Decizie nr.62 din 19.06.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.75g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi de la articolul 275 pct.8) din Codul de procedură penală (circumstanţele care exclud urmărirea penală)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 75g/2018  privind  excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi de la articolul 275 pct.8)

din Codul de procedură penală

(circumstanţele care exclud urmărirea penală)

nr. 62  din  19.06.2018

 (în vigoare 19.06.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 410-415 art. 141 din 02.11.2018

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 8 iunie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 19 iunie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “în privinţa unei persoane” de la articolul 275 pct.8) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de către dl Marcel Lungu, parte în dosarul nr.10-342/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 8 iunie 2018 de către dl judecător Aureliu Postică din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanţele litigiului principal

- Primul set de proceduri

3. Pe 23 decembrie 2013, un procuror din cadrul Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale a dispus printr-o ordonanţă începerea urmăririi penale in rem, în legătură cu comiterea unor presupuse fapte de abuz de serviciu şi neglijenţă în serviciu, infracţiuni prevăzute de articolele 327 alin.(1) şi 329 alin.(1) din Codul penal. Faptele investigate de procuror se refereau, inter alia, la înstrăinarea unui complex de bunuri imobile care aparţin Întreprinderii de stat “Staţiunea Tehnologico-Experimentală Codru”.

4. Pe 10 august 2016, judecătorul de instrucţie din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Buiucani, a admis demersul procurorului privind efectuarea percheziţiei la domiciliul dlui Marcel Lungu şi a emis, în acest sens, un mandat judecătoresc. Pe 18 august 2016, în baza mandatului judecătoresc, la domiciliul dlui Marcel Lungu a fost efectuată o percheziţie, de unde au fost ridicate câteva obiecte.

5. Pe 21 noiembrie 2016, în baza articolului 275 pct.3) şi a articolului 285 din Codul de procedură penală, procurorul a emis o ordonanţă prin care a dispus încetarea urmăririi penale, pentru că fapta nu întruneşte elementele infracţiunii. Împotriva acestei soluţii, S.R.L. “Regal Fruct” a depus o serie de contestaţii, toate fiind respinse prin ordonanţa procurorului ierarhic superior din 9 ianuarie 2017, încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, din 9 februarie 2017 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 martie 2017.

6. Totodată, încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, din 9 februarie 2017, prin care a fost menţinută legalitatea ordonanţei de încetare a urmăririi penale, a fost contestată de către partea vătămată, S.A. “Parcul de autobuze din Bălţi”. Prin decizia din 13 iulie 2017, Curtea de Apel Chişinău a casat încheierea contestată şi a trimis cauza la rejudecare. Prin încheierea din 21 decembrie 2017, judecătorul de instrucţie din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, a declarat drept nulă ordonanţa de încetare a urmăririi penale din 21 noiembrie 2016 şi ordonanţa procurorului ierarhic superior din 9 ianuarie 2017 şi a trimis cauza penală la procuror în vederea reluării urmăririi penale.

7. Din materialele disponibile Curţii nu este clar dacă urmărirea penală a fost reluată. Cu privire la statutul procesual al dlui Marcel Lungu, se pare că acesta are calitatea de martor.

- Cel de-al doilea set de proceduri

8. Între timp, pe 28 februarie 2017, un procuror din cadrul Procuraturii Anticorupţie a dispus printr-o ordonanţă începerea urmăririi penale in rem, în legătură cu comiterea unei presupuse escrocherii în proporţii deosebit de mari [articolul 190 alin.(5) din Codul penal] la înstrăinarea unui complex de bunuri imobile care aparţin Întreprinderii de stat “Staţiunea Tehnologico-Experimentală Codru”.

9. Pe 15 martie 2017, dl Marcel Lungu a fost pus sub învinuire pentru comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 190 alin.(5) din Codul penal. Din cuprinsul ordonanţei este clar că învinuirea se referă la înstrăinarea aceloraşi bunuri imobile care sunt investigate de către Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale.

