Decizie nr.6 din 18.01.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.269g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 393, 394, 395 din Codul contravenţional (autorităţile competente să soluţioneze cauzele contravenţionale)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.269g/2021 privind

excepţia de neconstituţionalitate a articolelor

393, 394, 395 din Codul contravenţional

(autorităţile competente să soluţioneze

cauzele contravenţionale)

nr. 6  din  18.01.2022

 (în vigoare 18.01.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 53-59 art. 21 din 25.02.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 7 decembrie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 18 ianuarie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 393, 394 şi 395 din Codul contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, ridicată de dna Laura Vdovîi, parte în dosarul nr.5r-477/21, pendinte la Judecătoria Bălţi (sediul central).

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna Ecaterina Arseni, judecătoare din cadrul Judecătoriei Bălţi (sediul central), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. În 7 august 2021, un agent constatator din cadrul Direcţiei patrulare "Nord" (subdiviziune a Inspectoratului Naţional de Securitate Publică) a întocmit în privinţa dnei Laura Vdovîi un proces-verbal cu privire la contravenţie şi o decizie de sancţionare în baza articolului 238 alin.(2) [staţionarea sau parcarea în locuri interzise] din Codul contravenţional.

4. Dna Laura Vdovîi a contestat procesul-verbal şi decizia de sancţionare. Printr-o încheiere din 1 octombrie 2021, Judecătoria Soroca (sediul central) a trimis contestaţia, potrivit competenţei, la Judecătoria Bălţi (sediul central).

5. În 5 octombrie 2021, Judecătoria Bălţi (sediul central) a primit spre examinare cauza contravenţională care are ca obiect contestaţia depusă de dna Laura Vdovîi împotriva procesului-verbal şi deciziei agentului constatator din cadrul Direcţiei de patrulare "Nord" a INSP din 7 august 2021, întocmite în privinţa dnei Laurei Vdovîi în baza articolului 238 alin.(2) din Codul contravenţional.

6. În 19 noiembrie 2021, dna Laura Vdovîi a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 393, 394 şi 395 din Codul contravenţional.

7. Prin Încheierea din 22 noiembrie 2021, Judecătoria Bălţi (sediul central) a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării ei.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."

9. Prevederile relevante ale Codului contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:

Articolul 393

Autorităţile competente să soluţioneze cauzele contravenţionale

"(1) Sunt competente să soluţioneze cauzele contravenţionale:

a) instanţa de judecată;

b) procurorul;

c) comisia administrativă;

d) agentul constatator (organele de specialitate specificate la art.400–423¹²).

(2) Cauzele contravenţionale aflate în competenţa autorităţilor prevăzute la alin.(1) se soluţionează de către autoritatea competentă în a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia. În cazul contravenţiei continue sau prelungite, cauza se soluţionează de către autoritatea în a cărei rază teritorială s-a consumat ori a fost curmată contravenţia.

(3) În cazul în care există mai mult de un act de constatare, examinare sau soluţionare, efecte juridice va produce actul care primul a fost întocmit."

Articolul 394

Instanţa care înfăptuieşte justiţia în cauzele contravenţionale

"(1) Justiţia în cauzele contravenţionale se înfăptuieşte de către instanţa de judecată conform competenţei date prin prezentul cod.

(1¹) În cazul în care autoritatea competentă nu are subdiviziuni teritoriale, prin derogare de la art.393 alin.(2), cauza contravenţională se judecă de către instanţa de judecată de la locul unde îşi are sediul autoritatea al cărei reprezentant este agentul constatator.

(2) Cauza contravenţională se judecă în complet format dintr-un singur judecător care se pronunţă asupra fondului cauzei prin hotărâre.

(3) Instanţa de recurs judecă în complet format din 3 judecători.

(4) Judecarea cauzei în şedinţă judiciară va fi argumentată şi efectuată cu respectarea tuturor regulilor de procedură judiciară.

(4¹) În cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de prezentul cod, instanţa de judecată examinează cauza contravenţională în procedură scrisă.

