din Constituţie, Curtea a reţinut că acesta are un caracter general, constituie un imperativ care stă la baza oricăror reglementări şi nu poate constitui un reper individual şi separat. Această normă nu poate fi invocată de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea HCC nr.4 din 3 martie 2022, § 26).

26. Cu privire la incidenţa articolelor 16 şi 54 din Constituţie, Curtea notează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepţiei trebuie să demonstreze existenţa unei ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea HCC nr.14 din 21 iulie 2022, § 19). Principiul nediscriminării nu constituie o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (a se vedea HCC nr.12 din 16 iunie 2022, § 22; HCC nr.4 din 9 februarie 2023, § 19).

27. Referitor la articolul 126 din Constituţie, Curtea observă că autorul excepţiei nu a motivat caracterul contradictoriu al dispoziţiilor legale criticate cu prevederea constituţională menţionată. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate astfel, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.52 din 19 aprilie 2022, § 25; DCC nr.82 din 17 iunie 2022, § 27-28).

28. Cu privire la articolul 20 din Constituţie, Curtea reiterează că acest articol devine incident atunci când este afectat principiul individualizării sancţiunii. Legislatorul nu poate reglementa o sancţiune astfel încât să lipsească instanţa de judecată de posibilitatea de a o individualiza în mod efectiv şi rezonabil. Limitarea rolului instanţei de judecată lipseşte de substanţă garanţiile dreptului la un proces echitabil, consacrat de articolele 20 din Constituţie şi 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea HCC nr.18 din 30 iunie 2020, § 40, § 109).

29. Curtea subliniază că în Hotărârea nr.18 din 30 iunie 2020, la care a făcut trimitere autorul excepţiei, Curtea a constatat că în cazul persoanelor fizice, diferenţa dintre limita minimă a pedepsei şi limita maximă a pedepsei nu îi acordă instanţei de judecată posibilitatea de a aprecia proporţionalitatea sancţiunii aplicate prin raportare la fapta contravenţională şi la circumstanţele cazului, astfel încât să existe un echilibru corect între scopul legii contravenţionale şi mijloace, iar mijloacele utilizate să nu restrângă drepturile persoanei mai mult decât este necesar pentru a atinge aceste scopuri. În cazul persoanelor juridice, Curtea a constatat că modalităţile factuale de comitere a faptei prejudiciabile nu pot fi atât de variate ca în cazul persoanelor fizice şi, prin urmare, amenda stabilită de la 1 000 unităţi convenţionale până la 1 500 unităţi convenţionale, cu diferenţa dintre limita minimă şi cea maximă de 500 unităţi convenţionale, îi permite agentului constatator şi instanţei de judecată să individualizeze amenda în funcţie de fapta contravenţională comisă (a se vedea HCC nr.18 din 30 iunie 2020, §§ 110-112).

30. Curtea a mai examinat constituţionalitatea amenzii fixe de 10 % din valoarea tranzacţiei cu mărfuri social importante, dar nu mai puţin de 500 de lei din fiecare factură pentru neindicarea sau indicarea incorectă de către agentul economic furnizor în factură a preţului de livrare pentru marfă, fixat de agentul economic producător al mărfii, şi a mărimii adaosului comercial cumulativ sau a preţului de achiziţie pentru o unitate la mărfurile importate şi la mărfurile social importante, a căror listă este aprobată de Guvern. Curtea a reţinut că cazul în discuţie poate fi circumstanţiat în funcţie de modalităţile comiterii încălcării, i.e. forma vinovăţiei, împrejurările în care a fost comisă fapta ş.a. Toate aceste elemente permit ponderarea sancţiunii aplicate. Totuşi, norma contestată nu-i acordă instanţei de judecată competenţa controlului proporţionalităţii amenzii (a se vedea HCC nr.10 din 14 aprilie 2022, §§ 67-68, § 71).

