Decizie nr.50 din 19.03.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.276g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 59 alin.(2) din Legea nr.270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova (renunţarea expresă la cererea de azil)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.276g/2025 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 59 alin.(2) din Legea nr.270

din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova

(renunţarea expresă la cererea de azil)

nr. 50  din  19.03.2026

 (în vigoare 19.03.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.156-159 art. 66 din 09.04.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 30 decembrie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 19 martie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 59 alin.(2) din Legea nr.270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova, ridicată de dl avocat Vadim Ciobanu, în interesele dlui Vladyslav Pastukh, în dosarul nr.3a-1758/2025, pendinte la Curtea de Apel Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători format din dnele Victoria Sîrbu şi Lucia Bagrin şi de dl Andrei Caşcaval de la Curtea de Apel Centru, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 21 decembrie 2024, dl Vladyslav Pastukh a solicitat azil pe teritoriul Republicii Moldova, având la baza temerea că viaţa şi sănătatea sa vor fi în pericol în ţara de origine, Ucraina.

4. La 30 decembrie 2024, dl Vladyslav Pastukh a renunţat la cererea de azil. În consecinţă, la aceeaşi dată, conducătorul direcţiei regionale a Inspectoratului General pentru Migraţie a emis, pe baza articolului 59 alin.(2) din Legea cu privire la azilul în Republica Moldova, o dispoziţie privind încetarea examinării cererii de azil a dlui Vladyslav Pastukh. La aceeaşi data, dl Vladyslav Pastukh a fost reţinut de organul de urmărire penală al Inspectoratului Naţional de Investigaţii pentru a fi extrădat autorităţilor ucrainene.

5. Prin Încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, din 31 decembrie 2024, dl Vladyslav Pastukh a fost plasat în arest preventiv timp de 18 zile în vederea extrădării. Conform materialelor dosarului, dl Vladyslav Pastukh se află în căutare de către autorităţile competente din Ucraina în scopul tragerii la răspundere penală pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de articolele 172 alin.(1) şi (2) şi 146 alin.(2) din Codul penal al Ucrainei.

6. La 13 ianuarie 2025, dl Vladyslav Pastukh a contestat în contencios administrativ decizia privind încetarea examinării cererii de azil în privinţa sa. Totodată, acesta i-a solicitat instanţei să oblige Inspectoratul General pentru Migraţie să continue examinarea cererii sale de azil.

7. Printr-o hotărâre din 19 martie 2025, Judecătoria Chişinău, sediul Rîşcani, a respins acţiunea dlui Vladyslav Pastukh. Nefiind de acord cu hotărârea în discuţie, la 19 martie 2025, dl Vladyslav Pastukh a formulat un apel împotriva acesteia.

8. La 17 decembrie 2025, în cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Vadim Ciobanu a ridicat, în interesele dlui Vladyslav Pastukh, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 59 alin.(2) din Legea nr.270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova.

9. Printr-o încheiere din 17 decembrie 2025, Curtea de Apel Centru a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 19

Statutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor

"(1) Cetăţenii străini şi apatrizii au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi cetăţenii Republicii Moldova, cu excepţiile stabilite de lege.

(2) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale, în condiţii de reciprocitate sau în temeiul hotărârii instanţei de judecată.

(3) Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

11. Prevederile relevante ale Legii nr.270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova sunt următoarele:

Articolul 59

Renunţarea la cererea de azil

"(1) În cazul în care renunţă în mod expres la cererea sa de azil până la emiterea unei decizii privitor la ea, solicitantul de azil va fi informat cu privire la consecinţele renunţării sale.

(2) În cazul renunţării la cererea de azil, conducătorul direcţiei regionale a Inspectoratului General pentru Migraţie emite o dispoziţie privind încetarea examinării cererii de azil.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că norma criticată este neclară şi imprevizibilă. Aceasta nu prevede, la modul concret, condiţiile în care solicitantul poate să renunţe la cererea de azil şi nici garanţia unui interpret sau avocat care să-l asiste în această procedură. Astfel, solicitantul de azil poate renunţa la cererea sa de azil fără să cunoască consecinţele pe care le implică renunţarea. Mai mult, autorul susţine că solicitantul de azil nu este protejat de eventualele abuzuri ale autorităţilor.