10. Împotriva ordonanţei de începere a urmăririi penale din 28 februarie 2017, dl Iurie Bargan, în calitate de avocat al dlui Marcel Lungu, a depus o plângere la procurorul ierarhic superior. Ulterior, pe 11 aprilie 2017, dl Iurie Bargan a depus o plângere la judecătorul de instrucţie din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, prin care a solicitat anularea ordonanţei de începere a urmăririi penale din 28 februarie 2017, pentru că pe 21 noiembrie 2016 Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale a emis o ordonanţă de încetare a urmăririi penale în legătură cu faptele incriminate învinuitului. În acest sens, avocatul a invocat faptul că ordonanţa contestată trebuie anulată în baza articolului 275 pct.8) din Codul de procedură penală, care prevede că urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată şi va fi încetată în cazurile în care în privinţa unei persoane există o hotărâre neanulată de neîncepere a urmăririi penale sau de încetare a urmăririi penale pe aceleaşi acuzaţii.

11. Cu privire la aceste aspecte, în cadrul şedinţei de judecată partea acuzării a susţinut că cele două seturi de proceduri sunt diferite, deoarece în prima procedură faptele sunt examinate sub aspectul infracţiunilor prevăzute de articolele 327 alin.(1) şi 329 alin.(1) din Codul penal şi dl Marcel Lungu are calitatea de martor, iar în cea de-a doua procedură faptele sunt examinate prin prisma articolului 190 alin.(5) din Codul penal şi persoana în discuţie are calitate de învinuit.

12. În cadrul şedinţei de judecată din 25 mai 2018, dl Marcel Lungu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului “în privinţa unei persoane” de la articolul 275 pct.8) din Codul de procedură penală.

B. Legislaţia pertinentă

13. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

“Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

14. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 275

Circumstanţele care exclud urmărirea penală

“Urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, şi va fi încetată în cazurile în care:

[...]

8) în privinţa unei persoane există o hotărâre neanulată de neîncepere a urmăririi penale sau de încetare a urmăririi penale pe aceleaşi acuzaţii;

[...]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că textul “în privinţa unei persoane” de la articolul 275 pct.8) din Codul de procedură penală nu corespunde cerinţelor de calitate a legii, deoarece nu enumeră expres cercul persoanelor la care se referă. Făcând referire la circumstanţele cauzei, autorul excepţiei menţionează că în primul set de proceduri persoana poate fi considerată acuzată dacă până la încetarea urmăririi penale în privinţa acesteia a fost efectuată o percheziţie care, în sensul atribuit de jurisprudenţa Curţii Europene, reprezintă o acuzaţie în materie penală.

16. În acest sens, autorul excepţiei consideră că al doilea set de proceduri nu putea fi pornit, pentru că (i) procedura precedentă a fost încetată în partea referitoare la persoana în discuţie; şi (ii) avea la origine fapte care au fost examinate în procedura precedentă, fiind încălcat astfel principiul ne bis in idem.

17. Potrivit autorului excepţiei, textul “în privinţa unei persoane” de la articolul 275 pct.8) din Codul de procedură contravine articolelor 4, 16, 20, 21, 23, 53 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Curtea observă că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către dl Marcel Lungu, parte în dosarul nr.10-342/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

21. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “în privinţa unei persoane” de la articolul 275 pct.8) din Codul de procedură penală.

22. Deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate a invocat mai multe norme din Constituţie, Curtea reţine că, în motivarea sesizării, acesta a contestat textul “în privinţa unei persoane” de la articolul 275 pct.8) din Codul de procedură penală, ca fiind contrar articolului 23 din Constituţie. De asemenea, sesizarea conţine critici din perspectiva principiului ne bis in idem, fapt care-i permite Curţii să constate că autorul excepţiei s-a referit la articolul 22 din Constituţie.

23. Cu titlu preliminar, Curtea reţine că aplicarea principiului ne bis in idem, prevăzut la articolul 22 din Constituţie, reclamă respectarea a patru condiţii: 1) identitate în privinţa persoanei urmărite sau sancţionate; 2) identitatea faptelor deduse judecăţii (idem); 3) o dublă procedură de sancţionare (bis); şi 4) caracterul definitiv al uneia dintre cele două decizii.

