Decizie nr.59 din 27.06.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.72g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 307 din Codul penal al Republicii Moldova şi a unor prevederi din articolul 221 alin.(4) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.72g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 307 din Codul penal al Republicii Moldova şi a unor prevederi din

articolul 221 alin. (4) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova

nr. 59  din  27.06.2017

 (în vigoare 27.06.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 421-427 art. 126 din 01.12.2017

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 24 mai 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 27 iunie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 307 din Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002 şi a textului “Procurorul poate intenta şi susţine acţiunea civilă intentată […] şi pentru anularea actelor care au cauzat prejudiciul […]” din alin.(4) al articolului 221 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de către avocatul Ion Malanciuc în dosarul nr.1-35/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituţională la 24 mai 2017 de către completul de judecată (Alexandru Spoială, Cristina Panfil şi Alexei Paniş) din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, se află cauza penală privind învinuirea lui I.V. de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 307 din Codul penal - “Pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare legii”.

4. Prin ordonanţa de punere sub învinuire din 16 ianuarie 2017, I.V. este învinuit de pronunţarea cu bună ştiinţă şi contrar legii a ordonanţei judecătoreşti irevocabile din 15 februarie 2011.

5. În şedinţa de judecată din 18 mai 2017, avocatul Ion Malanciuc, reprezentând interesele lui I.V., a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a art.307 din Codul penal şi a textului “Procurorul poate intenta şi susţine acţiunea civilă intentată […] şi pentru anularea actelor care au cauzat prejudiciul […]” din alin.(4) al articolului 221 din Codul de procedură penală.

6. Prin încheierea judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, din 18 mai 2017, cererea avocatului Ion Malanciuc privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost admisă şi dispusă remiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

“Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

Articolul 114

Înfăptuirea justiţiei

“Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti.”

Articolul 116

Statutul judecătorilor

“(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

[…]

(6) Sancţionarea judecătorilor se face în conformitate cu legea.

[…]”

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

“Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.”

Articolul 120

Caracterul obligatoriu al sentinţelor

şi al altor hotărâri judecătoreşti definitive

“Este obligatorie respectarea sentinţelor şi a altor hotărâri definitive ale instanţelor judecătoreşti, precum şi colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului, al executării sentinţelor şi a altor hotărâri judecătoreşti definitive.”

Articolul 124

Procuratura

“[…]

(3) Competenţele, modul de organizare şi funcţionare a Procuraturii se stabilesc prin lege.”

8. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova nr.nr.985-XV din 18 aprilie 2002 (republicat M.O., 2009, nr.72-74, art.195) sunt următoarele:

Articolul 307

Pronunţarea unei sentinţe, decizii, încheieri

sau hotărâri contrare legii

“(1) Pronunţarea cu bună-ştiinţă de către judecător a unei hotărâri, sentinţe, decizii sau încheieri contrare legii

se pedepseşte cu amendă în sumă de la 650 la 1150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.

(2) Aceeaşi acţiune:

a) legată de învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave;

c) soldată cu urmări grave

se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani.”

9. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.248-251, art.699) sunt următoarele:

Articolul 221

Intentarea acţiunii civile în procesul penal

“[…]

(4) Procurorul poate intenta şi susţine acţiunea civilă intentată pentru compensarea prejudiciului cauzat autorităţilor publice prin infracţiune, precum şi pentru anularea actelor care au cauzat prejudiciul, de la pornirea procesului penal până la terminarea cercetării judecătoreşti. Cererea de chemare în judecată poate fi depusă indiferent de acordul autorităţii publice.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art.307 din Codul penal, care încriminează pronunţarea cu bună-ştiinţă de către judecător a unei hotărâri, sentinţe, decizii sau încheieri contrare legii, nu prevăd ordonanţa printre actele judecătoreşti pentru care un judecător ar putea fi acuzat că le-a pronunţat cu bună ştiinţă şi contrar legii.

11. Potrivit autorului excepţiei, prevederile art.307 din Codul penal sunt interpretate extensiv de către organele de urmărire penală în defavoarea judecătorilor învinuiţi de pronunţarea cu bună-ştiinţă a unei hotărâri, sentinţe, decizii sau încheieri contrare legii, ceea ce contravine articolelor 22, 114, 116 alin.(1) şi (6), 119 şi 120 din Constituţie.

12. De asemenea, autorul susţine că textul “Procurorul poate intenta şi susţine acţiunea civilă intentată […] şi pentru anularea actelor care au cauzat prejudiciul […]” din alin.(4) al articolului 221 din Codul de procedură penală nu indică într-un mod clar şi previzibil actele a căror anulare poate fi solicitată de procuror prin intentarea unei acţiuni civile în procesul penal. Or, termenul “act” are o sferă largă de aplicare şi poate fi înţeles ca “act legislativ”, “act normativ”, “act judecătoresc”, “act procedural” etc.

13. Prin urmare, autorul excepţiei susţine că, în lipsa unei concretizări a acestor acte, normele contestate pot crea pentru procuror premise de abuz.

14. La fel, autorul excepţiei menţionează că ordonanţa judecătorească, fiind un act emis de instanţa de judecată, nu poate fi anulată pe calea acţiunii civile, împotriva ei putând fi exercitate doar căile de atac în conformitate cu art.119 din Constituţie.

