Decizie nr.55 din 04.06.2024 de inadmisibilitate a sesizării nr.31g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 480 alin.(2) din Codul de procedură civilă (motivele desfiinţării hotărârii arbitrale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.31g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate

a unor prevederi din articolul 480 alin.(2) din Codul de procedură civilă

(motivele desfiinţării hotărârii arbitrale)

nr. 55  din  04.06.2024

 (în vigoare 04.06.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 260-263 art. 100 din 20.06.2024

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 12 februarie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 4 iunie 2024, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "partea care cere desfiinţarea hotărârii prezintă în judecată probe despre faptul că" referitor la motivul de la lit.a), potrivit căruia litigiul examinat de arbitraj nu poate fi, potrivit legii, obiectul dezbaterii arbitrale, şi la motivul de la lit.h), potrivit căruia hotărârea arbitrală încalcă principiile fundamentale ale legislaţiei Republicii Moldova sau bunele moravuri, din articolul 480 alin.(2) din Codul de procedură civilă, ridicată de dna avocată Irina Sugoneaco în interesele dlui Mihail Ciolacu, parte în dosarul nr.2r-1088/2023, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chişinău format din domnul Ion Ţurcan şi doamnele Ina Dutca şi Ala Malîi, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 25 februarie 2022, dl Mihail Ciolacu a depus la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, o cerere de chemare în judecată împotriva SRL "Kivork" cu privire la desfiinţarea hotărârii arbitrale a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova nr.03-547 din 15 septembrie 2021.

4. La 4 martie 2022, SRL "Kivork" a înaintat o acţiune în judecată împotriva dlui Mihail Ciolacu pentru eliberarea titlului de executare silită a hotărârii arbitrale nr.03-547 din 15 septembrie 2021. Având în vedere identitatea obiectului, ambele proceduri, cea de desfiinţare şi cea de încuviinţare a executării silite, au fost conexate într-o cauză civilă.

5. Prin încheierea din 3 februarie 2023, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a respins cererea formulată de dl Mihail Ciolacu pentru desfiinţarea hotărârii arbitrale în discuţie, pe baza articolului 480 alin.(2) lit.a) din Codul de procedură civilă. Totodată, s-a admis cererea formulată de SRL "Kivork" împotriva dlui Mihail Ciolacu şi s-a dispus eliberarea titlului de executare silită a hotărârii arbitrale a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova nr.03-547 din 15 septembrie 2021. Dl Mihail Ciolacu a formulat un recurs împotriva acestei încheieri.

6. În cadrul examinării recursului, dna avocată Irina Sugoneaco a ridicat, în interesele dlui Mihail Ciolacu, excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 480 alin.(2) literele a) şi h) din Codul de procedură civilă.

7. Printr-o încheiere din 23 ianuarie 2024, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

"[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi

sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 480

Temeiurile pentru desfiinţarea hotărârii arbitrale

"[...]

(2) Hotărârea arbitrală se desfiinţează în cazul când partea care cere desfiinţarea hotărârii prezintă în judecată probe despre faptul că:

a) litigiul examinat de arbitraj nu poate fi, potrivit legii, obiectul dezbaterii arbitrale;

[...]

h) hotărârea arbitrală încalcă principiile fundamentale ale legislaţiei Republicii Moldova sau bunele moravuri."

Articolul 485

Temeiurile refuzului de a elibera titlu executoriu

"[...]

(2) Judecata refuză, de asemenea, să elibereze titlu executoriu dacă va constata că litigiul examinat de arbitraj nu poate fi obiectul dezbaterii arbitrale potrivit imperativului legii, precum şi în cazul cînd hotărîrea arbitrală încalcă principiile fundamentale ale legislaţiei Republicii Moldova sau bunele moravuri."

10. Prevederile relevante ale Legii nr.24 din 22 februarie 2008 cu privire la arbitrajul comercial internaţional sunt următoarele:

Articolul 37

Cererea de desfiinţare ca mijloc exclusiv

de contestare a hotărârii arbitrale

"[...]

(2) Instanţa de judecată specificată la art.6 alin.(2) poate desfiinţa hotărârea arbitrală dacă:

[...]

b) va constata că:

- în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, obiectul litigiului nu este susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului;

- hotărârea arbitrală contravine ordinii publice a Republicii Moldova.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autoarea sesizării menţionează că textul "partea care cere desfiinţarea hotărârii prezintă în judecată probe despre faptul că" din articolul 480 alin.(2) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se referă la temeiurile de la literele a) şi h) din acelaşi alineat, instituie reguli excesive pentru solicitantul cererii de desfiinţare a hotărârii arbitrale, deoarece îi impune să confirme prin elemente de fapt unele chestiuni de drept, care nu trebuie confirmate astfel. Din acest motiv, autoarea pretinde că textul contestat îi încalcă accesul liber la justiţie.