31. Dimpotrivă, Curtea a examinat sancţiunea stabilită de articolul 257 alin.(8) din Codul fiscal pentru neinformarea subdiviziunii Serviciului Fiscal de Stat de către agentul economic care operează sub controlul unui post fiscal. Pentru încălcarea obligaţiei de informare, norma prevedea o amendă egală cu suma operaţiunilor economice respective. În acel caz, Curtea a reţinut că textul de lege contestat stabileşte o situaţie obiectivă, care nu poate fi circumstanţiată. Sancţiunea stabilită de către legislator în asemenea cazuri reprezenta rezultatul unei puneri în balanţă efectuate de către legislator în funcţie de interesul social apărat şi de gravitatea obiectivă a faptei interzise (a se vedea DCC nr.84 din 9 iulie 2018, §§ 31-33). De asemenea, Curtea a mai verificat constituţionalitatea limitelor amenzii de la 240 la 270 de unităţi convenţionale aplicate persoanei cu funcţie de răspundere şi a amenzii de la 400 la 450 de unităţi convenţionale aplicate persoanei juridice pentru nerespectarea în cadrul desfăşurării activităţii de transport rutier a obligaţiilor prevăzute de Codul transporturilor rutiere. Curtea a reţinut că obligaţiile prevăzute de norma de trimitere reglementează situaţii obiective, exhaustiv stabilite în sarcina unor subiecţi activi speciali, ale căror modalităţi factuale nu pot varia. Aşadar, Curtea a notat că nu există circumstanţe particulare care să facă necesară intervenţia instanţei în ponderarea sancţiunii aplicate (a se vedea DCC nr.98 din 12 iulie 2022, §§ 30-32).

32. În prezenta cauză, Curtea observă că legislatorul a hotărât să sancţioneze persoanele juridice pentru nerespectarea regimului vamal suspensiv (cu excepţia regimului de tranzit), a termenelor, obligaţiilor şi condiţiilor stabilite pentru derularea şi încheierea acestui regim, cu amendă de la 40 % la 100 % din valoarea mărfurilor care au constituit obiectul contravenţiei sau cu confiscarea lor. De asemenea, nerespectarea obligaţiei de a scoate din teritoriul vamal mărfurile şi mijloacele de transport introduse anterior în teritoriul vamal, dacă scoaterea lor este obligatorie, sau a obligaţiei de a returna în teritoriul vamal mărfurile şi mijloacele de transport scoase anterior din teritoriul vamal, dacă returnarea lor este obligatorie, este sancţionată cu amendă de la 10 % la 100 % din valoarea mărfurilor şi altor bunuri care au constituit obiectul contravenţiei (articolul 232 alin.(1) literele a) şi h) din Codul vamal (în redactarea Legii nr.1149 din 20 iulie 2000) aplicabil la data comiterii contravenţiilor şi emiterii deciziilor de sancţionare de către colaboratorul vamal).

33. Curtea mai observă că contravenţia vamală atrage răspunderea contravenţională sau materială în conformitate cu prevederile Codului vamal şi ale Codului contravenţional (articolul 229 din Codul vamal (în redactarea Legii nr.1149 din 20 iulie 2000)). Persoanele juridice sunt pasibile de răspundere materială în conformitate cu prevederile Codului vamal, iar în partea nereglementată se aplică prevederile Codului contravenţional (articolul 233 din Codul vamal (în redactarea Legii nr.1149 din 20 iulie 2000)). De asemenea, în cazul contravenţiei vamale, colaboratorul vamal întocmeşte un proces-verbal, conform prevederilor Codului contravenţional (articolul 234 din Codul vamal (în redactarea Legii nr.1149 din 20 iulie 2000)).

34. În aceste condiţii, Curtea admite că nerespectarea termenelor, a obligaţiilor şi a condiţiilor stabilite pentru derularea şi încheierea regimului vamal suspensiv poate fi circumstanţiată în funcţie de modalităţile comiterii încălcării, i.e. forma vinovăţiei, împrejurările în care a fost comisă fapta, scopul urmărit, caracterul repetitiv al abaterii ş.a. Curtea consideră că toate aceste elemente le permit instanţelor de judecată să pondereze sancţiunea aplicată în limitele amenzii de la 40 % până la 100 % din valoarea mărfurilor care au constituit obiectul contravenţiei în raport cu pericolul social al încălcării, cu împrejurările în care a fost săvârşită fapta, cu circumstanţele agravante sau atenuante ş.a. (a se vedea HCC nr.18 din 30 iunie 2020, § 112, şi HCC nr.10 din 14 aprilie 2022, § 71).

35. De asemenea, Curtea reţine că limitele amenzii de la 10 % până la 100 % din valoarea bunurilor pentru nerespectarea obligaţiei de a returna pe teritoriul vamal mărfurile scoase anterior de pe teritoriul vamal, dacă returnarea lor este obligatorie, poziţionează instanţa de judecată într-o situaţie în care ar beneficia de o marjă discreţionară în privinţa stabilirii cuantumului amenzii.

