Decizie nr.61 din 25.04.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.78g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 385 lit.d) şi 388 alin.(1) din Codul de procedură civilă (examinarea cererii reconvenţionale de către instanţa de apel)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.78g/2019 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolelor 385 lit. d) şi 388

 alin. (1) din Codul de procedură civilă

(examinarea cererii reconvenţionale de către instanţa de apel)

nr. 61  din  25.04.2019

 (în vigoare 25.04.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 218-222 art. 147 din 05.07.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dnei Raisa APOLSCHII,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Corneliu GURIN,

dlui Artur REŞETNICOV,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 17 aprilie 2019,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 25 aprilie 2019 în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 385 lit.d) şi 388 alin.(1) din Codul de procedură civilă, ridicată de către dl avocat Iulian Rusanovschi, în dosarul nr.2a-1381/2018, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 17 aprilie 2019, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 31 martie 2016, dl Alexei Pleşca a depus în faţa judecătoriei Hânceşti o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat încasarea unei datorii de la dl Daniel Dohot.

4. Pe 24 ianuarie 2017, în cadrul aceleiaşi cauze civile, dl Daniel Dohot a depus o cerere reconvenţională, solicitând declararea nulităţii absolute a recipisei pe care se bazează pretenţiile dlui Alexei Pleşca.

5. Prin Hotărârea judecătoriei Hânceşti, sediul Ialoveni, din 23 martie 2018, cererea dlui Alexei Pleşca a fost admisă în totalitate şi au fost încasate din contul dlui Daniel Dohot în beneficiul reclamantului datoria de 8500 dolari SUA, dobânda de 10370 dolari SUA, precum şi cheltuielile de judecată în sumă de 6199 lei. Totuşi, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii reconvenţionale depuse de pârât.

6. Pe 4 aprilie 2018, dl Daniel Dohot a formulat o cerere de apel împotriva Hotărârii judecătoriei Hânceşti, sediul Ialoveni, din 23 martie 2018, solicitând casarea hotărârii instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

7. Pe 10 ianuarie 2019, dl avocat Iulian Rusanovschi, apărător ales al dlui Daniel Dohot, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 385 lit.d) şi 388 alin.(1) din Codul de procedură civilă. Acesta a scos în evidenţă faptul că dispoziţiile legale contestate nu prevăd printre cazurile în care o cauză civilă poate fi trimisă la rejudecare şi situaţia neexaminării cererii reconvenţionale de către prima instanţă.

8. Prin încheierea din 16 ianuarie 2019, judecătoria Hânceşti, sediul Ialoveni, a trimis sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 385 lit.d) şi 388 alin.(1) din Codul de procedură civilă către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia. Normele legale criticate reglementează competenţa instanţei de apel şi cazurile în care hotărârea primei instanţe trebuie casată, independent de argumentele cererii de apel.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

Articolul 114

Înfăptuirea justiţiei

“Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti.”

Articolul 115

Instanţele judecătoreşti

“(1) Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii.

(2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona, potrivit legii, judecătorii specializate.

(3) Înfiinţarea de instanţe extraordinare este interzisă.

(4) Organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sînt stabilite prin lege organică.”

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

“Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.”

10. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă sunt următoarele:

Articolul 385

Împuternicirile instanţei de apel

“Instanţa de apel, după ce judecă apelul, este în drept:

[…]

d) să admită apelul, să caseze integral hotărîrea primei instanţe şi să trimită cauza spre rejudecare în primă instanţă doar în cazul în care s-au încălcat temeiurile prevăzute la art.388 alin.(1) lit.d) şi i). La solicitarea participanţilor la proces, instanţa de apel poate trimite cauza spre rejudecare în prima instanţă doar o singură dată, în cazul prevăzut la art.388 alin.(1) lit.b);

[…]”.

Articolul 388

Încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural

“(1) Hotărîrea primei instanţe urmează a fi casată, independent de argumentele cererii de apel, dacă:

a) cauza a fost judecată de un complet de judecată compus ilegal;

b) cauza a fost judecată de instanţă în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile cu privire la limba procesului;

d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane neantrenate în proces;

f) hotărîrea nu este semnată de judecător sau de cineva din judecători ori hotărîrea este semnată nu de acel judecător sau de acei judecători care sînt menţionaţi în hotărîre;

g) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată;

h) în dosar lipseşte procesul-verbal privind efectuarea unui act procedural;

i) cauza a fost examinată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că printre competenţele instanţei de apel stabilite de articolul 385 lit.d) din Codul de procedură civilă nu este prevăzută şi posibilitatea de a trimite cauza civilă la rejudecare, atunci când prima instanţă nu a examinat cererea reconvenţională depusă de pârât.

12. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că hotărârea primei instanţe trebuie casată inclusiv atunci când ea nu s-a pronunţat cu privire la cererea reconvenţională depusă în cadrul aceleiaşi cauze civile, deşi articolul 388 alin.(1) din Codul de procedură civilă nu reglementează această situaţie.

13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile articolelor 385 lit.d) şi 388 alin.(1) din Codul de procedură civilă contravin articolelor 4 alin.(1), 7, 16, 20, 26, 114, 115 şi 119 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură civilă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Iulian Rusanovschi, în dosarul nr.2a-1381/2018, pendinte la Curtea de Apel Chişinău. Sesizarea este formulată de către un subiect căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

17. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolelor 385 lit.d) şi 388 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

18. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, deşi autorul acesteia critică dispoziţiile articolelor 385 lit.d) şi 388 alin.(1) din Codul de procedură civilă, acesta consideră de fapt că există o lacună legislativă în privinţa imposibilităţii instanţei de apel de a trimite cauza civilă la rejudecare atunci când prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cererii reconvenţionale depuse de pârât.

19. Curtea menţionează că cererea reconvenţională reprezintă o cerere incidentală prin care pot fi formulate pretenţii care derivă din acelaşi raport juridic sau strâns legate de aceasta. Cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească toate exigenţele cererii de chemare în judecată. Formularea acesteia nu este obligatorie, pârâtul putându-şi valorifica pretenţiile sale printr-o acţiune separată, potrivit articolului 173 alin.(3) din Codul de procedură civilă.

20. Cu privire la opinia autorului potrivit căreia instanţa de apel nu are posibilitatea să trimită cauza spre rejudecare în situaţia în care prima instanţă nu a soluţionat cererea reconvenţională, Curtea menţionează următoarele.

21. Potrivit articolului 385 lit.d) din Codul de procedură civilă, instanţa de apel casează integral hotărârea primei instanţe şi trimite pricina spre rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care s-au încălcat motivele prevăzute de articolul 388 alin.(1) lit.d) şi i) sau la solicitarea participanţilor la proces în cazul prevăzut de art.388 alin.(1) lit.b) din acelaşi Cod. În articolele 385 şi 388 din Codul de procedură civilă nu sunt prevăzute alte motive de casare a hotărârii, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă.

22. Astfel, Curtea constată că, în cazul în care prima instanţă a comis alte încălcări decât cele prevăzute la art.388 alin.(1) lit.b), d) şi i) din Codul de procedură civilă şi care au putut conduce la soluţionarea eronată a pricinii, instanţa de apel poate casa hotărârea primei instanţe şi poate soluţiona fondul cauzei potrivit lit.c) din articolul 385 al aceluiaşi act normativ.

23. Aşadar, Curtea nu poate reţine critica referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale privind accesul la justiţie şi dreptul la apărare, deoarece prevederile contestate nu împiedică justiţiabilii să conteste hotărârea judecătorească în modul prevăzut de lege şi nici nu interzic ca, ulterior, pe parcursul examinării cauzei civile, să se apere singuri sau să fie asistaţi de un apărător.

24. Curtea menţionează că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu formulează critici veritabile de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile articolelor 385 lit.d) şi 388 alin.(1) din Codul de procedură civilă, ci este nemulţumit, în realitate, de faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii reconvenţionale împotriva acţiunii civile. Sub acest aspect, Curtea a reţinut în repetate rânduri că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspecte ce ţin de aplicarea legii, ele fiind soluţionate de către instanţa de judecată (a se vedea DCC nr.47 din 22 mai 2017, § 19; DCC nr.56 din 11 iunie 2018, § 20; DCC nr.19 din 11 februarie 2019, § 23).

25. Având în vedere cele menţionate mai sus, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate ridică o problemă de interpretare şi aplicare a legii, nu de constituţionalitate a acesteia.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 385 lit.d) şi 388 alin.(1) din Codul de procedură civilă, ridicată de către dl avocat Iulian Rusanovschi, în dosarul nr.2a-1381/2018, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.