12. Totodată, autoarea susţine că în cazul formulării unei cereri de desfiinţare a hotărârilor arbitrale, textul contestat discriminează părţile procesului arbitral în funcţie de caracterul procesului respectiv, naţional sau internaţional, deoarece, potrivit prevederilor Legii cu privire la arbitrajul comercial internaţional, partea unei proceduri arbitrale internaţionale este scutită în unele cazuri de obligaţia probării motivului invocat de aceasta pentru desfiinţarea hotărârii arbitrale internaţionale. Autoarea menţionează că, potrivit articolului 37 alin.(2) lit.b) din Legea cu privire la arbitrajul comercial internaţional, instanţa de judecată poate desfiinţa din proprie iniţiativă o hotărâre arbitrală internaţională dacă va constata că (i) în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, obiectul litigiului nu este susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului sau (ii) hotărârea arbitrală contravine ordinii publice a Republicii Moldova. Această regulă decurge şi din articolul V alin.2 al Convenţiei pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, semnată la New York, la 10 iunie 1958. Prin urmare, acest tratament diferit defavorizează părţile unui proces de arbitraj naţional în comparaţie cu părţile unui proces arbitral internaţional, iar prevederile contestate contravin Convenţiei menţionate.

13. În opinia autoarei sesizării, prevederile contestate sunt contrare articolelor 16, 20, 23 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor Parlamentului, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură civilă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de avocata părţii într-un proces din faţa instanţei de judecată, este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

17. Cu referire la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, deşi autoarea acesteia a indicat articolul 480 alin.(2) literele a) şi h) din Codul de procedură civilă, în realitate criticile sale se referă doar la textul "partea care cere desfiinţarea hotărârii prezintă în judecată probe despre faptul că" din articolul 480 alin.(2) din Codul de procedură civilă. Prin urmare, Curtea reţine spre examinare acest text. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

18. Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă care are ca obiect, în procedura recursului, verificarea legalităţii unei încheieri judecătoreşti, prin care, între altele, s-a respins cererea de desfiinţare a unei hotărâri arbitrale. Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la examinarea cauzei.

19. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autoarei sesizării, dacă textul contestat reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental.

20. Autoarea sesizării a susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

21. Cu privire la articolul 23 din Constituţie, Curtea reiterează că acesta este aplicabil doar în coroborare cu un drept fundamental incident (a se vedea HCC nr.15 din 28 aprilie 2021, § 20). De asemenea, referitor la articolele 16 şi 54 din Constituţie, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autoarea sesizării trebuie să demonstreze existenţa unei ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea DCC nr.38 din 30 martie 2023, § 21; DCC nr.136 din 19 octombrie 2023, § 19).

22. Cu referire la încălcarea articolului 20 din Constituţie, autoarea excepţiei pretinde că obligaţia de a prezenta în judecată probe despre faptul invocat ca motiv pentru desfiinţarea hotărârii arbitrale contestate i-ar îngrădi accesul liber la justiţie, în cazul în care acest motiv este unul din cele stabilite în articolul 480 alin.(2) litera a) litigiul examinat de arbitraj nu poate fi, potrivit legii, obiectul dezbaterii arbitrale şi/sau litera h) hotărârea arbitrală încalcă principiile fundamentale ale legislaţiei Republicii Moldova sau bunele moravuri din Codul de procedură civilă.

23. Curtea observă că doar hotărârea arbitrală pronunţată pe teritoriul Republicii Moldova (indiferent dacă procedura are loc la nivel naţional sau internaţional) poate fi contestată în instanţa de judecată prin depunerea unei cereri de desfiinţare potrivit procedurii de contestare a hotărârilor arbitrale reglementate în capitolul XLIII al Titlului V din Codul de procedură civilă.