13. În opinia sa, această omisiune legislativă este incompatibilă cu dreptul de apărare al solicitantului de azil, pentru că poate conduce la încetarea procedurii de azil din cauza unei erori, a unei constrângeri sau a neînţelegerii de ordin lingvistic. Cu toate acestea, autorul afirmă că, renunţând la cererea de azil, solicitantul pierde în mod ireversibil garanţia de a nu fi expulzat, extrădat şi returnat.

14. De asemenea, norma contestată nu obligă autorităţile de a motiva dispoziţia privind încetarea examinării cererii de azil şi de a verifica dacă au fost respectate condiţiile pentru exprimarea renunţării. În lipsa acestei motivări, dreptul de a contesta în mod efectiv actul administrativ este golit de conţinut. În orice caz, controlul judecătoresc ulterior nu poate compensa lipsa garanţiilor procedurale la momentul renunţării.

15. Prin urmare, autorul sesizării susţine că norma contestată contravine articolelor 1 alin.(3), 23 şi 26 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor – în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova – ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, fiind ridicată de reprezentantul unei părţi în proces.

19. Obiectul excepţiei îl constituie articolul 59 alin.(2) din Legea privind azilul în Republica Moldova. Această norma stabileşte că, în cazul renunţării la cererea de azil, autoritatea competentă emite o dispoziţie privind încetarea examinării cererii de azil. Această prevedere nu a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate.

20. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect anularea dispoziţiei privind încetarea examinării cererii de azil. Astfel, Curtea admite că prevederea contestată ar putea fi aplicată la soluţionarea cauzei în fond.

21. În sesizare, autorul invocă incidenţa articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle) şi 26 (dreptul la apărare) din Constituţie.

22. Totodată, pentru că este suverană cu privire la competenţa sa, Curtea nu poate fi constrânsă, la examinarea constituţionalităţii unui text de lege, să analizeze dispoziţiile criticate doar prin prisma normelor constituţionale invocate de către autorul excepţiei, ci este liberă să le analizeze şi în raport cu prevederile constituţionale relevante pentru soluţionarea sesizării, importante fiind inclusiv argumentele aduse în acest sens (a se vedea HCC nr.27 din 13 noiembrie 2020, § 18).

23. Din această perspectivă, Curtea consideră că, prin prisma argumentelor prezentate de către autorul sesizării, care afirmă încălcarea dreptului la apărare a solicitantului de azil, mai este incident articolul 19 (Statutul juridic al cetăţenilor străini şi al apatrizilor) din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.27 din 13 noiembrie 2020, § 19).

24. Curtea notează că articolul 1 alin.(3) din Constituţie are un caracter general, constituie un imperativ care stă la baza oricăror reglementări, nu poate constitui un reper separat, ci trebuie coroborat cu alte prevederi din Constituţie, care trebuie să fie aplicabile. Totodată, Curtea precizează că şi articolul 23 din Constituţie nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Doar în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestui articol (a se vedea DCC nr.26 din 13 februarie 2025, §24).

25. Referitor la incidenţa articolului 19 din Constituţie, Curtea menţionează că dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

26. În acest sens, Curtea notează că dreptul de azil în caz de persecuţie este garantat de articolul 14 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948. Totodată, Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind Statutul Refugiaţilor din 1951, împreună cu Protocolul privind statutul refugiaţilor din 13 ianuarie 1967, ratificat de Republica Moldova prin Legea nr.677 din 23 noiembrie 2001, consolidează acest drept şi acordă cea mai comprehensivă codificare a drepturilor refugiaţilor la nivel internaţional.

27. Având în vedere angajamentul constituţional al Republicii Moldova de a respecta Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, prevăzut la articolele 8 şi 19 din Constituţie, Curtea reţine că legislatorul a reglementat azilul ca instituţie juridică prin al cărei intermediu statul oferă străinului protecţie, acordându-i, după caz, statutul de refugiat, protecţie umanitară, protecţie temporară sau azil politic. De asemenea, legislatorul a definit cererea de azil ca o manifestare de voinţă, exprimată în scris sau oral în faţa autorităţilor competente, prin care se solicită o formă de protecţie acordată străinilor şi apatrizilor pe teritoriul Republicii Moldova (a se vedea articolul 3 din Legea privind azilul în Republica Moldova).