15. În final, autorul excepţiei susţine că textul “Procurorul poate intenta şi susţine acţiunea civilă intentată […] şi pentru anularea actelor care au cauzat prejudiciul […]” din alin.(4) al articolului 221 din Codul de procedură penală încalcă articolele 119 şi 124 alin.(3) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002 şi a Codului de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Ion Malanciuc în dosarul nr.1-35/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

19. În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, deşi instanţa judecătorească a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.307 din Codul penal şi a întregului art.221 alin.(4) din Codul de procedură penală, din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, reiese că, în realitate, autorul critică doar neconstituţionalitatea art.307 din Codul penal şi a textului “Procurorul poate intenta şi susţine acţiunea civilă intentată […] şi pentru anularea actelor care au cauzat prejudiciul […]” din alin.(4) al art.221 din Codul de procedură penală.

20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Hotărârea nr.12 din 28 martie 2017, a exercitat controlul constituţionalităţii art.307 din Codul penal, stabilind că:

“88. […] prin instituirea la art.307 din Codul penal a sintagmei “pronunţarea cu bună-ştiinţă” legiuitorul a stabilit expres că judecătorul poate fi tras la răspundere penală pentru această componenţă de infracţiune doar exclusiv în cazul în care este demonstrată intenţia acestuia de a pronunţa hotărârea, sentinţa, decizia sau încheierea contrar prevederilor legale.

89. Curtea reiterează că judecătorii, potrivit principiilor internaţionale privind independenţa judecătorească, nu pot fi traşi la răspundere penală pentru (1) erori judiciare care nu implică reaua-credinţă şi (2) diferenţe în interpretarea şi aplicarea legii. Remediul principal pentru corectarea acestor greşeli este exercitarea căilor de atac, iar casarea unei hotărâri de către instanţele superioare nu înseamnă în mod automat că judecătorul nu a acţionat într-un mod profesionist.

[…]

92. Curtea reţine că răspunderea penală a judecătorului în temeiul articolului 307 din Codul penal poate fi compatibilă cu principiul independenţei judecătorului doar în urma unei interpretări restrictive şi doar în baza unor probe incontestabile, care ar demonstra intenţia judecătorului în emiterea actului judecătoresc contrar legii.

[…]

97. Curtea reţine, cu titlu de principiu, că prevederile privind răspunderea penală a judecătorilor trebuie interpretate astfel, încât să protejeze judecătorii de orice imixtiune arbitrară în funcţiile lor judiciare.

98. Curtea menţionează că judecătorii din cadrul judecătoriilor, curţilor de apel şi Curţii Supreme de Justiţie pot fi traşi la răspundere penală în temeiul art.307 din Codul penal doar în cazul în care este probată indubitabil, dincolo de orice îndoială rezonabilă, intenţia directă în pronunţarea unei hotărâri, sentinţe, decizii sau încheieri contrare legii.

99. În contextul celor enunţate, Curtea subliniază că atragerea la răspundere penală a judecătorilor în temeiul art.307 din Codul penal în sine nu este contrară principiilor constituţionale, atât timp cât prin mecanismul de atragere la răspundere penală sunt respectate garanţiile inerente independenţei judecătorilor, orice dubiu fiind interpretat în favoarea judecătorului.”

21. Cu referire la criticile autorului care afirmă că prevederile art.307 din Codul penal nu cuprind ordonanţa judecătorească printre actele pronunţate contrar legii, pentru care ar putea fi intentată o cauză penală unui judecător, Curtea reţine că acest aspect vizează aplicarea legii penale, care, de altfel, ţine de competenţa instanţelor de judecată.

22. În ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.221 alin.(4) din Codul de procedură penală, Curtea reţine că acestea au mai fost supuse controlului constituţionalităţii prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, instanţa de contencios constituţional pronunţând în acest sens Decizia de inadmisibilitate nr.47 din 22 mai 2017.

23. Astfel, prin această decizie Curtea a relevat faptul că, în esenţă, excepţia de neconstituţionalitate vizează o problemă de interpretare şi aplicare corectă a legii, nu de constituţionalitate a ei, şi a constatat că “este prerogativa instanţelor de judecată de a aprecia actele susceptibile de a fi contestate şi care pot forma obiectul unei acţiuni în instanţă, inclusiv atunci când procurorul intentează o acţiune civilă în procesul penal, prin care solicită anularea unui act.”

24. Cu referire la argumentul autorului excepţiei potrivit căruia termenul “act” are o sferă largă de aplicare, în decizia menţionată supra Curtea a relevat jurisprudenţa Curţii Europene, prin care s-a statuat că, având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Prin urmare, rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (Hotărârea S.W. v. Regatul Unit din 22 noiembrie 1995, § 36).

25. Aşadar, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile din Hotărârea nr.12 din 28 martie 2017 şi Decizia de inadmisibilitate nr.47 din 22 mai 2017 îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

26. Ţinând cont de cele enunţate, Curtea menţionează că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.b) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 307 din Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002 şi a textului “Procurorul poate intenta şi susţine acţiunea civilă intentată […] şi pentru anularea actelor care au cauzat prejudiciul […]” din alineatul (4) al articolului 221 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122-XV din 14 martie 2003, ridicată de către avocatul Ion Malanciuc în dosarul nr.1-35/2017, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.