Decizie nr.51 din 19.04.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.271g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 88 alineatul (2) din Codul muncii (temeiurile care suspendă curgerea termenului de preavizare)
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
D E C I Z I E
de inadmisibilitate a sesizării nr. 271g/2021 privind excepţia de
neconstituţionalitate a articolului 88 alineatul (2) din Codul muncii
(temeiurile care suspendă curgerea termenului de preavizare)
nr. 51 din 19.04.2022
(în vigoare 19.04.2022)
Monitorul Oficial al R. Moldova nr.159-163 art. 76 din 27.05.2022
* * *
Curtea Constituţională, judecând în componenţa:
dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,
dlui Nicolae ROŞCA,
dnei Liuba ŞOVA,
dlui Serghei ŢURCAN,
dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,
cu participarea dnei Ana Florean, asistent judiciar,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 10 decembrie 2021,
Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,
Având în vedere actele şi lucrările dosarului,
Deliberând la 19 aprilie 2022, în camera de consiliu,
Pronunţă următoarea decizie:
ÎN FAPT
1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 88 alin.(2) din Codul muncii, adoptat prin Legea nr.154 din 28 martie 2003, ridicată de dl avocat Vasile Josan, în interesele Întreprinderii de Stat "MoldATSA", parte în dosarul nr.2ra-1599/21, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.
2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecată de la Curtea Supremă de Justiţie format din dnele Svetlana Filincova, Ala Cobăneanu şi Galina Stratulat şi dnii Dumitru Mardari şi Iurie Bejenaru, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.
A. Circumstanţele litigiului principal
3. La 27 decembrie 2018, dl Alexei Andrianov a fost concediat din cadrul Î.S. "MoldATSA", în legătură cu reducerea statelor de personal.
4. La 26 martie 2019, dl Alexei Andrianov a formulat o acţiune în justiţie împotriva Î.S. "MoldATSA", prin care a solicitat anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie şi încasarea drepturilor salariale.
5. La 30 iulie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a pronunţat o hotărâre prin care a admis parţial acţiunea. Instanţa de judecată a dispus, inter alia, restabilirea în funcţie a dlui Alexei Andrianov şi achitarea drepturilor salariale.
6. Î.S. "MoldATSA" a formulat o cerere de apel împotriva hotărârii instanţei de fond. Prin Decizia Curţii de Apel Chişinău din 25 mai 2021 a fost anulată hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, din 30 iulie 2019 şi pronunţată o nouă hotărâre prin care acţiunea dlui Alexei Andrianov a fost respinsă integral.
7. La 13 septembrie 2021, dl Alexei Andrianov a contestat cu recurs decizia instanţei de apel, menţionând, inter alia, nerespectarea de către Î.S. "MoldATSA" a termenului de preavizare de două luni, stabilit de articolul 88 alin.(2) din Codul muncii. Prin Încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 17 noiembrie 2021, recursul a fost declarat admisibil.
8. La 29 noiembrie 2021, dl avocat Vasile Josan a ridicat, în interesele Î.S. "MoldATSA", excepţia de neconstituţionalitate a articolului 88 alin.(2) din Codul muncii.
9. Prin Încheierea din 8 decembrie 2021, Curtea Supremă de Justiţie a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.
B. Legislaţia pertinentă
10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:
Articolul 1
Statul Republica Moldova
"[...]
(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate."
Articolul 9
Principiile fundamentale privind proprietatea
"(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale..
[...]."
Articolul 46
Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia
"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sînt garantate.
[...]."
Articolul 54
Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului .
(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.
(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."
11. Prevederile relevante ale Codului muncii, adoptat prin Legea nr.154 din 28 martie 2003, sunt următoarele:
Articolul 88
Procedura de concediere în cazul lichidării unităţii,
reducerii numărului sau a statelor de personal
"[...]