- Cu privire la efectuarea percheziţiei până la înaintarea oficială a acuzaţiei

24. Autorul excepţiei menţionează că textul de lege criticat nu enumeră expres cercul persoanelor la care se referă, însă de fapt îi solicită Curţii să constate dacă în primul set de proceduri persoana poate fi considerată acuzată având în vedere că până la încetarea urmăririi penale în privinţa acesteia a fost efectuată o percheziţie (a se vedea §§ 4 şi 14 supra). Solicitarea autorului excepţiei de a i se confirma statutul de acuzat are ca finalitate respectarea primei condiţii de aplicabilitate a principiului ne bis in idem, şi anume “identitatea în privinţa persoanei urmărite sau sancţionate”.

25. Curtea reaminteşte că în jurisprudenţa sa a examinat dacă percheziţia reprezintă o acuzaţie în materie penală. Astfel, în Decizia nr.25 din 29 martie 2018, Curtea a făcut referire la cazuri din jurisprudenţa Curţii Europene în care percheziţia a reprezentat o acuzaţie în materie penală (§§ 30 şi 31 din decizia citată) şi în care percheziţia nu a reprezentat o asemenea acuzaţie (§§ 32 şi 33 din decizia citată). În acest sens, Curtea a menţionat că calificarea percheziţiei, atât sub aspectul unei “acuzaţii în materie penală”, în sensul articolului 6 § 1 din Convenţie, cât şi sub aspectul dispoziţiilor articolului 63 alin.(1¹) din Codul de procedură penală, depinde în mod determinant de existenţa sau de lipsa unor “repercusiuni importante pentru situaţia (persoanei)” (§ 34 din decizia citată).

26. În concluzie, Curtea a reţinut că legislatorul le-a acordat organelor de urmărire penală şi instanţelor de judecată competenţa de a aprecia, în fiecare caz concret, având în vedere circumstanţele acestuia, dacă acţiunile procedurale efectuate în cadrul urmăririi penale au avut sau nu repercusiuni importante pentru situaţia persoanei şi dacă, în consecinţă, persoanei trebuie să-i fie recunoscută calitatea de bănuit în sensul alin.(1¹) al articolului 63 din Cod, având în vedere particularităţile cauzei penale (§ 35 din decizia citată). Prin urmare, Curtea menţionează că aspectele invocate de către autorul excepţiei ţin de competenţa organelor de urmărire penală şi a instanţelor de judecată. Curtea reţine că acest aspect din sesizare nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului de constituţionalitate.

- Cu privire la existenţa a două seturi de proceduri în privinţa aceleiaşi persoane

27. Curtea constată că autorul excepţiei contestă textul “în privinţa unei persoane” de la articolul 275 pct.8) din Codul ae procedură penală. Acesta susţine că existenţa a două seturi de proceduri în privinţa aceleiaşi persoane, cu privire la acelaşi fapt, este suficientă per se pentru a se constata încălcarea principiului ne bis in idem.

28. Cu privire la aceste critici, Curtea observă că regula generală stabilită de elementul bis (dubla procedură) al principiului ne bis in idem urmăreşte interzicerea repetării unei proceduri penale care a fost încheiată printr-o decizie “definitivă” (a se vedea A şi B v. Norvegia, [MC], 15 noiembrie 2016, § 109).

29. Totodată, Curtea constată că în decizia Zigarella v. Italia din 3 octombrie 2002 Curtea Europeană a adăugat o nouă condiţie la elementul bis pentru procedurile paralele. Astfel, în această cauză Curtea Europeană a examinat dacă articolul 4 din Protocolul nr.7 se aplică în toate procedurile noi pornite în legătură cu aceeaşi infracţiune, adică indiferent dacă la pornirea acestora se cunoştea sau nu despre faptul că persoana a fost deja judecată în procedurile anterioare sau dacă articolul menţionat se aplică doar în privinţa procedurilor noi la pornirea cărora se cunoştea cu certitudine faptul că persoana a fost deja judecată. Astfel, în cauza menţionată, Curtea Europeană a reţinut că încălcarea articolului 4 al Protocolului nr.7 are loc doar atunci când la pornirea noilor proceduri autorităţile cunoşteau despre judecarea inculpatului în cadrul procedurilor anterioare.