28. Referitor la incidenţa articolului 26 din Constituţie, Curtea notează că dreptul la apărare reprezintă totalitatea prerogativelor şi a posibilităţilor pe care le au persoanele, potrivit legii, în vederea apărării intereselor lor. Acest drept este restrâns în situaţia în care persoana nu poate face uz de toate mijloacele procedurale necesare pentru apărarea sa (DCC nr.153 din 14 noiembrie 2023, § 24).

29. Astfel, în prezenta cauză, articolul 26 operează ca aspect procedural al articolului 19 din Constituţie. Curtea va analiza dacă renunţarea la cererea de azil asigură un echilibru corect din perspectiva garanţiilor procedurale ale străinilor (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.27 din 13 noiembrie 2020, § 19).

30. Curtea notează că Legea privind azilul în Republica Moldova conţine o clauză de armonizare, care afirmă că transpune mai multe prevederi ale Directivei 2011/95/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecţie internaţională, la un statut uniform pentru refugiaţi sau pentru persoanele eligibile pentru obţinerea de protecţie subsidiară şi la conţinutul protecţiei acordate şi ale Directivei 2013/32/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare şi retragere a protecţiei internaţionale.

31. În acest sens, Curtea observă că Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare şi retragere a protecţiei internaţionale reglementează două proceduri de retragere a cererii de azil: retragerea explicită, reglementată de articolul 27, şi retragerea implicită, reglementată de articolul 28. Aşadar, potrivit articolului 27 din această Directivă, în măsura în care statele membru prevăd posibilitatea retragerii explicite a cererii în conformitate cu legislaţia internă, atunci când un solicitant îşi retrage în mod explicit cererea de protecţie internaţională, statele membre trebuie să asigure că autoritatea responsabilă adoptă o decizie fie de încetare a examinării cererii, fie de respingere a acesteia.

32. În acest context, Curtea observă că legislatorul a reglementat în Legea privind azilul în Republica Moldova două proceduri pentru renunţarea la cererea de azil: cazul renunţării în mod expres prevăzut de articolul 59 şi cazul renunţării implicite prevăzut de articolul 59¹. Totodată, legislatorul a stabilit că în aceste cazuri conducătorul Direcţiei regionale a Inspectoratului General pentru Migraţie emite o dispoziţie privind încetarea examinării cererii de azil. Această decizie poate fi contestată în contencios administrativ, fără respectarea procedurii prealabile (a se vedea articolul 61 alin.(1) din Legea privind azilul în Republica Moldova).

33. În această privinţă, autorul afirmă că solicitatul de azil nu ar avea garanţia unei renunţări înţelese în care consecinţele acesteia să-i fie explicate într-o limbă pe care o întelege.

34. În acest sens, Curtea menţionează că, potrivit articolului 28 din Legea privind azilul în Republica Moldova, solicitantul de azil beneficiază, inter alia, de dreptul de a fi informat în scris, într-o limbă pe care o înţelege sau pe care se presupune în mod rezonabil că o înţelege, în momentul depunerii cererii, de drepturile şi obligaţiile pe care le are pe parcursul procedurii de azil, de dreptul de a i se asigura în mod gratuit un interpret (un traducător) la orice etapă a procedurii de azil, despre asistenţa juridică în orice etapă a procedurii de azil, în condiţiile legii, şi de dreptul de a fi informat despre posibilitatea contactării reprezentanţilor ÎCNUR (literele c), e), f), h)).

35. Totodată, Curtea notează că articolul 59 alin.(1) din Legea privind azilul în Republica Moldova prevede că renunţarea trebuie să fie manifestată în mod expres, adică impune caracterul lipsit de echivoc al renunţării. Totodată, această prevedere stabileşte obligaţia informării solicitantului de azil cu privire la consecinţele renunţării sale. Astfel, legislatorul a instituit o garanţie suplimentară pentru informarea solicitantului de azil în cazul în care renunţă în mod expres la cererea sa de azil până la emiterea unei decizii cu privire la aceasta. Aşadar, citite împreună, articolele 28 şi 59 din Legea privind azilul în Republica Moldova îi garantează solicitantului de azil dreptul de a fi informat într-o limbă pe care o întelege cu privire la consecinţele renunţării la cererea sa de azil.