(2) În cazul în care, după expirarea termenului de preavizare de 2 luni, nu a fost emis ordinul (dispoziţia, decizia, hotărârea) de concediere a salariatului, această procedură nu poate fi repetată în cadrul aceluiaşi an calendaristic. În termenul de preavizare nu se include perioada aflării salariatului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii şi în concediul medical.
[...]."
Articolul 124
Concediul de maternitate şi concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului
"(1) Femeilor salariate şi ucenicelor, precum şi soţiilor aflate la întreţinerea salariaţilor, li se acordă un concediu de maternitate ce include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice (în cazul sarcinilor cu 3 şi mai mulţi feţi – 112 zile calendaristice) şi concediul postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul naşterilor complicate sau naşterii a doi sau mai mulţi copii – 70 de zile calendaristice), plătindu-li-se pentru această perioadă indemnizaţii în modul prevăzut la art.123 alin.(2).
(2) În baza unei cereri scrise, persoanelor asigurate indicate la alin.(1), după expirarea concediului de maternitate, li se acordă un concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, cu achitarea indemnizaţiei din bugetul asigurărilor sociale de stat.
(3) Concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului poate fi folosit integral sau pe părţi în orice timp, pînă cînd copilul va împlini vîrsta de 3 ani. Acest concediu se include în vechimea în muncă, inclusiv în vechimea în muncă specială, şi în stagiul de cotizare.
(4) Concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului se acordă, în baza unei cereri în formă scrisă, tatălui copilului ori unuia din bunici sau unei alte rude care se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului, precum şi tutorelui, în cazul în care persoanele indicate la alin.(1) nu utilizează concediul prevăzut la alin.(2).
(5) Concediul parţial plătit pentru îngrijirea copiilor născuţi dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi se acordă, la cerere scrisă, ambilor părinţi sau altor persoane asigurate prevăzute la alin.(4)."
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate
12. Autorul sesizării susţine că, potrivit normei contestate, concediul anual de odihnă, concediul de studii şi concediul medical suspendă termenul de preavizare pentru concedierea salariatului, însă concediul parţial-plătit pentru îngrijirea copilului cu vârsta de până la trei ani nu este prevăzut de norma contestată şi, prin urmare, nu reprezintă un motiv de suspendare.
13. Autorul consideră că această omisiune a legislatorului încalcă dreptul angajatorului de a-şi reduce statele de personal, fapt care aduce atingere securităţii raporturilor juridice şi dreptului său de proprietate.
14. Autorul excepţiei afirmă că această omisiune îi impune angajatorului o sarcină individuală excesivă, care nu este proporţională şi nu urmăreşte niciun scop legitim prevăzut de articolul 54 alin.(2) din Constituţie.
15. Autorul sesizării pretinde că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 9 alin.(1), 46 alin.(1) şi 54 alin.(2) din Constituţie.
B. Aprecierea Curţii
16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.
17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor dispoziţii din Codul muncii, adoptat prin Legea nr.154 din 28 martie 2003, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.
18. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de avocatul părţii într-un proces din faţa instanţei de judecată (a se vedea § 8 supra), este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.
19. Curtea observă că, deşi autorul a contestat articolul 88 alin.(2) din Codul muncii în întregime, criticile acestuia se referă doar la teza a II-a a acestui alineat, care prevede că în termenul de preavizare nu se include perioada aflării salariatului în concediul anual de odihnă, în concediul de studii şi în concediul medical. Curtea observă că prevederile contestate nu au mai făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.
20. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect contestarea unui ordin prin care a fost concediat un salariat în legătură cu reducerea statelor de personal. Totodată, Curtea observă că în prezenta cauză s-a pus în discuţie şi respectarea termenului de preavizare de două luni pentru concedierea salariatului. Prin urmare, Curtea admite că instanţa de recurs ar putea aplica prevederile contestate în prezenta cauză.
21. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental.
22. Autorul sesizării susţine că norma contestată încalcă articolele 1 alin.(3) [statul de drept], 9 alin.(1) [principiile fundamentale privind proprietatea], 46 alin.(1) [dreptul de proprietate privată şi protecţia acesteia] şi 54 alin.(2) [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.