30. În acest sens, pentru a fi respectat principiul ne bis in idem, Curtea Europeană a reţinut că a doua procedură trebuie să înceteze după ce prima procedură devine definitivă (Zigarella v. Italia, citată supra).

31. Totodată, având în vedere că principiul ne bis in idem le impune autorităţilor publice competente nu doar interdicţia de a judeca repetat o persoană ci şi interdicţia de a urmări penal de mai multe ori persoana pentru aceeaşi faptă (HCC nr.12 din 14 mai 2015, § 52), Curtea reţine că în cazul existenţei a două proceduri paralele cu privire la aceeaşi faptă şi la aceeaşi persoană, procurorul, care află aceste informaţii, este obligat să înceteze una dintre aceste proceduri până la trimiterea cauzei în instanţa de judecată. În mod similar, dacă se află despre existenţa unei proceduri paralele la etapa judecării cauzei, pentru respectarea principiului ne bis in idem este necesară încetarea procesului penal.

32. Totodată, Curtea constată că în prezenta cauză se pune problema dacă dispoziţiile articolului 275 pct.8) din Codul de procedură penală interzic sau nu pornirea unei noi proceduri în privinţa unor fapte şi persoane care au făcut obiectul examinării în prima procedură, însă sub o altă încadrare juridică a infracţiunii (a se vedea § 11 supra). Curtea constată că această dispută se bazează pe interpretarea textului “pe aceleaşi acuzaţii” de la articolul 275 pct.8) din Cod. Fiind contestat de către autorul excepţiei, Curtea consideră că trebuie să se pronunţe în privinţa articolului 275 pct.8) din Codul de procedură penală sub aspectul menţionat supra, deoarece aplicarea eronată a acestei norme poate încălca principiul ne bis in idem garantat de Constituţie.

33. În acest context, Curtea reţine că aceste aspecte au fost elucidate în cauza Sergey Zolotukhin v. Rusia, 10 februarie 2009, §§ 81-82, în care Curtea Europeană a reţinut că articolul 4 din Protocolul nr.7 interzice ca o a doua infracţiune să fie pedepsită în baza unor fapte identice în mod substanţial cu cele care au servit ca bază pentru prima infracţiune, indiferent de încadrarea sa juridică. Astfel, Curtea Europeană a menţionat că abordarea care se bazează pe încadrarea juridică dată infracţiunilor în procedurile care se află în derulare concomitentă este prea restrictivă pentru drepturile persoanei. Prin urmare, articolul 4 al Protocolului nr.7 trebuie să fie înţeles în sensul în care interzice urmărirea penală sau judecarea celei de-a doua “infracţiuni”, în măsura în care aceasta decurge din fapte identice în mod substanţial.

34. Curtea reţine că textul “pe aceleaşi acuzaţii” de la articolul 275 pct.8) din Codul de procedură penală nu poate justifica o abordare restrictivă, astfel încât să permită existenţa a două proceduri paralele bazate pe aceleaşi fapte şi persoane, însă încadrate juridic diferit. De altfel, indiferent de încadrarea juridică a faptei în cadrul unei proceduri noi, fapta rămâne aceeaşi.

35. Aşadar, având în vedere cele menţionate mai sus, Curtea reţine că textul “în privinţa unei persoane” de la articolul 275 pct.8) din Codul de procedură penală corespunde principiului ne bis in idem garantat de articolul 22 din Constituţie. Prin urmare, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “în privinţa unei persoane” de la articolul 275 pct.8) din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, ridicată de către dl Marcel Lungu, parte în dosarul nr.10-342/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Rîşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.