(5) Cauza contravenţională se judecă în şedinţă publică sau în şedinţă închisă, după caz, conform prevederilor art.18 din Codul de procedură penală.

(6) În cadrul procesului contravenţional, instanţa de judecată se conduce şi aplică corespunzător prevederile art.31–35 din Codul de procedură penală."

Articolul 395

Competenţa instanţei de judecată

"(1) Instanţa judecă:

1) toate cazurile cu privire la contravenţii, cu excepţia celor atribuite de prezentul cod competenţei unor alte organe, precum şi:

a) cauzele contravenţionale în privinţa minorilor;

b) cauzele contravenţionale prevăzute la art.61, 63–66, 316–318¹, 320, 336;

b¹) cauzele contravenţionale în cadrul cărora au fost dispuse măsurile procesuale de constrângere prevăzute la art.432 lit.a) şi e);

c) cauzele contravenţionale în care agentul constatator, procurorul propun aplicarea unei sancţiuni dintre cele care urmează:

- privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;

- privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii;

- privarea de dreptul special;

- munca neremunerată în folosul comunităţii;

- arestul contravenţional;

d) cauzele contravenţionale în care agentul constatator, procurorul propun aplicarea unei măsuri de siguranţă dintre cele care urmează:

– expulzarea;

– demolarea construcţiei neautorizate şi defrişarea arborilor şi arbuştilor;

– confiscarea specială;

– ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport;

2) contestaţiile împotriva deciziilor autorităţilor competente să soluţioneze cauzele contravenţionale, procurorului.

(1¹) Contestaţia împotriva deciziei în cauza contravenţională se examinează de către instanţa de judecată în a cărei rază teritorială activează autoritatea competentă sau procurorul care a emis decizia, ori de către instanţa de la locul unde îşi are sediul autoritatea competentă, pentru cazurile prevăzute la art.394 alin.(1¹).

(2) Instanţa de judecată este competentă să aplice măsuri de siguranţă şi amendă judiciară.

(3) Instanţa de recurs judecă recursul pronunţându-se prin decizie."

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

10. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate susţine că, în partea în care stabilesc că contestaţia împotriva deciziei în cauza contravenţională se examinează de către instanţa de judecată în a cărei rază teritorială activează autoritatea competentă care a emis decizia, prevederile contestate îi îngrădesc accesul liber la justiţie şi îi încalcă dreptul la un proces echitabil.

11. În argumentele sale, autoarea sesizării pretinde că contestaţia sa împotriva deciziei în cauza contravenţională trebuie să se judece de instanţa de judecată de la locul unde îşi are sediul autoritatea competentă, i.e., Inspectoratul Naţional de Securitate Publică (INSP), nu de instanţa în a cărei rază teritorială activează subdiviziunea teritorială a acestei autorităţi, i.e., Direcţia de patrulare "Nord", care a emis decizia de sancţionare.

12. În opinia autoarei, prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 4, 20, 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea notează că excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către o parte într-un proces din faţa instanţei de judecată (a se vedea § 1 supra), este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

16. Curtea reţine că obiectul excepţiei îl constituie articolele 393, 394 şi 395 din Codul contravenţional, care nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate. Articolele contestate reglementează autorităţile competente să soluţioneze cauzele contravenţionale, precum şi competenţa instanţei de judecată la examinarea cauzei contravenţionale. Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile contestate la examinarea cauzei contravenţionale (a se vedea § 5 supra) în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

17. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autoarei sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental invocat (DCC nr.187 din 7 decembrie 2021, § 22 şi jurisprudenţa citată acolo).

18. Curtea observă că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a făcut trimitere la articolele 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 4 [drepturile şi libertăţile omului], 20 [accesul liber la justiţie], 26 [dreptul la apărare] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

19. Cu referire la articolele 1 alin.(3), 4, 26 şi 54 din Constituţie, autoarea excepţiei nu a prezentat critici de neconstituţionalitate şi nu a argumentat contrarietatea textului legal contestat cu normele constituţionale invocate.