23. Cu privire la articolele 1 alin.(3), 9 alin.(1) şi 54 alin.(2) din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea HCC nr.15 din 28 aprilie 2021, § 20; DCC nr.82 din 8 iunie 2021, § 14).
24. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 46 din Constituţie, autorul excepţiei susţine că omisiunea legislatorului, i.e. faptul că concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului nu suspendă termenul de preavizare, încalcă dreptul angajatorului de a-şi reduce statele de personal şi, respectiv, dreptul său de proprietate.
25. Curtea reiterează că prerogativele pe care le exercită un angajator asupra afacerii sau domeniului de activitate în scopul de a o extinde, restrânge şi/sau a o eficientiza în alt mod, inclusiv prin angajarea şi disponibilizarea de salariaţi, urmăreşte realizarea unui interes economic protejat de dreptul de proprietate (HCC nr.3 din 4 februarie 2020, § 24).
26. Curtea observă că, potrivit normei contestate, după preavizarea salariatului despre eventuala concediere în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal, angajatorul trebuie să emită ordinul de concediere a salariatului în termen de două luni de la data preavizării acestuia. Teza a II-a din aceeaşi normă prevede că concediul anual de odihnă, concediul de studii şi concediul medical suspendă curgerea termenului de preavizare de două luni.
27. Curtea reţine că, în vederea asigurării unui echilibru între interesele salariaţilor, pe de o parte, şi interesele angajatorilor, pe de altă parte, legislatorul a prevăzut că perioada: (i) concediului anual de odihnă; (ii) concediului de studii; şi (iii) concediului medical nu se includ în termenul de preavizare. Aceste concedii sunt, de regulă, de scurtă durată şi legislatorul a prevăzut suspendarea curgerii termenului de preavizare a salariatului cu privire la eventuala sa concediere. Pe când perioada concediului parţial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de trei ani şi, respectiv, concediul suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de la trei la patru ani sunt de lungă durată şi legislatorul nu a prevăzut ca acestea să suspende curgerea termenului de preavizare.
28. Curtea observă că prevederile contestate nu afectează dreptul de proprietate al angajatorului, ci, dimpotrivă, îi asigură libertatea exercitării acestui drept, oferindu-i posibilitatea de a continua procedura de reducere a statelor de personal şi de a asigura buna funcţionare a întreprinderii. O soluţie legislativă diferită i-ar impune angajatorului o sarcină nerezonabilă şi excesivă în raport cu principiul autonomiei în organizarea şi funcţionarea propriei întreprinderi, neexistând astfel un just echilibru între interesele concurente.
29. Mai mult, Curtea constată că, dacă prevederile contestate ar include şi perioada aflării salariatului în concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de trei ani, angajatorul ar fi plasat într-o situaţie defavorabilă. Curtea a subliniat în jurisprudenţa sa că poate verifica constituţionalitatea prevederilor contestate dacă soluţia sa poate fi favorabilă situaţiei autorului excepţiei, în caz contrar acest instrument devine o actio popularis, pierzându-se, în aceste condiţii, caracterul concret şi efectiv al excepţiei (a se vedea DCC nr.10 din 26 ianuarie 2021, § 20; DCC nr.18 din 9 februarie 2021, § 26).
30. Aşadar, Curtea conchide că prevederile contestate nu aduc vreo ingerinţă în articolul 46 din Constituţie. Din acest motiv, Curtea reţine că nici articolele 1 alin.(3), 9 alin.(1) şi 54 alin.(2) din Constituţie nu sunt incidente.
31. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională
DECIDE:
1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 88 alin.(2) din Codul muncii, adoptat prin Legea nr.154 din 28 martie 2003, ridicată de dl avocat Vasile Josan, în interesele Întreprinderii de Stat "MoldATSA", parte în dosarul nr.2ra-1599/21, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.
2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
| PREŞEDINTE | Domnica MANOLE |
| Nr.51. Chişinău, 19 aprilie 2022. | |