Decizie nr.66 din 12.06.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.329g/2024 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului VIII alin.(2) din Legea nr.122 din 16 august 2019 pentru modificarea unor acte legislative (diminuarea venitului impozabil în cazul declarării disponibilului de mijloace băneşti)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 329g/2024 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului VIII alin.(2) din Legea nr.122

din 16 august 2019 pentru modificarea unor acte legislative

(diminuarea venitului impozabil în cazul declarării

disponibilului de mijloace băneşti)

nr. 66  din  12.06.2025

 (în vigoare 12.06.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 366-368 art. 86 din 11.07.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 31 decembrie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 12 iunie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului VIII alin.(2) din Legea nr.122 din 16 august 2019 pentru modificarea unor acte legislative, ridicată de dl avocat Marin Jalbă, în interesele dlui Roman Şargu, în dosarul nr.3-3777/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Corneliu Guzun de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Serviciul Fiscal de Stat a efectuat un control fiscal în privinţa dlui Roman Şargu şi, la 11 august 2023, a emis un act prin care a constatat eschivarea de la calculul şi plata impozitului pe venit pentru perioada fiscală 2019.

4. La 28 august 2023, dl Roman Şargu a formulat, fără succes, un dezacord împotriva constatărilor Serviciului Fiscal de Stat. La 12 octombrie 2023, dl Roman Şargu a depus o contestaţie împotriva deciziei prin care au fost menţinute constatările din actul de control al Serviciului Fiscal de Stat. Această contestaţie a fot respinsă prin decizia directorului adjunct al Serviciului Fiscal de Stat.

5. La 28 decembrie 2023, dl Roman Şargu a iniţiat o acţiune în contencios administrativ împotriva Serviciului Fiscal de Stat, solicitând anularea actelor administrative referitoare la calculul şi plata impozitului pe venit.

6. În cadrul examinării cauzei, dl avocat Marin Jalbă a ridicat, în interesele dlui Roman Şargu, excepţia de neconstituţionalitate a articolului VIII alin.(2) din Legea nr.122 din 16 august 2019.

7. Printr-o încheiere din 17 decembrie 2024, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(2) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie "

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nicio pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos"

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile

şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative"

9. Prevederile relevante ale Legii nr.122 din 16 august 2019 pentru modificarea unor acte normative, în vigoare din 1 ianuarie 2020, cu excepţia art.I pct.15 şi 16 - 1 ianuarie 2022, art.VII – 6 septembrie 2019, sunt următoarele:

"Art.I. – Codul fiscal nr.1163/1997 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 8 februarie 2007), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

[…]

16. La articolul 226⁷, alineatul (3) se abrogă.

[…]

Art.VIII. – (1) Prin derogare de la prevederile art.56 alin.(2) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2020, cu excepţia art.I pct.15 şi 16, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2022, şi a art.VII, care intră în vigoare la data publicării legii în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Venitul impozabil estimat de către Serviciul Fiscal de Stat în cadrul controalelor fiscale iniţiate începând cu 1 ianuarie 2022, indiferent căror perioade le este aferent, nu se va diminua cu suma declarată conform art.226⁷ din Codul fiscal."

10. Prevederile relevante ale Codului fiscal, adoptat prin Legea nr.1163 din 24 aprilie 1997, sunt următoarele:

Articolul 226⁷

Declararea disponibilului de mijloace băneşti

"(1) Persoana fizică cetăţean al Republicii Moldova care, la situaţia de la 1 ianuarie 2012, deţine mijloace băneşti în sumă mai mare de 500 mii lei sau echivalentul acesteia în valută străină are obligaţia să depună la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat de la locul de domiciliu sau reşedinţă ori la Serviciul Fiscal de Stat, până la 31 decembrie 2012, declaraţia cu privire la disponibilul de mijloace băneşti. În cazul în care suma declarată va fi mai mare de un milion de lei, persoana fizică este obligată să anexeze la declaraţie documentele care confirmă disponibilul sumei declarate.

[…]

(3) Sumele declarate conform alin.(1) se consideră neimpozabile şi se vor lua în considerare la determinarea venitului impozabil estimat în urma controlului fiscal, obţinut în perioada de după 1 ianuarie 2012. Pentru persoanele fizice care nu au depus declaraţia în conformitate cu alin.(1), mijloacele băneşti respective vor fi considerate ca fiind obţinute după 1 ianuarie 2012:

[…]".

[în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii nr.122 din 16 august 2019]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul sesizării susţine că textul "indiferent căror perioade le este aferent" din articolul VIII alin.(2) din Legea nr.122 din 16 august 2019 pentru modificarea unor acte legislative este imprevizibil şi retroactivează. În opinia sa, prin adoptarea acestei prevederi, legislatorul a intervenit în cazuri care au fost încheiate înainte de intrarea ei în vigoare.

12. Astfel, controalele fiscale iniţiate după 1 ianuarie 2022 pot viza şi o perioadă anterioară acestei date, însă venitul impozabil estimat nu va mai fi diminuat cu suma mijloacelor băneşti declarate conform articolului 226⁷ din Codul fiscal, care stabilea caracterul neimpozabil al mijloacelor băneşti în sumă mai mare de 500 mii lei, declarate de persoanele fizice până la 1 ianuarie 2012. Aşadar, în opinia autorului sesizării, prevederea contestată a perturbat certitudinea juridică care exista până la intrarea ei în vigoare, în privinţa sumelor declarate potrivit articolului 226⁷ din Codul fiscal.