20. În acest context, Curtea subliniază că simpla enumerare a unor articole din Constituţie, precum şi preluarea unor considerente din jurisprudenţa Curţii Europene sau a Curţii Constituţionale, dar în lipsa unei argumentări proprii, nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate (DCC nr.173 din 11 noiembrie 2021, § 20). Prin urmare, acest capăt al sesizării este inadmisibil. Curtea reaminteşte că dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepţii de neconstituţionalitate, ea s-ar substitui autorului acesteia în privinţa formulării unor critici de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (a se vedea DCC nr.187 din 7 decembrie 2021, § 27).

21. Cu referire la articolul 20 din Constituţie, Curtea reiterează că accesul liber la justiţie nu are un caracter absolut, ci unul care poate implica limitări, inclusiv de ordin procedural (a se vedea HCC nr.23 din 5 august 2021, § 56). Sub aspect constituţional, este esenţial ca legea să conţină garanţii procesuale suficiente care să-i ofere persoanei posibilitatea rezonabilă şi efectivă de a-şi apăra cauza în scopul contestării măsurilor care interferează cu drepturile sale. Astfel, reglementarea de către legislator, în limitele competenţei acordate de Constituţie, a condiţiilor de exercitare a acestui drept nu constituie o suprimare sau diminuare a dreptului de liber acces la justiţie, atât timp cât nu se aduce atingere substanţei acestuia şi există garanţii procedurale efective (a se vedea DCC nr.151 din 19 octombrie 2021, § 22).

22. Curtea observă că, deşi a invocat articolele 393, 394 şi 395 din Codul contravenţional, autoarea sesizării pretinde că i se încalcă dreptul de acces liber la justiţie doar prin prevederile articolului 395 alin.(1¹) din Cod.

23. Curtea observă că, potrivit dispoziţiilor criticate, contestaţia împotriva deciziei în cauza contravenţională se examinează de către instanţa de judecată în a cărei rază teritorială activează autoritatea competentă care a emis decizia de sancţionare, iar în cazul în care autoritatea competentă nu are subdiviziuni teritoriale, asemenea contestaţie se judecă de instanţa de la locul unde îşi are sediul autoritatea competentă.

24. Curtea notează că, potrivit articolului 115 alin.(4) din Constituţie, reglementarea competenţei instanţelor de judecată şi a procedurii de judecată constituie atribuţia legislatorului, acesta fiind suveran să prevadă prin legi organice competenţa instanţei de judecată în examinarea cauzelor contravenţionale, drepturile părţilor în cadrul procesului contravenţional şi modul în care aceste drepturi trebuie exercitate. Respectiv, ţine de prerogativa legislatorului de a stabili competenţa instanţelor judecătoreşti să soluţioneze cauze contravenţionale, soluţie care rezultă din dispoziţiile articolelor 72 alin.(3) lit.e) şi 115 alin.(4) din Constituţie.

25. Curtea mai observă că în circumstanţele juridice în prezenta cauză nu este afectat dreptul de acces la un tribunal, prin necesitatea deplasării în teritoriu. Autoarea sesizării şi persoanele din categoria sa ar putea apela, în asemenea situaţii, la un apărător care activează în circumscripţia instanţei de judecată relevante.

26. Prin urmare, Curtea nu reţine argumentele autoarei sesizării privind incidenţa dreptului de acces liber la justiţie, deoarece prevederile contestate nu îngrădesc dreptul acesteia de a contesta decizia în cauza contravenţională. Mai mult, Curtea observă că autoarea sesizării a ridicat excepţia de neconstituţionalitate în faţa unei instanţe de judecată care are pe rol examinarea unei asemenea contestaţii formulate de autoare, fapt care confirmă exerciţiul efectiv al unui drept procedural important, facilitat prin accesul la instanţă.

27. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 393, 394 şi 395 din Codul contravenţional, ridicată de dna Laura Vdovîi, parte în dosarul nr.5r-477/21, pendinte la Judecătoria Bălţi (sediul central).

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.