36. În acest sens, Curtea reţine că diferenţele dintre limitele minime şi maxime ale amenzilor prevăzute de articolul 232 alin.(1) literele a) şi h) din Codul vamal nu restrâng competenţa instanţei de judecată de a exercita un control de jurisdicţie deplină în privinţa individualizării şi aprecierii proporţionalităţii sancţiunii prin raportare la fapta comisă şi la circumstanţele cauzei concrete. Mai mult, Curtea subliniază că organele vamale şi instanţele de judecată trebuie să furnizeze motive relevante şi suficiente la stabilirea cuantumului amenzilor prevăzute de articolul 232 alin.(1) literele a) şi h) din Codul vamal (a se vedea, mutatis mutandis, Ecodefence şi alţii v. Rusia, 14 iunie 2022, § 183).

37. În jurisprudenţa sa constantă, Curtea a stabilit că aplicarea amenzilor prevăzute de Codul contravenţional face incident articolul 46 din Constituţie (a se vedea HCC nr.18 din 30 iunie 2020, § 38). În acest sens, cu privire la situaţia amenzilor, Curtea Europeană a menţionat că acestea trebuie considerate imixtiuni în dreptul de proprietate al persoanei, pentru că lipsesc persoana vizată de o parte din patrimoniul său, i.e. de suma de bani pe care trebuie să o plătească (a se vedea Krayeva v. Ucraina, 13 ianuarie 2022, § 22; S.C. Zorina International S.R.L. v. România, 27 iunie 2023, § 28).

38. Articolul 46 din Constituţie trebuie interpretat şi prin raportare la principiile articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană. În jurisprudenţa sa constantă, Curtea Europeană a reţinut că amenda în valoare egală cu valoarea mărfurilor şi confiscarea mărfurilor vor declanşa un control sporit al proporţionalităţii lor. Pentru a fi proporţională, ingerinţa trebuie să corespundă gravităţii încălcării, iar sancţiunea cu gravitatea infracţiunii pe care este destinată să o pedepsească (a se vedea, mutatis mutandis, Ecodefence şi alţii v. Rusia, 14 iunie 2022, § 182).

39. Curtea Europeană, în jurisprudenţa sa, a conchis că un sistem rigid care presupune aplicarea amenzii într-o valoare egală cu valoarea mărfurilor este incapabil să asigure echilibrul corect necesar între cerinţele interesului general şi protecţia dreptului de proprietate al persoanei. Lipsa vreunei puteri de apreciere a proporţionalităţii amenzii, precum şi lipsa posibilităţii de a aplica o sancţiune mai blândă decât amenda în valoare egală cu valoarea mărfurilor, nu le-a permis tribunalelor să evalueze situaţia individuală a reclamantului, făcând inutilă o asemenea evaluare. Curtea Europeană a stabilit că măsura în discuţie a impus reclamantului o sarcină individuală şi excesivă şi a fost disproporţionată faţă de contravenţia săvârşită şi, prin urmare, a fost încălcat articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie (a se vedea, mutatis mutandis, Gyrlyan v. Rusia, 9 octombrie 2018, §§ 28-32; Krayeva v. Ucraina, 13 ianuarie 2022, §§ 30-33).

40. De asemenea, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a examinat unele prevederi vamale din Bulgaria, potrivit cărora, în cazul sustragerii de sub supravegherea vamală a unor mărfuri plasate sub regimul de antrepozitare vamală, titularul autorizaţiei de antrepozit vamal era obligat să achite o sancţiune pecuniară care se ridică la o valoare cuprinsă între 100 % şi 200 % din valoarea mărfurilor sustrase şi o sumă care corespunde valorii acestor mărfuri. Curtea a menţionat că o sancţiune care constă în obligaţia de plată a unei sume care corespunde valorii mărfurilor sustrase de sub supravegherea vamală nu apare ca fiind proporţională. Astfel, o sancţiune care se ridică la o asemenea valoare depăşeşte limitele a ceea ce este necesar pentru a garanta, printre altele, că mărfurile plasate sub regimul de antrepozitare vamală nu sunt sustrase de sub supravegherea vamală. În aceste condiţii, Curtea a menţionat că sancţiunile în discuţie nu vizează sancţionarea eventualelor activităţi frauduloase sau ilicite, ci orice încălcare a legislaţiei vamale. Prin urmare, Curtea a reţinut că o asemenea sancţiune este disproporţionată (a se vedea cauza Teritorialna direktsia "Severna morska" kam Agentsia Mitnitsi v. "Schenker" EOOD, C-655/18, 4 martie 2020, §§ 34-48).