36. De asemenea, Curtea notează că nimic nu-l împiedică pe solicitantul de azil să-şi exercite, în cadrul procedurii privind renunţarea la cererea de azil, dreptul la interpret (traducător), dreptul la asistenţă juridică, în condiţiile legii, şi dreptul de a contacta reprezentanţii Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi.

37. Mai mult, în cazul renunţării la cererea de azil, legislatorul a stabilit că solicitantul are obligaţia de a părăsi teritoriul Republicii Moldova la expirarea perioadei de 15 zile de la comunicarea sau recepţionarea dispoziţiei. După această dată, solicitantul de azil va cădea sub incidenţa legislaţiei privind regimul juridic al străinilor şi a altor acte normative ce reglementează aflarea cetăţenilor străini pe teritoriul Republicii Moldova (a se vedea articolul 59 alin.(4) din Legea privind azilul în Republica Moldova).

38. Astfel, renunţarea expresă la cererea de azil nu conduce, în mod firesc, la returnarea solicitantului de azil. Totuşi, în cazul în care există motive pentru extrădarea străinului care a renunţat la cererea de azil, nimic din prevederea contestată nu anulează garanţia nereturnării unui străin într-un stat în care acesta risca să fie supus relelor tratamente sau pedepsei capitale. În eventualitatea în care există temeri justificate că străinilor le va fi pusă în pericol viaţa sau că aceştia vor fi supuşi la torturi, tratamente inumane ori degradante în statul de destinaţie, Constituţia şi jurisprudenţa Curţii Europene (F.G. v. Suedia [MC], 23 martie 2016, § 110) interzic orice îndepărtare sau expulzare (HCC nr.27 din 13 noiembrie 2020, § 112).

39. Aşadar, Curtea constată că, în cadrul procedurii de renunţare la cererea de azil, legislatorul a instituit standardul "renunţării conştiente", standard care impune ca orice renunţare să fie stabilită de o manieră lipsită de echivoc, însoţită de garanţii comensurabile cu importanţa sa, voluntară, bazată pe o alegere informată şi clară şi să nu contravină vreunui interes public.

40. De asemenea, Curtea menţionează că solicitantul care a renunţat la cererea sa de azil are dreptul să depună o nouă cerere de azil. Totuşi, noua cerere de azil va fi admisă dacă au apărut circumstanţe noi, care nu au putut fi prezentate de solicitantul de azil în procedura anterioară de examinare a cererii din motive independente de voinţa sa sau dacă au survenit transformări de ordin politic, militar, legislativ sau social în ţara de origine, care pun în pericol viaţa sau libertatea solicitantului de azil (articolul 78 din Legea privind azilul în Republica Moldova).

41. Prin urmare, Curtea constată că există suficiente garanţii pentru a asigura caracterul valabil al renunţării de către solicitantul de azil la cererea sa de azil. Aşadar, Curtea nu poate reţine argumentele autorului care pretind că norma contestată încalcă dreptul la apărare al solicitantului de azil.

42. Pe de altă parte, Curtea Constituţională exercită un control abstract al legislaţiei şi nu poate verifică dacă renunţarea a fost voluntară, lipsită de echivoc şi bazată pe o opţiune în cunoştinţă de cauză. Această analiză trebuie efectuată în fiecare caz particular de către instanţele de judecată care examinează caracterul valabil al renunţării în mod expres a cererii de azil.

43. Astfel, pentru că nu s-a constatat incidenţa unor drepturi garantate de Constituţie, Curtea menţionează că nu este necesar să analizeze criticile de neconstituţionalitate pe baza articolelor 1 alin.(3) şi 23 din Constituţie.

44. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.d) şi f), (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 59 alin.(2) din Legea nr.270 din 18 decembrie 2008 privind azilul în Republica Moldova, ridicată de dl avocat Vadim Ciobanu, în interesele dlui Vladyslav Pastukh, în dosarul nr.3a-1758/2025, pendinte la Curtea de Apel Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.