24. Motivele pentru desfiinţarea hotărârii arbitrale sunt prevăzute de articolul 480 din Codul de procedură civilă.

25. Curtea observă că, indiferent de motivul pe care se bazează cererea de desfiinţare a unei hotărâri arbitrale, prevederea contestată alocă sarcina probării parţii care formulează o astfel de cerere. Prin urmare, potrivit articolului 480 alin.(2) din Codul de procedură civilă, hotărârea arbitrală se desfiinţează în cazul în care partea care cere desfiinţarea hotărârii arbitrale prezintă probe despre faptul invocat ca motiv de desfiinţare.

26. Cu referire la criticile care pretind că prevederea contestată o obligă pe autoarea sesizării să prezinte probe materiale pentru a demonstra un motiv care nu trebuie demonstrat, cum ar fi, de exemplu, motivul că hotărârea arbitrală încalcă principiile fundamentale ale legislaţiei Republicii Moldova sau bunele moravuri, Curtea reţine următoarele. Articolul 480 alin.(2) din Codul de procedură civilă nu precizează că trebuie prezentate doar probe materiale. Noţiunea de "probe" din acest articol include analiza juridică pe care trebuie să o prezinte un reclamant pentru justificarea cererii sale, potrivit principiului actori incumbit probatio.

27. Procedura în cauzele de contestare a hotărârilor arbitrale presupune întotdeauna o cerere de desfiinţare a hotărârii arbitrale depuse de o parte a acesteia. Astfel, în cazul în care cererea de desfiinţare a unei hotărâri arbitrale este bazată pe faptul că aceasta încalcă principiile fundamentale ale legislaţiei Republicii Moldova, atunci partea care invocă acest motiv trebuie să-l demonstreze. Un exemplu în care, în concordanţă cu Convenţia de la New York, obiecţia este respinsă de instanţa de judecată pentru că nu este demonstrată poate fi identificat în cazul "Pensacola Division"¹ din 29 martie 2010. În acest caz, în faţa Curţii districtului de Nord din Florida din Statele Unite ale Americii, pârâtul Devon, reclamant în procedura arbitrală care a avut loc în faţa Comisiei de arbitraj maritim a Chinei, a declarat că arbitrajul nu s-a desfăşurat în conformitate cu dreptul Republicii Populare Chineze, având în vedere că Comisia de arbitraj maritim a Chinei a respins cererea reconvenţională a părţii adverse, însă ulterior i-a permis acestei părţi să introducă o acţiune separată, care a fost conexată ulterior cu procedura iniţiată de Devon. Curtea districtuală a respins acest argument considerând că Devon nu a demonstrat în ce măsură decizia Comisiei de arbitraj maritim a Chinei contravenea dreptului chinez.

28. Curtea observă că din perspectiva articolului 20 din Constituţie, prin raportare la articolul V alin.2 al Convenţiei de la New York, autoarea excepţiei invocă şi omisiunea prevederii contestate de a reglementa competenţa instanţei de judecată pe baza căreia aceasta, indiferent de motivul invocat în cererea de desfiinţare a hotărârii arbitrale, din oficiu, să examineze şi să constate dacă (i) în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, obiectul litigiului nu este susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului; sau dacă (ii) hotărârea arbitrală contravine ordinii publice a Republicii Moldova.

29. Curtea reţine că prevederile contestate vizează procedura în cauzele de contestare a hotărârilor arbitrale (reglementate în capitolul XLIII al Titlului V din Codul de procedură civilă), de către o parte a acestei proceduri prin formularea unei cereri de desfiinţare a hotărârii arbitrale pronunţate pe teritoriul Republicii Moldova. O astfel de procedură nu este prevăzută în Convenţia de la New York.

30. Curtea observă că articolul V alin.2 al Convenţiei de la New York dispune următoarele: "Recunoaşterea şi executarea unei sentinţe arbitrale vor putea fi, de asemenea, refuzate dacă autoritatea competentă a ţării în care se cere recunoaşterea şi executarea constată: a) că în conformitate cu legea acestei ţări obiectul diferendului nu este susceptibil a fi reglementat pe calea arbitrajului; sau b) că recunoaşterea sau executarea sentinţei ar fi contra ordinii publice a acestei ţări.". Un exemplu în care recunoaşterea şi executarea unei hotărâri a fost refuzată pe baza articolului V alin.2 lit.b) este cauza în care Tribunalul Federal Comercial al Districtului Tomsk din Federaţia Rusă a refuzat executarea unei sentinţe arbitrale pronunţată în Franţa, considerând că contractele de împrumut în baza cărora sentinţa a fost pronunţată reprezentau un aranjament ilicit între societăţile aceluiaşi grup şi că litigiul era fictiv.²

31. Astfel, articolul V alin.2) al Convenţiei de la New York reglementează motivele de refuz care pot fi invocate din oficiu de către instanţele de judecată în cadrul procedurii de examinare a cererii privind recunoaşterea şi executarea unei hotărâri arbitrale. Prin urmare, examinarea cererii de desfiinţare a hotărârii arbitrale la care se referă autoarea sesizării şi examinarea cererii privind recunoaşterea şi executarea unei hotărâri arbitrale reprezintă proceduri distincte, care presupun obiective şi consecinţe diferite, şi, prin urmare, nu poate fi pusă în discuţie concordanţa sau neconcordanţa prevederii contestate cu aceasta.