41. În această cauză, Curtea notează că, potrivit prevederilor contestate, limita minimă a amenzilor este de 10 % şi, respectiv, 40 % din valoarea mărfurilor şi limita maximă este de 100 % din valoarea mărfurilor şi altor bunuri care au constituit obiectul contravenţiilor.

42. De asemenea, Curtea reţine că în cazul neîndeplinirii obligaţiilor şi condiţiilor stabilite pentru derularea regimului vamal suspensiv, persoana este obligată să achite drepturile de import pentru bunurile care au fost plasate sub acest regim, care include plata taxei vamale, a taxei pe valoarea adăugată sau a accizei în dependenţă de bunul importat, precum şi a taxei pentru proceduri vamale. În acest sens, organul vamal emite o decizie de regularizare referitoare la încasarea drepturilor de import şi încheierea din oficiu a regimului vamal suspensiv (a se vedea articolele 117, 127⁵ şi 127¹³ din Codul vamal (în redactarea Legii nr.1149 din 20 iulie 2000)).

43. Curtea notează că spre deosebire de cauzele Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în care persoanele au fost obligate să achite amenzi în mărime egală cu valoarea bunurilor şi, concomitent, li s-a confiscat integral bunurile (a se vedea §§ 38-40 citate supra), în prezenta cauza, Curtea reţine că persoana juridică care a încălcat termenul, condiţiile stabilite pentru derularea regimului vamal suspensiv, a fost obligată să achite drepturile de import pentru bunurile care au fost plasate sub acest regim şi, concomitent, să achite o amendă al cărei cuantum poate fi stabilit de la 40 % până la 100 % din valoarea acestor bunuri. În acest caz, persoana juridică nu este obligată să achite dublul valorii bunurilor. De asemenea, în cazul în care persoana nu a returnat bunurile în teritoriul vamal, ea a fost obligată să plătească o amendă, al cărei cuantum poate fi stabilit de la 10 % până la 100 % din valoarea bunurilor.

44. Mai mult, spre deosebire de cauzele citate ale Curţii Europene şi ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în care tribunalele naţionale nu aveau competenţa de a decide asupra proporţionalităţii amenzilor în dependenţă de circumstanţele particulare ale cauzei şi nu au efectuat testul proporţionalităţii impus de articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie, în această cauză, instanţa de judecată are competenţa deplină de a evalua proporţionalitatea amenzilor, astfel încât să existe un echilibru corect între scopul măsurii contestate şi mijloacele utilizate care să nu restrângă dreptul de proprietate al persoanei mai mult decât este necesar pentru a atinge acest scop. Aşadar, stabilirea per se a limitelor amenzii în dependenţă de valoarea bunurilor care au constituit obiectul contravenţiei, inclusiv stabilirea cuantumul de 100 % din valoarea bunurilor, nu implică, la modul abstract, o problemă de proporţionalitate şi, prin urmare, nu contravine articolului 46 din Constituţie.

45. Curtea mai subliniază că judecata sa este o "judecată a legilor", la modul abstract, dar nu o "judecată a cazurilor concrete". Curtea nu poate verifica, potrivit competenţelor sale, caracterul proporţional al modului de aplicare a prevederilor contestate, adică proporţionalitatea ingerinţei la modul concret, în circumstanţele unei cauze particulare. Această competenţă le revine instanţelor de drept comun (a se vedea HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 22; HCC nr.3 din 14 ianuarie 2021, § 65). Totodată, Curtea reţine că prevederile contestate au fost abrogate prin Codul vamal, adoptat prin Legea nr.95 din 24 august 2021 (în vigoare din 1 ianuarie 2024). Legea nouă reglementează alte sancţiuni pentru contravenţiile vamale în discuţie (a se vedea e.g. articolul 383). În aceste condiţii, potrivit principiilor de drept referitoare la acţiunea legii în timp, ţine de competenţa instanţei de judecată să stabilească legea aplicabilă cazului dedus judecăţii.

46. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor "art.231 pct.[…] 5) […] sunt sancţionate cu amendă de la 40 % la 100 % din valoarea mărfurilor care au constituit obiectul contravenţiei" din litera a) şi "art.231 pct.[…] 17) […] sunt sancţionate cu amendă de la 10 % la 100 % din valoarea mărfurilor şi altor bunuri care au constituit obiectul contravenţiei" din litera h) din articolul 232 din Codul vamal (în redactarea Legii nr.1149 din 20 iulie 2000), ridicată de dl avocat Dan Nicoară, în interesele ÎCS "Strabag" SRL, parte în dosarul nr.3-2069/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.