13. În fine, autorul excepţiei susţine că prevederea contestată este contrară articolelor 1 alin.(3), 20, 22 şi 23 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.122 din 16 august 2019 pentru modificarea unor acte legislative, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

17. Curtea observă că autorul sesizării a ridicat excepţia de neconstituţionalitate în privinţa articolului VIII alin.(2) din Legea nr.122 din 16 august 2019 pentru modificarea unor acte legislative. Curtea constată că prevederea contestată nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

18. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o acţiune de contencios administrativ iniţiată împotriva Serviciului Fiscal de Stat privind anularea actelor administrative referitoare la calculul şi plata impozitului pe venit. Astfel, Curtea admite că prevederea contestată ar putea fi relevantă în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

19. Autorul afirmă incidenţa articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 20 (accesul liber la justiţie), 22 (neretroactivitatea legii) şi 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle) din Constituţie.

20. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că articolele 1 alin.(3) şi 23 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea HCC nr.10 din 4 aprilie 2024, § 22).

21. Referitor la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea nu poate identifica, în mod rezonabil, nicio critică de neconstituţionalitate care să afirme încălcarea accesului liber la justiţie. În acest sens, simpla enumerare a unor articole din Constituţie nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate (a se vedea DCC nr.16 din 14 martie 2024, § 15).

22. Articolul 22 din Constituţie garantează principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege) (a se vedea DCC nr.13 din 14 martie 2024, § 18). Dispoziţiile articolului 22 din Constituţie impun neretroactivitatea legii penale, în sensul larg al noţiunii "penal", aceasta fiind o garanţie a principiului legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (a se vedea DCC nr.163 din 30 noiembrie 2023, § 26).

23. Aşadar, Curtea trebuie să stabilească dacă estimarea venitului impozabil pe baza prevederii contestate reprezintă o "pedeapsă" în sensul articolului 22 din Constituţie şi articolului 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

24. În acest sens, Curtea notează că în cauza Société Oxygène Plus v. Franţa, 17 mai 2016, reclamanta, o companie care cumpăra şi revindea imobile ca să genereze capital, a beneficiat între anii 1997 şi 2001 de un tratament fiscal preferenţial. În 2002, autorităţile fiscale au constatat că acesta nu a respectat una dintre condiţiile legale pentru tratamentul fiscal preferenţial, şi anume cea de a ţine un registru al tuturor tranzacţiilor efectuate. În consecinţă, reclamanta a fost obligată să plătească o sumă corespunzătoare aplicării regimului fiscal obişnuit şi penalităţi de întârziere. În cadrul procedurilor naţionale de contestare, o nouă lege a abrogat obligaţia de a menţine registrul şi a înlocuit măsura anulării regimului fiscal preferenţial în cazul constatării neregulilor cu un sistem de amenzi. Deşi reclamanta le-a solicitat tribunalelor naţionale să-i aplice legea penală mai blândă, recursul său a fost respins. Astfel, reclamanta s-a plâns în faţa Curţii Europene de încălcarea principiului retroactivităţii in mitius pe baza articolului 7 din Convenţie (a se vedea §§ 2-15 din Decizia citată).

25. În consecinţă, Curtea Europeană a analizat, în lumina criteriilor Engel, denumite astfel după cauza eponimă în care au fost formulate pentru prima dată Engel şi alţii v. Olanda, 8 iunie 1976, dacă pierderea tratamentului preferenţial a constituit o "pedeapsă" în sensul articolului 7 din Convenţie. Primul criteriu, cel care nu califica pierderea în discuţie pe baza legii penale, ci pe baza legii fiscale, era puţin relevant în această cauză. Referitor la cel de al doilea criteriu, care vizează natura faptei, Curtea Europeană nu a constatat un standard care urmărea atât un scop preventiv, cât şi unul punitiv (§ 49). În privinţa celui de-al treilea criteriu, deşi sumele pretinse de la reclamantă erau semnificative, acestea erau limitate la domeniul fiscal, împreună cu dobânzi de întârziere, ceea ce nu constituie o acuzaţie penală în sensul articolului 6 § 1 din Convenţie (§ 50). Aşadar, Curtea a conchis că reclamantei nu i-a fost impusă vreo pedeapsă şi a declarat inadmisibilă cererea sa (§ 51).

26. Având în vedere această hotărâre, Curtea consideră că estimarea venitului impozabil pe baza prevederii contestate nu urmăreşte un scop punitiv şi represiv. Ea stabileşte doar modalitatea de estimare a impozitului pe venit începând cu 1 ianuarie 2022. Prin urmare, norma contestată nu reprezintă o "pedeapsă" în sensul articolelor 22 din Constituţie şi 7 din Convenţie. Aşadar, pentru că nimic din textul articolului 22 din Constituţie nu sugerează aplicabilitatea sa în privinţa legilor cu caracter civil, Curtea declară inadmisibilă sesizarea în acest capăt al său (a se vedea DCC nr.163 din 30 noiembrie 2023, § 26).

27. Totodată, Curtea observă că autorul critică prevederea contestată din perspectiva obligaţiei statului de a respecta certitudinea juridică. În jurisprudenţa sa, Curtea a notat că certitudinea juridică reprezintă un principiu fundamental al unei societăţi democratice, care este inerent tuturor articolelor din Constituţie (a se vedea HCC nr.10 din 4 aprilie 2024, § 30).

28. Aşadar, pentru că nu a constatat incidenţa drepturilor fundamentale invocate de autorul sesizării, Curtea nu poate analiza aplicabilitatea articolelor 1 alin.(3) şi 23 din Constituţie.

29. Pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului VIII alin.(2) din Legea nr.122 din 16 august 2019 pentru modificarea unor acte legislative, ridicată de dl avocat Marin Jalbă, în interesele dlui Roman Şargu, în dosarul nr.3-3777/2023, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.