32. De asemenea, Curtea observă că competenţa instanţei de judecată de a constata din oficiu dacă hotărârea arbitrală respectă principiile fundamentale ale legislaţiei Republicii Moldova sau bunele moravuri este reglementată de Codul de procedură civilă, doar că în cadrul altei proceduri decât cea pretinsă de autoarea sesizării, i. e. în cadrul procedurii în cauzele de eliberare a titlurilor de executare silită a hotărârilor arbitrale din titlul V capitolul XLIV din Codul de procedură civilă.

33. Astfel, potrivit articolului 485 alin.(2) din Codul de procedură civilă, instanţa de judecata refuză să elibereze titlul executoriu dacă va constata că litigiul examinat de arbitraj nu poate face obiectul dezbaterii arbitrale potrivit dispoziţiilor imperative ale legii, precum şi în cazul când hotărârea arbitrală încalcă principiile fundamentale ale legislaţiei Republicii Moldova sau bunele moravuri.

34. Prin urmare, Curtea nu reţine criticile autoarei care afirmă omisiunea reglementării competenţei instanţei de a verifica din oficiu dacă hotărârea arbitrală respectă principiile fundamentale ale legislaţiei Republicii Moldova sau bunele moravuri, de vreme ce această competenţă este atribuită instanţei în cadrul unei proceduri distincte faţă de cea avută în vedere de autoarea sesizării, i. e. în procedura referitoare la cauzele de eliberare a titlurilor de executare silită a hotărârilor arbitrale. Faptul că această competenţă a instanţei este prevăzută în altă procedură, decât cea pretinsă de autoarea sesizării, nu face incident articolul 20 din Constituţie. Ceea ce este important este că acest control judecătoresc există şi, fiind exercitat din oficiu de instanţe, asigură faptul că nu este eliberat un titlu executoriu în cazurile în care litigiul examinat de arbitraj nu poate fi obiectul dezbaterii arbitrale potrivit dispoziţiilor imperative ale legii, precum şi în cazul în care hotărârea arbitrală încalcă principiile fundamentale ale legislaţiei Republicii Moldova sau bunele moravuri.

35. Referitor la pretinsa neconcordanţă dintre prevederile contestate şi articolul 37 din Legea nr.24 din 22 februarie 2008, Curtea reiterează că examinarea constituţionalităţii unei prevederi legale are în vedere compatibilitatea acesteia cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, dar nu compararea prevederilor cuprinse în acte normative distincte şi emiterea unei concluzii care ar rezulta din comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Astfel, o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme infraconstituţionale cuprinse în acte normative distincte sau în acelaşi act normativ nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi de aplicare a legii, a cărei rezolvare le revine instanţelor de judecată (DCC nr.135 din 27 septembrie 2022, § 34 şi jurisprudenţa citată acolo).

36. Pentru că autorul sesizării nu a demonstrat incidenţa unui drept fundamental, Curtea subliniază că nici articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

37. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "partea care cere desfiinţarea hotărârii prezintă în judecată probe despre faptul că" din articolul 480 alin.(2) din Codul de procedură civilă, ridicată de dna avocată Irina Sugoneaco în interesele dlui Mihail Ciolacu, parte în dosarul nr.2r-1088/2023, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

_____________________________

¹ United States District Court, Northern District of Florida, Pensacola Division, 29 martie 2010 (Pactrans Air & Sea, Inc. v. China National Chartering Corp., et al.) Yearbook Commercial Arbitration XXXV (2010) pp. 526-527 (US no. 697).

² Federaţia Rusă: Federal Arbitrazh (Commercial) Court, District of Tomsk, 7 iulie 2010 (Yukos Capital S.A.R.L. v. OAO Tomskneft VNK) Yearbook Commercial Arbitration XXXV (2010) pp. 435-437 (Russian Federation no. 28).